5,010 matches
-
Dar sufletu-mi, jalnic actor, din nou se visează că-i Nero și-mi dă foc din interior. Și-n timp ce-s o torță de stele în sânge, în ochi și în trup, iar sufletu-n venele mele se zbate cu urlet de lup, din dor mă trudesc să mă rup cu àripi rănite și grele de zborul pieptiș și abrupt. Și vin să m-așez în uimire sub brazda surâsului blând, sămânță de nouă rodire și de-nmugurire flămând. Dar
ŞI IARÃŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380241_a_381570]
-
când mă doare. Ca într-un joc, etern nesăvârșit Te bântui ca un fur, ca o felină Mi-e sufletul nebun și e vrăjit De nurii tăi croiți pe-o violină. Tu-mi vezi privirile și-ți par cuminți; Se zbat în focul viu aprins de tine... Dac-ai pătrunde visele-mi fierbinți, Te-ai speria, ori ai fugi... cu mine. Referință Bibliografică: IUBIRE MUTĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de
IUBIRE MUTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380284_a_381613]
-
SECARĂ Câmpiile-au rămas însângerate, Chiar dacă macii s-au retras în vară, Ca să păzească lanul de secară, Când razele de lună-s fermecate. Când soarele-i oprit să mai răsară, Iar zorile rămân întunecate Și-o aripă de fluture se zbate Să iasă iar din timpul său, afară. S-a deplasat spre inimă tot roșul Din frunzele uscate și din lanuri, Dând vieții glas, cum, zilelor, cocoșul Sau veseliei, vinul vechi în hanuri. Așa ne umple anotimpul coșul Și ne așează
SECARĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380305_a_381634]
-
despre amplitudinea trăirii și forța expresivă a întregului. Cu toate acestea, ne încumetăm a selecta alte câteva frânturele: ,,Căutam disperată o cale de ieșire, o evadare, o cale să mă eliberez, să-mi eliberez și inima, și mintea. Încercasem, mă zbăteam într-o pânză de păianjen, dar, cu cât mă zbăteam mai tare, cu atât pânza se strângea în jurul meu.”. Sau: ,, Îl rog pe Dumnezeu să-mi facă ordine în inimă, să tai pânzele de păianjen, să șterg praful, să curăț
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
acestea, ne încumetăm a selecta alte câteva frânturele: ,,Căutam disperată o cale de ieșire, o evadare, o cale să mă eliberez, să-mi eliberez și inima, și mintea. Încercasem, mă zbăteam într-o pânză de păianjen, dar, cu cât mă zbăteam mai tare, cu atât pânza se strângea în jurul meu.”. Sau: ,, Îl rog pe Dumnezeu să-mi facă ordine în inimă, să tai pânzele de păianjen, să șterg praful, să curăț molozul și să ies la lumină mai curată. Să-mi
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
mână după îndelungata noastră noapte dictatorială ceaușistă - cu nimic inferioară celei franchiste - își puseseră drept cap de afiș descătușarea turismului autohton. Dar n-a fost așa. Au trecut alți douăzeci și cinci de ani de la evenimentele din 1989 și ”tweenie Romania” se zbate la capitolul turism în continuare, nu pentru că ar fi ținut ea cu tot dinadinsul să rămână în leagăn, ci pentru că i-a lipsit hrana necesară ieșirii din pubertate. Căutând explicația, m-am gândit să cercetez diferențele dintre modelul spaniol de
Spania și România, o paralelă inegală [Corola-blog/BlogPost/94075_a_95367]
-
bieți străini, ciocnind același zid Cu margini de granit, nou zugrăvit în humă, Avem același vis cu gust alcaloid Și-același orizont, redus la o cutumă. Nu mai putem spera, deși avem un țel, În lanțuri lungi de fier se zbate-a noastră vină De-a fi doar muritori, cazați într-un hotel, În care cel plecat, nicicând n-o să revină. Privim la cerul Tău c-un zâmbet istovit, Ne-mpreunăm, umili, iar palmele a rugă. Deși ne dezrobești, noi tot
STRĂINI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378217_a_379546]
-
Mireasa mea din vremurile-apuse. Ce ai curajul de-a trăi prin mine Cu toate c-am ideile răpuse. Cuvintele din mine vor să zboare Atunci când întâlnesc a ta privire. Simt că în al tău suflet e răcoare Iar inima se zbate în neștire. În pragul tău mai curg iar amintiri Care se pierd atuncea când mi-e dor. Iar lacrime prea triste în priviri Zâmbesc doar când eu simt al tău fior. Ce mă străbate când eu te privesc Cu toate
LIPSA DE RESPECT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378313_a_379642]
-
la crearea României. Personal, eu nu-mi imaginez că diaspora română din Paris, ar avea puterea de a ameliora situația economico-politică a României, care, pe de o parte, e zguduită de loviturile crizei mondiale și, pe de altă parte, se zbate înnămolită într-o corupție generalizată. Dar cred cî diaspora română din Occident ar avea datoria să încerce să corecteze interpretările greșite, vehiculate uneori în ziare sau chiar în atlase, cum ar fi informații tendențioase cu privire la Transilvania, amalgamul : rrom-român, problema rău
