1,110 matches
-
acolo unde era gardul viu. După aceea nu mai puteam să stau în picioare. Dădeam să mă ridic și nu puteam. M-am prăbușit și am rămas întins pe-o parte. După aceea am mai vomitat de câteva multe ori. Vomitam și iar vomitam, dar răul nu-mi trecea. Aveam o geantă pe care am pus-o sub cap, în chip de pernă. Stăteam întins cu capul pe ea. Era foarte frig. Cu toate astea, transpirația îmi curgea șiroaie. Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gardul viu. După aceea nu mai puteam să stau în picioare. Dădeam să mă ridic și nu puteam. M-am prăbușit și am rămas întins pe-o parte. După aceea am mai vomitat de câteva multe ori. Vomitam și iar vomitam, dar răul nu-mi trecea. Aveam o geantă pe care am pus-o sub cap, în chip de pernă. Stăteam întins cu capul pe ea. Era foarte frig. Cu toate astea, transpirația îmi curgea șiroaie. Îmi era iar greață. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o femeie. Doamna stătea pe scaunul din față, iar noi doi în spate. Nu aveam nici o informație. Mașina s-a oprit la Hatchōbori și am fost preluați de ambulanță. Când am coborât din mașină le-am spus: «Îmi vine să vomit. Vă rog să mă așteptați.» Am vomitat din nou. În acel moment am văzut că era și sânge. Îmi era rău și am stat întins pe cearceaful albastru. Am fost conștient în tot acest interval. Cei din ambulanță m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
față, iar noi doi în spate. Nu aveam nici o informație. Mașina s-a oprit la Hatchōbori și am fost preluați de ambulanță. Când am coborât din mașină le-am spus: «Îmi vine să vomit. Vă rog să mă așteptați.» Am vomitat din nou. În acel moment am văzut că era și sânge. Îmi era rău și am stat întins pe cearceaful albastru. Am fost conștient în tot acest interval. Cei din ambulanță m-au întrebat insistent, de mai multe ori numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tot. «Oare de ce nu pot să inspir? Probabil că sunt pe ducă», îmi ziceam. M-au transportat la spitalul Kyōbashi. Am fost primul pacient intoxicat cu sarin. Mi-au pus o mască de oxigen și trei perfuzii. Am continuat să vomit până spre seară. Noaptea am stat întins în pat, dar n-am adormit. Deloc. N-am închis un ochi. Am citit o carte. Un roman polițist. Asta am făcut toată noaptea. — Toată noaptea ați citit o carte? Nu vă dureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și groaznic de frig. Dacă stau să mă gândesc acum, mi se pare ciudat că nu am făcut nici o legătură între oamenii căzuți din stație, mulțimea de oameni care stăteau întinși pe drum și cei pe care i-am văzut vomitând pe scări în timp ce urcam. Dacă analizam la rece, ar fi trebuit să-mi dau seama. Pe moment, nu am conștientizat că mă afectase și pe mine. Îmi ziceam: «Oare de ce nu m-am îmbrăcat bine într-o zi așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ăsta nu-mi dădea pace. De aceea am pus totul pe seama paltonului. Dacă l-aș fi luat...» În mașina de poliție deja erau șapte sau opt persoane în stare critică. Una dintre ele a scos capul pe geam și a vomitat. Era un cuplu tânăr. Fata stătea întinsă. De-abia respira. Băiatul o întreba: «Ești bine? Ești bine?» Era îngrozitor. Eu încă mai puteam sta pe scaun. În acel moment am realizat pentru prima oară că s-a întâmplat ceva grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se simțea ceva. Nu pot explica ce fel de miros... Mi-am scos batista și am pus-o la nas. «Ce-o fi cu mirosul ăsta?» Credeam că era de la spray. Cum am ieșit la suprafață, mi-a venit să vomit. Cel mai tânăr dintre noi m-a întrebat: «Domnule Hayami, nu vă dor ochii?» Pe moment nu am avut nimic la ochi și i-am răspuns: «Nu mă dor, dar mi-e cam rău.» Celălalt a zis: «Mă dor ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
