1,680 matches
-
taina căsătoriei, asta va fi salvarea ta. Flăcăul simte că nu vrea acuma, nu vreau!, ar pierde ceva și nu știe ce, nu acuma, nu vreau! Jos, lângă picioarele din față ale lui Galben-de-soare, voinicul vede un inel de aur, zace la margine de drum, să-l iau, să nu-l iau?, stăpâne, de nu îl vei lua, amarnic te vei căi, e mai bine să-l iei, trebuie numai să știi ce să faci cu el, nu-l vreau!, calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt. Pia, Pompia... vino, să plecăm...“ — Acuma spune-mi și mie ce naiba Înseamnă? — O scenă de cămară. „Cu degetele țepene, ca barza În plin zbor, Ea zace pe patul cu cearșafuri albe, Cu mâinile-apăsate pe sânul mic, o sfântă, Bella Cunizza, vino la lumină!“ — Dumnezeule mare, Kerry, despre ce-o fi vorba? Jur că nu Înțeleg nimic, deși sunt și eu un ins cu veleități literare. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lăstăriș, sub covorul verde,/ Floare după floare, Începe primăvara./ .../Pâraiele pline se hrănesc cu floarea...“ „...Țărmurile din Lukanon Înainte de sosirea pescuitoarelor de foci.“ Poem de John Keats. „Toate parfumurile Arabiei nu pot Înălbi mâna asta micuță.“ „Fiecare viață neîmplinită, vezi,/ Zace nemișcată, peticită și zdrențăroasă;/ N-am oftat adânc, liber n-am râs, / N-am flământ, nu ne-am ospătat - n-am fost fericiți.“ Roman de H. G. Wells (1911). Edward Carpenter (1844-1929), poet, eseist și reformator englez, partizan al drepturilor femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din gura victimei se preling ceva bale. Sânge nu s‑a văzut fiindcă era prea întuneric. Asta‑i brutalitate față de un om lipsit de apărare și deci un act inutil, spune Sophie, trăgându‑l vârtos de păr pe cel ce zace rășchirat pe pământ, atât cât să‑l jumulească bine. Inutilul e tot ce poate fi mai bun, spune Rainer, care mai vrea încă să lupte. Așa am stabilit. Inutilul e chiar principiul nostru. Găsesc că utilul e și mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Volkswagen‑uri apar ca rechinii din aburul toamnei și își trimit apoi cu repeziciune trupurile puternice înapoi în ceață, categoric ascultătoare, deși neîmblânzite, urmărindu‑și mereu țelul. În timp ce tramvaiul 43 se apropie greoi, huruind și străduindu‑se din răsputeri. Anna zace în suc propriu, mânjită toată, iar mămica se sfătuiește cu alte mame ce‑i de făcut cu o fetiță care se mai scapă încă în pantaloni, deși e așa de mare. Trebuie să faci pipi înainte de plecare, pricepi, țâncule? Data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deodată vrei să faci și tu ceva, de unde până acum doar citeai și scriai poezii, spune Sophie. Ea crede că asta nu i se potrivește lui Rainer. Rainer spune că Sophie habar n‑are ce abundență de furie și ură zace în el. Și anume, gândirea are limitele ei, pe care eu le‑am atins de mult, doar gândesc fără întrerupere de ani de zile, iar acum am terminat, limitele trebuie desființate. Tatăl meu îmi plătește, la a optsprezecea aniversare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apare și un asistent social cu mult curaj, care dă o mână de ajutor, însă în cazul acesta Hans nu are nevoie de el deoarece propria lui voință ajunge pentru mai mulți. Uneori mai e împușcat câte un om, care zace apoi mort pe caldarâm. Lucrurile n‑au voie să meargă atât de departe încât să se recurgă la arme de foc, trebuie căutată din vreme o altă soluție. Fericirea și cariera nu se împacă neapărat cu infracțiunea, ba chiar aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
l fotografieze, așa, în glumă, cu baioneta asta. Ar putea s‑o țină în mână ca pe‑o floretă, dar categoric o să facă o impresie stângace, pentru că el pare întotdeauna cam neîndemânatic atunci când nu vorbește despre probleme filosofice. Acum baioneta zace liniștită în lăcașul care i‑a fost destinat, în valiza de carton. Împreună cu ea mai zac jucării stricate, un diaproiector - luat cu gândul că în concediu vor face diapozitive, ceea ce nu se întâmplă deoarece nu există concediu - și o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să‑l poată da pe mâna poliției. Își împușcă imediat și mama, tot în cap, încât aceasta se prăbușește pe loc fără să scoată un sunet. Maxilarul superior e zdrobit în întregime, dar moartea nu s‑a instalat încă. Mama zace ca un morman de carne horcăind pe linoleumul din hol; nu se știe dacă creierul ei mai funcționează, probabil că nu. Rainer lasă pistolul, care nu mai are nici un glonț, și se duce la closet de unde ia un topor ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
