1,491 matches
-
doar în nostalgia care ne umple ochii. O strofă din Echinocțiu de toamnăa lui Blaga merită să fie citită în prelungirea acestei porniri nostalgice: Vino totuși să strigăm de-acolo de pe creste, să strigăm după cocorii care pleacă și-n vuietul de mîntuire o țin către limanul dincolo de fire. În cumpăna și-n sfîșierea acestui ceas prejmuitor, vino, străfundul neguros, rumoarea ce ne-neacă să le lăsăm sub noi - și de pe dealul cel din urmă cu semne-nchipuind în vînturi libertatea să
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
dalie roșie care înflorise mare în fața casei”, iar la Kyoto admirase “cameliile în plină floare”), cât și în stare de trezie (întins în pat lângă trupurile fetelor adormite, Eguchi aude zgomotul valurilor din apropiere ca venind de departe), în romanul Vuietul muntelui natura este o însoțitoare permanentă, cel puțin pentru bătrânul Ogata Shingo, prin florile de cireș (“Shingo contempla cireșii înfloriți din grădină”), prin crinii negri pe care Kikuko, nora lui Shingo, îi aranjează în vază, prin copacul din vechiul parc
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
nora lui Shingo, îi aranjează în vază, prin copacul din vechiul parc imperial “spre care Shingo se simți atras”, prin murmurul valurilor și conturul arborilor care “desenau în aer mici munți” în nopțile cu lună plină, dar mai ales prin vuietul micului munte, de fapt “o colină ce pornea din curtea casei”. În Autobiografie literară, Kawabata prezintă viața ca “un vânt și un curent al apei pe care plutim”. În consecință, completează Stanca Cionca, “evenimentele se succed molcom în povestirile sale
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
personajele feminine. Dar nu fragilitatea singură, ci asociată fie cu tandrețea, așa ca în cazul doamnei Ōta, unul din cele mai reușite personaje feminine ale scriitorului, fie asociată cu nevinovăția și o nemărginită capacitate de îndurare, amestec din care în Vuietul muntelui se conturează modesta și preasupusa Kikuko, cea care aduce cu sine o adiere de poezie și prospețime în acest roman al totalei nerealizări. Având parfumul și strălucirea zâmbitoare a unei flori, iată motivul pentru care sensibilul Shingo își iubește
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
moarte, ba la sinucidere, mai ales când în dimineața de după ultima noapte petrecută la pensiune, el descoperă că una din cele două frumoase murise în somn, moarte care vine după aceea a unui bătrân client. --------------------------------------- Bibliografie: 1.Kawabata, Yasunari - Sembazuru●Vuietul muntelui, Editura Minerva, București, 1973 2.Kawabata, Yasunari - Frumoasele adormite, Editura Humanitas, București, 2009 3.Șōnagon, Sei - Însemnări de căpătâi, Editura Univers, București, 1977 George Petrovai Sighetul Marmației noiembrie 2012 Referință Bibliografică: George PETROVAI - YASUNARI KAWABATA ȘI DRUMUL PROZEI SALE
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
să-mi eliberez creierul din acea liniște, dar mirosul de viole și șarpele cu pielea lui rece alunecând pe pielea mea îmi paraliza voința. ) sute de mâini s-au eliberat îndreptându-se spre mine, înșfăcându-mă, paralizându-mi mișcările. În vuietul acelei liniști auzeam hârlețe în pământul uscat. Sunt vie, urla disperată întreagă ființa mea. Sunt ... totuși ... vie! și pământul îmi pecetluia neputința trupului apăsându-mă și ... În volumul Sub semnul apei și al dragonului Carmen Alexandina reușește să realizeze saga
DESPRE CĂUTAREA FERICIRII PRIN IUBIRE, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345550_a_346879]
-
Cu gandul la imaginea sotiei mele dragi ce tocmai a devenit inger) iau mâinile mele reci și mi le azvârl căite că au degete cu care să simtă crucea tâmplelor o smulg din încheietura gândului și o azvârl sugrumată de vuiet peste amintirile înțelenite în sterpul unei întinderii ne-fiinde iau ochii și îi răsucesc cum răsucesc lupii hăulitul lucrului stins și îi azvârl cu tot ce e dinaintea si dinapoia lor îi azvârl în stârvul oglinzii pe mine of pe mine
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
profesorul Vasile Sfârlea a susținut un expozeu despre viața și opera celui ce s-a născut în Hordoul Năsăudului la 20 septembrie 1866, în familia preotului Sebastian. Satul natal al poetului fiind acolo unde :” În valuri ape repezi curg/ Și vuiet dau în cale,/Iar plopii-n umedul amurg/ Doinesc eterna jale. “Poetul debutând în “Muza Someșeană “, cu pseudonimul C. Boșcu, anagrama numelui său fiind mai târziu prieten și coleg cu Gheorghe Bogdan Duică. Conferențiarul a subliniat faptul că George Coșbuc