De fapt, nu era chiar întuneric, parcă era mohorât. «Straniu! Până acum a fost vreme frumoasă.» Am mers pe jos până la firmă. Încercam să merg drept, dar mi se împleticeau picioarele. Mă durea cumplit capul. Respiram greu. Îmi venea să vomit. Mă apăsa ceva pe piept. Parcă era mahmureala de după o băută zdravănă. Am ajuns la muncă și le-am spus cum mă simțeam. Nu m-a înțeles nimeni. Un coleg mi-a zis cu răceală: «Te-ai dus trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Memorial Mitsui era mai aproape. De acolo ne întorceam doar puțin, dar, dacă polițistul a spus Sfântul Luca, am mers acolo. Acum taximetristul cunoștea destinația, însă nu știa și cine plătea. Taximetristul era pierdut. Cei din spate erau foarte rău, vomitau. Am scos din buzunar 2 000 de yeni și i-am spus: «E în regulă, du-ne. Este o situație gravă.» Spitalul Sfântul Luca e în Akashi, exact lângă școala unde mergeam eu. Știam chiar mai bine decât taximetristul drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
arătat eu o scurtătură. «Nu o lua pe bulevardul Shinōhashi, ia-o pe lângă, ocolește Shinkawa și ia-o prin spate.» Șoferul a înțeles că era o situație urgentă. Intrase în panică. Nu a spus nimic de cei din spate care vomitau. Era aglomerat rău și nu puteam înainta deloc. Erau cam doi kilometri până acolo, dar suma de pe aparat depășise 2 000 de yeni. Am vrut să-i plătesc diferența, însă el nu m-a lăsat și a închis aparatul. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se lasă întunericul. Exact așa arata. Împrejur se întunecase. Eram uimit. Nu știam ce e cu mine. Pe ici-pe colo erau oameni întinși pe jos. Se pare că au fost peste o sută. Erau persoane care stăteau în fund și vomitau. Atunci deja nu mai puteam gândi. Nu știam ce se întâmplă. Chiar dacă încercam să gândesc, nu înțelegeam. Eram aerian. Oricum, voiam să ajung la firmă. Nu puteam să stau acolo. Încă mă mai puteam mișca. Totuși trebuia să merg acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o persoană întinsă pe jos. Veniseră trei sau patru salvări, însă tot nu erau de ajuns. Peste tot pe trotuar erau oameni care stăteau întinși, nu în fund. Se zvârcoleau de durere și încercau să-și scoată cravatele. Alte persoane vomitau. O fată vomita. I se făcuse rușine și dădea să-și scoată batista să ștergă locul, dar nu putea. Mă întrebam: «Ce naiba se întâmplă aici?» Toată lumea avea dureri și nu avea rost să le pun întrebări. Pompierii alergau de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe jos. Veniseră trei sau patru salvări, însă tot nu erau de ajuns. Peste tot pe trotuar erau oameni care stăteau întinși, nu în fund. Se zvârcoleau de durere și încercau să-și scoată cravatele. Alte persoane vomitau. O fată vomita. I se făcuse rușine și dădea să-și scoată batista să ștergă locul, dar nu putea. Mă întrebam: «Ce naiba se întâmplă aici?» Toată lumea avea dureri și nu avea rost să le pun întrebări. Pompierii alergau de colo-colo cu tărgile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu am văzut nici urmă de polițist. Doar pompierii se plimbau pe acolo cu tărgile, nu făceau mare lucru. Nimeni nu putea spune nimic despre accident. M-am hotărât să mă duc la serviciu. Cum am ajuns la muncă, am vomitat. Am intrat în birou; mi s-a părut că era întuneric. Am deschis televizorul. Și mi-a venit rău de la stomac. M-am dus la toaletă și am vomitat. Am scos tot din stomac. Nu mai era nimic. La știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să mă duc la serviciu. Cum am ajuns la muncă, am vomitat. Am intrat în birou; mi s-a părut că era întuneric. Am deschis televizorul. Și mi-a venit rău de la stomac. M-am dus la toaletă și am vomitat. Am scos tot din stomac. Nu mai era nimic. La știri vorbeau numai despre accident. Colegii mi-au zis: «Domnule Ishikura, nu arătați bine, duceți-vă la spital!» M-am dus la un spital din apropiere. Doctorul a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vă