596 matches
-
construcție ți distrugere ne domină, dar sensul puterii dinlăuntrul nostru demonstrează că armonia interioară este timpul la o dimensiune între trecut și viitor, fără odihnă, viață și moarte într-o legătură permanentă cu susrsa cosmică. Această sursă ne conduce dincolo de zăbrelele timpului 943. Conștiența se supune regulilor subconștientului. Cei care încearcă să vadă totul prin instrumentele fizice, prin necesitățile emoționale greșesc. Parte a conștienței, mai mult decât afectivitatea, este intelectul. Gândurile influențează lucrurile care devin tabu pentru o gândire ce poate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nevasta și copiii în curte. Casa lui era lângă închisoare, în cartierul din spatele Mânăstirii Văcărești. În simplitatea sufletului lui, durerea a întrecut rațiunea și a încercat să evadeze. A fost surprins de milițian după ce desfăcuse plasa și încerca să strâmbe zăbrelele. Milițianul care a dat alarma nu l-a putut reține, căci parlagiul, după ce cu un singur pumn l-a făcut grămadă, a vrut să fugă în curte. Dar ușa fiind încuiată s-a refugiat în salon. L-a rugat pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
legionari au fost arestați. Aproape întreaga elită a Legiunii a fost întemnițată la Jilava, Miercurea-Ciuc, Rîmnicu Sărat, Vaslui, Dragomirna și Dobrovăț. Persecutarea violentă a Gărzii de Fier a continuat în timpul verii și al toamnei; începînd din acel moment, emblema Legiunii, zăbrelele încrucișate ale unei închisori, reflecta o realitate. Doamna Liliana își amintește în aceeași însemnare din jurnalul ei (17 aprilie 1938) că Armand Călinescu îl informase pe Iorga despre descoperirea unor circulare legionare care chemau la revoltă etc. Așa cum își amintește
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
putem vedea la cârciumă, sau vrei să vii la mine acasă...? Viziuni de nebunie se deschideau îndărătul acestor cuvinte. Hartley deschise ușa bisericii, trăgând de ea cu greutate și, peste umărul ei, am văzut mormântul lui „Mutulică“, și gardul din zăbrele de fier, și ulița satului, populată de trecători și linia îndepărtată a orizontului mării. Am rostit pe un ton sălbatic: — Desigur, am să-ți fac o vizită, o să fiu încântat să-ți cunosc soțul, și va trebui să veniți amândoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
clădirea prinților. Vizitat camera de artă. Ploaie și ninsoare. Ora 6 cinat. Seara la papa, ceai. Ora 11½ în pat. Noaptea chiciură. Joi, 14/26 aprilie Vreme minunată, cald. Înainte de amiază cu papa, toți frații. După-amiază la clădiri. Uși cu zăbrele. La Inzighofen pe un încântător drum de pădure. Vizitat grădinile de legume și fructe. Ora 4 înapoi. Promenadă cu Leopold și Fritz. Ora 6 cinat. Tante Caroline aici. Seara la papa, care e puțin obosit și slăbit. Ora 9 ceai
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
p.300</ref> Poezia lui Radu Gyr este ea însăși o mărturisire a patimilor, dar și a sublimării lor într-o artă unde credința în Hristos învăluie celula în lumina raiului. Sufletul se înalță, iar Hristos pătrunde în celulă fără ca zăbrelele să îl poată opri. Cu greu se poate afla vreo mărturie în versuri mai mișcătoare și mai frumoasă decât „Iisus în celulă”, compusă și memorată, precum zeci de mii de alte versuri, între zidurile închisorii. În temniță nu era permis
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ca să tac... A stat lângă mine pe rogojină... Pune-mi pe răni mâna ta. Pe glezne-avea umbre de răni și rugină, Parcă purtase lanțuri, cândva... Oftând, Și-a întins truditele oase Pe rogojina mea cu libărci. Prin somn lumina, dar zăbrelele groase Lungeau pe zăpada Lui vărgi. Părea celula munte, părea Căpățână, Și mișunau păduchi și guzgani. Simțeam cum îmi cade tâmpla pe mână, Și am dormit o mie de ani... Când m-am trezit din grozava genună, Miroseau paiele a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
îmi cade tâmpla pe mână, Și am dormit o mie de ani... Când m-am trezit din grozava genună, Miroseau paiele a trandafiri. Eram în celulă și era lună, Numai Iisus nu era nicăieri... Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cătui. M-am pipăit, și pe mâinile mele Am găsit urmele cuielor Lui...”<ref id”=”17>Text disponibil la http://poezie crestina. Tripod. Com/id13.html</ref> În vis, urâtul și pestilența rogojinei cu libărci
