1,091 matches
-
spiritului sovietic..., a fost o zi, o noapte; cine știe... cum, te trezești, dârdâind tremurându-ți mâinile și dinții până apuci să te remontezi cu oricare din preparatele la îndemână, dar mai ales trăgând pe gât, direct din sticla de votcă izbăvitoare. Personajul se trezește, cândva, înapoi la Moscova, în fața Kremlinului, poate ca un simbol de emblemă onirică. Niște derbedei îl bat cu sadism, până la agonie, distrându-se cu poftă. Între vis și moarte, pare a simți tărâmul visat, raiul abstract
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Mai ales că aveați atunci, la Revoluție, 25 de ani. I. De ce a căzut comunismul ? Din zodia peștilor • Tinerețea sau revolta familială • Unde sunt rădĂcinile Alinei • Medic în preajma Revoluției • Cioran și Ceaușescu • Planul la copii - ospiciul ca refugiu • Originile corupției • Votca SĂniuța și țigările Carpați • Secera și buldozerul A.M.P. : Am împlinit 25 de ani în martie 1989. Începuseră primele mișcări în Ungaria, în Germania de Est, în Polonia. Lumea începuse să demonstreze și în Uniunea Sovietică. În Republica noastră Moldova
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
-l împiedicăm să vorbească. La Izvoru Mureșului, în mod privilegiat, ca să ne cumpere bunăvoința, exista Pepsi, ceea ce nu se mai găsea deloc în anii respectivi. În același timp, era un mic bar de la care puteai să-ți cumperi cele‑ bra votcă SĂniuța, aceeași cu care ne țineam zilele și când eram trimiși la munci agricole... O filtram prin pâine, că noi, fiind studenți la Medicină, știam că are resturi de alcool metilic, din cauza căruia poți orbi. Era o porcărie foarte periculoasă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Noi eram sculați la 6 dimineața și trimiși la cules porumb ; studenți la Medicină, până în anul șase am fost. Și cu ce ne țineam noi la 6 dimineața, uneori după 15 octombrie, când știuleții erau înghețați bocnă ? Ne țineam cu votcă SĂniuța și cu țigări Carpați. V.A. : Ați fumat ? A.M.P. : Da, da, am fumat țigări Carpați. Mi-amintesc și acum că un coleg al meu care m-a văzut fumând mi-a zis : „Vai, să te vadă bunică-ta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ați întrebat ce regret și ce nu regret. Asta-i partea pe care n-o regret ! Deci n-aș da niciuna din taberele mele de muncă de atunci sau din scandalul pe care-l făceam la Izvoru Mureșului, unde turnam votcă SĂniuța în sticlele de Pepsi pe jumă‑ tate băute și din partea de sus a amfiteatrului, Ăla de îndoctrinare, dădeam de-a dura sticlele, le rulam zgomo‑ tos în timp ce vorbeau tovarășii de la partid. Nu pot să vă spun ce scandal și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
vorbea fluent românește, după ce făcuse niște semne șoferului său, în timp ce noi închinam pentru ideea "excelentă" de a face acest popas surpriză, într-un mediu atât de pitoresc, ne prezentă un cadou o tavă cu picturi rusești și o sticlă de votcă, pentru mămica și pentru mine, din cele pe care le luase din magazia misiunii lor, probabil, pentru a le oferi oficialităților române, la fiecare obiectiv vizitat. Observând pasiunea cu care oaspeții sovietici se bucurau de aroma și tăria țuicii românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
înțeleg că schimbările din Uniunea Sovietică nu erau doar o formalitate. Pe timpul celor opt ani de muncă în Moscova, auzisem de mai multe ori că "mujicul rus este mulțumit cât timp are "samagonka" și se poate bucura de porția de votcă". Mă întrebam: oare chiar s-a declanșat începutul sfârșitului? Trecuseră zece ani de la acea teribilă "gafă", când, la Moscova fiind, de Sfântul Ion, aveam mai mulți colegi, în apartamentul nostru, invitați la onomastică, fiind toți după un consum suficient de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Căline, a oftat el. Degeaba zici: eu m-am ticăloșit, cît de voie, cît de nevoie”. Se referea, desigur, la felul în care și-a folosit priceperea de a scrie. A dat-o mereu la prețuri mici... uneori pentru o votcă. Sub alte aspecte, nu încerc acum să-l judec. *Descartes localiza sufletul în glanda pineală. Cîți știu unde-i situată aceasta? Cînd vorbesc despre suflet, cei mai mulți dintre noi duc mîna la piept: ar fi în sau lîngă inimă; mai sigur
