4,017 matches
-
se întorc oaspeții primăverii: păsările călătoare. Vin la vechile lor cuiburi, unde fac ouă, fac puișori și se întorc abia toamna în țările calde. Veverițele își strâng jucăușe hrana, iepurașul iar începe să umble, temându-se chiar de umbra sa, vulpea dă iar târcoale cotețelor de găini și lupul umblă iar după vânat. Un ghiocel firav l-a vestit și pe Moș Martin de sosirea primăverii și greoiul umblă acum prin pădure. Insectele dau și ele o raită prin aer: albinuțe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Doar câteva vrăbiuțe zgribulite mai caută de mâncare în frigul iernii. Animalele sălbatice hibernează. Cerbii și țapii cei negri și țintați mai caută hrană; căprioarele gingașe cu picioarele ca niște lujere au adormit; urșii își sug labele în hrubele tihnite; vulpile roșcate mai umblă după mâncare, dorm din când în când; lupul fioros și-a schimbat părul, dar năravul ba; iepurașii fricoși s-au ascuns pe sub zăpadă. Toate animalele visează un vis sălbatic. Pădurarul iscusit mai vine uneori să pună mâncare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că nașul nu folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu vulpe polară. Sub jachetă simțea căldura protectoare a shetlandului pufos, luat direct pe piele, destul de larg ca să ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe care tocmai o visa: Cu o fire ca a ta rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dacă nu ții cu tot dinadinsul să orbești... Se Îndreptă spre cuierul cu picior din verandă Înainte ca obișnuitele ei reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În colțul gurii. Așa e de la o vreme, zise doamna Moduna punând pe masă o farfurie la locul cuvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vipuri locale sau mărunți oameni de afaceri italieni și arabi cu precădere. Una voia să știe dacă la picioarele ei putea purta rochie scurtă, alta dacă un Volvo mișto ultramarin cerea o ținută mai șic și dacă o blană de vulpe polară e destul de scumpă pentru un revelion la care era invitat și primarul orașului, un liberal distins cum sunt liberalii În general. O alta, pe care nu o putea suferi, o Întrebă dacă rujul pe care urma să-l folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi descoperi chiar sub geamul atelierului. O clipă avu impresia că o observaseră și ei și că Îi zâmbiră, și că doamna Îi făcuse chiar un semn discret cu mâna stângă, eliberată pentru o clipă din manșonul din blană de vulpe, iar domnul Își scoase cu eleganță pălăria, salutând-o la rându-i. Se Îndepărtară privind vitrinele cu o curiozitate reținută, ca și cum ceea ce Îi interesa cu adevărat pe ei era faptul de a fi Împreună și de a privi Împreună lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă coadă de vulpe polară. 42. Despărțirea ar fi fost scurtă, fără excese protocolare inutile. Petru socoti totuși că se putea și altfel. Simțea că se afla În fața unor persoane cu care ar fi avut ceva de Împărțit. Fie și o tăcere calmă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acela Îi era cunoscut. După cum cunoscut Îi era nasul coroiat, și ochelarii rotunzi, și paltonul, și fularul roșu, și mâna care acum Îi ștergea lui fruntea năpădită de o transpirație rece sub cozorocul scurt al unei șepci din blană de vulpe. O șapcă pe care o ura, dar de care nu se putea lipsi iarna. Toată lumea zâmbea văzându-l cu tichia aia de cămătar pe cap. Unii Îl salutau ironic, scoțând-și căciulile de astrahan sau chiar pălăriile. El se mulțumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
