805 matches
-
un "timp mort", în care nu mai e nimic ce să moară: "desigur, totul este o deșertăciune, toate mor, toate dispar de pe fața pământului, cândva va pieri și chiar pământul sub forma în care îl percepe omenirea, dar moartea, dispariția, zădărnicia nu pot exista fără viață, căci dacă n-ar fi viață, n-ar mai avea ce să moară. Acele tablouri cu dispariția unor mari popoare, civilizații pe care le zugrăvește poetul presupun prin ele însele nașterea și înflorirea altor neamuri
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
naștere moarte are loc un proces complex, care, pe de-o parte macină tot ce există, pe de alta, pregătește nașterea a ceva nou. În felul acesta, "panorama deșertăciunilor" se transformă într-un amețitor "memento mori", într-un avertisment al zădărniciei grandorii prezente în fața existenței care-i va lua locul"10: Pare a fi vorba de acel "fruct amar" de care vorbea Hegel, un principiu în care e circumscrisă viața omului, care "în parte conservă, în parte transfigurează". Dar fiind un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și Alexandru Al. Șahighian, Buc., 1994, p. 209. 27 N. Berdiaev, Un nou Ev Mediu, Ed. Omniscop, 1995. 28 Vezi semnificația Ghicitorului la Nietzsche: omul care vrea să piară, omul care își vrea propriul declin. El spune mereu: "totul e zădărnicie" (Așa grăit-a Zarathustra...). 29 S. Munteanu, Op.cit., p. 56. 30 Textul latin după Hermetis Trismegisti Tabula Smaragdina: "... Quod est inferius est sicut quod est superius. Et quod est superius est sicut quod est inferius, ad perpetranda miracula rei unius
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu. Năzuind să dea „stihuri noi cu senzuri de filosofie” (Versuri, 1934, Vocile singurătății, 1937), D. este în poezie fie un cugetător cam naiv și prozaic pe motivul trecerii și fragilității omenești (Panta rei, Zădărnicie, Ceasornicele), fie un erotic sedus de contrastul dintre bărbatul dedicat țelurilor și chemărilor abstracte și femeia cu tipar „ca un ghimp” (Reînviere, Depărtare, Dionisiacă), totdeauna, însă, cu imagini și sensuri culese din lirica lui Tudor Arghezi (pentru care a nutrit
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
enunțate frecvent sub formă interogativă; s-a deschis cu Soluțiile crizei [economice]; au mai urmat: Autarhie?, Sensul vieții în literatura contemporană, Dictatură?, Neoclasicism? - aici a prezidat Tudor Vianu, iar despre diferitele manifestări neoclasice au vorbit Mircea Vulcănescu (Jean Cocteau și zădărniciile virtuozității), Dan Botta (Vasile Pârvan), Paul Sterian (Picasso), Horia Teodoru (Le Corbusier), Petru Manoliu (Valéry). Dezbaterea Război? a prezidat-o Grigore Gafencu. S-a mai vorbit despre Germania și echilibrul european, Franța și pacea Europei, Japonia, China și Pacificul, Civilizație
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
tălmăcirea în versuri a piesei Roma învinsă de A. Parodi, tot șlefuind, cizelând, poate croi o formă impecabilă, structura lui nu-i deloc aceea a unui liric. De fapt, el mimează poezia. După câteva poeme cu turnură elegiacă, unde deplânge zădărniciile omenești, va trece la un registru care îi convine, acela de parodist: persiflează scrierile moderniste, „decadente”, face schime de amuzament citind stanțele macedonskiene. Oricum, C., care avea să-l prefere, ca poet, pe G. Coșbuc lui M. Eminescu, manifestă o
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
straniul și grotescul se învălmășesc. Treptat, halucinațiile descresc, lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de tristețe și resemnare. „Setea de infinit”, din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădărniciei, ce pulsează în „strofe amare” și „reverii tombale”. Impasul se traduce prin stări de însingurare, retorica deziluziei scoțând la iveală o interioritate stăpânită nu de credință, ci de tăgadă, nu de elanuri, ci de dezgust și, câteodată, de exasperare. Mizantrop
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
Don Carlos de Viana. Dramaturgul este atras de abordarea și definirea unei problematici ce ține de condiția existențială a ființei. Sinuciderea eroului principal nu acoperă starea sentimentală precară, patima romantică ce pare că-l animă, ci se justifică prin conștiința zădărniciei, a vanității vieții, căutarea adevărului dovedindu-se în plan spiritual și intelectual mai secătuitoare decât neîmplinirea erotică în sine. Modelul Albert Camus se distinge fără greutate aici. Într-o comedie într-un act, scrisă tot atunci (1954) în limba franceză
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
