1,117 matches
-
erau mâncate de viermi. Se mai auzeau Întunegrii. Sunete cumplit de neplăcute ce veneau dintr-un loc din care n-ar fi trebuit să se audă nimic. Îmi vâjâiau urechile. În gură simțeam un gust oribil și-mi venea să vomit. Cu toate acestea, picioarele mi se mișcau din reflex. Reușeam să mă concentrez ca să pot înainta. Ea mă mai striga din când în când, dar nu-i mai distingeam cuvintele. Cred că toată viața nu-mi voi putea șterge din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ai parte de o liniște cum n-ai cunoscut în viața ta. Așa că încearcă să faci abstracție de el. Am încuviințat, tăcut. — Am auzi prin oraș că Umbra ta nu se simte prea bine, zise Colonelul ștergând farfuria cu pâine. Vomită tot ce mănâncă. Zace în pat de trei zile. Nu cred că o mai duce mult. Dacă nu te deranjează, poate n-ar fi rău să treci să o vezi pentru ultima oară. Am impresia că și ea vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ne asculte, îmi șopti ea. Am urcat ușor scara și am ridicat puțin trapa. — A plecat. Avem o mulțime de lucruri de pus la punct. Nu sunt chiar atât de slăbită pe cât par. E adevărat că nu sunt puternică, dar vomit și zac în pat ca să-l induc în eroare pe Paznic. Încă mai pot sta în picioare, și chiar umblu. Vrei să fugim? Dar ce altceva să facem? Ce rost ar fi avut să mă agit atâta dacă nu aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe scriitor din pentru că nu-și primise banii într-o alee din spatele librăriei Barnes & Noble.“ e-mail raport #18: „Cleveland; scriitorul adormit până la 3PM, ratând interviurile de dimineață și de la prânz; găsit apoi «îndopându-se cu fast-food» până ce a trebuit să «vomite». De asemenea remarcat în fața unei oglinzi de hotel, spunând printre lacrimi: «Doamne, ce-am îmbătrânit».“ e-mail raport #27: „Santa Fe; alegație conform căreia scriitorul a încurajat un doberman pinscher să se dedea la cunnilingus asupra unei admiratoare în stare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sute. După asta am zăcut sigur în pat șapte zile-n șir, uitându-mă la DVD-uri cu filme porno, fără sunet, prizând probabil patruzeci de doze de heroină, având permanent lângă mine o găleată albastră de plastic în care vomitam, spunându-mi că lipsa de respect din partea comunității criticilor mă făcea să sufăr atât de mult și să mă droghez, ca să scap de durere. Nu voiam decât să zac și să aștept sfârșitul stupid unei carierei mele incendiare. ::::::::::::: Săptămâna următoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
brațele și o luă pe Sarah, ținând-o strâns, cu un gest protector. - Ați văzut mașina aia? Răsuflam din greu și mi-am dat seama că o să mi se facă rău. Întorcându-mă cu spatele la ei, m-am aplecat și am vomitat pe gazon. Sarah începu să plângă. Am vomitat din nou - de data asta cu spasme violente. Mi-am șters gura cu dosul mâinii care ținea pistolul, încercând să-mi recâștig siguranța de sine. - Ai văzut pe cineva în mașina aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
strâns, cu un gest protector. - Ați văzut mașina aia? Răsuflam din greu și mi-am dat seama că o să mi se facă rău. Întorcându-mă cu spatele la ei, m-am aplecat și am vomitat pe gazon. Sarah începu să plângă. Am vomitat din nou - de data asta cu spasme violente. Mi-am șters gura cu dosul mâinii care ținea pistolul, încercând să-mi recâștig siguranța de sine. - Ai văzut pe cineva în mașina aia? am întrebat din nou, răsuflând la fel de greu. Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
niciodată un scutec, zise Jayne, relansându-se în mantra ei patetică despre cum toate necazurile noastre de-acum erau generate de absența mea atunci când Robby fusese în fașă. Era chiar pe punctual de a sublinia că pe mine „n-a vomit niciodată“ vreun copil, când i-am retezat-o. Nu m-am putut stăpâni. Voiam ca și furia, și propriul ei sentiment de vinovăție să iasă pe covertă. - Ba s-a vomitat pe mine, iubito, am protestat eu. Nu de puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