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Am găsit urmele cuielor Lui...”<ref id”=”17>Text disponibil la http://poezie crestina. Tripod. Com/id13.html</ref> În vis, urâtul și pestilența rogojinei cu libărci, a păduchilor și guzganilor mișunând prin celulă, a păturii sure, a lanțurilor, a zăbrelelor groase, a rănilor, a ruginei, a vergilor de pe trup și a paielor se transformă în trandafiri. Bezna celulei este luminată de razele lunii care îl aduc acolo pe Iisus. Carcera devine spațiul înălțării prin suferință întru credință, de o frumusețe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
circului 226. Textul, ca de-atâtea ori, este cântec șoptit, recurențele, circularitatea construcției accentueză ideea de lume fără ieșire și conferă gravitate unor imagini aparent banale: "Era un circ în Turnu-Măgurele/ Un circ era - o pânză cenușie;/ Scânceau maimuțele între zăbrele/ Și caii năzdrăvani mușcau pământul". Referința la orașul Turnu Măgurele are o conotație biografică, dar poate avea și una socio-politică. Este una dintre localitățile care găzduiește un lagăr de prizonieri în perioada 1941-1945. Spectacolul de circ se suprapune astfel peste
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar gravitatea e ascunsă sau dimpotrivă accentuată prin tratarea derizorie) pare a fi anulată de finalul textului. Dar e, cum subliniam, o poezie care mizează pe jocul aparențelor, al incertitudinilor: "Mă uit printre gratii - unde e afară/ și unde înăuntru?" (Zăbrele). Dedublarea asigură prelungirea existenței sau măcar iluzia libertății ("Ia o țigară! - dac-o rupi în două,/ ai să fumezi și mâine./ Și orice rupi în două/ îți mai ajunge pentru înc-o viață..."). Trecerea de la cazul particular, banal, la generalizare sugerează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e-acolo/ mișcarea-n cerc în jurul unui blid/ decât aici mișcarea blidului înverșunat/ în jurul frunții mele?// Ia o țigară! - dac-o rupi în două,/ ai să fumezi și mâine./ Și orice rupi în două/ îți mai ajunge pentru o viață." (Zăbrele). Geo Dumitrescu, crede și Mircea Martin, "a arătat, cu o anticipare de trei decenii, că metafora mai mult îndepărtează decât apropie de real și a trecut la un limbaj mai direct care să mențină în receptare mai degrabă senzația unei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mașina de măcinat cafea, 210 Odă, 180, 203 Pelagră, 133, 134 Poem final, 134 Portret, 178, 213, 216 Rânduri pentru un eventual deces, 183, 207 Scleroză, 88 Scrisoare nouă, 133 Singur-lună, 203, 204 Tabu, 182 Veșnicul joc, 134, 135, 177 Zăbrele, 147, 221 E Ecoul, 54, 88, 100, 109, 111, 113 Eftimiu, Victor, 49, 50 Eftimiu. Victor Colinda, 49 ekphrasis, 23, 188, 189, 190, 192, 244, 246 Eminescu, Mihai, 26, 27, 29, 30, 31, 84, 91, 116, 117, 197, 199, 204
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vorba despre povestirea Porcul. Traducerea îi aparține Irinei Horea. ÎNTR-O SÎMB|T| seara, pe la asfințitul soarelui, fermierul își plăti muncitorii. De obicei, la ceasul când termina această treabă, era aproape întotdeauna întuneric, iar din ușa bucătăriei, unde atârna felinarul, zăbrele de lumină galbenă coborau treptele, traversau poteca și se opreau pe copaci și pe fețele negre de dedesubt. În această sâmbătă, în loc să se răspândească, așa cum obișnuiau să facă după ce-și primeau banii, oamenii se retraseră puțin în umbra frunzișului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
numele biblic rezonant cu care îl chemam și la joacă, un băiețaș manierat, simpatic, dolofan și îmbrăcat cu deosebită grijă, era fiul unui bancher evreu (ferestrele casei de cărămidă aparentă unde îl vizitam, inclusiv ale apartamentului lor, aveau în afară zăbrele negre de fier, burtoase în partea inferioară, ceea ce le dădea o anumită greoaie eleganță) locuind în orașul de sus, în imediata vecinătate a Străzii Domnești. În grandioasa sufragerie căptușită cu lambriuri (chiar și tavanul era prevăzut cu bârne de lemn
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
distanței de lume. În viața și opera lui Labiș se regăsește expresia unui mod de existență. Poezia e o prelungire a vieții, expresia spontană a spiritului lăuntric dornic să se clarifice, să se afirme: „Aripa mea se izbește mereu de zăbrelele nemărginirii Și parcă-i un veac de când zbor, Azi, înainte de-un nou și sălbatic avânt, Vreau ca să cânt cântecul meu de-nceput.” (Cântec de început) Există setea unei schimbări continue aflată sub semnul insatisfacției. Vitalitatea e adesea opusă atitudinii