arterele sunt secționate și nu mai pot fi lipite la loc. Rainer țintește aproape exclusiv în zona capului și a gâtului, ceea ce e de‑ajuns. Lovește până când tata e sfârtecat de tot. Apoi Rainer se duce la maică‑sa, care zace în hol grămadă, horcăind și cu spume la gură, și‑o lovește cu toporul. Încă nu se gândește la nimic, nici dacă‑i bine, nici dacă‑i rău. Nu vrea decât să lovească mortal. Când a tras ultimul glonț, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
său, care deja nu‑i mai este cămin, aprinde pentru scurt timp lumina în hol, ca să creadă lumea că e surprins de priveliștea îngrozitoare, o stinge apoi imediat, se duce la poliție și declară: mama mea a fost ucisă și zace în holul casei, veniți și ajutați‑mă să descopăr criminalul. Un polițist se grăbește să‑l însoțească și cine‑i poate descrie uimirea la vederea celor două cadavre? La început le confundă, pentru că în urma mutilărilor nu prea se mai știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să‑l însoțească și cine‑i poate descrie uimirea la vederea celor două cadavre? La început le confundă, pentru că în urma mutilărilor nu prea se mai știe care‑i mama și care‑i fiica. Polițiștii au rămas cu gura căscată. Rainer zace palid și aproape leșinat pe o targă, în timp ce medicul îl liniștește cu medicamente; dar pulsul îi este surprinzător de regulat pentru un asemenea șoc, constată medicul. Unde vă este pijamaua și unde e tatăl dumneavoastră, întreabă inspectorul. Pijamaua trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-nțelept. La lămpi de gheață, supt zăpezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele-nțelept, Că sufletu-i fîntînă-n piept, Și roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fîntînă. La soare, roata se mărește; La umbră, numai carnea crește Și somn e carnea, se dezumflă, Dar vânt și umbră iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
săltare din dulvuri Și la alte secături... Huu... miul biul giù Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Gât bătrân de prezevenghe Sângeră pe lemn de-a latu Cum l-a retezat gealatu... Pe nod tare, răzbuzat Zace gâtul retezat... Să nu-l vezi pe înserat Că te bate vîntu-n spate Și duh rău și necurat... Că vis mort, ursuz te fură Apă stînsă, râu cu zgură, Și-n pustia care cură Numai gâtul... ca o gură Uriașe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasă > Poezie > Cântec > TAINICA ÎNCHIPUIRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Pot să-mi închipui cum străpung cu privirea munții gemeni ai nurilor copți în care zace nerăbdarea mătăsoasa și dulce. Limba pieptului tău pe care o s-o învăț tot repetându-i cuvintele, trandafiri zâmbind aprins prin aerul somnului meu cuprins de visare. Crestere-n ierburi, culoarea și aroma aerului adânc respirând setea din frunză, cât copacii
TAINICĂ ÎNCHIPUIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364381_a_365710]
-
ceva care a întrecut în bine ceea ce am pierdut în plan material, lada mea de zestre spirituală. În ea sălășuiește spiritul meu deschis în relația cu oamenii, cu natura, cu lucrurile mai importante ale lumii, în relația cu Dumnezeu. Aici zace așteptarea dar și stăruința de a surprinde și oglindi faptele pozitive pe chipul celor care biruie vicisitudinile vieții. Aici se poate auzi și tumultul gândurilor și frământărilor cu care am încercat să reclădesc o viață, cu universul și relativitatea ei
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
din DOOM-ul limbii române acest din urmă cuvânt, demnitate, chiar dacă în vocabularul obișnuit și vulgar de toate zilele el începe să își piardă încet, încet consistența.) La fel ca și la mijlocul belicosului veac XX, în ziua de azi Dumnezeu zace complet uitat, la rândul Său, printre rotocoalele de fum ale ruinelor lumii... Se pare că suferința omenirii a fost trăită cumva degeaba pe propria-i piele în timp. Amintirea dureroaselor erori ale istoriei menține însă deschise multe răni supurânde în
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
