944 matches
-
sanscr. raks (toate trei cu sensul „a apăra, a conserva”), lat. arca („ladă, casetă”), arcanum („secret”) și arx („cetate”), arm. argaęl („a stabili”), goticul alhs, celticul argel („loc acoperit”) și argeot („pădure”, în sens de fortificație naturală), v. ind. argala („zăvor, încuietoare”), v. sax. rakud („casă”), ags. reced („clădire, casă, palat, templu”), alb. ragăl („colibă”) (17, 18, 19, 20). Înrudi- rea dintre cuvântul latin arca și cuvântul românesc argea este „necontes tabilă - cum observa B.P. Hasdeu -, nu însă prin vreo transmi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ce prea subordinat decât să se ocupe cu amănuntele ei. A încheia o convenție comercială cu România fără să întrebe pe Poarta, atunci încă suzerană, i s-a părut o măiestrie diplomatică, dar nu s-a gândit să puie un zăvor rezistenței României contra apărărei intereselor austriace pe Dunăre. Articolul mai recent al "Romînului" reamintește iarăși foarte viu păcatele de omisiune ale politicei externe a Austriei și de aceea nu-l putem citi cu aceeași ilaritate curată pe care desigur o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se prefacă cu timpul într-o secundogenitură rusească. Acest stat sau această confederațiune de state avea să cuprinză Bulgaria, Muntenegrul, Serbia și România și să serve pe de o parte de stațiune spre Constantinopol, pe de alta să fie un zăvor în contra unei înaintări eventuale a monarhiei austro-ungare cătră Orient, în cazul dărâmării Imperiului otoman. Să nu ni se observe că acest plan s-a împiedecat, nu prin atitudinea României, ci prin aceea a Congresului din Berlin; nu ignorăm deloc puterea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
frate Rim! rosti Aloim dintr-odată. ― Asta rămâne să vedem, ridică Vassur din umeri, privindu-l curios pe tânăr. Aloim făcu o plecăciune la limita politeții și închise ușa grea, din lemn. Vassur nu-i dădu satisfacția de a auzi zăvorul și se așeză pe pat. Era o împreunare ciudată de scânduri, cum nu mai văzuse niciodată. Pipăi neîncrezător ceea ce părea a fi salteaua. Era de fapt un sac în care, după urmele vagi de miros, părea că se află păr
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cele mai multe ori, moartea venea nu ca urmare a violenței în sine, ci ca o consecință a alegerii greșite a modului și a momentului în care era folosită forța. Aloim îl împinse cu fermitate în interiorul curții și apoi se retrase repede. Zăvor greu. Vassur se așeză în apropierea ușii prin care intrase, într-o perfectă poziție de lotus. Începu să aștepte. Orbitase câteva săptămâni deasupra Abației și urmărise antrenamentele marțiale ale călugărilor. Majoritatea lor erau cu mult sub nivelul minim cerut la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vinde manuscrisele, erau nevoiți să primească aprobarea rectorului universității de care depindeau. Pe de altă parte, costul foarte ridicat și raritatea manuscriselor, alături de analfabetism, diminuau raza și viteza de acțiune ale scrierilor periculoase care ar fi putut scăpa necenzurate. Acest zăvor cu două încuietori închidea gîndirea în sînul Bisericii. Fie că se desfășura în acele scriptoria ale călugărilor sau în atelierele de copiști ale studenților, atît în cursul perioadei monastice a manuscrisului (șapte secole), cît și în eliberarea laică ulterioară creării
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
the box with something („a se arunca/lansa într-o acțiune”) (n.t.). Toate trei sunt polisemantice și au aceeași grafie ca substantiv sau verb (bolt poate fi și adverb). Bolt înseamnă, printre altele, „săgeată”, „fulger”, „trăsnet”, „cui”, „nit”, „bolț”, „zăvor”, „pivot”, „legătură (de vreascuri)”, „cupon, bucată (de stofă)”, „înghițire pe nerăsuflate (a mâncării)”, „a goni”, „a fugi mâncând pământul”, „(despre cai) a sări într-o parte”, „a fixa (cu un bulon etc.)”, „a zăvorî”, „a înfuleca”, „a dezerta dintr-un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o empatie neagră, într-o materie conducătoare de moarte, intrând în circuitul electrizant al morții: „M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-am auzit, să scap/ De această zbatere în care / Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părând că-s boabe de
