557 matches
-
Sau lui Polonius, „Vorbe, vorbe, vorbe“. Vorbele sunt pentru cei vârstnici sau pentru tinerii care au inima bătrână. Desigur vorbim despre condiția unui prinț al cărui tată a fost ucis. Dar când oamenii dintr-un dispreț față de neputință și față de vorbăria paralizată se avântă la fapte nobile, oare știu ce fac? Când Încep să ceară sânge și să pledeze pentru teroare sau să proclame o stare generală de spargere de ouă pentru a face o uriașă omletă istorică, oare știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vagon bănuiau că erau cadavre închircite. Alții afirmau că văd nu mai știu ce. Ne-am certat pe tema asta, ascunzându-ne groaza sub mormane de cuvinte; așa cum ceea ce s-a întâmplat la Dresda, se află și astăzi îngropat sub vorbărie. Se părea că ajunseserăm în realitate, pentru a o și părăsi imediat ori pentru a o schimba pe ceva ce voia să fie un alt fel de realitate. Manevrat în permanență în direcții opuse, pâlcul nostru și-a găsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întâmplare cuvinte și replici, dar încolo rămâneam pasiv și mut, de parcă mi s-ar fi încleștat fălcile, perioadele fără curent erau ore de școală recuperate. În dogoarea constantă din subteran - transpiram și când nu făceam nimic - eu încercam să urmăresc vorbăria în contradictoriu, nu înțelegeam mult, mi se părea prost și așa și eram, dar nu îndrăzneam să-i întreb pe tovarășii mai bătrâni. Mă trezeam smuls încoace și-ncolo, fiindcă în decursul certei se ajungea la alcătuirea de haite: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mult: tescovină și șliboviță, oferite de dame ce țipau strident. O afacere gălăgioasă, ale cărei prețuri deprinseseră cățăratul de la așa-zisul miracol economic. Mă duceam la fund. Academia nu mă mai vedea decât rareori. Fiecare noapte înghițea ziua care venea. Vorbărie goală. Respirație duhnind a poșircă. Mutrele pocite ale oaspeților. Găuri în memoria zdreanțuită. Și totuși, ca în spatele unui geam sablat, se conturează ceva de care cred că pot să-mi aduc aminte într-o oarecare măsură: noi trei - Geldmacher cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mult la Ploiești și proporțiile lui uriașe, sculptura complicată, dar proastă, arătau stângăcia meșterului cât și dorința de lux a comenzei. Bufetul Hallipa era un parvenit. Așa fel reflectase Mini. Apoi oftase: De ce nu rămăsese Hallipa la Mizil! Își amintise vorbăriile neisprăvite ale Linei despre timpul petrecut de verișoară la Mizil, demult. Acele povestiri, prin repețirea lor banală, scoteau pe Mini din răbdări, dar îi populau mintea cu fizionomia acelui târgușor, pe caro spera să nu-1 vadă aievea niciodată. Cât mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
orele desfășurate asupra orașului. Pe când Mini locuia câmpiile largi, sufletul ei trebuia să taie drumurile care aveau să o aducă aci, la Ierusalim. Atunci își dura existența numai în spațiu și acuma în timp. Rămase tăcută. Nory întrerupse și ea vorbăria ei neisprăvită. Acum trecătorii erau numeroși și căutau a se strecura printre ei, pe canalul central al Cetăței, acel parcurs de confluență între Palat și bulevard. Se opriră un moment la colțul Eliseului pentru a-și pregăti traversarea. Teatrul Național
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de lux, în care oamenii puneau tot ce aveau în ei urban, ca instinct, inteligentă și putere de muncă. Tot ce aveau în ei viu, și bun și rău. Nory ceru un schwartz, pe care Mini îl refuză, apoi reîncepu vorbăria <A isteață. Privind prin geamurile largi, aburite de ploaie, lumea care se perind-i, Mini nu o putea vedea deslușit și atunci răsfrângea în afară chipurile vederei interioare. Identifica grupurile, perechile de trecători, cu ființele pe care le privea în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu alte șantaje: Drăgănescu s-a trezit cu Adolful în chip de advocat ca să-1 previe că, legal, Mika-Le e fiică legitimă și deci are drepturi. . . - Advocați destui! Ai văzut ce i-am făcut lui Greg!. Mini rămase amețită de vorbăria stacată, zgomotoasă, încîlcită a lui Nory. Atâta era precis, că Lenora dezvăluise "taina Castelului" - nu într-un acces de mânie, ci în plină conștiință. Spontan, e drept, dar cu o logică calculată parcă. Pentru asta avusese, fără îndoială, un motiv