întâmpla ceva rău. Numai sunt stăpân pe mine și tu trebuie să înțelegi că există o limită a suferinței. Nu vom reuși niciodată să ne construim viitorul pe ruinele unei vieți distruse. Să nu crezi că trecutul nostru dureros nu zace în mintea și în inima mea, iar această suferință comună ar trebui să ne lege și mai mult! Trebuie să găsim o soluție și să ieșim din această situație! Trebuie! Ea îl privea ca năucă și un fior de teamă
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
aici! Să coboare prin ploi măcar pentru o mângâiere? Să țipe sălbatic: trezește-te, tu nu poți adormi într-o lacrimă de munte, nici aduna tălpile mele lăsate de-a lungul râului printre săgeți?! Să mintă că, acolo, în verde, zace copacul nimănui de care și-a agățat zborul doar o secundă? Părăsise holdele pentru a învăța cel mai înalt tril, auzise că te poți hrăni cu rouă și file scrise pe o îmbrățișare, adevărul rodea ca o iarbă de leac
REGINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364485_a_365814]
-
Dacă el la prima festă, O s-apese pe trăgaci?! ------------------------------ Eu mă duc după accize Strângeți hărțile la loc Ceaiul pentru five o'clock Ne sosește din Belize Doar această verticală Nu iubește bisectoarea C-a făcut prea des escală Unde zace vrăjitoarea Vreun secret? Nici un mister Pentru vorbele de tâlc Înțelepții fără fler, Închid gura și tac mâlc Crește iar harababura Pentru orișicare fleac Și lumea temperatura Începutului de veac Rânduri, rânduri ghinioane Unul altuia-și fac loc: Programăm revelioane Care
CREŞTE IAR HARABABURA de ION UNTARU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364574_a_365903]
-
și al armoniei, un spațiu închis și protector. Era o zi solară, cu raze protectoare, amintindu-mi de versurile lui Ion Barbu: Mă-nchin la soarele-nțelept/Că sufletu-i fântână-n piept / Și roata albă mi-e stăpână /Ce zace-n sufletul-fântână/La soare roata se mărește”. Avusesem ideea să cumpăr din drum, de la Catedrala din Orăștie patru lumânări. Să merg la strămoși cu lumină. Era 15 august, ziua de Sfânta Maria. Am împărțit trei dintre lumânări :una istoricului Nicolae
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
ceva scaune ... În două locuri dai de căpriori, încercări de susținere a tavanului care îți dă impresia că stă să se prăvălească. Dar și mai înspăimântătoare este o imensă spărtură în pardoseală, care te coboară în pivniță. Jos, pe pământ, zace omul-șotron, cu două cârje, aducând parcă o notă de hilaritate. Unde peretele lipsește, poți vedea mai departe, pe un alt perete, și care trebuie să fie totuna cu zidul exterior dinspre curte, o proiecție cu lucrări ale artistului. Expoziția lui
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
în versuri basmul „Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte”, basm pe care îl cunoaștem din cărțile de școală, dar pe care, vai, nici până acum nu am reușit să-l descifrăm, să-i cunoaștem mesajul profund, „miezul epico-filozofic”, care zace de milenii în ultimul nivel semantic al lui. Cartea ne interesează pentru că motivul basmului Tinerețe fără de bătrânețe este unul dintre pilonii-memorie ai mitologiei neamului, una dintre lespezile mari din temelia culturii poporului daco-român, alături de mitul și de balada Mioriței. Amândouă
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
Sihastrul. Potrivit dorinței obștești, moaștele sale au fost mutate la Rădăuți. Și multă lume venea la mormântul său pentru binecuvântare și vindecări. În 1622 ieromonahul ucrainian Zaharia Kopistenski din Kiev scria: „În Rădăuți, în episcopie, Sfântul Leontie, făcătorul de minuni, zace cu trupul întreg.” În 1639 biserica a fost prădată și moaștele sale au dispărut, fiind îngropate probabil de preoți în interiorul bisericii sau într-un loc neștiut. Dar cu bunăvoia lui Dumnezeu Atotstăpânitorul, acestea vor fi date într-o zi la
SFÂNTUL LEONTIE, EPISCOPUL RĂDĂUŢILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363990_a_365319]
-
aruncă pe pat zdrobind arcurile somierei. Doamna...după el: -Chir nu vrei să faci baie? El mormăie: -Nu ți-am spus, frânt?! Adu-mi ziarele alea din sacoșă! Superba doamnă aleargă și-i aduce sub nas vraful de ziare. ”Țicușor” zace nemișcat, întins cu fața în jos, ca un Crist crucificat pe dos.Tace. Doamna îi șoptește: -Astăzi avem apă caldă, dragule! E păcat să nu profiți! Dumnealui iar bombăne: -Mă, fato, eu cu cine vorbesc? Nu-nțelegi că am avut
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]