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fiziologic, asemenea unor acte sexuale. N-a auzit și nici nu-i trece vreodată prin cap că „inima omului e ca sticla”. Nu l interesează efectul mitocăniei asupra celorlalți. După ce s-a „descărcat”, deschide sertarul biroului, scoate o sticlă de votcă și anunță că „face cinste”. Dacă l-ai întreba cum rămîne cu terfelirile de adineaori, s-ar arăta teribil de mirat: „Lasă, domnule, astea-s fleacuri muierești: nu ți-am spus că eu nu sînt ranchiunos, nu țin la supărare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cît poate. De fapt, se minte și se înșală pe sine. E amuzant să-l auzi cum povestește despre tertipurile la care recurge ca să poată bea: și-a confecționat un bidon cu fund dublu, în care-și ascunde sticlele de votcă. Cînd nu găsește motive plauzibile să plece în oraș, iese pe balcon pentru o treabă oarecare, inventată ad-hoc, suge din rezervă, și se întoarce criță!” „Oricît ar părea de paradoxal - îi răspund - micile lui viclenii și minciuni îl ajută să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care să-i înțeleagă oful, E.V. a schimbat din nou subiectul. În urmă cu o săptămînă a fost la înmormîntarea tatălui Florinei Cercel; cunoscuta actriță e vara sa. În cimitirul Ghencea, pe „o vreme nasoală”, a băut pentru prima dată votcă „Smirnov”, americană! E.V. e dintre cei care, atunci cînd începe o poveste se ambalează, nu se lasă pînă n-o termină. Astfel, am aflat că groparii, beți de-a binelea, erau să răstoarne mortul, că la praznic a venit „lume
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-a înțeles că dorea nu un pahar cu apă, ci un pahar de apă. I-a adus în final un pahar "de apă", cam de 200 centilitri, distinsa poetă și-a scos din geanta-i încăpătoare o sticlă de votcă, și-a umplut paharul, l-a dat pe gât și apoi m-a anunțat că putem începe conferința de presă. Trebuie să recunosc faptul că s-a descurcat excelent, a spus lucruri foarte interesante și a lăsat o impresie generală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a anunțat că putem începe conferința de presă. Trebuie să recunosc faptul că s-a descurcat excelent, a spus lucruri foarte interesante și a lăsat o impresie generală foarte bună, ceea ce mi-a confirmat, odată în plus, valabilitatea lui "in votca veritas"! Au trecut lunile și anii. A venit un nou ambasador. Fost șef de secție la CC al PCR, un bărbat inteligent, foarte bun cunoscător al realităților politice din România și "comunitate". Ca și predecesorul ambasador, și acesta mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
erau - cam de la Gazetă... -, eu le ofeream cartofi prăjiți și excelenții cârnați Debrețin, un vin pasabil - nu se beau tărituri, eu eram contra, cum sunt și azi, și, fapt notabil, când Nichita a început să bea tărituri, coniac și apoi votcă, deși a durat prietenia, întâlnirile noastre s-au „espasat”, au devenit mai rare și mai întâmplătoare. Poeții citeau, apoi, din manuscrisele lor, cei trei poeți ai grupului, noi doi, eu și Matei, ne erijam în critici, mai ales Matei, știutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
misiunea secretă a submarinului pe care se afla Curd Jurgens. Mi-am ridicat capul de pe stomacul ei. M-am rezemat de pernă și i-am cuprins umerii, adulmecându-i părul. — Ai apă tonică? — În frigider. Aș avea chef de o votcă cu apă tonică. Se poate? — De ce nu? — Vrei și tu ceva de băut? — Beau și eu ce bei tu. A ieșit goală din pat și s-a dus la bucătărie. Eu am pus între timp discul lui Johnny Mathis. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Me Tonight. Am fredonat și eu încet. Eu, cu penisul meu moale. În timp ce cânta Cerul e o tablă neagră, mare, ea s-a întors cu paharele pe o tavă. A pus tava pe cartea despre unicorni. Mi-am sorbit încet votca, ascultându-l pe Johnny Mathis. — Câți ani ai? întrebă ea. — Treizeci și cinci. Îmi plăcea întotdeauna să spun tot ce aveam de zis ca să nu existe dubii, așa că am continuat, neîntrebat: Am divorțat de mult, sunt singur, nu am copii, nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din ce în ce mai greu să apreciez vârsta femeilor. Știu că arăt mai tânără, dar crede-mă că am cât am zis. Apropo, nu cumva ești jucător de baseball? Întrebarea m-a surprins atât de mult, încât mi-a scăpat un pic de votcă pe piept. — Ce-ți veni? N-am mai pus mâna pe o minge de cel puțin cincisprezece ani. De ce mi-ai pus o asemenea întrebare? — Am impresia că te-am văzut la televizor. Eu nu mă uit decât la baseball