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de școală ai predat? — La o școală normală care pregătea învățători. — Ți-a fost greu să predai în limba franceză? — Nu prea mi-a fost, că la matematică fiind vorba de cifre, de reguli, nu erai obligat să faci atâta vorbărie ca la alte obiect de învățământ. — Ai avut colegi buni? — Erau veniți din țările socialiste. — Tu ce mai faci? Ce-ți mai face iubita ta? — Doina-i gravidă. — Du-te mă! V-ați căsătorit deja? — Cât ai umblat tu prin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
capitolul memorie, ai sărit câteva pagini. Nu am sărbătorit noi împreună noua ta construcție? - Că bine zici. Atunci, asta s-a întâmplat acum două luni! - Și la tine anul are doar două luni!? Păi vezi!? - Ai dreptate! - Da’ ce atâta vorbărie, să trecem la treabă. Ina, draga mea, mâncăm căpșune așa pe inima goală!? - Imediat, imediat...! Am stabilit cu Jan tot protocolul, fii pe pace. Tu scoate ceva tărie, vezi mai întâi ce preferă oaspetele? Alex se conformă pe dată. Scoase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
afectate de malefic. Ce șansă au? Ce șansă au cine? Entitățile acestea, ca să trezească omenirea, În cazul În care omenirea nu vrea să accepte reîntoarcerea la Matrice, trezirea spirituală despre care se vorbește foarte mult astăzi... Dar nu este decât vorbărie multă și nimic nu se face. Poate că lumea asta trebuie să dispară, ca să nu distrugem planeta Pământ. Planeta este dispusă să se sacrifice, Pământul ca planetă este dispus să se sacrifice. Eu Înțeleg că el este dispus să se
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
revărsau parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-un colț al salonului era una liberă. În bodegă, clienții vorbeau tare de credeai că ești lângă un stup de albine, fiindcă zumzetul și vorbăria estompa programul muzical al televizorului care stătea agățat ca un fluture uriaș pe unul din pereți. După ce m-am așezat, am făcut comandă de o halbă de bere. Lângă masa mea, doi bărbați trecuți de șaizeci de ani își depănau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
femeile? îl opri din nou gândul pe eliberat. Și încă un gând: Popa își amintise brusc de mica lui depresie. De faptul că nimeni nu-l iubește. De nunta lui Mișu cu altă... cu Mariana. De egoismul și lăcomia și vorbăria neveste-sii. Femeia asta frumoasă nu voia să-i fure nimic. Poababil că era nebună, dar era cea mai frumoasă ființă pe care o văzuse în viața lui. Iar drogatul părea inofensiv. O mică aventură îl va scoate pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o distanță considerabilă! ― Auzi, dumneata?! se scandalizau băieții, nici măcar "tinere", ca Drăgănescu, parc-am fi băieți de prăvălie! Îndată ce a luat în primire direcția, Jujucă ne-a convocat, pe profesori și pe elevi, în sala de Gimnastică, și, după multă vorbărie, ne-a spus următoarele: ― Domnilor profesori și băiețași, onoratul Minister a știut de ce mi-a încredințat mie direcția acestui liceu: pentru că, fiindcă... deoarece... întrucît... așadar... prin urmare... Și Jujucă s-a dovedit în scurtă vreme a fi un om cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
La noi conținutul e totuna cu forma, iar universul mare e circumscris celui mic... Înțelegi?“ Desigur că Mașa nu Înțelegea nimic din toate aceste teorii. Care, la drept vorbind, nici n-o interesau. Pentru ea tot ce spunea Extraterestrul era vorbărie goală. „Probabil vrea să mă Îmbrobodească. Cum e posibil, Își spuse ea, ca un singur suflet să viețuiască În două sau mai multe trupuri ce se mișcă În locuri diferite? Sau cum pot ocupa mai multe trupuri același loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
efect asupra lui. „Unii se tem de ciroză sau de apoplexie, continua el să se laude, eu nu mă tem de nimic, În afară de mine. Și nici de mine nu mă tem. Am Învățat să mă stăpânesc ca un cal breaz.“ Vorbărie goală, pe care ceata de salahori o Înghițea hăhăind și mirându-se de istețimea șefului la fiecare cuvânt. Încurajat de această hoardă gălăgioasă, Ippolit prindea avânt. La un moment dat, numărându-i, Îi veni ideea să Întindă o masă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