LA CENACLU RADU STANCA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352109_a_353438]
-
mîngîiere aproape mîntuitoare și dacă revin înseamnă că, de fapt, am ales surîsul și întrebarea, tunelul sortit să moară în crisalidă dincolo de zgomotul surd al valurilor. Totul e deja făcut, deja văzut, deja trăit! Ești aici ca să repeți, încă o dată, vuietul propriului sînge și sufletul prin care-ți zboară în voie, șiruri lungi de cocori... Referință Bibliografică: Caligrafii din Cadora / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 253, Anul I, 10 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița
CALIGRAFII DIN CADORA de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352129_a_353458]
-
nr. 1330 din 22 august 2014 Toate Articolele Autorului Fabulă după Alexandru Donici „Un poloboc cu vin Mergea în car pe drum, încet și foarte lin; Iar altul cu deșert, las' că venea mai tare, Dar și hodorogea, Făcând un vuiet mare” Pe seară, poloboacele-au intrat mai liniștit sau zgomotos în sat și-aici, văzând poporul agitat, au întrebat și au aflat în primul bar că-n sat vor fi alegeri de primar. S-au implicat și fiecare și-a
DOUĂ POLOBOACE de DAN NOREA în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352154_a_353483]
-
de ani, crucea Ta e udata cu lacrimi de îngeri. *Țipatul cocorilor se suprapune peste lumină crucii. Cu vârfuri spre cer - câte case tot atâtea troițe. *Iconar pregătind lemnul. Din văzduh - suspine negrăite. *Să știi să asculți în fiece om vuietul Duhului Sfânt. *Cerurile - fără liman - mi-e dor de sufletul luminii. *Cum să nu Te iubesc? Doar suntem tovarăși de eternitate. *Doar lângă Tine mă podidește un plâns al bucuriei. *Crucea Ta, Isuse sfânt, mi-este candela aprinsă. * Inima plânge
MEDITAŢII PE MUNTELE CRUCII de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352156_a_353485]
-
nici nu mă mai duceam cu copii să mă joc. Să fi trecut vreo trei luni de când ne mutaserăm. Într-o noapte, pe la ora douăsprezece, auzim, pe prispa casei, zgomot de pași. Treceau pe lângă fereastră, alergând, înainte și înapoi, cu vuiet surd, așa ca o turmă de oameni. Ne-am trezit toți și am ascultat. Când cânta cocoșul de ziuă, asta se întâmpla pe la trei noaptea, ca prin minune pașii nu se mai auzeau. In fiecare noapte dormeam numai până la ora
STAFIILE DE TITINA NICA TENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355819_a_357148]
-
am spus lui tata să facă ceva. Sora lui tata, mama de dincolo, cum îi spuneam , a zis să punem pe prispă vase cu apă să vedem dacă cei care trec le răstoarnă. Așa am făcut. Urme de pași cu vuiet puternic și câteodată și chiote au început din nou la ora douăsprezece noaptea. Noi ascultam cu inima cât puricele și nici nu respiram. La trei, când a cântat primul cocoș, am ieșit pe prispă să vedem ce se întâmplase cu
STAFIILE DE TITINA NICA TENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355819_a_357148]
-
mai aparte care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la incantație la groază. Aici pe înălțimi este împărăția stihiilor naturii. Alteori
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
tot. Poeta invocă iubirea, sentiment ales astăzi supus minimalizării, poate chiar scăderilor orbitoare: Iubirea a căzut pe nevăzute/ în adâncul unei prăpăstii de nori/ tocmai acolo.../ unde ochii pescărușilor plutesc obosiți/ pe fundalul furtunii,/ iar țipătul lor se cufundă în vuietul vântului. (NIMENI NU VEDE). Starea de abandonare a firescului este asimilată normalității în universul nostru desacralizat. Viorela Codreanu Tiron își asumă nobila misiune de a revalorifica valori uitate: Cuvinte aruncate, pierdute, tăcute,/ rămase nespuse,/ pe care le-am cules/ și
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
sfâșie norii un melc rătăcit în coșul cu struguri - și-aici e-acasă o cicoare-n grâu - un soare-albastru-n cerul de aur topit cerul se scurge prin spărtura norilor până la mine storuri de nuferi trase peste ape - ce-ascunde apa ? Vuietul mării - partitura e scrisă doar în cochilii hortensii-globuri - lumină clătinândă plecăciunea lor tăișul lunii spintecă doliul nopții - norii zdrențuiți scântei ce nu ard - sub maldăr de zăpadă tufa de măceș de Bobotează - ne credem puțin mai buni stropiți cu apă
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, MANUELA BURLACU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355389_a_356718]
-