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Oricum, e mai bun decât pare și dacă știi să-l manevrezi, faci calcule rapide cu el. Am folosit și eu o dată tipul acesta. Am închis ochii și m-am gândit la calculator. Ea a mai pregătit două pahare de votcă cu apă tonică și le-a adus la pat. Ne-am rezemat amândoi de pernă și am sorbit din băutură. Încet-încet. Când s-au terminat melodiile, acul s-a așezat automat la capăt și l-am mai ascultat o dată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
venea să cumpere băutură dis-de-dimineață. Doar sticlele așteptau cuminți pe rafturi, arătând ca o pădurice bine îngrijită. Din fericire, în colțul acela erau o mulțime de afișe pe un singur perete. Câte unul pentru fiecare tip de băutură: coniac, vin, votcă. Câte trei pentru Scotch și Suntory. Două pentru sake și patru pentru bere. Chiar nu înțelegeam la ce foloseau atât de multe reclame pentru băutură. Oare pentru că băutura are un caracter mai festiv decât mâncarea? Le-am luat la rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
casa noastră cufundată în întuneric, cu excepția bostanilor sculptați ale căror fețe începeau deja să se surpe. Încă mai simțeam ușurarea resimțită de Robby atunci când începusem să mă îndepărtez, împleticindu-mă. În biroul meu mi-am turnat un pahar mare de votcă și am ieșit pe veranda care dădea spre piscina iluminată, spre curtea din spate, mărginită de câmpul imens care dădea spre pădure. Pomii arătau întunecați și contorsionați sub lumina portocalie a lunii. Am sorbit o gură de votcă. Și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mare de votcă și am ieșit pe veranda care dădea spre piscina iluminată, spre curtea din spate, mărginită de câmpul imens care dădea spre pădure. Pomii arătau întunecați și contorsionați sub lumina portocalie a lunii. Am sorbit o gură de votcă. Și m-am întrebat: oare luminile intermitente semnalate de oameni pe cerul cenușiu în timpul lunii iulie să fi fost cumva legate de disparițiile acelor băieți, care începuseră cam în aceeași perioadă? Alte explicații posibile mă făceau să sper că această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sisteme de alarmă activate. M-am prefăcut interesat de varietatea bomboanelor primate de Sarah. Jayne mă ignoră. Robby abia dacă îmi aruncă o privire, după care urcă sus la el. Înapoi în camera de oaspeți, înfruptându-mă din sticla de votcă, nu puteam să mă gândesc decât la un singur lucru, doar două cuvinte. S-a întors. Sâmbătă, 1 noiembrie 9 a f a r ă M-am trezit în camera de oaspeți din cauza zgomotului mașinii care împrăștia frunzele moarte, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bine, până când mi-am dat seama că eram complet îmbrăcat (nu era un semn bun) și nu-mi aminteam deloc cum adormisem aseară (idem), ceea ce a înmugurit într-un spasm de anxietate. Am sărit imediat din pat, răsturnând sticla de votcă cumpărată ieri - dar era goală (alt semn rău). Totuși, Ketel One sugera faptul că teama mea era rezultatul mahmurelii și nimic altceva - eram în siguranță, eram în viață, eram bine. Însă am avut o reacție mai puțin entuziastă văzând cana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Binobee, un joc-video despre o albină fermecătoare dar incapabilă să zboare, a cărei expresie de dezgust reușea de fiecare dată să mă alarmeze. Am mers în birou, am închis ușa și mi-am umplut o cană mare de cafea cu votcă (nu mai aveam nevoie de nici de mixer, nici de gheață) și am dat pe gât jumătate din conținut înainte de a încerca s-o sun pe Aimee Light pe celular. Așteptând să răspundă m-am așezat pe scaun la birou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Pauză, hărăituri. Dacă doriți, ne putem întâlni aici, în Midland, deși dacă luăm în considerare subiectul discuției noastre, aș prefera să vin eu acolo. Îmi lăsa numărul de mobil. Repet, vă rog, sunați-mă cât mai curând posibil. Am terminat votca din cană și mi-am mai turnat una. Când l-am sunat pe Kimball, nu voia să discute despre „asta“ la telefon, iar eu n-aveam chef să merg la Midland, așa că i-am dat adresa noastră. Kimball mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]