16,454 matches
-
Ediția nr. 895 din 13 iunie 2013. Se sting tristețile pe brațele uitării Când desenez un zâmbet pe ochii tăi atei Vreau să pătrunzi în taina gândurilor mării Și să-i descânți tăcerea ascunsă-n ochii mei. Când desenez un zâmbet pe ochii tăi atei Se naște un copil ce ne hrănește clipa. Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei Când tu m-ajuți să-mi curăț de noroi aripa. Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei... Culorile adorm
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
poeți plâng doruri din condeie. Culorile adorm târziu în orhidee Tot așteptând privirea-ți pierdută-n primăvară Și umbra-i obosită în urma ta pe-alee Pe fruntea cerului e-o rană ce nu mai vrea să doară. Când desenez un zâmbet pe ochii tăi atei Culorile adorm târziu în orhidee. Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei... Citește mai mult Se sting tristețile pe brațele uităriiCând desenez un zâmbet pe ochii tăi ateiVreau să pătrunzi în taina gândurilor măriiși să
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
o rană ce nu mai vrea să doară. Când desenez un zâmbet pe ochii tăi atei Culorile adorm târziu în orhidee. Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei... Citește mai mult Se sting tristețile pe brațele uităriiCând desenez un zâmbet pe ochii tăi ateiVreau să pătrunzi în taina gândurilor măriiși să-i descânți tăcerea ascunsă-n ochii mei.Când desenez un zâmbet pe ochii tăi ateiSe naște un copil ce ne hrănește clipa.Din zbor se-opresc toți fluturii sub
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
zbor se-opresc toți fluturii sub tei... Citește mai mult Se sting tristețile pe brațele uităriiCând desenez un zâmbet pe ochii tăi ateiVreau să pătrunzi în taina gândurilor măriiși să-i descânți tăcerea ascunsă-n ochii mei.Când desenez un zâmbet pe ochii tăi ateiSe naște un copil ce ne hrănește clipa.Din zbor se-opresc toți fluturii sub teiCând tu m-ajuți să-mi curăț de noroi aripa.Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei...Culorile adorm târziu în
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
de femeiCum la poeți plâng doruri din condeie.Culorile adorm târziu în orhideeTot așteptând privirea-ți pierdută-n primăvarăși umbra-i obosită în urma ta pe-aleePe fruntea cerului e-o rană ce nu mai vrea să doară.Când desenez un zâmbet pe ochii tăi ateiCulorile adorm târziu în orhidee.Din zbor se-opresc toți fluturii sub tei...... XIV. “GEORGE IVAȘCU A VRUT SĂ FACĂ DIN MINE UN GAZETAR MARE” - INTERVIU CU SCRIITORUL ȘI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 - 01
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Îngerii aud tremurând ... XXII. DOAR LACRIMI ÎN TĂCERE..., de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 674 din 04 noiembrie 2012. un metru și un pic de lumină. Ochii lui cântau bucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută, basmul devenit amintire. Zâmbetul lui alunga cel mai însingurat gând și făcea să se risipească orice urmă de pas pierdut. Și am plâns. El nu a înțeles nici măcar o clipă sensul acelor picături născute pe obraz, izvor într-un deșert uitat de ani. Atingându
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
praful zilelor și rugina anilor. Copilul meu. Toate răspunsurile s-au ascuns în spatele ... Citește mai mult Îl priveam și vedeam în fața meaun metru și un pic de lumină.Ochii lui cântaubucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută,basmul devenit amintire.Zâmbetul lui alunga cel maiînsingurat gând și făceasă se risipească oriceurmă de pas pierdut.Și am plâns. El nu a înțelesnici măcar o clipă sensul acelorpicături născute pe obraz,izvor într-un deșert uitat de ani.Atingându-l m-a întrebatde
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
dintre sferele visurilor și lumea reală. Ferestrele lor se lărgesc în lumina ce topește totul în jur. Cortina, tăiată în franjuri, dintre cele două lumi, acum, dansează în bătaia vântului... Un val plesnește-n noapte... Cineva invizibil mângâie păpădiile din zâmbetul ei. Sufletul lui urlă-n deșertul cerului, adormind în gândul atâtor tăceri! Când apare Ea vântul toamnei devine vinețiu, frunzele zboară bezmetice. Șoaptele copacilor sunt ascunse în zâmbetul ei. Pe geamuri apar angelice umbre, e o vreme ciudată, de iubire
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