străfundurile memoriei trecutul cenzurat. Și nu înțelegeau că Istoria nu avea nevoie de acele nenumărate gulaguri mărunte, îi ajungea unul singur, monumental și considerat clasic. Charlotte, trimițându-mi mărturiile ei, fusese probabil captivată, ca și ceilalți, de beția cuvântului descătușat. Zădărnicia mișcătoare a acelui pachet mi-a făcut rău. Am măsurat din nou nepăsarea disprețuitoare a timpului. Femeia aceea închisă cu copilul ei palpita la hotarul uitării definitive, dăinuind doar prin paginile acelea manuscrise. Dar Charlotte, ea însăși? Am împins ușa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de ei, scumpindu-le artificial, c-un cuvînt: secături, pierde-vară, și cum [î]i mai cheamă, nu fac decât o întrebuințare inutilă de mecanismul de muncă cu care i-a înzestrat natura. Echivalentul mecanic se pierde pe nimicuri și pe zădărnicii. Daca consideram pe om ca pe-o mașină care trebuie alimentată cu material combustibil, a cărui ardere se preface în putere și care putere cată a se 'ntrebuința la producțiune, daca e să nu se prefacă fără nici un folos în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Kasser atunci când îi spusese că pleacă în Abație. "E singurul loc din universul cunoscut unde puterea imperială nu te poate ajuta cu nimic." Dăduse atunci un răspuns dibaci, spunând că tocmai de aceea este important să meargă în Abație, dar zădărnicia și tristețea de pe chipul tatălui Împăratului său îl urmăriseră tot drumul până pe Pământ. Semn de ghinion. ― Sunt trimis de Majestatea Sa Imperială și doresc... Abatele îi reteză vorbele cu un gest scurt. ― Majestatea Sa știe că nu acceptăm ambasadori! ― Scopul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să existe doar pe asteroizi. Oamenii se convinseseră cu multă vreme în urmă de acest lucru, așa încît a spune că ești în căutarea unei mine de austral pe o planetă devenise un fel de zicală populară care desemna plastic zădărnicia. Uimirea lui Crey fusese nemărginită, când, cu doi ani în urmă, doi tineri geologi îi spuseseră că pe Praxtor există un zăcământ care conținea mai bine de zece tone de austral. Asta însemna cam toată producția de combustibil din istoria
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Tânărul văzu cu groază cum începe să cadă spre lama întinsă a celuilalt și încercă să-și oprească picajul cu forța gândului. Era însă prea târziu și, pentru a doua oară în acea zi, îl cuprinse o senzație stranie de zădărnicie. Simți în piept tăișul lamei și, în fracțiunea infinitesimală de secundă în care căzu, se întrebă daca moartea putea fi atât de puțin dureroasă, fiindcă nu simțea metalul fă-cîndu-și loc în trupul său. Apoi soldatul își trase mâna, lăsîndu-l să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
necesității iraționalului în orice societate organizată. Dacă nu v-aș vedea încruntînd sprîncenele în fața iluminatului megaloman care vă vorbește, arvunit ca atîția alții spitalului psihiatric, v-aș cita o miriadă de publicații apărute de atunci cărora această lucrare le demonstrează zădărnicia și care n-ar fi ajuns să existe dacă s-ar fi raportat la logica "progresului cunoașterii" și nu la legile comunicării, care, în funcție de subiect, prevalează. Avansam următoarele propuneri: "Domnilor și Doamnelor, sîntem și vom rămîne în mizerie ca și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
catedralei Notre-Dame, experimentăm puterile imaginației. Să încetăm, așadar, a mai crede că, înarmați doar cu acest mic bagaj senzorial și senzualist, putem purcede la cucerirea lumii și-i putem descoperi mecanismele ascunse, legile secrete. Montaigne ajunge, simplu la concluzia imposibilității, zădărniciei oricărei științe. Superioritatea fluxului asupra nemișcării nu ne împiedică să considerăm adevărul ca pe o formă luată la un moment printr-o percepție, o afirmație relativă: este adevărat ceea ce pare adevărat momentan, înaintea unei depășiri posibile și probabile. Pretinsul pyrrhonism
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că forțele schimbării sunt atât de distrugătoare încât oamenii se pierd cu firea. Este o stare psihologică în care oamenii se comportă ca și cum ar fi neajutorați, chiar și atunci când ar putea schimba o situație periculoasă, neplăcută. Apare un sentiment de zădărnicie care demotivează oamenii. Piețele globale nu pot fi controlate și singura cale de a evita eșecul - ca națiune, firmă sau individ - este de a fi cât mai competitiv posibil.<footnote Hirst, P., Globalization, Editura Graham Thow, 2002, pp. 7, 22
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
a pas compris cela on est à-côté de tout”*. Dacă nu înțelegi frumusețea omului în luptă, nu înțelegi nimic, - ce extraordinară mărturisire din partea unui cărturar a cărui îndeletnicire de o viață a fost să înțeleagă totul! Războiul dezbară de multe zădărnicii și dă ocazie câtorva virtuți curat umane (nu numai virile). Eroismul, spre pildă, nu poate fi decât rațional și utilitar și apare cu adevărat numai când nu există altă soluție; fără finalitate pozitivă eroismul nu e decât exhibiție și în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în jurul celor doi eroi un comentariu bine individualizat. Scrisă în versuri, drama alternează spectaculos impetuozitatea, retorismul tumultuos cu tonurile grave ori lirice, cu tentele comice, de sorginte populară. Există însă în urzeala piesei o meditație tulburătoare asupra nestatorniciei sorții, asupra zădărniciei atotstăpânitoare în răgazul pământesc. E un spor de profunzime reflexivă pe care drama istorică românească îl va recâștiga mult mai târziu. Ca urmași mai apropiați, V. Alecsandri, Al. Davila și B. Delavrancea nu și-au întrecut, din această perspectivă, modelul
