23,608 matches
-
Acasă > Poezie > Credință > TU ȘTII... DE NELUTA STAICUT Autor: Neluța Stăicuț Publicat în: Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Tu știi... Tu știi să mă faci să zâmbesc zi de zi, Tu știi să mă faci fericită, Mă înveți să mă joc să fiu iară copil, Să mă bucur de fiece clipă! Tu știi să mă-nveți să dansez neîncetat, Cănd spăl, calc sau chiar gătesc, În valsul
TU STII... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380763_a_382092]
-
surâzând, Prin greutățile vieții, Că e greu sau ușor, nicicând nu renunț, Să urc pe Golgota vieții! Tu știi să mă faci să visez permanent, Să fiu scriitor sau poeta, Să pun suflet și rimă în versuri, Și-apoi să zâmbesc fericită! Tu știi să mă faci să pictez uneori, În tabloul enorm al vieții, Să încerc și să reușesc, Să transmit tot ce ma frământa! De ce crezi Tu că poți să faci, Toate acestea cu mine? Foarte simplu îți spun
TU STII... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380763_a_382092]
-
drumul și dintr-o aură Isis-Hathor, Stăpână a tronului, lumina nocturnă, zeiță a cerului, soție și mamă, ce cu credință îngrijește, un lotus i-oferă și-o cupă de aur din care licoarea să soarbă și Hathor, zeița iubirii-i zâmbește, în stânga-i surâde senină Bastet, "ochiul lui Ra”, blânda zeiță cu cap de pisică, simbol etern feminin, treptat, în albastra lumină a lui RA, ea pătrunde, se scaldă și intră, simțindu-se acasă, în ia meri, "pământul iubit" din Egipt
ŞOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380785_a_382114]
-
ușoare și scurte sunete de tamburină și talger, ritmuri suave de flaut și nai încep s-o trezească e vis sau aievea?? pe pernă o petală de lotus adie și-n palmă un semn ce doar ea îl mai știe zâmbește-n lumina înc-albăstruie... Referință Bibliografică: Șoaptele luminii ~ Transcendență / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 392, Anul II, 27 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Irina Lucia Mihalca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ŞOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380785_a_382114]
-
-ma și evocandu-mi clipe amăgitoare. Parfum suav de lămâița,patrunde-n mine și m-alinta, Venind din depărtări,ce nu credeam că mai există. Dar a ajuns,si aroma lui mă întărește, Redandu-mi zorii vieții și roua ce zâmbește, Și un început de drum,ce așteaptă să-l străbat Plin de speranțe,prin colbul așteptării,ce fin s-a așezat. Din ce in ce mai rar se mai întâmplă Vedenii slute să mă mai tulbure o clipă, Le-am alungat și le-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
-ma și evocandu-mi clipe amagitoare.Parfum suav de lămâița,patrunde-n mine și m-alinta,Venind din depărtări,ce nu credeam că mai exista.Dar a ajuns,si aroma lui mă întărește,Redandu-mi zorii vieții și roua ce zâmbește,Si un început de drum,ce așteaptă să-l strabatPlin de speranțe,prin colbul așteptării,ce fin s-a asezat.Din ce în ce mai rar se mai intamplaVedenii slute să mă mai tulbure o clipă,Le-am alungat și le-am gonit să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
deformate de tăișul sticlei, Nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. "A whiter shade of pale... She said there is no reason and the truth is plain to see." - Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea, cărarea râdea, ochii-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau, te iubeam dincolo de viață și moarte. Nu se auzeau nici măcar șoapte, doar foșnetul clipelor și sângele buzelor. Mâna mea îți contura chipul învăluit în ceața timpului, zefir de primăvară îți adia lumina din visul tău reconstruit în
ŞOAPTELE TIMPULUI, SUBTIL PARFUM DE IASOMIE ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380783_a_382112]
-
Este frumoasă ca și arta, Însă am fost dezamagită, Când am văzut că e hidoasă, Orgolii multe și pretenții, Multă ură și chiar bârfă, Toți se calcă în picioare, Ca s-ajungă mai în frunte! Nu știu cum de vine asta, Își zâmbesc se gratulează, Mimează că se iubesc, Însă totu-i mascaradă, Toți îi critică pe toți, Parcă nimeni nu e bun, Când privesc ei un tablou, Poți că crezi că sunt nebuni! Privesc foarte aferați, Dându-și aer de experți, Nici
LUMEA ARTEI, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380782_a_382111]
-
