1,375 matches
-
să le vadă. Dar nu se dusese el de zeci de ori la Columbus Circle În căutarea hoțului negru? Neînfrânată, În termeni direcți, Angela descria evenimente unchiului ei. Intrând În cameră, scoțându-și haina, baticul, eliberându-și părul cu șuvițe vopsite ca blana de raton, mirosind a mosc arăbesc, un damf ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe pernele de scaun, pe pled, chiar și pe draperii, căpos ca o pată de nucă pe deget, se așeza În ciorapi albi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lângă pat. Pacientul dormea. Sammler, vorbind În șoaptă, cu grijă, se prezentă. — Unchiul dânsului - a, da, a zis că s-ar putea să veniți, spuse asistenta. Nu o făcu să sune ca și cum fusese o prevestire plăcută. Sub boneta apretată părul vopsit ieșea Înfoiat. La fel și chipul ei, Între două vârste, era cărnos, sănătos, autoritar. Ochii aveau o expresie de suveranitate. Pacienții aveau să fie aduși pe calea pe care trebuiau să meargă: recuperare sau moarte. S-a culcat de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dar și el, la urma urmei, era dedat la rugăciuni, adeseori se adresa lui Dumnezeu. Chiar acum cerea să Înțeleagă de ce o iubea atât de tare pe această femeie nătângă cu pielea ei densă, cremoasă, inutil de senzuală, cu gura vopsită și turbanul acela din prosop. — Shula, știu că ai făcut asta pentru mine... — Ești mai Însemnat decât omul ăla, tată. Aveai nevoie de el. — Dar de-acum Înainte, nu mă mai folosi pe mine drept scuză. Pentru isprăvile tale... — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt mizerie mentală voi mai știți de lumea astrală vise coșmaruri raiul visat în iad s-a schimbat ecoul nostru
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de cămin, apoi se aruncă în pat, cu mâinile la ochi, ferindu-se parcă de realitatea care nu-i convenea. Petruș fu din doi pași lângă mine și își răsuci mâna în gulerul meu de la haină. Ușurel, că-s proaspăt vopsit, i-am spus încercând să-l iau mai de sus, în timp ce cu brațul stâng făcut pârghie, i-am descleștat mâna cu care încerca să mă ștranguleze. Mă vezi mic, mă crezi și prost? Mai bine du-te la ea, că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
blocuri. Grădină cu mulți copaci. Locuință obișnuită În zona comercială. LÎngă poartă, un garaj simplu cu acoperiș. Mi-am lăsat mașina În fața tutungeriei și m-am hotărît să arunc Întîi o privire la oficiul poștal. Uși cu două canaturi proaspăt vopsite, cu mînere din alamă, mărginite de un strat mic de flori În care nu se plantase Încă nimic... și o cutie de scrisori. Pardoseala era din beton; În dreapta se găsea o băncuță și În stînga, o cabină telefonică. Între cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
transparentă... Am Împins ușa cu umărul și m-am strecurat Înăuntru. Am simțit o căldură plăcută gîndilîndu-mi nările și am strănutat fără să vreau, dar cred că nu numai din cauza căldurii, ci și a mirosului de scrobeală și țesături proaspăt vopsite amestecat cu parfum. În stînga erau etalate mostre, reviste de modă și Îmbrăcăminte confecționată la comandă. Alături de ele, cutii din sticlă cu nasturi, bucățele de blană și podoabe. În dreapta, o masă rotundă de culoarea marmorei sprijinită pe picioare metalice subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap, cu butoni mari, lustruiți, dintr-un metal ușor. Era dintr-un lemn vopsit maro Închis și reflecta, ca o oglindă, totul În jurul lui pe distanță de doi metri. Ea fredona Încet o melodie pe undeva - poate prin bucătărie. Nu mi-am dat scama ce cînta, pentru că doar din cînd În cînd mai străbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
răspundeam cu mare mulțumire, iar Lung era fericit. Când am plecat am străbătut ulițele singur, apoi marginea păduricii și a iazului, până puțin înainte de lăsarea serii, când cerdacul casei învățătorului se lumină de cele două becuri cu abajururi de tablă, vopsite deasupra în albastru, atârnând de fire lungi, împletite până puțin deasupra capetelor lor. Ana, mama ei și sora se aflau în cerdac - numai ele. De aici dinspre poartă spre încadratura pomilor în verde și stâlpii susținători din lemn, le privii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