voci ce orăcăie Întruna. Dacă locul bărbaților ar fi umplut de femei, atunci numărul cuvintelor aproape că s-ar dubla. Înmulțește șase miliarde cu douăzeci de mii și vei obține o cifră colosală... Cui i-ar fi de folos atâta vorbărie? La toate acestea, ar trebui să mai adăugăm foșnetul frunzelor, ciripitul păsăretului, toate urletele pe care le scot animalele ce trăiesc alături de voi, precum și alte nenumărate zgomote din care-i compusă existența voastră, ca să-ți dai seama cât avem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de răspunsuri evazive pentru a supraviețui. După ce vorbi el, urmă o perioadă de tăcere. Observă că Vocea Unu și Vocea Doi stăteau cât se poate de nemișcați. Și i se păru indicat să-i imite câtă vreme "excelența sa" cugeta la vorbăria care constituise răspunsul "prizonierului". Nu era prea greu de ghicit ce se întâmplase. Se părea că instrumentele lor reacționaseră întrucâtva la procesele mintale cu ajutorul cărora realizase cele două acțiuni de fotografiere mentală, cu acuratețe dodecimală, a celor două locuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
însoțită de plânsetele noastre. O poveste va trebui totuși să fie îndeajuns de bună. De captivantă. De înfricoșătoare și plină de pericole. Va trebui să ne asigurăm că așa va fi. Domnul Whittier și doamna Clark erau prea ocupați cu vorbăria. Noi însă aveam nevoie să se poarte dur cu noi. În povestea noastră aveam nevoie să fim biciuiți și bătuți. Nu plictisiți de moarte. — Orice apel la pacea mondială, spunea domnul Whittier, e o minciună. O minciună drăguță. Doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lumea era deprinsă cu stăpânirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osânda. Și acum Îl pândeau și pe el, doar s‑o trăda cu o vorbă - să spună, până la urmă, pentru ce venise, ce atâta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să‑l asculte. Nădăjduind că până la urmă avea să‑și adeverească temeinicia vorbelor printr‑o solomonie, o minune, acolo. „Împărăția cerului Își are temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în mai toate viețile adolescenților, vorbesc, de fapt, despre un pat așternut cu petale de crini până la care drumul duce printre reziduuri mucede și excremente; poate că rostul lor e să atenueze până la suportabil niște dogoritoare raze lăuntrice, poate că vorbăria mea alimentează forța presimțită a tăcerii fiecăruia, dezvăluind, pe invers, partea cealaltă, în care măsurile, toate măsurile, sunt iluzorii, și așa mai departe. În plus, când ești senin și liniștit, poți auzi de acolo gemetele lumii și atunci se comite
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Uitați-vă la Cid. Într-adevăr, nu există nici o soluție. Barceló și-a savurat pipa stinsă, privirea lui de acvilă scrutînd cu interes cartea pe care eu o țineam În mînă. În pofida fațadei lui de comic de bîlci și a vorbăriei prelungi, Barceló putea adulmeca o pradă bună așa cum lupul adulmecă sîngele. — Să vedem, a zis Barceló, prefăcîndu-se dezinteresat. Ce-mi aduceți domniile voastre? Am aruncat o privire spre tata. El a Încuviințat. Fără alt preambul, i-am Întins cartea lui Barceló
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să anihileze muștele În zbor, Însă am bănuit că, dacă voiam să aflu ceva despre Julián Carax, mai convenabil ar fi fost să rămîn În termeni buni cu el. I-am zîmbit cu beatitudine, arătîndu-mi plăcerea produsă de latinăraia și vorbăria lui. — Nu uita, mîine, la Ateneu, a rostit solemn librarul. Dar adu cartea, sau adio Înțelegere. — De acord. Conversația s-a risipit Încetișor În murmurul celorlalți cenacliști, alunecînd spre discutarea unor documente găsite În pivnițele de la Escorial care sugerau posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înfometat, murdar și puțea a luni Întregi de viață În stradă. Sărmanul nici nu avea idee Încotro Îl duceam, și am remarcat În privirea lui o anumită teamă și o neliniște crescîndă, pe care se străduia să o ascundă sub vorbăria nesfîrșită. CÎnd am ajuns la prăvălie, cerșetorul mi-a aruncat o privire plină de Îngrijorare. — Haideți, intrați. Aceasta e librăria tatălui meu, căruia vreau să vă prezint. Cerșetorul s-a chircit Într-un mănunchi de jeg și de teamă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de Torres nu pierdea nici o proiecție. Își cumpăra o grămadă de bomboane de ciocolată și se așeza În rîndul șaptesprezece să le devoreze, așteptînd apariția stelară a divei de serviciu. Subiectul Îi era perfect indiferent, și nu se oprea din vorbărie pînă cînd o damă cu atribute considerabile nu umplea ecranul. — M-am tot gîndit la ce mi-ai spus dumneata deunăzi despre căutatul unei femei, zise Fermín Romero de Torres. Poate că ai dreptate. La pensiune e un client nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]