pământ și, iată, ne-am oprit, în aceste zile și vremuri, la oamenii îmbunătățiți și deosebiți, mereu alții, care vor prelua pe mai departe învățăturile, activitățile și acțiunile Bisericii și vor crește și ei, așa cum am crescut și noi, vor zâmbi și ei așa cum am zâmbit și noi, vor (de)săvârși mereu noi și folositoare fapte, și, astfel, societatea creștină ori încreștinată va avea în viitor familii credincioase și monahi adevărați; rugându-ne ca toate să se întâmple cu voia lui
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
oprit, în aceste zile și vremuri, la oamenii îmbunătățiți și deosebiți, mereu alții, care vor prelua pe mai departe învățăturile, activitățile și acțiunile Bisericii și vor crește și ei, așa cum am crescut și noi, vor zâmbi și ei așa cum am zâmbit și noi, vor (de)săvârși mereu noi și folositoare fapte, și, astfel, societatea creștină ori încreștinată va avea în viitor familii credincioase și monahi adevărați; rugându-ne ca toate să se întâmple cu voia lui Dumnezeu și cu nădejdea că
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
mai poate/ găsi atâta vreme pentru ură,/ când viața e de-abia o picătură/ între minutu-acesta care bate// și celălalt și-mi pare ne-nțeles/ și trist că nu privim la cer mai des,/ că nu culegem flori și nu zâmbim,/ noi, care-așa de repede murim..." ------------------------------ Elena BUICĂ București 1 august 2015 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - UCIGĂTOAREA URĂ / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1677, Anul V, 04 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Buică : Toate
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
DE TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. Când pe umărul meu toamna fruntea-și pleacă într-o doară sufletu-mi stingher vibrează- tristă strună de vioară. Plop privindu-și soarta-n față îi zâmbesc și-o rog să stea ea îmi scutură în suflet frânte tulburări de stea. Visele mustind iubire mi le-ascunde-n tainic gând rod fierbinte ca o vină gura nopții sărutând. Iar neliniștea când pică fulg pe-o lamă de cuțit mi-o-îmbracă-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
eu, oaia rătăcită,am regăsit lumina-ncuvântul tău blajin... VII. CÂND MARTIE PLUTEA-N DECOR, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016. Se întâlniră-ntâmplător Printre tarabe, la Obor. Clipind ca libelula-n zbor, Ea îi zâmbi fermecător. El, crăișor de prin Bihor, Opt clase, dar viticultor, Pe dată se simți dator Să îi ofere-un mărțișor. Străfulgerați de-un cald fior Se-aprinse-n ei amorul chior. Fără de fast și cu mult zor S-au luat și-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
un neiertător, Ani treizeci îi duse-n zbor Și de la primul mărțișor Se stinse-ncet al lor amor. Rubesciană, binișor, Uitând ce-nseamnă „un coafor”, ... Citește mai mult Se întâlniră-ntâmplătorPrintre tarabe, la Obor.Clipind ca libelula-n zbor,Ea îi zâmbi fermecător.El, crăișor de prin Bihor,Opt clase, dar viticultor,Pe dată se simți datorSă îi ofere-un mărțișor.Străfulgerați de-un cald fiorSe-aprinse-n ei amorul chior.Fără de fast și cu mult zorS-au luat și-n filmul lor colorEa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
lunecă prin suflet cu pași foșnitori ca un grafit ascuțit pe luciul unei coli de hârtie. Tăcută ca umbra, de parcă ascunde o vină în fiecare noapte o aud cum suspină; întotdeauna se trezește în zori, scutură cerul de nori și zâmbește nefiresc de senină. Străina din mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar cunoaște bine arta umbrelor și, seară de seară, dansează pe toți pereții la fel ca mâinile bunicului în copilăriei. Poate ne știm dintr-o altă viață
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
știe,dar, uneori, îmi lunecă prin sufletcu pași foșnitori ca un grafit ascuțitpe luciul unei colide hârtie.Tăcută ca umbra,de parcă ascunde o vinăîn fiecare noapte o aud cum suspină;întotdeauna se trezește în zori,scutură cerul de nori și zâmbește nefiresc de senină.Străina din minenu vrea să spună de unde mă știe,dar cunoaște bine arta umbrelorși, seară de seară, dansează pe toți perețiila fel ca mâinile buniculuiîn copilăriei.Poate ne știmdintr-o altă viațăcând un deceniu fost-am castan;poate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
din doru-ți m-au ars lăcrimând, legat-am răni din suflet să nu țipe, când te-ascundeai prin noapte sub un gând! Târziu de noi s-a scurs hrănind himere, rănind cuvinte din tăceri de flori, umbre de șoapte îmi zâmbeau stinghere, prin ghimpi de vis când infloreai în zori! Târziu de noi s-a scurs sub toamne grele, cioplind viori din lacrimi de stejar, sub pași de brumă-ți împleteam lin stele, să-ți simt târziu-n mine prin veșnicii