grébea sé meargé prea repede, mergea Încet și se uită la copaci, si se uită și prin tufișuri, poate vede vreun cuib de pasére, vreun iepure sau vreo céprioaré. Erau iepuri În aceasté pédure și erau céprioare și erau și vulpi și mai erau și mistreți, chiar dacé el nu le vézuse niciodaté. A auzit pe mulți care spuneau cé au vézut vulpi și mistreți În aceasté pédure, céprioare și chiar un cerb a vézut cineva, si poate va avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de pasére, vreun iepure sau vreo céprioaré. Erau iepuri În aceasté pédure și erau céprioare și erau și vulpi și mai erau și mistreți, chiar dacé el nu le vézuse niciodaté. A auzit pe mulți care spuneau cé au vézut vulpi și mistreți În aceasté pédure, céprioare și chiar un cerb a vézut cineva, si poate va avea și el vreodaté norocul sé vadé. El a vézut numai o daté un iepure mort pe care pédurarul Îl ducea de urechi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pentru cé nu mai poate sta sé doarmé În copaci, pentru cé nu au frunze și poate sé-L vadé cineva și nici pe jos nu poate sé doarmé În zépadé. E frig și El nu este nici iepure și nici vulpe că sé aibé blané și ar Îngheța. Șasa știa asta, pentru cé oricine se culcé beat În zépadé Îngheațé și moare. A auzit-o de mai multe ori. Dar pîné la iarné mai era atîta vreme. Pentru cé ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
a tovaréșului Vasilii Gavrilovici? - Desigur, el n-o sé zicé nimic, pentru cé cine că cine, dar eu Îl cunosc prea bine pe „tovaréșul nostru comun” Alexandr Timofeevici Ostorojnîi. Ei, dupé cum Îi araté și numele, este viclean că o vulpe! Dar faptul, dragii mei tovaréși, faptul poate fi confirmat și de alți oameni, care au vézut cum Alexandr Timofeevici, personal, cu mîinile sale, a coborît sacii din mașiné și ia tras dupé poarté. Palaghia Petrovna ne poate confirma cele spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Mai viguros, "Extens" chiar vindea: șosete, ca și "Al Sharani". Uite și-un băștinaș: "Vlad Company"", ne-am luminat noi. "Plus o alianță: "Naor & Felicia". Comerțul cu țigări părea cel mai prosper: reclama Golden America se înălța, hăt, deasupra bisericii Vulpe, iar indicatorul spre Bojdeuca lui Creangă era umbrit de chemarea lui Abes-Med la tutun Monte Carlo. Și cîte soluții aveam în față, pe-o sută de metri, să cumpărăm semințe: de la El Bakara (autentic egiptene), de la Az Zanco (turcești), de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noiembrie". "În Franța, a gafat Brăduț, i se mai spune vara fetelor bătrîne". "Natură conservată, conservatoare", a strîmbat din nas Patrick, deranjat (purta un costum Cerruti) de les mouches, de iarba plină de melcișori, de scaieți, de cioturi, de o vulpe tehuie care i s-a părut hienă, de șoriceii de pădure, rătăciți printre crengile pentru foc, de vînt și de ne-vînt, de răcoare și de ne-răcoare. Nu se pama după decor natural. Nici Bradutz nu se mai pama după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cuminți, zgribuliți și aliniați pe aceeași bancă, în aceeași ordine, cu colțurile gurii răsucite către urechi, cu aceeași grimasă surâzătoare. De data asta, purtau cizme de cauciuc înalte, iar doamnele blănuri elegante. Doamna de la mijloc strălucea într-o blană de vulpe albă, capul ușor lăsat într-o parte, acoperit de o beretă cochetă din blana aceluiași animal. În aceeași zi l-am văzut pe Moș Crăciun. Survola în cercuri deasupra lor într-o sanie trasă de doi reni. Renii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe care nu-l recunoșteam în lanțul existenței. Și că eu am construit acel segment dintr-o frustrare. Dacă puteam să fac acest lucru, înseamnă că, de-a latul vremurilor și de-a lungul anilor, am sărit, viclean ca o vulpe, peste groapa ce ascundea presupusa capcană. Pierdusem însă noțiunea de oprire, de cercetare, amușinând semnele vreunui intrus, un marcaj al teritoriului altcuiva. De fapt, mă ocolisem pe mine, ignorând oprirea, ocolind ceea ce mă putea capta sau alunga. O experiență la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trandafirului? Sper că nu aștepți altfel de argumente, spune Regizorul. Asta a fost demult, nu se lasă convins Santinelă, acum totul s-a schimbat. Așa reiese din toate cărțile, nimic nu mai e cum a fost, adaugă, gîndindu-se la Gestapo, Vulpile deșertului, și Detașamentul setei. Astea-s romane de doi bani, crede Regizorașul, ar trebui să citești lucruri mai serioase, Expediția lui Alexandru Macedon în Asia, Războiul cu goții, sau Sho-gun, dacă cumva ai norocul să-ți cadă în mînă. — Scuză