imposibil de stabilizat Gândirea agonizândă pe chiar Drumul Spiritual corect, cu un Neam Românesc pe cale de dispariție, adică pe ultimul drum ca ființă și timp funerar în labirintul complexității postmoderne al haosului catastrofelor fractale, când simți pestilențial pervaziv răsuflarea și vuietul inconturnabil al Marelui Cutremur Catastrofal promis. Pe Google Earth, această Direcție Ultimă ne e trasă cam pe la Basel, spre Sonnnenheim pe Rhein în jos, mult după ce treci de cataracte, unde elvețienii și-au permis tunel de vreo 12 metri într-
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
ea nu este vizibilă decât de la înălțimea Crucii. Crucea noastră din care se revarsă un șuvoi de lumini de gand, un șuvoi de cuvinte și sunete line. Cuvântul luminează, sfințește, curăță. E ceva ce rămâne, chiar dacă noi vom uita. Este „vuietul Duhului” - în sufletul creștin, care nu știm încotro sufla și de unde vine. Vuietul Duhului revărsat în râuri de apă vie, în ființă celor ce vor crede; condiția esențială a intrării în Împărăție: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355379_a_356708]
-
revarsă un șuvoi de lumini de gand, un șuvoi de cuvinte și sunete line. Cuvântul luminează, sfințește, curăță. E ceva ce rămâne, chiar dacă noi vom uita. Este „vuietul Duhului” - în sufletul creștin, care nu știm încotro sufla și de unde vine. Vuietul Duhului revărsat în râuri de apă vie, în ființă celor ce vor crede; condiția esențială a intrării în Împărăție: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355379_a_356708]
-
vie, în ființă celor ce vor crede; condiția esențială a intrării în Împărăție: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția Cerurilor” (Ioan 3,5). Este același vuiet care s-a auzit la pogorârea Duhului Sfânt, sub formă de limbi de foc în ziua Cinzecimii: „Deodată a venit din cer un sunet că vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei.” (Fapte 2,2
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355379_a_356708]
-
care s-a auzit la pogorârea Duhului Sfânt, sub formă de limbi de foc în ziua Cinzecimii: „Deodată a venit din cer un sunet că vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei.” (Fapte 2,2). Vuietul Duhului se aude când Biserică, prin cuvânt și cântec îl vestește pe Acela care a venit în lume ca s-o mântuiască. Să învățăm să ascultăm cu multă luare aminte vuietul Duhului pogorât în noi înșine, să încercăm să-i
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355379_a_356708]
-
umplut toată casa unde ședeau ei.” (Fapte 2,2). Vuietul Duhului se aude când Biserică, prin cuvânt și cântec îl vestește pe Acela care a venit în lume ca s-o mântuiască. Să învățăm să ascultăm cu multă luare aminte vuietul Duhului pogorât în noi înșine, să încercăm să-i percepem suflarea, în cele mai mici adieri, ca să aflăm ce vrea Dumnezeu de la noi. Să luăm aminte la acel „ceva” pe care l-a pus Dumnezeu în noi și pe care
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355379_a_356708]
-
să încercăm să-i percepem suflarea, în cele mai mici adieri, ca să aflăm ce vrea Dumnezeu de la noi. Să luăm aminte la acel „ceva” pe care l-a pus Dumnezeu în noi și pe care acum, îl cere de la noi. Vuietul Duhului trebuie să aducă roade în noi, roade de credință, din semințe de iubire. Viața creștină este o viață de rod. Mlădița care nu aduce roada este tăiată și aruncată în foc. (Parabolă smochinului neroditor, Mt. 21, 18-22 și Mc.
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355379_a_356708]
-
18-22 și Mc. 11, 12-14). Să facem în așa fel că la sunetul Duhului în noi, să dăm roade vrednice. Iar timpul smochinelor să fie un timp nelimitat, neîncorsetat, să fie continuu, fără sincope, fără pauze și răgazuri. A percepe vuietul Duhului înseamnă a recepta chemarea divină, timpul în care poți spune: „M-ai chemat? Iată-mă, Doamne!” După chipul și asemănarea Domnului să fim și noi. Să fim odihnitori de oameni ca Sfanțul Filimon despre care Sfanțul Apostol Pavel a
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355379_a_356708]
-
echilibrul. Din centrul Stelei, într-o vibrație puternică, coborâ până la pământ Coloana Soarelui de Vis, ca un stâlp luminos, tăind tot vazduhul, mai strălucitor le vedere decât lumina ce întrece toate luminile. Acum tot ce se mai putea auzi din vuietul acela de vibrație lungă și stranie, și din hărmălaia aceea de doamne înfierbântate sub efectul de rezonanță al Coloanei Soarelui de Vis, erau incantațiile: “Iată Scara lui Iacob!” , “Iată Steaua Magilor!“, “Iată Coloana Luminoasă!“. Apoi cuvintele: “Luați lumina din lumina
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]