bătaia vântului... Un val plesnește-n noapte... Cineva invizibil mângâie păpădiile din zâmbetul ei. Sufletul lui urlă-n deșertul cerului, adormind în gândul atâtor tăceri! Când apare Ea vântul toamnei devine vinețiu, frunzele zboară bezmetice. Șoaptele copacilor sunt ascunse în zâmbetul ei. Pe geamuri apar angelice umbre, e o vreme ciudată, de iubire nebună, de Moarte, de Iubire și Moarte, nici învățații nu știu a spune... Lacrimi se-amestecă prin picăturile de ploaie. Nu va mai fi nimic, în geamuri, imaginea
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
și acea viață? - ULTIMA VIAȚĂ sau O NOUĂ VIAȚĂ! Ibn Al-Nadim derula prin imaginile touchscreenului din Fihrist oglinda Timpului când visul călătorește prin nopți și zile arabe de-a lungul atâtor sute de vieți. Fiica povestitorului îi prevestea lumina tămâiosului zâmbet din manuscrisul Saragossei, fiece viață prin pierderea nopților arabe. El viața-și dorea, suplimentarele nopți la cele o mie și una nopți, povestea tuturor poveștilor și viața fără de moarte... Vedea derularea unei stranii, crude, inexplicabile iubiri cu unica fată, trăite
POVESTEA CELOR 1000 DE VIEŢI....ŞI-O NOUĂ VIAŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380721_a_382050]
-
PRIN IUBIRE, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1702 din 29 august 2015. Îmi cântă inima în ritmul acordurilor line de vioară, fată nebună, prinsă-n dansul ludelelor din noțile de vară. Sunt vie și alerg spre zări am zâmbetul cât ziua începută, îmbrățișez grădina mea cu flori și liberă-s, ca puiul de ciută. Trăirea mea acum e neștiută dar mâine o voi spune tuturor, va fi un stigăt nu o șoaptă, ”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
iubită, trupul femeii ce-n pântec te-a purtat. Dacă m-ajuți să ... Citește mai mult Îmi cântă inima în ritmul acordurilor line de vioară,fată nebună, prinsă-n dansulludelelor din noțile de vară.Sunt vie și alerg spre zăriam zâmbetul cât ziua începută,îmbrățișez grădina mea cu floriși liberă-s, ca puiul de ciută.Trăirea mea acum e neștiutădar mâine o voi spune tuturor,va fi un stigăt nu o șoaptă,”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
parte de cei dinaintea lor. Tălpile goale se chirceau pe cimentul rece ca gheața, alunecând pe luciul făcut de săpunul câtorva generații de nespălați... (pag. 91). Gheorghe Andrei Neagu insistă stilistic pe ridicolul și absurdul ordinelor și comenzilor militare, pe zâmbetul tâmp și pe satisfacția imbecilă a... ‘toa’șului Gradu’, o lume uneori frustrantă, de cele mai multe ori resemnată în mecanisme prozaice și clișee grotești: „Atențiuuuuneeee, încetați!” LingurIle se opreau în văzduh, muștele se plimbau indolente pe chipiul ofițerului pentru care nimeni
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
o risipă a chemărilor” (Ibidem), între nostalgie și patetic. Un semnal-apel erotic, cu pudoarea emoției sincere, adolescentine, care, deși anxioasă și crispată, rămâne la nivelul unui strigăt disperat de iubire neîmplinită: „Cu gândul îți ademeneam vorbele,/ cu ochii îți ardeam zâmbetul,/ cu mersul îți chemam drumul,/ cu plânsul îți inundam calea” („Rătăciri”, pag. 14), ca să alunece spre speranță: „Locuiam ca un mac în lanul de grâu/ până au venit secerătorii/ și din verbul meu au făcut drog/ iar din inima ta
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
Toate Articolele Autorului DESPRE MINE ȘI NU NUMAI... Pentru a realiza lucruri mari trebuie să visăm, nu numai să facem. Trebuie să și credem, nu numai să plănuim Anatole France Mergi în viață cu o licărire în ochi, cu un zâmbet pe față și cu un scop măreț în inimă. Wiliam James De ce această carte? Am simțit cu toată ființa mea că oamenii au nevoie de oameni, au nevoie de ajutor, au nevoie să-i înțeleagă cineva, care să-i asculte
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380730_a_382059]
-
2012 Toate Articolele Autorului Șoaptele timpului, subtil parfum de iasomie ...- Irina Lucia Mihalca Trăim în lumi paralele, presărate ici-colo cu oglinzi din care rar se reflectă imagini-tablou, labirinturi prin care intrăm inconștient. Șoaptele timpului ~ exorcizarea viselor în timpul unei prohibiții la zâmbet, Un înger damnat vinde și cumpără lumea în numele echilibrului. Lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, Nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. "A whiter shade of pale... She said there is no
ŞOAPTELE TIMPULUI, SUBTIL PARFUM DE IASOMIE ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380783_a_382112]
-
