1,953 matches
-
vorbele unui mare înaintaș, am putea spune, oarecum la fel, că povestea nu e a noastră, nu e a voastră, a celor ce-acum o ascultați, ci a posterității noastre și a posterității posterității voastre. După câteva ore bune de zbucium, Marea Neagră, asemeni unei țări ce se trezește brusc învecinată cu un imperiu barbar de care era până atunci depărtată printr-o mare cultură, se potoli. Cei trei moldoveni și cu țigăncușă stăteau pe prora în niște jilțuri de răchită, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
putu el abține să adauge. Am înțeles, să trăiți! răspunse Pohoață pocnind din călcâie. 14 Reflexele roșietice ale focului încetaseră de mult să se mai zărească dincolo de peretele de pânză al cortului. Lângă el, Solomeia adormise, doborâtă de oboseala și zbuciumul zilei trecute. Femeia sforăia ușor, cu gura întredeschisă. Gemea în somn răsucindu-se agitată de pe o parte pe cealaltă. Nici Strugurel nu era odihnit, peste zi starostele îl pusese la treabă alături de ceilalți bărbați ai șatrei la spălat nisipul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inimii prinse de tumult. Clocotul se aude până departe, la al treilea cer. Îngerii amuțesc, consternați de tristețea care urcă în valuri, treaptă cu treaptă, implorând bucuria. Tăcerea strigă. Cerul uimit îngenunchează și el în solemnă așteptare. Încetul cu încetul, zbuciumul se stinge, ochii se deschid larg, inima își domolește suspinul, timpul o ia din loc, iar sufletul zâmbitor dă mâna cu pacea. Candela încă mai pâlpâie, ruga urcă, dar timpul nu se mai oprește până la al treilea cer.
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]
-
plecat la Riana și l-am lăsat să-și facă bagajele. De ce nu s-a despicat pământul, să ne înghită pe amândoi, nelăsându-ne timp să conștientizăm ruptura definitivă... De ce? Nu știu dacă universul a rămas surd și orb la zbuciumul meu sfâșietor... Ningea bezmetic, ningea trist și înduioșător peste întregul „decor” al risipirii fără de rost. A doua zi, în jurul orei 11.00, m-a sunat să mă anunțe că pot veni pentru a-mi lua în primire cheile de la casă
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
dimineață Măicuță, eu, am să-ți sărut Și grijile-ți brazdate-n față, Și urma-ți tristului trecut. Măicuța mea, azi îți sărut, Și gura ce mă dojenea, Sărut și gându-ți ce tăcut De negre griji, te-nghenunchia. Îți sărut zbuciumul din zile, Îți sărut zbuciumul din nopți, Sărut răbdarea ce-ai avut, Și mila ta, pentru noi toți. Sărut și clipa hărăzită De a te naște mama mea, Și palmele-ți însângerate, Și toată osteneala ta. Sărut și poala ta
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
-ți sărut Și grijile-ți brazdate-n față, Și urma-ți tristului trecut. Măicuța mea, azi îți sărut, Și gura ce mă dojenea, Sărut și gându-ți ce tăcut De negre griji, te-nghenunchia. Îți sărut zbuciumul din zile, Îți sărut zbuciumul din nopți, Sărut răbdarea ce-ai avut, Și mila ta, pentru noi toți. Sărut și clipa hărăzită De a te naște mama mea, Și palmele-ți însângerate, Și toată osteneala ta. Sărut și poala ta, ce leagăn Încă îmi e
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
boare, Ca o palidă lumină un fulg alb pe alba-ți față, Ca o lebădă, iubito, lasă-ți capul să coboare: Te voi odihni pe mine, perna ta ce te răsfață... Când sfârșită și transpusă vei pluti în adormire Fără zbuciumul și spaima insomniilor vorace, Vei simți extazul tihnei în culcușul de iubire: Te voi cufunda în mine și te voi dormi în pace... Referință Bibliografică: Și te voi dormi în pace / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972
ŞI TE VOI DORMI ÎN PACE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364337_a_365666]
-
o văzuse nici pe stradă de câtva timp. I se părea că e mai frumoasă decât o știa și era elegant îmbrăcată. Privirea i s-a îngustat sub sprâncenele încruntate și amintirile i s-au derulat cu repeziciune pe fondul zbuciumului sufletesc ce-l răvășea. „Te-ai înțolit, f...i morții mă-tii! Pentru cine te-mbraci mișto? Ai tu pe cineva. L-oi fi avut de când erai cu mine... Ah, f...i gâtu’ mă-tii, ți-l tăiam în drum
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
gând, floarea mea, orhidee. Aud cum vine dragostea Aud cum crește visul din zâmbetul tău asemeni unei flori râzând în soare și pe aripa lui unduitoare îmi culc, în liniște, obrazul, eu... Aud cum doarme marea în ochii tăi și zbuciumul ți-l simt, dincolo de culoare. În ei mă văd o nimfă ce pe zei îi lasă mereu muți, în adorare. Și simt, crescând în inima-ți, speranța așa cum orizontu-n răsărit face să crească în lumină, viața. Referință Bibliografică: ZBOR / Ioana
ZBOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361411_a_362740]
-
căci mărturisirea credinței creștine îi aparține doar Ei. În altă ordine de idei, omul zilelor noastre se luptă pentru a nu pierde sentimentul transcendenței. Ideea că este pe pământ pentru un sens care depășește viața lui precară de aici, este zbuciumul lui. El se adaptează imanenței, veacului. Efortul luptei spre a nemuri îi ia locul o practică, pe care o ideologizează, în vederea realizării fericirii terestre. La el, acțiunea capătă un primat asupra contemplației. „Homo Faber” triumfă asupra lui „Homo Sapiens”. Nu
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
-mi alung simțirile din pântec. * * * * * Să nasc, aș vrea, din dragoste plămada, Hyperioni rătăcitori, plăpânzi, Nemuritori când anii stau să-mi cadă Hlamida peste umerii rotunzi. * * * * * Și ascultând al timpului meu bucium Să mă predau statornica, supusă, Nemuritoare cumpănă de zbucium De mreaja apei să mă las sedusa * * * * * Să răscolesc zenitul cu lavanda Sărată din țărâna obrintită Și unei mănăstiri să fiu ofranda Că Ana lui Manole înzidita. PREȚUL NEMURIRII Coborî din vis că din străveche runa Cum ochiul de Luceafăr
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
Eminescu De dragul tău, iubite Eminescu Azi, lira-mi scutur, de-un parfum ciudat Purtând povara unei lumi prea triste Cu versuri fade, scrise-ntr-un palat Mai bine mă întorc pe dealuri verzi Să simt trecut, de la izvoare sacre În zbucium greu, s-adorm sub un copac Copil pribeag , al unor zile acre De dragul tău, iubite geniu trist De multe ori ascult cum strigă vântul Despre-un băiet, ce turmele-a cântat Când pe-nserat, se legăna pământul Prin brazi, adânc, îmi
DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363792_a_365121]
-
cuprinde întreaga veșnicie pentru tine. Pentru mine, pentru tine, s-a coborât din cerul sfânt ca să pună în noi gândul veșniciei Sale. Așa că meditând la aceste gânduri mă plec cu pioșenie în fața măreției lui Hristos pentru că într-o lume de zbucium și nevoi, războaie și dureri, El a coborât întregul Cer pentru mine. De aceea să-I mulțumesc mă simt datoare și chiar veșnicia întreaga tot nu mi-ar fi deajuns să-mi arăt recunoștință pentru ceea ce a făcut Isus pentru
2014 ... UNDE MĂ AFLU EU !? de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363814_a_365143]
-
că resemnarea, O să stea închisă-n ramă Și furtuna potolită, Ca soldatul strict în vamă... Am crezut că nada vremii N-o să muște iar din mine Și-n rutina unei zile, O să-mi fie totuși bine... Am crezut că-n zbucium marea N-o să plângă iar în hohot Când prin valuri de încercare O să treacă ca un ropot... Am crezut că numai timpul Vindecare o să dea Rănilor ce și-au făcut Un culcuș în viața mea... Am crezut că -aceste pietre
AM CREZUT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364039_a_365368]
-
flexibil, de nuanțat m-au determinat să-mi redefinesc reprezentarea proprie asupra poeziei și artei dramatice. Nu întâmplător, am tras eu concluzia, muzele conlucrează în folosul frumosului... Doamna a vorbit însă, la Falticeni, și ca un tribun al Națiunii, despre zbuciumul fruntașilor români din Basarabia, în lupta lor pentru recuperarea spiritului românesc. Deși fragilă, aparent, Oratoarea mi-a reactivat ungherul de memorie în care păstrez imaginea Anei Ipătescu - eliberatoarea conjuncturală a liderilor pașoptiști - și a Eaterinei Teodoroiu, eroina din Războiul Reîntregirii
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]
-
că fata-i prea mică pentru a putea lua copilul în brațe. Băiatul nu avea unde fi, decât în cărucior. Ridică din nou plapuma, ridică și salteaua și .... înfășat în păturiță Dani dormea liniștit, sub saltea, fără să fi simțit zbuciumul din curte, fără să fi fost trezit de răsturnarea căruciorului. Nu știu sigur cum s-a încheiat povestea. Mama nu mai e ca să ne spună, copiii erau prea mici ca să-și mai amintească. Ce știu sigur e că Dani îi
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
a fost verde a închis ochii spre a se odihni. Parcă mi-e dor de frunze dar acestea au abandonat lupta cu viața. Unde și unde se poate zări câte o frunză rătăcită ce își încercă ultimele puteri. De atâta zbucium platanii nici nu mai observă aceste note finale. Cu ele sau fără ele tot goi se simt și abandonați ... Acum o zăresc. E sus. Ce frunză plină de viață! Uriașii platani or să fie învinși de o frunză. În teama
