828 matches
-
prea ca la știrile de senzație. Într-un final, i se adresă pe un ton care i se păru cel mai potrivit și care aducea puțin cu Cary Grant În filmele În care se trezea Îndrăgostit și lucrul ăsta Îl zăpăcea puțin: —Marlena dragă? —Hmm? — Cred că Începi să-mi placi. Marlena Își recăpătă echilibrul emoțional. Începe „s-o placă“? Cum adică, „s-o placă“? Pot să-ți placă florile, pizza sau anumite mode. Ce voia să spună? Ar fi minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gazului în stația Kodemmachō au fost: copilul nenăscut și împrumutul pe care trebuia să-l achite pentru apartament. Nu înțelegea nimic din ce i se întâmpla. A mers clătinându-se pe drumul din Ginza și a ajuns până la firmă. Era zăpăcit: „Ce se va întâmpla de acum?“ Din când în când uită ce s-a petrecut în ziua cu pricina, i se face un gol în cap. „Nu-mi amintesc nimic de acolo. Nimic.“ Ne-am întâlnit într-o după-amiază senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost prins în nebunia aceea. Vă mai sunăm.» După zece minute m-au anunțat că a fost transportat la spital. «E la spitalul Nakajima. Vă trimitem detalii despre spital prin fax. Telefonați dumneavoastră la spital!“ Am dat telefon, dar erau zăpăciți rău. Mi-au răspuns: Nu avem timp de așa ceva. Nu știm cine și unde este.» Mi-au închis telefonul în nas. Așteptam lângă telefon. La 10.00 a sunat. «Veniți imediat la spital!» M-am pregătit și, când să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Se pare că acolo oamenii se vindecă imediat.“ Le răspund: „Ar fi mai bine să vă duceți acolo, dacă asta vreți. Puteți să reveniți oricând la mine.“ Se duc acolo și simptomele se ameliorează imediat. Acest proces este dificil. Se zăpăcesc total și se întorc la mine. Din experiență vă spun că este bine să iei lucurile pas cu pas. Murakami: „Introducerea în cutie“ se traduce în limbajul cultului drept „devotament total“. Kawai: Da, devotament total. E destul de ușor. Toți cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
complect neînsemnată. Tot pe atunci te apropiai de mine cu intenția de a fi a ta și nu s-a petrecut nimic în tine lipsit de luciditate. Ai exploatat puțin gândurile tale, despre moarte, unde colecționaseși atâtea cazuri, pentru ca să mă zăpăcești pe mine. Pe o femeie o zăpăcește totdeauna cineva pe care îl simte trist, își face iluzia că l-ar putea vindeca. - N-a fost o idee utilizată atunci pentru a te cuceri. Te-ai convins după atâția ani petrecuți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de mine cu intenția de a fi a ta și nu s-a petrecut nimic în tine lipsit de luciditate. Ai exploatat puțin gândurile tale, despre moarte, unde colecționaseși atâtea cazuri, pentru ca să mă zăpăcești pe mine. Pe o femeie o zăpăcește totdeauna cineva pe care îl simte trist, își face iluzia că l-ar putea vindeca. - N-a fost o idee utilizată atunci pentru a te cuceri. Te-ai convins după atâția ani petrecuți împreună că aceasta este preocuparea mea constantă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și panglici, iar pe pat și la îndemîna ei, o oglindă ovală cu mâner. Făcea sforțări să pară veselă, să-mi zâmbească și îmi cerea scuze că m-a "speriat" și că mă "plictisește". La șase seara, termometrul înnebunise! Eram zăpăcit de spaimă, de inaniție, de nicotină. Redusă de boală (în fapt și în conștiința mea) la un simplu organism în luptă cu germenii morții, dispărând femeia, motivul de a vedea în ea adversarul temut, dispensator de viață, Adela devenise pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am hotărît amîndoi să venim la dumneavoastrăă Doamnă Nemuro, Îți cam place să bei, nu? Sticla cu bere din care turna, absentă, În pahar, se opri, undeva, În aer. Rămase cu gura căscată. — Ei, din cînd În cînd, confirmă ea, zăpăcindu-se. De cînd mi-a plecat soțul... stau singură aici și aștept și visez cu ochii deschiși... Ce vis ciudat... Parcă sînt pe urmele lui... apoi apare pe neașteptate chiar În spatele meu și mă gîdilă, uite așa... Îmi dau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aflate în soare. Din această cauză, nu fără părere de rău, începui a doua zi: „Dragii mei, invitația voastră m-a bucurat, dar sunt nevoit să vă anunț că nu pot veni...”. Ana se ivi lângă mine, iar eu mă zăpăcii, neștiind ce să-i spun. - „De ce-ai venit? o întrebai”. - „Să te văd. În definitiv, cred că n-ai uitat: suntem căsătoriți. Și e foarte firesc să vin să te văd. Împrejurarea că nimeni nu știe că suntem căsătoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
