1,530 matches
-
iubire Dunărea le-aduce cântări îngerești și izbăvire. Priveam Dunărea, însă dinspre Răsărit, vântul sălbatec m-a alungat ca un vrăjitor. Treceam pe lângă copacii cu frunze îngălbenite și din largul Dunării cârduri de păsări se opreau pe crengi să asculte vuietul vântului învăluit prin frunze. Profetică iarnă ! mi-am spus cu uimire. Mă îndepărtam puțin câte puțin cu vântul și gerul în brațe. Uneori lacrimile se scurgeau pe față ca niște mărgăritare. Zăpada de sub picioare se lăsa nimicită precum ceața, într-
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Zile_de_iarna_constanta_abalasei_donosa_1391092438.html [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
ca un clopot auriu într-o albă catedrală. TIMPUL Ceasului, acestui alergător continuu i-am șoptit: punctează mai rar timpul sentimentelor noastre. Iubirea nu trebuie să îmbătrânească. INSTROSPECȚIE Ferestre... Spații deschise de violetul vânt al gândirii, ce tulbură ființă prin vuietul sau. Ferestre... Spații albe închise reîntoarcerii în sine. Întrebări legate de... Cine sunt? CURCUBEUL TRĂIRILOR Mă îmbrac în frunze albastre de gânduri în fiecare an. Mă scutur de vise neîmplinite în fiecare clipă. Curcubeul trăirilor mă înconjoară. Știi... Înfloresc pentru
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_oprea_1426417620.html [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PLÂNG MORȚII NOȘTRI. Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Plâng morții noștri de sub glodul tare De răsună-n cele patru zări, Vuiet și larmă se îngână-n zare Când neamuri păgâne se văd în depărtări. Gem morții noștri de durerea din oase Că nu-s aici înc-un război să dea, Cu sufletu-n lacrimi si hainele roase Țara înapoi să o ia
PLÂNG MORŢII NOŞTRI. de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/alina_avram_1436674045.html [Corola-blog/BlogPost/343322_a_344651]
-
ruptură din realul frate eu colind, vara ne plouă adevăr cu lună nouă. Între real și adevăr o falie timpul rătăcit la talie, se adună floarea de cireș peste linul, gol, sălbatic vers. Aici la confluența unui spirit realitatea este vuiet, adevărul este frate dincolo de orice parte m-am adus în spațiu închis, visul ca un paradis. Referință Bibliografică: Visul ca un paradis / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1999, Anul VI, 21 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
VISUL CA UN PARADIS de PETRU JIPA în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 by http://confluente.ro/petru_jipa_1466493546.html [Corola-blog/BlogPost/375374_a_376703]
-
florilor muzicii românești Narcisa Suciu, o fată ca o libelulă, ce răpea fără divulsiune duioșia din fluturi, focul dragostei din maci, puritatea din crini, aspirația din flancurile cedrilor și le-a insuflat glasului ei, într-un crescendo de la cristalizarea unui vuiet lin, la ecoul tulnicelor. Ce frumos cânta Narcisa Suciu! Natura, cu miracolele ei și omul cu omenescul și inefabilul cânta! Simpla rostire a unui cuvânt, în vocea Narcisei Suciu are muzicalitate, iar cântecele ei nu pot fi așezate într-un
NARCISA SUCIU. LA FIECARE REVEDERE, ACEEAŞI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1428819034.html [Corola-blog/BlogPost/374534_a_375863]
-
în orele ei libere de seara în poiana cu flori din cea mai abruptă pantă, ascunsă în spatele unui grad viu mai mare decât un om. ` Acolo, pierdută între margarete, maci, clopoței și albăstrele rupea cu dinții spice de iarbă ascultând vuietul așezării din vale, inima pământului pulsând spre adâncurile stâncoase și copacii sălbatici răsăriți unde le plăcuse locul. Și într-o după-amiază se întîmplă minunea că termină mai devreme treaba casei și fugi pe cărăruia greoaie oricărui pas obișnuit dar nu
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1454103625.html [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
EXIL ÎN RAMA UNEI ÎNTREBĂRI Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului N-am anotimpuri sînt trecătoare, am sufletul plin de mesteceni și de tine făcînd bătături în palmă laolaltă cu vuietul mării tot meșterind la aripi pentru noi că nu mai țin minte cine sînt de ce mă aflu aici și de ce coboară asupra mea arsura ochilor tăi... Tu ce număr porți la aripi ? Referință Bibliografică: Exil în rama unei întrebări / Luminița
EXIL ÎN RAMA UNEI ÎNTREBĂRI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Exil_in_rama_unei_intrebari_luminita_cristina_petcu_1363985661.html [Corola-blog/BlogPost/345348_a_346677]
-
Acasa > Poeme > Emotie > POVESTEA UNUI MELC Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului POVESTEA UNUI MELC scoici jucăușe pe alge țopăie sar pe nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul
POVESTEA UNUI MELC de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1480532098.html [Corola-blog/BlogPost/379275_a_380604]
-
vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o casă Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI MELC / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul VI, 30 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile
POVESTEA UNUI MELC de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1480532098.html [Corola-blog/BlogPost/379275_a_380604]
-
Dorințe > ASCUNS CUVÂNT NESPUS Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului ASCUNS CUVÂNT NESPUS iubitoare marea lipește săruturi pe un zid îmbrățișează într-un asalt țărm retras și muribund în liniște prăvale vuiet stârnind într-un tumult: o pânză fluturândă încă mișcând în spasme pe malul de mormânt ; țărmul cuprins în brațe de furtună învesmântat cu zori ucigători descătușează : cutremur din adânc ; firul de iarbă germinat în lacrimi eliberate pe ascuns se culcă
ASCUNS CUVÂNT NESPUS de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ascuns_cuvant_nespus_cavalerul_ratacitor_1353973750.html [Corola-blog/BlogPost/345034_a_346363]
-
nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului PESCĂRUȘUL Pescăruș cu aripa-ntinsa De ce zbori spre furtună Spre ce meleaguri te-ndrepti Ce oameni ai zărit în drumul tău În fugă ta nebună N-ai învățat să aștepți Și vuietul mării se aude departe Iar valurile se sparg de stînci Acolo se opresc toate Și calde și reci Țipă pescarusule-n hula S-auda matrozii bătrîni S-apuce să strîngă catargul Caravelei și apoi să taci. Referință Bibliografica: PESCĂRUȘUL / Edi
PESCARUSUL de EDI PEPTAN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/edi_peptan_1474954922.html [Corola-blog/BlogPost/366284_a_367613]
-
o întreagă colecție de călcâie pierdute, sărate în furtuni sau îndulcite-n iubiri, de la care a învățat lecția visării, a durerii, a înfrângerii, ori mai ales a înălțării, transformând fiecare sfârșit într-un nou început. A învățat lecția asta în vuiet de furtună ori în picuri sidefați de lacrimi. A avut maeștri buni: Achile Peleianul, Ulysse cel fermecat de Calypso, Venus cea răsărită din valuri unduioase, mica sirenă așteptându-și prin veacuri prințul pe stânca nordică și rece... și ne oprim
CĂLCÂIUL VULNERABIL AL MĂRII, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Cacaiul_vulnerabil_al_marii_cronica_al_florin_tene_1348334915.html [Corola-blog/BlogPost/343838_a_345167]
-
în limpezimi de rariști un munte-ntreg slujește cu-mpărății de jnepeni cad stelele-n cristelniți și vântu-ngână psalmii cu boli de nemurire se preamărește zarea prin fagure de lună cu toți smerim cărarea se sting în palme ruguri și vuiete de armii alinul stinge jariști - supune crini de soartă (nu-ncepe nu sfârșește pe frunțile crăiești!) în miez de fruct al vinii a biruit o poartă: de vrei frății cu mirul - spre crucea ta să crești ...e-o Gòlgotă senină
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adrian_botez_1421881231.html [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
am adormit, dar nu este așa. Sunt departe de a visa, întrucât eu mă rog de lună să apară. „Este un avion.”, ghicește Ilinca în tremuratul meu că nu dorm. „Suntem aproape de aeroport și câteodată ne trezim din somn cu vuietul motoarelor.” Îi zâmbesc cu ochii și o las să termine de curățat zăpada din pervaz. Îi este greu și încearcă să spargă gheața totuși. „Câtă incertitudine,” îi răspund, „să locuiți de atâta timp singuri în văgăuna asta. Dacă nu aș
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_cristescu_1429918139.html [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]
-
Și neamul meu cel românesc. Iubito, poate vine mama, Să lași un loc și pentru ea. De n-ar încape ea la masă De ce-ar fi mare patria? ................................ În omăt ca într-un vis Dorm adânci pustietăți. Dar năvalnic vuiet vine De pe drum: Vin colindatorii, cum veneau odată, leru-i ler, Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler: O, ce veste minunată, Din Viflaem ni s-arată! Potop e-napoi și-nainte
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1465393389.html [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
echilibrul. Din centrul Stelei, într-o vibrație puternică, coborâ până la pământ Coloana Soarelui de Vis, ca un stâlp luminos, tăind tot vazduhul, mai strălucitor le vedere decât lumina ce întrece toate luminile. Acum tot ce se mai putea auzi din vuietul acela de vibrație lungă și stranie, și din hărmălaia aceea de doamne înfierbântate sub efectul de rezonanță al Coloanei Soarelui de Vis, erau incantațiile: “Iată Scara lui Iacob!” , “Iată Steaua Magilor!“, “Iată Coloana Luminoasă!“. Apoi cuvintele: “Luați lumina din lumina
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1341220674.html [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
ei, o crenguță de lăcrămioare, într-o primăvară românească, reavănă, o primăvară în care s-a descătușat glasul și s-a deszăvorât libertatea. Basarabeanca, frumoasă, cu ochii de cicoare și vocea vrăjitoare ca un clinchet de pietre scumpe și ca vuietul de caval, întrupează muzica atât de frumos încât pare un început și deopotrivă un sfârșit al unui gen de cântec românesc, pentru că nimeni nu va mai cânta ca ea. Glasul ei nu seamănă cu altul, dar, sfredelindu-se în inimile