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93721_a_95013]
-
ei. Într-un colț al sălii de judecată, un bărbat în jur de 30 de ani, tuns zero, înalt ,cu bicepșii ieșind prin tricolul mulat pe bustul uriaș, se chinuie, să sărute o femeie. Privesc atent, la femeia care se zbătea în brațele bărbatului, părul bogat, lung, castaniu, drept, îmbrăca o față albă cu ochii mari, sprâncene frumos arcuite, nas cârn, buze senzuale. Decolteul, generos, lăsa să se vadă sânii naturali, care, împingeau în bluza subțire și transparentă, sutienul îi împiedica
DIVORȚUL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377096_a_378425]
-
Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub preșul prăfuit al ușii, O să-mi pun inima să bată Și-o să presar griul cenușii Și-acolo, o s-o las uitată. Și de se zbate în negura durerii, Sunt bine, nu vreau să-mi amintesc de ea, Voi învăța și gustul dulce al uitării, Iar vântul, cu aripile-i fine, mă v-a mângâia. Voi aștepta apoi la umbra serii, Până se va stinge și
RĂDĂCINI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377080_a_378409]
-
fără ispita, firesc... FEMEIE Femeie, blajina ți-e suflarea, Cănd ochii, cu izvoare, stau la sfat, Si trupul îți e drept, și-a ta cărare, Spre care mergi, cu gândul apăsat. Femeie, revin prin oase râuri, Ce-ți scalda bunătatea, zbătându-se de mal, Si de-ai purta o mie și-una brîie, O ie te-ar preface, în înger ideal. Femeie, cununi de flăcări ții pe creștet, Din ele statuezi purpure flori- Pe chipul tău să-și lase nemurirea Albirea
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
și senin în slavă, sufletu-mi e lavă,visele feline, inima-mi devine uneori dumbravă unde pasc otavă turmele-ți blajine. Încă se mai poate,vreme mai e încă. Spulber orice stâncă ce în drum ne scoate viața ce se zbate ca-n genune-adâncă să se schimbe-n brâncă orice puritate. Vino și topește tristele omături. Dacă-mi ești alături viața-ntinerește. Sufletu-mi dorește iarna s-o înlături și din el să mături tot ce-l murdărește. Anatol Covali Referință
VINO... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377161_a_378490]
-
stăpână de nu-mi pot lepăda somnul viclean. Nicio picătură de ațipeală nu mă poate salva și nu mă poate visa. Ziua a adormit de mult în brațele lunii, răsucind razele soarelui pe partea cealaltă a Terrei. Umbra mea se zbate între existență și inexistență.... Doar când merg cu convingere, în buza soarelui, apare și ea, ca un om negru. Referință Bibliografică: Omul negru / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor
OMUL NEGRU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377159_a_378488]
-
să nu vadă! strigă șoferul cu o voce groasă și tunătoare. - Da, acum! îi răspunse cel care o prinsese de mijloc. Scoase repede dintr-un buzunar al gecii negre o basma țărănească și o legă. Ea mai încercă să se zbată, scoțând niște zgomote surde. Șoferul porni mașina și după câtva timp le spuse celor doi: - Ori o faceți să stea cuminte, ori opresc mașina aici și vă dau jos pe toți trei din mașină! Să văd atunci ce faceți cu
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
Există mii de preoți, care își fac onest misiunea, primită prin har divin, în satele și orașele României. În unele, preoții au fost, sunt și vor fi singurul sprijin spiritual și moral pentru cei care, nu în puține locuri, se zbat în sărăcia asigurată de statul laic. Există mii de biserici, indiferent de cult, care au importante realizări în sprijinirea enoriașilor, de la sfaturi utile ce schimbă destine, la construcția de așezăminte pentru persoanele defavorizate, bătrâni și copii, burse de studii... Deși
TABLETA DE WEEKEND (100+5): A FI SAU A NU FI CREŞTIN ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377256_a_378585]
-
zid/ schimbând și haina umbrei care doare/ dar nu răzbesc infernul să-l inchid...”// (Iubire) Iubirea îi trezește prin zâmbetul său „herghelii de gând” care rătăcesc în lumea sa interioară galopând cu sete spre a se împlini. Mărturisește că se zbate între două stări care o guvernează: „Chiar ai trezit fără să știi în mine/ Cu-n zâmbet hergheliile de gând/ Ce rătăcesc și-acum prin zări străine,/ Cu vântu-n coarne, viu și galopând.// Un amalgam de stări și de trăire