șambelanului, a vizirului și a ofițerilor din gardă. Iar eu, slujbaș la biroul muhtasib-ului, având sarcina să veghez la respectarea legii și a ordinii publice, mă aflam acolo alături de ațâțătorii la răzmeriță, în timp ce dușmanul era la porțile orașului. Gândindu-mă zăpăcit la toate astea, îmi spuneam că aveam să mă pomenesc azvârlit în fundul unei temnițe, biciuit la sânge cu o vână de bou sau chiar răstignit pe crenelul unui zid. Temerile mele s-au dovedit ridicole, iar rușinea a luat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Numele tău va dăinui peste veacuri. Voi avea faima unui tiran care a fost ucis la Roma sau faima unui împărat iubit, cu o viață lungă? — Numele tău va dăinui în istorie. Nu pot să-ți zic mai mult. — Mă zăpăcești. Nu-mi place să fiu zăpăcit - Vitellius își lăsă capul să cadă pe brațele încrucișate pe masă; neliniștea îl chinuia îngrozitor. Vreau să știu... Să știu... Deodată înălță capul și privi spre tavan. — Ați auzit? — Ce anume? întrebă indiferent hangiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aici, semiîmbrăcat, în bucătărie, cu țigări și cafele. Dependența se dovedește a fi uneori tare comodă: nu e nevoie decât să te dai jos din pat pentru ea. Mă uit pe geam - copacii, cerul de culoarea zahărului ud - ceea ce mă zăpăcește, mă uluiește, mă pune în încurcătură. Geamurile sunt ceva mai reale. Ele sunt acoperite de un strat dublu de mizerie. Geamul seamănă cu parbrizul Fiasco-ului după un drum de o mie de mile, pătat de sângele negru al insectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
părea normal să se sărute. în casă, în biroul său, Ignatius Gribb continua să sforăie. PATRUZECI ȘI CINCI Mai devreme, în Casa Fiului Răsare. Media a spus: — Madame Iocasta, n-ați fost oare prea dură cu Vultur-în-Zbor? Oamenii se mai zăpăcesc. Oamenii buni pot face prostii atunci când sunt stresați. Madame Iocasta a spus: — Nici măcar nu-l cunoști. Media a întors capul: — Eu nu fac altceva decât să-i acord prezumția de nevinovăție. Virgil îi încurajează tot timpul pe oameni să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Exterioare să-l absoarbă și să-l poarte către Grimus. Se simțea oare o schimbare în aer? Exista oare o adiere acolo unde înainte nu fusese nimic? Nu simțea cumva ciudat pământul de sub picioare? îndepărtează de tine aceste gânduri. Te zăpăcesc. Concentrează-te, concentrează-te. Aceasta este Poarta și eu trec dincolo de ea. Nu se întâmplă nimic. Vocea lui Virgil strigă: — Gândește-te la Trandafir! Te duci la Trandafir! Un trandafir făcut din piatră. Vine către mine, pot să-l țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
către colțul cel mai apropiat de mijlocul casei. Și deschise o a doua ușă secretă. Dincolo de ea, în inima casei, se afla Camera Trandafirului. Așadar, iată motivul pentru care casa avea o formă atât de ciudată. Excentricitățile ei labirintice îți zăpăceau într-atât mintea, încât prezența acestei cămăruțe trecea cu totul neobservată. Vultur-în-Zbor, care fusese atent la forma casei atunci când sosise, nici măcar nu bănuise existența ei. — Vino, zise Grimus. Aceasta este ultima parte a Dansului înțelepciunii și al Morții. Trandafirul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
companii. Să zicem că sunt cel care sfătuiește companiile să se cumpere între ele. Vrei să spui fuziune și achiziție? — Da, chiar așa. Bravo! — Nu mă lua de sus, Sebastian! Îmi făcu plăcere să spun asta. Cum sperasem, asta îl zăpăci. —Vai, nu am fost - nu am intenționat... A fost salvat de apariția oportună a lui Suki Fine, care îmi zise pe un ton de fată de bani gata: Ei bine, văd că l-ai cunoscut pe cel mai bine bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Odată ce, cu părere de rău, terminasem o sculptură, odată ce îi dădusem drumul în lume, nu mai voiam să mă mai gândesc la ea. Trebuia să repar Planeta plutitoare cât mai repede; dacă îmi lăsam timp de gândire, aveam să mă zăpăcesc. Doar să o fac să arate ca la început și să-mi cenzurez orice tentativă de