primăria ce din lipsă de fonduri întârzia să-și facă datoria. Avocatul, întocmitor al actului, fu cel care ne conduse. Era o casă cu trei-patru odăi, ferestrele, în afară de cea dinspre stradă, dădeau în curtea lungă, dreptunghiulară, poarta era de lemn, vopsită cărămiziu, hârșită de timp. Clădirea, puțin joasă, cu multele-i ferestre, părea un șir de case lipite una de alta, cum se puteau vedea în alte cartiere, de obicei mărginașe. Soarele bătea călduț în dimineața de primăvară. Avusesem impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce-o convocaseră sau ordonaseră vor pieri și ei în vântul și cernoziomul câmpiei, uitarea se va așterne peste toți, iar câmpia va trăi mai departe în înflorirea, germinația ei fără sfârșit. Lung picotea, zâmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpânul adormit fericit, pe câmpia aceasta din inima veacului, fără să fie cineva care să fotografieze sau să filmeze trecerea aceasta ce părea obișnuită, dar era unică - depinde din ce unghi și cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe care-l știam pe dinafară, ia să vedeți ce frumoasă era în tinerețe! Nu mai am nici o rudă care să-mi mai deschidă ușa. Vorbind, întinse mâna spre mașina de cusut, care era alături, luă un ghem de lână vopsită albastru, în care erau înfipte două andrele și începu să împletească - avea încă vederea bună sub ochelarii mari și bombați. În noaptea aceea însă, aproape că nu putu dormi. Se făcea că se plimba cu nepoata, care era foarte veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în când, erau cărți poștale trimise din țări străine la adrese din împrejurimile selecte ale Shahkot-ului, iar Sampath stătea cu orele meditând pe marginea, să spunem, unei imagini cu un palmier la malul unei mări atât de albastre, că părea vopsită, sau a unei frumoase din vreun sat elvețian, cu un corset strâns bine cu șiret și două codițe bălaie și groase, care semănau cu ceva bun de mâncat. Elveția era o țară unde nu exista fir de mizerie. Acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că se numește fartlek, dar nu trebuie să le spui oamenilor asta în timp ce o faci. La jumătatea drumului prin Primrose Gardens, Simon s-a oprit pentru un moment, uitându-se la ceas, apoi a urcat câteva scări către o ușă vopsită portocaliu închis. A sunat la sonerie, a vorbit la interfon și i s-a dat drumul. Părea a fi așteptat. Am stat puțin după colț, gândindu-mă că poate ia ceva (poate droguri? Lui Hawkins i-ar plăcea asta) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că Mocofanul s-a oprit pe-aici, vinde ceva care încă nu se găsește, îl va prinde, va face ce trebuie să facă și „gata, s-a terminat, de data asta o să mor de-adevăratelea“. Uneori o văd cu fața vopsită, ca în dansurile cu măști tribale, rituale. Dată cu alb pe obraji și pe gât și doar în jurul ochilor și al gurii cu alte culori, albastru sau roșu, de obicei. Nu intră în discuție cu nimeni, vorbește întruna, amestecând cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puteau exista decît În vise. Ulterior, Jacinta nu mai știu să spună dacă vizita lui Zacarías fusese unul din visele ei sau dacă, realmente, Îngerul venise la ea În catedrala din Toledo, cu motanul și cu unghiile lui stacojii, proaspăt vopsite. Nu se Îndoi nici o clipă de veridicitatea acelor predicții. Chiar În după-amiaza aceea, vorbi cu diaconul parohiei, care era un bărbat citit și cutreierase mări și țări (se spunea că ajunsese pînă În Andorra și că o rupea pe limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oase, ce reprezenta zodia Vărsătorului. Saloanele erau pline de trupuri de femei care gemeau Întinse pe scaune ginecologice, amplasate nu pe podea, ci pe tavan. Noimann le