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422683273.html [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
părut, - își zise. - Din mine să faci un fluieraș! - se auzi din nou aceeași șoaptă blândă. - Dar cine ești tu? -Sunt rămurica din mâna ta. - Tu vorbești? - tresări bătrânul surprins gata s-o scape din mână. - Da, eu! - Am ascultat vuietul vântului primăvara și toamna, am ascultat susurul izvorului, ropotul ploii, tunetele înfricoșătoare din timpul furtunilor de vară, trosnetul lemnelor pricinuit de gerul iernii, freamătul pădurii, dar să-mi vorbescă o rămurică, așa ceva nu mi s-a întâmplat până acum! - Am
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1402898696.html [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
cerul plin de astre, Cu fiecare suflu simțeam tot mai aproape, Frunze, spice și codrii, țarini și-ntinse ape Și focul ce mocnește în inimile noastre. În legănări de valuri, secunde, ani, decenii, Plutește arca vieții, trecând peste milenii, În vuiet de furtună, sau blândă adiere, Ea poate fi sfârșitul sau sfântă mângâiere, Alege-ți destinația, căci repede trec anii. Mi-am coborât privirea, căzut în contemplare, Înfiorat de gânduri, de farmec și splendoare, Mi-am dezbrăcat ființa de tot ce
ARCA VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1475608204.html [Corola-blog/BlogPost/368658_a_369987]
-
mult în timpul acelei plimbări spre cinematograf lui Liviu i se cuibărea un gând în mintea sa, și anume că în viitorul apropiat Felicia, ar putea deveni soția lui. O privi, ea spuse ceva iar el deși nu o auzise din cauza vuietului mașinilor de pe acel bulevard, surâse numai de dragul frumuseții ei. Avea impresia în acele momente că viața lui e atât de frumoasă, și plină de naturalitate și bucurie. În următoarele zile pe Liviu îl stăpânea tot mai mult convingerea interioară, că
CUMPĂNA DIN NOAPTE (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1472479236.html [Corola-blog/BlogPost/375557_a_376886]
-
Stăteau față în față. El, Mirele, și ea, răsfățata fiică a ionului. De pe Muntele Măslinilor, de unde privea Hristos, cetatea Ierusalimului se desena la orizont semeață, încordată, cu toate simțurile ascuțite. El, Mesia cel promis, venea la ultima întâlnire însoțit de vuietul mulțimii care-I calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile. Ca și în alte dăți, Iisus înfruntă moartea
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR by http://confluente.ro/Cateva_invataturi_despre_praznicul_stelian_gombos_1332505724.html [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
toatecâte au pierit și câte s-aurăzvrătit, în galaxii imateriale.Norocul lui Eminescu,povestea spinuluicu sănătatea ferităde prostie și ura.... XXII. NOAPTEA-I ULTIMA MONADA, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. Noaptea-i că un vuiet de tramvaie, Ziua, căi pe pajiști se înfrățesc, Zorii în aghiasma lor sorb din văpaie, Mieii gândului cu inima-mi vorbesc. S-a deschis în ziua vocea gurii, Aprige simțiri în azimut zvâcnesc, Împământenita mi-e lacrima iubirii, Zbor din
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lilia_manole/canal [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ultima monada, care vine, N-aș visa la ea, dar mă pândește-n vis, Mult ar vrea cu prețul zilelor de mâine Să-mi ia și ființă, în veacul ei proscris. Lilia Manole ... Citește mai mult Noaptea-i că un vuiet de tramvaie,Ziua, căi pe pajiști se înfrățesc,Zorii în aghiasma lor sorb din văpaie,Mieii gândului cu inima-mi vorbesc.S-a deschis în ziua vocea gurii,Aprige simțiri în azimut zvâcnesc,Împământenita mi-e lacrima iubirii,Zbor din
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lilia_manole/canal [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
frumusețe, câtă sălbăticie și măreție totodată, este pe mare. Ca într-un vis. Cum am putut visa ceva ce nu am văzut niciodată”. Valurile erau imense. Veneau val după val, precum companiile unei armate pornită la luptă. Se auzea un vuiet precum urletul puternic al oștirii în plin atac, când valurile se spărgeau de digurile ce protejau petecul de nisip al plajei. Tone de apă treceau peste stabilopozi,[3] împrăștiindu-se pe platforma digului. Razele soarelui, ce se strecurau timide printre
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390891950.html [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ROUA VIEȚII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1925 din 08 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub vuiet lung de codru, prin pășuni de roua vieții, pe cărări de soare mândru, întorc firul tinereții. Brumăriu și plin de zarvă, cu icoane prinse-n floare, naște sufletul din larvă, a mea umbră zburătoare. O minune stă să cadă, din
ROUA VIEȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1460098972.html [Corola-blog/BlogPost/381317_a_382646]