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adevărat, un militar care nu simte din cînd în cînd că e timpul să mai și ucidă și-a greșit cariera, e de părere Regizorașul. — Un pluton, zici? întreabă Comandantul, dînd semne că o să se lase convins, prefăcîndu-se ca o vulpe. — îmi place că brusc ai devenit solemn ca un mareșal, îl laudă Regizorașul simțind că pune stăpînire pe situație, viața în sine e o negociere dură. — Echipă de doi bani, e de părere Comandantul, e ca și cum te-ai repezi cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Este vorba, de fapt, de glume proaste versificate, care nu fac pe nimeni să râdă: „Niciodată nu a existat / o unanimitate de gusturi. / Ar fi fost și monoton. / Dumnezeu a cumpănit excelent / ca întotdeauna. / Și ne-a răsfirat mofturile. / Așa că vulpea / continuă să critice strugurii / iar moșnegii - minijupa.“ (De gustibus) Autorul are în mod evident o predilecție pentru judecățile simpliste și prozaice. Se scaldă voluptuos în vulgaritate ca vrabia în praf: „Adunăm ca hârciogii case, mașini, terenuri, /... / Ne buricăm prin academii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o piruetă, face să trosnească podeaua sub ea: „Băi, Cezărică [întreabă Tolea], pe un’te învârți? tot cauți? Tot cauți și nu găsești, hi, hi. Io, tot cu zdroaba, râde Cezar. Pensez înțelepciuni.“ Suferint ´ a in stare bruta Romanul Drumul vulpii de Elena Radu (Alpha, Buzău, 2000) este scris la persoana întâi, din perspectiva unei fete de la țară, Silvana, care își povestește viața. Ea își deplânge soarta nefericită. Noi, cititorii, o compătimim sincer, dar nu înțelegem ce legătură are lamentația ei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cu ani în urmă se scotea nisip de acolo. Ai impresia că ești într-o aulă universitară, doar că lipsesc tablourile de rigoare. În loc de tablouri, în pereții drepți și acoperiți parțial de ierburi, erau găuri mari, probabil escavate de bursuci, vulpi sau iepuri. În centrul aulei erau 12 butuci, așezați în cerc, pe care stăteau 12 tăblii, recent lucrate din lemn de frasin. Lîngă butuci erau alți 12 butucei, acoperiți cu blănițe de cîrlan și care țineau loc de scaune. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este puțin cam măgar, că tot de la noi strînge cotizația... Crudu ajunge la concluzia că șeful adună cheag, nu glumă. Este un haplea, un porc și, pe deasupra, este și un prost. Habar n-are de meserie. Prin fața mașinii trece o vulpe care se oprește în mijlocul drumului. Este turbată, cu siguranță că-i bolnavă. Dar ce blană frumoasă are! Șoferul se uită atent la lighioană și mașina se izbește de un parapet, intră într-o mișcare necontrolată, se răsucește, se răstoarnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
furat din cele sfinte, pe când, necurate fiind, și-au lipit buzele de icoană. Dâră de pământ în urma lor, frumusețile străine nu vor putrezi niciodată. La 16 ani, ispita are trup de cal, picioare de iepure, dinți de lup, urechi de vulpe, ochi de om. Bătrânul pășea la jumătate de umbră înapoia lui, răsucindu-i fiecare urmă de cizmă în sens opus, amăgindu-se: " Sigur, copilul meu fuge de păcat, e mai iute la pas ca mine, dar uite cum se îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pildă de urmat". Alegoria centaurului (Chiron) la care a fost dat Ahile să învețe ceea ce nu l-au putut învăța oamenii, sugerează dubla natură a celui care conduce prin lege (om) și forță (animal). Din bestiarul moralismului clasic, Machiavelli alege vulpea și leul, spre a sugera alegoric necesitatea ca în ființa principelui să se sintetizeze viclenia și forța. Tot după necesitate, el trebuie "să pară milos, credincios cuvîntului dat, omenos, integru, religios". Dacă nu are aceste însușiri, principele trebuie să facă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
principe îi este necesar să știe să fie și animal și om: căci unul fără celălalt nu poate să dureze. Prin urmare, întrucît un principe trebuie să știe să folosească bine mijloacele animalului, el va trebui să ia ca exemplu vulpea și leul, deoarece leul nu se apără de cursele care i se întind, iar vulpea nu se apără nici ea de lupi. Trebuie, așadar, să fii vulpe pentru ca să recunoști cursele, și să fii leu, pentru ca să-i sperii pe lupi. Aceia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]