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
instrumentele optice de percepere și de focalizare a imaginii (luneta întoarsă spre sine, ochii telescopici, lupa, sticla, fotografia, camera obscură, acvariul, colajul, armura de sticlă, clopotul de sticlă, cărțile de joc din sticlă, arborii de sticlă, caleidoscopul), spațiile de taină (zăvoare, chei, peceți secrete), spectacolul fascinant oferit de mare, așteptarea, alibiul, ludicul ca fapt misterios, imaginile uzurii (batrânul), autoreflexivitatea (privirile în oglindă, confruntarea cu diferite euri, precum seara sau noaptea), spațiile carcerale (camera, strada, orașul, subsolul, cușca ascensorului), animale psihopompe (câinele
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
cu precizia unui topograf. Bogăția de fapte și întâmplări este extraordinară, îngăduind reconstituirea vieții de zi cu zi a deținuților politici, cu ritualurile ei (împărțirea terciului, deșertarea tinetei, plimbarea în țarcul din curte), cu zgomotele specifice (tropăitul cizmelor și trasul zăvoarelor), cu perioadele mai blânde (cele câteva săptămâni din timpul revoluției din Ungaria), dar mai ales cu regimul sever de subnutriție, de frecvente pedepse (lanțurile la picioare, izolarea îndelungată, care îi duce pe unii la demență). Pe sub ochii cititorului trec anchetatori
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
străin) de un „vornic” cu 25 de lăncieri, era centrat pe un dormitor și un iatac (adică un dormitor mai mic) -, „unul din păcatele cele mai mari ale civilizației bizantine” (Nicolae Iorga), fiindcă oficializa izolarea femeilor - își închise la noi zăvoarele spre a ascunde femeia începând cam pe la jumătatea veacului al XVII-lea, din timpul lui Matei Basarab și Vasile Lupu, adică din acea epocă în care sunt tot mai frecvente accentele unui ceremonial aulic fastuos (cortegii impunătoare, audiențe solemne, ospețe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
imaginea unui spirit sensibil, cu propensiune spre introspecție: „Când viu câteodată / să-mi regăsesc copilăria / mă-mpiedic de amintiri ca de niște bolovani / și în față / îmi joacă mereu începutul de dimineață / în care / pentru mine zările și-au pus zăvoare. / Doamne, pentru cine să aprind aici o lumânare?” (Casa bătrânească). Tonul general este elegiac, poetul dedicând versuri delicate iubitei pierdute, confesându-se trist într-un decor de „aducere-aminte”, ton ce se păstrează și în Nopțile din underground (1972), unde meditația
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
joc de șah” în care se încalcă regulile. Amintirile sunt tragice („m-am temut că într-o zi/ ar putea să moară suflul pădurii”), imaginile zguduitoare: oameni în cămăși de metal, pâine neagră de pământ, poeme de zăbrele, baionete și zăvoare. Tonul e aproape arghezian, versul fiind, pe rând, „greu ca armura betonului”, „ca tulpina plantelor perene”, vibrând ca tropotul cailor și ca un izvor. T. crede că doar vitalismul erotic (Surâsul Elenei, un „scump adaos la infinit”) poate înfrânge scleroza
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
Gherdap, un nume compus din două cuvinte de substrat: gherd = gard și ap = apă; iar al doilea, denumirea însăși a defileului, cu cele două cataracte de la intrare și ieșire, prin Clisură, venind din limba latină clausura, plural desemnând cele două zăvoare, de sus și de jos, ale unei uși. Oricât ar părea de ciudat, se poate afirma, fără greș, că fluviul Dunărea are două origini. Acest fluviu, care are vârsta Cuaternarului, și-a format în paralel și separat, pe de o
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ia ființă în rana deschisă a cuvântului, versul său sincopat nu prea ascultă de netezimea formei, ci dă glas pătimirii”. Este trăirea destinului vitreg al plaiului natal nedreptățit de istorie („Suntem colindători fără de stea / și gura mi-e închisă cu zăvorul / și mama ne e mama altuia / c-a noastră ne-a lăsat cu dorul”). SCRIERI: Ora de prânz a vulcanului Etna, Chișinău, 1997; Roma fără mine, Timișoara, 1998. Repere bibliografice: Adrian Dinu Rachieru, Poetul „clopotelor luminii”, LA, 1998, 16. G.B.
OPAIŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288541_a_289870]
-
ar fi aici Pip, bietul Pip, aș îndura mai ușor singurătatea, dar el nu mai e. Pip, Pip! Ding-dong! Cine l-a văzut pe Pip? Trebuie să fie pe undeva, pe sus, ia să încerc așa! Cum? Nici lacăt, nici zăvor și totuși nu-i chip s-o deschid! O fi vrăjită! Mi-a zis să rămîn aici. Da și mi-a mai zis că jilțul ăsta înșurubat e al meu. Atunci, hai să m-așez colo, lângă cadrul transversal, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
negativă, în măsura în care nu evocă, la fel ca omologul ei simbolic, recolta. În plan psihologic, foarfecele simbolizează ruptura, separarea tragică, pornind de la tăierea cordonului ombilical. Instrument al castrării, îmbracă un aspect angoasant, ce transpare frecvent în fantasme ori coșmaruri. Cheie, broască, zăvor Cheia prezidează atât deschiderea, cât și închiderea. Totuși, în simbolistica generală și în vis, în special, evocă mai degrabă accesul decât piedica. A poseda cheile, înseamnă a avea șperaclul ce deschide porțile sau seifurile, calea sau inimile. Este o reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
accesul decât piedica. A poseda cheile, înseamnă a avea șperaclul ce deschide porțile sau seifurile, calea sau inimile. Este o reprezentare a soluțiilor: dat fiind că are cheia, cel ce visează are și mijloacele de a rezolva problemele. Broasca și zăvorul au o semnificație de ermetism. Sunt semnul închiderii posibile sau confirmate, al secretului ori al lucrurilor nespuse, al atitudinilor defensive. Sub aspect pozitiv, reprezintă protecția; sub aspect negativ, sunt marca claustrării ori a prizonieratului. Adesea, viața psihică a subiectului este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
-și dominanta memorialistică, multe pagini îmbracă forma literară a schiței. Satira socială, ca și cea politică, sprijinite pe un ascuțit simț al observației și învăluite pe alocuri în umor, individualizează „impresiunile” reunite sub genericul Seghedinul, dar și Sfintele Paști între zăvoare și baionete, Sunt zece ani ș.a. Personajele care populează acest tip de proză sunt precis delimitate caracterologic. Amănuntul, atent cultivat, conferă întregului culoare și ritm. Compozițiile sunt scurte și incisive, relatând o întâmplare sau folosind pretextul unei lecturi pentru a
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
ale lui Eugen Ionescu), dar și spre prețiozitate și cadență gravă, stimulate probabil și de admirația pentru opera lui Mateiu I. Caragiale, pe care B. îl cunoscuse personal și al cărui roman, Craii de Curtea-Veche, apăruse în 1929. Volumul următor, Zăvor fermecat, publicat abia în 1947, stă sub semnul versului lui Dan Botta. Există multe prelungiri ale temelor și motivelor anterioare, dar ceea ce definește Zăvor fermecat este atmosfera fantastic-folclorică, de basm, cu mai vechea fascinație legată de vietățile mici ale pădurii
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
B. îl cunoscuse personal și al cărui roman, Craii de Curtea-Veche, apăruse în 1929. Volumul următor, Zăvor fermecat, publicat abia în 1947, stă sub semnul versului lui Dan Botta. Există multe prelungiri ale temelor și motivelor anterioare, dar ceea ce definește Zăvor fermecat este atmosfera fantastic-folclorică, de basm, cu mai vechea fascinație legată de vietățile mici ale pădurii. După aceste două cărți de poezie, B. se dedică studiului artei, publicând o serie de articole în revistele de profil, precum și monografii consacrate lui
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
versiune din Kalevala, distinsă în 1942 cu Premiul Institutului de Cooperare Internațională de pe lângă Liga Națiunilor. A mai primit Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1976) și Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici pentru întreaga activitate (1997). SCRIERI: Nod ars, București, 1930; Zăvor fermecat, București, 1947; Karl Storck, București, 1954; Nicolae Grigorescu, București, 1959; Desenul alfabetului viu, București, 1961; Tonitza, București, 1967; Opera lui Constantin Brâncuși în România, București, 1974; Jaf în dragoste, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1993; Brâncuși în România, București
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
1929, 11; Tudor Dall, Barbu Brezianu, „Nod ars”, „Omul liber”, 1930, 190; C. Noica, Notații, VRA, 1930, 106; Lovinescu, Scrieri, VI, 166; Vladimir Streinu, O perspectivă asupra poeziei noastre actuale, RFR, 1939, 10; Călinescu, Ist. lit. (1982), 906; Adrian Rogoz, „Zăvor fermecat”, „Dreptatea nouă”, 1947, 545; Piru, Panorama, 118-120; Petru Comarnescu, Barbu Brezianu, RL, 1969, 16; [Barbu Brezianu], ALR, 133-136; Călinescu, Literatura, 30-35; Piru, Ist. lit., 414; Răzvan Theodorescu, Un zâmbet ne întâmpină, RL, 1989, 11; Dan Grigorescu, Poezie și rigoare
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
în timp ce în vârful nasului îi atârnă o picătură tulbure. Slab, cu dinții galbeni și-o gâlcă de piele pe obraz, moșneagul ascute topoarele și din când în când oțelește gazdei câte-o pereche de foarfeci. Bun meșter, mai ales de zăvoare. Când are de jugănit purceii, orice gospodar îl cheamă pe Mazarache. țiganul supune godacii între picioare și, c-o custură de oțel, îi ușurează cât te-ai șterge la ochi. Din mâna lui se tămăduiesc ușor și nu obrintesc defel
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nou sângele. Dar nu băgă de seamă. ― Nu-mi place să mănânc singură! strigă, dar n-o auzi nimeni. Se stârnise vântul din vale, așa cum se stârnea În fiecare după-amiază. Bătea prin ferestrele deschise ale casei. Făcea să-i zăngăne zăvorul de pe lada de zestre și mătăniile vechi ale tatălui ei care stăteau deasupra. Desdemona apucă mărgelele. Începu să prefire, una câte una printre degete, exact așa cum făcuseră tatăl ei și bunicul și străbunicul, respectând o moștenire familială de Îngrijorare temeinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]