punctual de a sublinia că pe mine „n-a vomit niciodată“ vreun copil, când i-am retezat-o. Nu m-am putut stăpâni. Voiam ca și furia, și propriul ei sentiment de vinovăție să iasă pe covertă. - Ba s-a vomitat pe mine, iubito, am protestat eu. Nu de puține ori s-a vomitat pe mine. De fapt a fost un an când s-a vomitat pe mine în continuu. - Nu contează când te umpleai singur de vomă! strigă ea, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când i-am retezat-o. Nu m-am putut stăpâni. Voiam ca și furia, și propriul ei sentiment de vinovăție să iasă pe covertă. - Ba s-a vomitat pe mine, iubito, am protestat eu. Nu de puține ori s-a vomitat pe mine. De fapt a fost un an când s-a vomitat pe mine în continuu. - Nu contează când te umpleai singur de vomă! strigă ea, după care, mai puțin disperată, spre dr. Faheida. Vezi - totul e o glumă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și furia, și propriul ei sentiment de vinovăție să iasă pe covertă. - Ba s-a vomitat pe mine, iubito, am protestat eu. Nu de puține ori s-a vomitat pe mine. De fapt a fost un an când s-a vomitat pe mine în continuu. - Nu contează când te umpleai singur de vomă! strigă ea, după care, mai puțin disperată, spre dr. Faheida. Vezi - totul e o glumă pentru el. - Bret, de ce încerci să maschezi probleme reale cu ironie și sarcasm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
triști, sticloși, continuând să tremure. - Victor? am șoptit. Câinele îmi linse mâna când m-am aplecat să-l mângâi. Sunetul limbii lui lingând pielea uscată a mâinii mele a fost brusc acoperit de zgomotele ude care proveneau din spatele câinelui. Victor vomită fără să-și ridice capul. M-am îndreptat încet de spate și m-am deplasat în spatele lui, de unde proveneau zgomotele ude. Când i-am ridicat coada am încercat să plonjez afară din mintea mea. Anusul câinelui era dilatat, având un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
afară din câine, alunecând încet în cavitate, ondulând în așa fel încât să pătrundă mai ușor. Înghețasem. Îmi amintesc că întinsesem instinctiv mâna spre pintenii păpușii care dispăruse, făcând ca burta câinelui să se umfle, apoi să se destindă. Victor vomită din nou, în liniște. Totul rămase nemișcat preț de o clipă. Apoi câinele intră în convulsii. Deja începusem să mă îndepărtez încet de câine. Dar în timp ce o făceam, Victor - sau altceva - băgă de seamă. Capul lui zvâcni brusc în sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
târându-mi piciorul zdrobit. Pe urmă am simțit arătarea sărindu-mi în spate când a realizat încotro mă îndreptam. M-am răsucit, azvârlind-o de pe mine. M-am zbătut în balta de sânge, încercând s-o țin la distanță. Am vomitat neputincios pe piept, apoi am șoptit, „Te aud te aud te aud...“ Dar promisiunea nu mai avea nici un efect. Câinele își recâștigă din forțe și se cabră ca un cal pe labele din spate, ridicându-se deasupra mea, cu aripile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atinge e un dat. Wall-E e fascinat de unele dintre obiectele pe care le găsește în gunoi : o linguriță, o brichetă Zippo, o casetă VHS cu Hello, Dolly !. Locuința lui e plină de asemenea comori. Uneori, pămîntul se cutremură și vomită toxine, și atunci Wall-E se cuibărește pe unul dintre rafturile sale de jucării, devenind una dintre ele ; capul și șenilele lui dispar în cutia trunchiului și nu mai rămîne pe-afară decît un braț metalic, cu care Wall-E leagănă raftul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să mă chinui precum Bambi, așezând atent un picior în fața altuia după cum știu că ar trebui să rezulte mersul. Ajunsă lângă un copac, descătușez nodul din gât, apoi petrec un timp, ce mi se pare o eternitate, sprijinită de copac vomitând un lichid ciudat și privind formele schimbătoare ale poienii. Târziu în noapte, intru în colibă, îi văd pe ceilalți trei dormind pe rogojina de pe jos, cu Alfonso moțăind pe un scaun, mă întind pe bancheta din lemn, mai cuget o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Alții, văd lucruri din trecut, sau din viitor.” „Eu am văzut-o pe Sandra cu încă un copil, o fetiță” intervine un văr de-al lui Alfonso. „Nu știi cum va fi experiența ta. Nu întotdeauna e frumoasă, poți să vomiți, să ai diaree, uneori însă vezi niște imagini extraordinare.” Ayahuasca. Caut sârguincioasa pe internet, a doua zi când revin în Santo Domingo după materiale care să mă ajute în prezentarea de sănătate orală. Ayahuasca. Aya = liană, huasca = suflet în limba