a o îmbunătăți, acum, după ce văzusem cum arată suspendată în aer... —Sam? Era David Stronge, așteptând la ușă cu un cec în mână, nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mult mai drăguț cu fetele care se comportă frumos. Întreab-o pe Suki. Chiar atunci s-a auzit soneria. Sunetul ne-a speriat, dar Dominic, mai puternic și mai mare decât mine, avea mai puține de pierdut dacă ar fi fost zăpăcit și și-a permis să se întoarcă pentru un moment spre ușa de la intrare. Profitând de șansă, am pășit spre el și l-am pocnit peste urechi cu toată puterea, simțind cum pumnii mei și-au atins ținta, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Era chin și știam că trebuia să mai apară. Am scris un bilețel pe care voiam să i-l arunc pe geam, dacă vine să facă din nou baie și am norocul să o văd. Ideea era că m-a zăpăcit și trebuie neapărat să-i vorbesc. Credeam că pot fi la fel de bun ca instrumentul acela. Patrulam și în seara aceea pe lângă geamul băii de la demisol. Și chiar s-a aprins lumina, doar că fereastra nu mai era deschisă. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde se află Biblioteca.) „Am regretat că nu v-ați orientat cu răspunsurile. Cine știe, poate acum făceați altceva... Puneați de-o gazetă, poate mai sus în cinematografie, de ce nu și purtător de cuvânt pe undeva. Îmi amintesc că le zăpăceați bine. Cuvintele...“, zâmbi, ridicând din umeri, cu privirea aceea plină de mesajul lui „Tu ai vrut-o. Noi am încercat!“. Acum, în fața „Tic-Tac“-ului, privea concentrat prin vitrină în interior și șoptea ceva în gulerul pardesiului. Am dat să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urâtului, șocului instantaneu pe care îl cauzează, urâtul este adesea utilizat ca o armă agresivă. Se găsește frecvent în contexte satirice, parodice, ironice, absurde, burlești, ca și în invectiva pură. Efectul său șocant poate fi utilizat, de asemenea, pentru a zăpăci și dezorienta, dar și pentru a educa cititorul într-un timp scurt, pentru a-i zdruncina căile obișnuite de percepere a lumii și a-l confrunta cu o perspectivă radical diferită și tulburătoare. Credem că în arta și literatura urâtului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sugestii pentru scenariul său, una dintre desfășurările lui ipotetice ar fi arătat astfel: Încă tânăr, Anton Grințu se decidea să coboare prima dată din satul de munte În care se recăsătorise până În centrul urban cel mai apropiat. În mintea lui zăpăcită de fericirea simplă pe care o trăise În ultimii trei ani, ignorând toate pericolele posibile, necunoscând deloc vicisitudinile reale ale epocii, Își făcu loc o hotărâre ciudată; aceea de a lua cu el, poate din orgoliu, poate din plăcere, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și să-l încarce cu onoruri, dar Astolfo a preferat să plece în căutarea lui Rinaldo și să-i redea calul și în acest scop a părăsit Parisul. Povestea noastră se întoarce acum la Roland pe care l-am lăsat zăpăcit de dispariția frumoasei prințese ce l-a scăpat pe când el se lupta cu Ferrau. După ce a căutat-o zadarnic prin toată pădurea, cavalerul s-a hotărât s-o urmeze la curtea tatălui ei. Părăsind ,deci, tabăra lui Carol Magnul, el
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
foc, iar câinele era tot atât de iute ca și Rabican. Atunci Rogero, văzând că era cu neputință să scape prin fugă, s-a oprit să-și înfrunte urmăritorii; spada s-a dovedit însă neputincioasă înaintea unor astfel de adversari. Vânătorul îl zăpăcea cu strigătele lui și-l lovea cu biciul, singura armă ce o avea asupra sa; câinele îl mușca de picioare, iar calul îl izbea cu copitele. În același timp, șoimul zbura pe deasupra capului său și al lui Rabican, atacânducu ghearele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
peste tot în căutarea călărețului și a calului său, dar aceștia nu mai erau de văzut și nici o altă persoană pe care s-o poată întreba ce se făcuseră, unde au dispărut. Bănuind că se întâmplaseră vrăji pentru a-l zăpăci, el și-a adus aminte de cartea sa și consultând-o a desccoperit că presupunerile sale erau întemeiate. Cartea i-a arătat totodat și ceea ce avea de făcut. El era anume îndemnat să ridice lespedea care servea de prag și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]