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Deschid fereastra dinspre poezie/ Și-n iarba de lumină tot vâslesc.// Ninsorile de cântec, fără geruri,/ Fără îngheț și fără viscoliri./ Îmi pare că te știu în mii de feluri/ Dar nu așa cum ești...în răzvrătiri...” (Te stiu?) Poeta se zbate în misterul iubirii purtând un “buchet de întrebări”: „Ai venit... Ai plecat... N-ai lăsat niciun semn/ Scrijelit pe un trunchi de cuvânt, vreun îndemn/ Ca să cântăr mai mult cu balanța de spus/ Sau să tac ancorând continentul supus.// Și
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
bune de pescuit punând în vârful undițelor câte o metaforă vie cât de departe suntem de noi acum și cât de aproape să întindem plasele sau acea pânză nesfârșită sau poate numai privind pânza păianjenului prieten să ne credem liberi zbătându-ne să plecăm din noi prin noi către noi câtă siguranță mai este într-un pumn de nisip aproape departe de țărm dacă totul în jurul nostru este umed până și tăcerea face valuri din ce în ce mai mici până se stinge într-un
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382125_a_383454]
-
șuierat de șarpe. Iar mâna de pe umărul ei o strângea tot mai puternic și o împingea tot mai insistent în apartament. Simți un pericol nedeslușit și se smuci brusc, luând-o la fugă în jos, pe scări. Inima i se zbătea gata să plesnească. Tremura toată de frică și de emoție. Simțea că a trecut printr-un mare pericol. Nu mai dorea să mai intre în niciunul dintre blocurile astea pe care le considerase atât de atrăgătoare când se plimbase cu
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Tu-mi dai întuneric, ea-mi este lumina Și ruptă-ntre două iubiri absolute, Conjur inocentă din calea divină Să-mi mângâie cerul de-alegeri pierdute. O umbra-mi, doar simplă mea urma de trup, Umila trăire în mine ce zbate, Lumina-n priviri ce nu vreau să o rup, Să-ngrop veșnicia în van de păcate. Doar tu, umbră a mea, lumina ce-mi ești, În lumea din visu-mi adesea pierdut, Esti cale și pildă nescrisei povești, Esti clipă iubirii
LUMINĂ CE-MI EȘTI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382138_a_383467]
-
cea mare... Obosită de gânduri și de-atât alergat, fata vrea să dea mâna cu somnul o clipă. Și-această ispită o-nfrânge. Adoarme. Nu știe când și cum ceasurile nopții-au trecut, căci, mângâiate de lumină, ploapele i se zbat. O minune se-arată. Dinspre munte, zboară îngreunată Akhnu, purtând atârnat în cioc un văl de argint! Iar în urmă-i se limpezesc văzduhurile încet, lăsând cale soarelui. Ca prin farmec, călăuzit de umbra vulturiței, pământul înviază. Makhan nu știe
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
în care autorul ne introduce, chiar din primele fraze, direct în situația concretă anunțată de alarma de incendiu a laminorului n. 2 de benzi la rece. Spectacolul oferit este înspăimântător. Dincolo de balustrada canalului de evacuare, la trei metri adâncime, se zbăteau doi lucrători într-o băltoacă de petrol din imediata apropiere a unui butoi de metal în care se colectează scurgerile de fluid rezultate în urma reviziei tehnice. Întregul personal alarmat de operatorul de serviciu, antrenat pentru asemenea situații de urgență, a
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
personaje, dar și încercările lipsite de rațiune ale cozilor de topor înspre a-i bara calea către împlinire. Obține foarte greu acte pentru a se înscrie în clasa a zecea de liceu, la Cluj. Nenea Mișu este cel care se zbate pentru rezolvarea tuturor problemelor. Nu doar pentru că el și tanti Antonia nu aveau copii și prinseseră mare drag de Lorena, dar acest om, nenea Mișu, fost ofițer de securitate, audiase casetele ascunse în cavou de tatăl Lorenei. A înțeles prin
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
și'n trezie împletită. Cosița-ntâi, obrajii, apoi gura ... M-au subjugat ca blânde adieri, Și fiecare a primit arsura Sărutului venit de nicăieri. În urmă simt, pe pieptul meu, fierbinte Împunsătură, sfârcul întărit, Flămânde-așteaptă buze să-l alinte, Se zbate când e strașnic crâmpoțit. Eliberat de buzele hulpave, Înfrigurat sub picuri de sudoare, Se lasă prada mâinilor ... octave Se nasc din icnetele de ardoare. Căușul palmei poartă-n el un cântec, Acord alert din ritmul venusian Al degetelor, desenând pe
TE-AM MEMORAT ÎN FIECARE PALMĂ … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382284_a_383613]