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care le-am încercat vreodată. Amar, suficient de lipicios cât să îl simt pentru ce mi-a părut o veșnicie în gură și întins de-a lungul esofagului și suficient de mirositor ca doar mirosul cupei să mă invite să vomit. La ceva timp aud cum cineva lângă mine se apucă de vomitat pentru o bucată de timp care mi se pare ciudat de întinsă și înțeleg de ce Alfonso ne-a sfătuit să avem fiecare câte un sul de hârtie igienică
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
simt pentru ce mi-a părut o veșnicie în gură și întins de-a lungul esofagului și suficient de mirositor ca doar mirosul cupei să mă invite să vomit. La ceva timp aud cum cineva lângă mine se apucă de vomitat pentru o bucată de timp care mi se pare ciudat de întinsă și înțeleg de ce Alfonso ne-a sfătuit să avem fiecare câte un sul de hârtie igienică la îndemână. Aud ce pare acum un concert de vomitături dar în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mă chinui precum Bambi, așezând atent un picior în fața altuia după cum știu că ar trebui să rezulte mersul. Ajung lângă un copac și descătușez nodul din gât, apoi petrec un timp ce mi se pare o eternitate sprijinită de copac, vomitând un lichid ciudat și privind formele schimbătoare ale poienii. Târziu în noapte, intru în colibă, îi văd pe ceilalți trei dormind pe rogojina de pe jos, cu Alfonso moțăind pe un scaun, mă întind pe bancheta din lemn, mai cuget o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ceva de genul „Nici prin gând să nu-ți treacă”, fără însă să reușesc sămi clintesc corpul, și simt cum face un pas înapoi, mai cântă un pic, apoi îmi spune că a terminat. Plec clătinat către ceilalți, mă opresc, vomit, mai fac un pas, vomit din nou, aud zgomotul chinuitor de puternic al râului a cărui intensitate pare că a crescut nefiresc; în final ajung lângă „casă”, aud zgomot de vomitat, mă bag sub pătură și încerc să-mi liniștesc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
gând să nu-ți treacă”, fără însă să reușesc sămi clintesc corpul, și simt cum face un pas înapoi, mai cântă un pic, apoi îmi spune că a terminat. Plec clătinat către ceilalți, mă opresc, vomit, mai fac un pas, vomit din nou, aud zgomotul chinuitor de puternic al râului a cărui intensitate pare că a crescut nefiresc; în final ajung lângă „casă”, aud zgomot de vomitat, mă bag sub pătură și încerc să-mi liniștesc mintea turmentată. Nu pot să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că a terminat. Plec clătinat către ceilalți, mă opresc, vomit, mai fac un pas, vomit din nou, aud zgomotul chinuitor de puternic al râului a cărui intensitate pare că a crescut nefiresc; în final ajung lângă „casă”, aud zgomot de vomitat, mă bag sub pătură și încerc să-mi liniștesc mintea turmentată. Nu pot să mă concentrez pe ce s-a întâmplat, reușesc doar să îmi fac o notă mentală de „Musai să-mi amintesc totul”. Privesc forma mișcătoare a Urusonei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o permanentă mișcare. Trec prin același proces de câteva ori, cu cineva din direcția lui Don Julio calmându mă în momentele cele mai intense când simt că toată fierberea din jur mă copleșește. După un timp aud brusc zgomot de vomitat și niște voci masculine, deschid din nou ochii și tura asta îl văd pe Don Julio și ajutorul lui aplecați în afară hamacelor, îmi dau seama că au luat și ei ayahuasca la ceva timp după mine și acum cel
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
deschid din nou ochii și tura asta îl văd pe Don Julio și ajutorul lui aplecați în afară hamacelor, îmi dau seama că au luat și ei ayahuasca la ceva timp după mine și acum cel puțin unul din ei vomită într-adevăr. Mă întreb cum de eu nu vomit, mă verific dacă nu am nevoie nici poveste, din punct de vedere fizic mă simt foarte bine, dar sunt atât de îngropată în puterea senzațiilor încât îmi este imposibil să mă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]