observa cu atenție picioarele care, În locul unghiilor, erau Împodobite cu pleoape și gene vopsite strident, posedând, În același timp, pe labii și pe sfârcuri dinți. La fiecare mișcare a mâinilor chirurgilor, femeile Își dădeau ochii peste cap, scrâșnind puternic din măsele. Noimann se pregătea tocmai să-și scoată din geanta diplomat dăltițele, burghiele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vânt sau pe șapcă. Gândindu-ți astfel propriul corp, elimini ușor frica dintre gândurile tale. Ai timp să te apuci din nou să compui sânii mari ai uneia dintre fetele din autobuz cu buzele cărnoase și roșii fără a fi vopsite ale celeilalte, ochii albaștri ai celei dintâi cu picioarele lungi și gleznele fine ale celei de a doua. Păru surprins că luminița străfulgeră din nou, mult mai aproape de data asta și apoi se opri, adică aproape că se lovi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bate un vânt de poeme ratate se-nvârt morișcă florile de tei miresme domolesc vieți agitate menta plutește în aer învolbură iubirea fără cruțare țârâie-n inimi cu flori de cais sângerii lumini se-înăbușă cu uimire felină luna scâncește vopsită respirăm, fremătăm bucurie parc-am fi pe estradă sorbim incerți din pahare în forme ciudate de scară parfumul desfăcut în văzduh împrăștie teama acele pinului sfâșie mugurii șiroim - să ne-ascundem, iubito, sub un ram de măslin!
Cerne by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83721_a_85046]
-
maiestuoasă a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi și tineret care numai cer și așteaptă prefăcuți în victime. Ei vor să primească fără contramuncă. Vezi femei și fete, mai ales, vopsite, mască schimonosită până la degradarea chipului uman al lui Hristos și a Maicii Sale. Ele nu mai impun bunăcuviință și nu mai împart grații. La fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lotrul încă o pungă cu câțiva galbeni. Ai, însă, grijă să nu mă superi! Că dacă aflu că nu au venit jandarii... - a sfârșit lotrul vorba, cu o privire mai puțin prietenoasă. ― Mă știi pe mine că umblu cu cioara vopsită? La mine una-i una și două îs mai multe. Da’ uite că Irinuța vine cu cele trebuitoare unui bărbat ca dumneata... Eu am să te las să mănânci în pace și te mai așteptăm să treci pe la noi. Îți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca un Taj Mahal în miniatură, însă de culoare violetă. Malloy’s Nest era o cabană de bambus, dar la intrare se găseau palmieri artificiali împodobiți cu luminițe de Crăciun. Tommy Tucker’s Playroom era o fostă magazie recondiționată și vopsită ca o zebră, iar de marginile acoperișului ei atârnau saxofoane, trompete și chei muzicale din ghips. Zamboanga, Royal Flush și Katydid Club, localuri de un trandafiriu aprins, cu mult violet și verde grețos, erau plasate într-o clădire asemănătoare unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o capcană fără un vreasc lumină? — Iar acolo, zice Khwaja-sara, este bărbatul pentru care ai fost adus la Fatehpur. Pran urmărește privirea lui Khwaja-sara. Observă că la rândul lor sunt priviți cu atenție de un bărbat în vârstă, cu barba vopsită, a cărui îmbrăcăminte este mai încărcată de bijuterii decât a celorlalți. Hijra i-l arată pe Pran și bărbatul înclină din cap. — El este? — Nu, acela este diwan-ul, mai marele curții, căruia trebuie să-i arăți cel mai adânc respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de perle și inelul de pe deget cu diamant de mărimea unui ou, îi par mai puțin semne ale puterii, cât mai degrabă elemente decorative ale costumului costisitor. Iar gărzile parcă potențează această discrepanță. O trupă de soldățoi giganți, cu bărbile vopsite, veghează ca niște turnuri asupra nababului, făcându-l să pară și mai pipernicit. În timp ce stăpânul lor este înăuntru, gărzile stau de strajă la poartă, scărpinându-se și schimbând priviri lungi cu hijra, care le răspund la ocheade. Nici atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]