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
și exotice din Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu I. Caragiale, precum în Cronica scurtă a unei expediții uriașe. Prozele au în genere, ca ax ordonator, o metaforă sau un simbol. Unele ilustrează tema vanitas vanitatum, demonstrând prin trama narativă zădărnicia eforturilor omenești pe drumul spinos al împlinirii unui vis, a unui ideal. În altele (Omul și nisipul, Bătrânul anticar, În hrubă, Trenul de dimineață), cu toate că accentul cade pe fantazarea onirică și pe halucinația controlată, narațiunea este atât de sigur implicată
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
în volumele următoare, Glorie (1969), Pur (1971) ș.a. Sunt dominante acum simbolurile coloristice, în special albastrul și albul, în care pare a se concentra un univers cu coordonate bine delimitate, purtătoare ale unor atitudini reflexive în fața întrebărilor vieții. Gândul morții, zădărnicia unor gesturi, existența însăși, simțită ca mister, provoacă reacții dintre cele mai diverse, de la elanul vitalist la supunerea față de pulsațiile vieții, la asumarea rolului de martor neutru al „marii treceri”. Nu departe de lirism, într-un anume sens, se situează
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
reflexele oglinzii mate, tulburi. Statice aparent, mai toate povestirile sfârșesc prin a focaliza incertitudinea, impasul, entropia; exorcizarea unui rău lăuntric, conștientizat treptat sau intuit, nu coincide însă și cu happy end-ul. Inconsecvențele, mici falii sufletești trezesc un „freamăt al zădărniciei”. Spațiul delimitează și închide ca într-un cerc apăsător, malefic, ecoul vocilor (și vieților), acutizând obsesiile (Stradă, Disc). Alienarea și scindarea ființei, îndepărtarea de sine și de ceilalți conduc la fragmentare discursivă (Întuneric). Terifiant, simbolul păsării de pradă e un
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
se sustragă imperativelor sociale, H. reiterează modest teme și atitudini comune ale liricii - natura ca mediu al regenerării și tonificării sufletești, năzuința spre săvârșirea binelui, spre lumină și spre înălțimi etc. Cu timpul, poetul devine mai puțin optimist, are sentimentul zădărniciei luptei sale, al imposibilității de a salva „gloata bolnavă, bezmetică și oarbă”, își percepe propria viață ca fiind „crudă și pustie, rătăcită în desișuri de mulțime”, se simte tot mai blazat, mai descurajat. În versuri a realizat și câteva traduceri
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
Friedman care primea ca oaspeți feldmareșali, sau ca Rabi Ițhak din Buhuși care, în secolul al XIX-lea, a trimis bani ca să se cumpere pământ. Mai toți rabinii hasidici sunt autori de snoave și povești cu tâlc, prin care demonstrau zădărnicia avuției și veșnicia înțelepciunii. L.-L. urmărește și drumul „dinastiilor” de admori din Vijniț până la Țfat, Ierusalim, Bnei-Brak, Haifa, bătrânii rabini fiind convinși că ating fericirea supremă dacă sunt înmormântați în pământul Israelului. Nunțile fabuloase, ospețele strălucite sau catastrofa gazărilor
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
Paul Cornea, cronicar literar, va susține că „adevărata critică pornește din sociologie”, luându-l ca exemplu pe C. Dobrogeanu-Gherea. În numele acestei noi orientări, va aprecia că filosofia din romanul Moartea cotidiană al lui Dinu Pillat „este una profund decepționistă, a zădărniciei luptei și a fatalității eșecului”. Tot astfel poezia lui Remus Luca este stigmatizată de Sașa Pană drept „poezie de atmosferă lunatecă”, „fără legătură cu viața de azi”. Dar critica cea mai aprinsă va fi îndreptată împotriva literaturii promovate de existențialismul
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
-le să vorbească singure, reduce la minimum descrierile, notează mai ales amănuntul care urâțește, pricepându-se să taie brusc desfășurarea acțiunii, spre a obține un efect dramatic maxim. Natura contrastează, prin indiferență sublimă, cu nefericirea personajelor, accentuând eșecul zbuciumului omenesc, zădărnicia lui. Romanul Ion, la care autorul a lucrat aproape zece ani, îi aduce notorietatea literară și îl situează dintr-odată în rândul scriitorilor români cei mai importanți. Vasta creație epică face să trăiască întregul univers al satului ardelean, cu toată
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]