moarte. Nu se auzeau nici măcar șoapte, doar foșnetul clipelor și sângele buzelor. Mâna mea îți contura chipul învăluit în ceața timpului, zefir de primăvară îți adia lumina din visul tău reconstruit în secvențe-fragmente repetitive, încă nedeslușit, doar mâna o știai, zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie. Simțea nevoia să-ți mângâie obrazul, ca și cum ți-ar fi alinat sufletul... Cercuri noi se deschid... Referință Bibliografică: Șoaptele timpului, subtil parfum de iasomie ... / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ŞOAPTELE TIMPULUI, SUBTIL PARFUM DE IASOMIE ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380783_a_382112]
-
mână peste pragul Timpului, galbene frunze purtate de vânt pe aleea dintre lumi, miresmele serii ne-nv ă luie pașii-n oglinda din vis umbrele arțarilor duc taina spre nori, încercând să oprim clipa, continuarea unui alt timp în acest timp, zâmbetul meu - o frunză memoriei furată... Lacrima gândului tău ne-a readus iluzia prezentului, suspinul inimii a spart Poarta dintre lumi î n capcanele Uitării prin ochii ei revezi copacii care ne-au îmbrățișat în palma ei, purtată de vânt, efigie
UNDEVA ÎN TIMP... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380788_a_382117]
-
cât mai atentă să nu greșesc, cât mai severă să nu îi supăr pe alții, însă nu am ținut seama și de mine și de nevoile mele, și de frustrările și nefericirile mele, pe care le mascam mereu cu un zâmbet cald. Păi și cum o fi asta??? Păi ce fel de Fecioară aș fi eu dacă nu aș mai căuta perfecțiunea??? Cum voi reuși eu să nu mai fiu atât de critică în primul rând cu mine și apoi cu
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
-o zilnic și fără oprire/ că fiecare colină aduce cu pântecul tău/ așa că merg la deal/ și cobor către vale/ cu răsuflarea tăiată/ și aproape mereu”(Mereu). EA „Am învățat să te recunosc/ dintre munți,/văi, copaci/ sau dealuri/ după zâmbetul dimineții/ și căldura excesiv de fierbinte/ a nopții/ și am înțeles că fiecare stea/ poartă numele tău/ pe umeri/ așa că aleg să te ajut mereu”(Asemănare, p.76) Te cuceresc imediat sinceritatea, candoarea și spontaneitatea ideilor poetei, nu poți să nu
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
tandru, mai zăboviți pe șoldul arcuit, mai apoi, faceți din penel meandru! Dansați voi, umbre, vesele și vii și spuneți: brațul ce o odihnește pe cea mai mare dintre avuții e vis, e gând, sau cel ce-o ocrotește? În zâmbet are bucuria mea! Pictați-i a obrajilor roșeață, dar bucurați-vă: nu-i gând, e ea, și suntem, de acum, legați pe viață! Referință Bibliografică: Dansul umbrelor / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1844, Anul VI, 18
DANSUL UMBRELOR de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380822_a_382151]
-
și dincolo de granițele ei, căci dragostea fiind de esență divină, e nemuritoare. Ea își face simțită prezența chiar din cea mai fragedă vârstă. Copilul venit pe lume, crescut și îngrijit de părinți ca pe lumina ochilor, are fața luminoasă, cu zâmbetul lui umple casa de fericire imposibil de tălmacit în cuvinte. Relația tatălui cu copilul poate fi de orice tip și poate conține orice tip de manifestare emoțională și comportamentală. Iubirea poate să fie sau nu vizibilă în această relație. Chiar
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
naveam cum să-mi dau seama de antecedentele politice ale colegului meu de cameră, Ghiță Calciu. Comportamentul său a fost exemplar: era discret în privința trecutului său, gata oricând să te ajute în orice privință, ca un adevărat creștin, mereu cu zâmbetul pe buze și, ca student, era eminent. Într-o seară, am zărit pe noptiera sa două cărți cu coperțile și filele învechite, cam ciudate față de cărțile care circulau pe piața vremii, de autori necunoscuți mie: Spinoza și Nichifor Crainic. Le-
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
frumoasă și eu mâncam, mâncam, o mâncare bună, albă, parcă era mană cerească și eram În pustiu, dar În pustiul acesta era cineva prezent, deosebit de bun, de zâmbitor, de cald, de copilăros, care știe să fie prezent doar printr-un zâmbet, pe care nu-l mai poți uita și eu l-am chemat la masa mea. El a zâmbit și eu am zâmbit, ne-am Întâlnit amândoi zâmbetele și ne-am așezat Împreună la masa aceea. Suntem În deșert și eu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
zâmbitor, de cald, de copilăros, care știe să fie prezent doar printr-un zâmbet, pe care nu-l mai poți uita și eu l-am chemat la masa mea. El a zâmbit și eu am zâmbit, ne-am Întâlnit amândoi zâmbetele și ne-am așezat Împreună la masa aceea. Suntem În deșert și eu am mâncare și apă, vine el ostenit, zâmbitor, iubitor, eu sunt un copil. Eu am mâncarea aceea bună, bună de tot, care este o mâncare cerească. Iar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]