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
atâta de grațioasă. Se leagănă. Necunoscutul îi sporește neliniștea și frunza încercă să-și mai adune sevă din uscăciunea ființei pentru a nu se dezlipi încă de creanga umedă. E ca o podoabă a unei primăveri uitate. În tot acest zbucium frunza dă de înțeles că nădăjduiește o lumină ... Picături de apă! ... O să plouă. Frunza a fost încercată și ea de puterea unei picături. Pe fața ei se citește uimirea. A fost atât de muncită de gânduri, încât picătura a lovit
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
gândului înalt, eu am rămas puțin restant am stări prea pline de vocale și nu pot să găsesc consoana în vid de spirit și de duh, încerc să caut oxigenul sclipiri de minimă speranță îmi luminează calea , drumul prin lupte, zbucium și durere îmi protejez doar endogenul e timpul clipei de tăcere să pot să îmi adun tot scrumul Referință Bibliografică: Empatizând cu universul / Alexandru Florian Săraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013. Drepturi de
EMPATIZÂND CU UNIVERSUL de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363308_a_364637]
-
cu nisip. A fost să fim vecini cu ea, Așa au hărăzit profeții, Iar valul ce i se spărgea De-atunci își caută poeții. La mii de musafiri zâmbește, Prin voia lor le dă iubirea, Dar pe poeți îi răscolește Zbuciumul ei și preatrăirea. Cel mai puternic a durut-o -Și povestește cu mâhnire- Că Eminescu n-a văzut-o, Dar a pictat-o-n nemurire. Rămâne dor neîmplinit, Căci clipa-i soră cu uitarea, Pe malul său nu s-a
DOR NEÎMPLINIT de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363434_a_364763]
-
spre-a cerne zgură. Zeii sunt bătrâni, te-au uitat pesemne. La-ntrebări răspund cu tăcere-adâncă, par nepăsători când îți spun prin semne că vreme-i încă. Vreme pentru ce?... Și aceeași vreme zgribulită-n miez, crăpată în scoarță, cu zbucium intens, cu-aceleași probleme puse pe harță? De ce n-au cernut nisip plin de aur sau măcar puțin praf de-ncinse stele? Ce minuni făceai ca un meșter faur atunci din ele... N-ai primit răspuns. Fremătau angoase. Peste tot
ŢI-E DOR DE TINE ZODIAC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363450_a_364779]
-
Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt așteptări ce-ți clocotesc prin vene dar care-ți lasă-n brațe un pustiu și o sărată mare pe sub gene... Sunt așteptări cu cerul plumburiu și-un zbucium surd pe fiecare filă dar și din cele care scriu pe lut cu un condei de secetă febrilă. Sunt așteptări cu raiul descusut ce-și țin întreg cuprinsul la vedere de-atâtea foarfeci-țipăt franjurat dar și din cele ce-mbrăcând durere
ÎN EVANTAIUL TRECERII de AURA POPA în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362382_a_363711]
-
ajuns s-aștept la țărm de mare Și nimeni să n-audă glasul meu Am obosit să caut alinare Mi-e sufletul rănit! Mi-e dor! Mi-e greu! Nu am nimic!... Decât minciuni și visuri, Iar viața mea e zbucium nesfârșit. Mă sting încet, făcând doar compromisuri Gândul îmi e confuz... Trupul sleit. Am răni adânci pe mâini și pe picioare Și caut să găsesc. Dar ce? Nu știu! Privesc în jurul meu cum totul moare Și vreau să mă opresc
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
fiind conștient de faptul că mersese prea departe ca să se mai întoarcă. În acea perioadă a vieții sale pe când era teribil de frământat avu o discuție cu Silvia care îl făcu să înțeleagă că oamenii nu-i vor înțelege niciodată zbuciumul său sufletesc și ar face mult mai bine dacă ar păstra toată drama sa doar pentru el în străfundurile ființei lui. Acea discuție decurse în felul următor, Silvia văzându-l foarte tulburat îl întrebă: ,,Ce ai Alexandru pentru ce ești
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
mai aștepta ca”ăia”să găsească o soluție pentru salvarea lor. Dar Silvica nu mai sforăia.Acum zâmbea radioasă și respira tot mai sacadat.Începu să sufle greu și să geamă,scăpând câte un ”ah!”și icnituri extaziate. După acest zbucium,trupul ei se destinse și se liniști,respirând normal.Gigi nu auzea,nu observa nimic.El se rătăcise în hățișurile problemei pădurilor.Și se tot holba,căutând un luminiș în fundul ecranului.Silvica zâmbea în vis,purtată pe valuri de fericire
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]