TÂRZIU DE NOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380819_a_382148]
-
de așa ceva. Motivul e că urmărisem la televizor cum, în timpul "summet"-ului, personalitățile și, mai ales persoNUlitățile, se opinteau să facă față unui comportament adecvat, să se salute cu o într-adinsă solemnitate, în timp ce mușchii faciali trădau scrâșnitul dinților, să-și zâmbească afectuos dându-și mâna de parcă ar fi întins-o spre fălcile unui crocodil de-al lui Steve Irwin, gata să-i înhațe... -Ai văzut, fratele mieu, ce poate să facă un simplu summet?, mă întreabă vesel prietenul Haralampy. Într-adevăr
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
în aer, iar puștimea s-a luptat vitejește ca să pună mâna pe bani. - Incursiunile astea în cartiere necunoscute dezvăluie întotdeauna lumi noi, întrerupse Mister DeLuxe. Am participat și eu la vreo două, trei, și am făcut niște fotografii excelente. Austin zâmbi. - Așadar, spuse el, camonii au continuat să urce pe stradă, s-au oprit lângă Angelo care ședea pe bancheta lui de lemn și-și încerca muzicuța, unul dintre ei s-a apropiat de el și a spus girls și a
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
lui Koroviev e în schimb ocultată în continuare, căci dându-și jos masca ludică, rămâne cu o altă mască, gravă. După ce și-a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-un "cavaler violet, sumbru, cu chipul mohorât care nu zâmbea niciodată". Violetul, ne atrage atenția dl Vartic, e culoarea cristică din timpul Patimilor și, concomitent, semnifică misterul nevăzut al reîncarnării. Așadar "paiața", "arlechinul", "Cadrilatul Coroviev" rămâne un depozitar al secretului nedecriptat. Cât privește maestrul, acesta e, până la un punct, un
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
de portița batantă și se îndrepta spre placa de metal marcând cu o linie lată, neagră, postul lui de tragere, profesioniștii tăceau și priveau fix la el... Era singurul trăgător care-i făcea pe toți să tacă mâlc. Unii profesioniști zâmbeau, ca și cum ar fi fost vorba de un secret descoperit în momentul în care băiatul ducea pușca la ochi controlând mai întâi dacă patul armei era bine înșurubat în umăr. ș...ț "Gata" rostea el cu o voce joasă care nu
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
În pustiul acesta era cineva prezent, deosebit de bun, de zâmbitor, de cald, de copilăros, care știe să fie prezent doar printr-un zâmbet, pe care nu-l mai poți uita și eu l-am chemat la masa mea. El a zâmbit și eu am zâmbit, ne-am Întâlnit amândoi zâmbetele și ne-am așezat Împreună la masa aceea. Suntem În deșert și eu am mâncare și apă, vine el ostenit, zâmbitor, iubitor, eu sunt un copil. Eu am mâncarea aceea bună
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cineva prezent, deosebit de bun, de zâmbitor, de cald, de copilăros, care știe să fie prezent doar printr-un zâmbet, pe care nu-l mai poți uita și eu l-am chemat la masa mea. El a zâmbit și eu am zâmbit, ne-am Întâlnit amândoi zâmbetele și ne-am așezat Împreună la masa aceea. Suntem În deșert și eu am mâncare și apă, vine el ostenit, zâmbitor, iubitor, eu sunt un copil. Eu am mâncarea aceea bună, bună de tot, care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
priviți În oglindă, și veți Înțelege că aveți nevoie de fericire așa cum copiii au nevoie de mamă. Lăsați orgoliile la o parte și deschideți-vă În fața vieții. Cel mai frumos lucru pe care Îl poate face un om este să zâmbească... fără nici un motiv... haideți să fim pur și simplu fericiți, fără să avem habar de ce... așa este cel mai frumos... Europa mea (secvență haiku + haibun) soarele moare - În Trieste seara și digul meu gri copacii se zbat - o furtună În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
se gândească la urmări sau la oboseală. Se anunță Încă o noapte lungă... Valencia noaptea - În jurul meu lumea dansează pe străzi Oamenii sunt de toate culorile. Asiatici, negri, albi ca laptele. Însă nimeni nu are o problemă cu cineva, cu toții zâmbesc, cu toții sunt uniți de un singur gând, cel al distracției. Se face schimb de țigări, se face schimb de sticle, lumea glumește, fiecare Învață puțin din limba celuilalt, iar grupurile se scurg Încet spre cluburi. Orașul Îmi apare aidoma unui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]