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Să stârnim câinii din sat C-așa-i de la Dumnezeu Sfântu'lasat. Nu-i de la noi începutul Și nici la noi nu-i sfârșitul, Așa-i de când lumea și pământul. Iar voi, plugarași fârtați, Stați puțin și nu mânați În zăbrele vă răzămați Pistoalele vi le-ncărcați De opinci vă grijiți, Harapnicele vi le pregătiți Ca sa mergem la arat La mărul rotat din Dealul Lacului Unde-i locul grâului. La mărul rotat. Iar sub măr cine-i culcat? Îi Gruian și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Să stârnim câinii din sat C-așa-i de la Dumnezeu Sfântu'lasat. Nu-i de la noi începutul Și nici la noi nu-i sfârșitul, Așa-i de când lumea și pământul. Iar voi, plugarași fârtați, Stați puțin și nu mânați În zăbrele vă răzămați Pistoalele vi le-ncărcați De opinci vă grijiți, Harapnicele vi le pregătiți Ca sa mergem la arat La mărul rotat din Dealul Lacului Unde-i locul grâului. La mărul rotat. Iar sub măr cine-i culcat? Îi Gruian și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
varietate de amortizori cu frecare cu diverse materiale folosite pentru suprafețele de frecare, cum ar fi material pentru plăcutele de frână pe oțel, oțel pe oțel sau oțel pe alamă și alte materiale. Amortizorii cu frecare sunt utilizați frecvent în cadrul zăbrelelor diagonale, dar pot fi plasați în poziție orizontală între capătul superior al unui perete și grinda de deasupra sa. Câteva exemple de amortizori cu frecare utilizați ca sisteme de control pasiv sunt:Amortizor cu frecare de tip Pali: este realizat
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Mihaela GORGAN, Raruca CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93154]
-
mică, trebuie să-ți bați joc de mine? Cum să-ndoaie un copil de cinci ani lingură de metal c-o singură mână? Și, dac-a-ndoit el lingura atunci, la cinci ani, de ce la douăzeci n-a-ndoit și zăbrelele de la pușcărie, să iasă mai repede? Întâmplător, tocmai asta se întrebase și Rică la Casa di reclusione di Rebibbia toate cele șase luni cât stătuse acolo. Tribunalul din Roma respinsese acuzația inițială de viol, dar studenta americană - autoarea plângerii - venea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
înconjura întreaga livadă, și, la treabă. La luptă cu hoții de fructe . Iau sârma trebuitoare, merg pe prispa casei până la colțul dinspre grădină, la stâlpul casei unde erau legate firele de curent electric aduse de la stâlpul din uliță. Leg de zăbreaua prispei de lângă stâlp un capăt al sârmei și cu restul merg prin livadă și o înfășor din loc în loc de trun chiul pomilor. Fac asta până în fundul grădinii. Acolo, traversez cu sârma până la celălalt capăt al grădinii, unde se afla terenul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
celor din jur, cu atât mai mult cu cât viața lor depinde de bunul plac al grupului în care sunt obligați să trăiască'. Ioniță insistă pe ideea că cei din libertate au stat tot într-o închisoare, dar una fără zăbrele și sârmă ghimpată, fiind supuși aceluiași 'proces de destructurare psihică și remodelare, conform unui plan alcătuit în mod științific, dar rău intenționat, ce a urmărit anihilarea a tot ce este cuget românesc. Va trebui să treacă cel puțin tot pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în momentul cînd am deschis ușa celulei, unde era închisă fără nici o aerisire. Pe ciment mișunau viermii, iar ea nu mai avea asemănare de om. Era așezată pe un pat de spital fără nici un așternut, afară de două scînduri așezate pe zăbrelele patului. De altfel în celelalte camere, nu există nici un pat, arestații dorm pe jos. Întrebat de mine, de ce nu a internat-o într-un ospiciu pe Irina, tov. maior Fucks, mi-a răspuns că aceasta știe multe chestii de-ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
neoameni, de martiri și de vinovați, de mari episcopi deveniți măturători la Sighet și de academicieni aruncați în șantierele morții de la Canal". În primele luni de montaj, împreună cu un experimentat editor, am început să lucrăm la imagistica filmului: porți, cătușe, zăbrele, foișoare, sîrmă ghimpată, toate au trecut din infernul penitenciarelor și au devenit relicve sfinte în film. Cele mai copleșitoare amintiri ale prizonierilor erau legate de sunetul porților care se închideau în urma lor, de spațiul zărcilor în care vor fi zidiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
plin de neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră, sub bătaia rumănă a lucirilor asfințitului, se arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]