mai doare capul, luați asta la prânz.» Mi-a dat două analgezice. — Vă durea și capul? Da. Am mereu astfel de dureri. Nu de asta îmi făceam probleme. În drum spre firmă, am luat un medicament și l-am vomitat imediat. Deoarece nu mai aveam nimic în stomc, am vomitat apă. Am scos medicamentul intact. La știri dădeau din ce în ce mai multe amănunte. La stația Kodemmachō două persoane își pierduseră viața, la Spitalul Sfântul Luca fuseseră transportate 80 de victime. Am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dat două analgezice. — Vă durea și capul? Da. Am mereu astfel de dureri. Nu de asta îmi făceam probleme. În drum spre firmă, am luat un medicament și l-am vomitat imediat. Deoarece nu mai aveam nimic în stomc, am vomitat apă. Am scos medicamentul intact. La știri dădeau din ce în ce mai multe amănunte. La stația Kodemmachō două persoane își pierduseră viața, la Spitalul Sfântul Luca fuseseră transportate 80 de victime. Am sunat la poliție și i-am întrebat la ce spital îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost nevoie se chemăm medicul. Cu fratele lui mai mare, tare m-am mai chinuit! Problema cu el era că nu voia să bea lapte. Laptele meu nu ajungea și m-am gândit să-i dau și lapte normal. Îl vomita pe tot. Nu bea decât lapte de la sânul meu. Mi-a fost greu. Cu cel mare nu am avut asemenea probleme, el bea și lapte normal. Nu am avut altă soluție decât să creștem capre. Oricum, aveam multă iarbă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de câteva ori după aceea. Într-o zi un domn mi-a arătat un pliant Aum. A zis: «Mă gândeam să devin membru», mie mi s-a părut cam dubios. M-a învățat câteva tehnici de purificare: bei apă, apoi vomiți sau îți golești stomacul , apoi îți bagi un fir pe nas. Mereu am avut un organism slăbit. De multe ori îmi apăreau eczeme. Chiar și acum mai am (îmi arată brațul). Mi-a spus: «De ce să nu încerci?» Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înțeleg incidentele la care au participat cei din secta Aum. De câte ori pot, mă duc la procesele lor. Când am auzit declarația lui Asahara Shōkō la proces, am avut impresia că ne prostește pe față. M-a dezgustat, ba chiar am vomitat la propriu. Am avut un sentiment de tristețe. Uneori consider că nu merită să mă uit la așa ceva. Oricât de grotescă mi s-ar părea imaginea lui Asahara, nu pot să-mi iau ochii de la el. Nu pot să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită praznicul... Ce să spun!? Mare scofală! La autopsie îmi vor găsi "ușoare urme de umor în sânge". Mă lași cu chestii din astea! Nu te eschiva cu impresii psihologice. Ce-i cu carnetul ăsta de culoarea morții? Răspunde-mi la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și s-au învrăjbit, vorbe grele și-au rostit, gânduri au mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
noi păduchii care s-au tot înmulțit an de an și caută să ne năpădească. Nici n-o să mai scriu mai departe. O scârbă imensă mi se urcă precum o apă grea în suflet și tare mi-e că voi vomita pe tastatura asta. La câți bani mi-au mai rămas după plata facturilor și medicamentelor, nu-mi mai pot permite alta, deși costă numai 18 lei... Dacă aș câștiga la Loto Văd în ziarul de azi că fondul de câștiguri
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
le dau asigurări că armata imperială trebuie să sosească. îi încurajez, le spun că nu trebuie să cedeze în fața disperării, că în curând suferințele lor vor înceta, că barbarii vor fi alungați către infernul care se pare că i-a vomitat. însă hoarda aceea asasină nu ne lasă să ne tragem sufletul și... Se întrerupse, ridicând arătătorul și luându-și o expresie de parcă ar fi ascultat ceva. Sebastianus auzi din nou, iar de această dată nu foarte departe, bubuitul sumbru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]