442 matches
-
poți să faci? Gura ți-o îndopi, dar niciodată nu-ți tace. Ce iese pe gură, tutun, vorbă, înseamnă libertate și nemurire. Te trimitea să stai la cozi. N-aveai tendința să lași sacoșa împletită la rând și s-o zbughești să-ți cumperi sirop? Niciodată! Nu eram un ratat care să vină fără pradă în sacoșă. De două ori cred că mi s-a întâmplat rușinea. Nu, nu eram un ratat, eram un ins care câștiga bătăliile cu coada, trebuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
White, S. (2009). Articulation and re-articulation: development of a model for providing quality feedback to pre-service teachers on practicum. Journal of Education for Teaching, 35 (2), 123-132. Zafiu, R. (2003). Diversitate stilistică în româna actuală. București: Editura Universității din București. Zbughea, A., Bem Neamu, R., Iordan, B, & Mastan, B. (2010). Teatrul de umbre la muzeu. București: Tritonic. Zelinschi, C. (2006). Comunicare și conflict în mediul educațional. Iași: Pim. Zémor, P. (2003). Comunicarea publică. Traducere de Margareta Samoilă și Ion I. Ionescu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pp. 6-7; pentru teatrul de obiecte Ciobotaru, 2006b, p. 49; Gîtză, Chimet, Silvestru, 1968, p. 77 etc.; pentru teatrul-forum (subsumat teatrului social, alături de "Teatru Statuie, Teatru Imagine, Teatru Ziar, Știre și Teatru Legislativ") Sîrbu, 2007, p. 2; pentru teatrul muzeal Zbughea, Bem Neamu, Iordan & Mastan, 2010, pp. 18-19; pentru teatrul seminar Țuțea, 1993, pp. 7-9; pentru teatrul virtual Pepino, 2007, p. 153; pentru teatrul de animație Bujoreanu, 2008; Bălăiță, 2008; Pepino, 2005; Bălăiță, 2007b; Ciobotaru, 2006a; Ciobotaru, 2006b; Dănăilă, 2003; Banham
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
vezi sugestiile din finalul lucrării de față. 3 După Munteanu, 2005, p. 142. 4 Vezi și Vatamanu-Matei, 2010, p. 160. 5 Vezi și exemplele din partea a II-a a lucrării de față, precum și exemple din Héril & Mégrier, 2009. 6 După Zbughea, Bem Neamu, Iordan & Mastan, 2010, pp. 50-52. 7 Vezi, în acest sens, elemente prozodice ale limbajului dramatic (cf. Larthomas, 1980, pp. 56-80): intonația, melodia și inflexiunile sale; accentul, cantitatea (lungirea anumitor sunete), pauzele, întreruperile, opririle; tempo-ul (rapiditatea mai mare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
enervez. Stau puțin la soare. Se ridică și porni încet, nehotărât. În dreptul butucilor de viță de vie, îndreptă aracii pe care îi deranjasem de la locurile lor. Vino, ce stai acolo, spuse. Eu râdeam, o luam drept glumă. Pe urmă am zbughit-o spre poartă. Altădată, l-am văzut pe tata supărat. Era foarte agitat și pe mine parcă nici nu mă vedea. Atunci a apărut bunicul cu fiu-său. Și ei l-au amenințat. Dacă nu-ți vine mintea la cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
toți zeii și zeițele să fie martori la desfrâul Afroditei. După replicile amuzante ale lui Apollo și Hermes, când Hefaistos este convins de Poseidon să-i dezlege pe cei doi îndrăgostiți, Homer precizează: "De cum se văzură scăpați, îndrăgostiții o și zbughiră: Ares în Tracia, iar Afrodita în Cipru, la Pafos, unde are o dumbravă sfântă și îi fumegă un altar". Pe insulă sunt mai multe locuri legate de mitul zeiței, iar legendele despre Afrodita sunt și mai multe. În Cipru, Afrodita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
alungat, dar fiind iuți de picior, pasul săltăreț i-a dus în Iconia. Și aici le-a mers rău pentru că atît iudeii cît și grecii le-au pus gând să-i trimită repede pe lumea cealal- tă. Înțelegîndu-le tărășenia, au zbughit-o în cetățile Liconiei, Listra și Derbei. Dar cei din Iconia nu i-au slăbit nici aici, astfel au fost nevoiți să-și caute altă sinagogă unde să-și lase năravul limbarniței. Saul a fost la un pas de a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Jean de la Ville d'Avray se lasă încet-încet cucerit de farmecul redutabil al acestei femei-copil. Într-o zi, dorind să-i arate o aluniță de pe umăr, tânăra englezoaică își descheie cu dezinvoltură primul nasture de la corsaj, dar dintr-odată o zbughește la fugă: "era deja departe, alergând după femeia care vindea prăjituri, hohotind ca o smintită în mijlocul unui nor de zahăr pudră care o făcea să arate ca un personaj de pantomimă". Cu toate acestea, Jean se hotărăște să plece din
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
situația de a fi victorioși, fie și numai ca număr... Când ajungeam acasă, mama mă aștepta cu o vărguță pe care numai ea știa unde o păstra și de care mă păzeam cu strășnicie. Cum o vedeam întâmpinându -mă, o zbugheam în grădină, unde rămâneam până îi trecea furia. După care, cu blândețe, mă chema și mă pune a, ca și tata, să curăț în grajd bălegarul de la vite, să mă urc în podul grajdului să dau fân la vaci și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
un pilaf la contactul dur cu ceva cât de cât tare. Așa mi-am umplut sânul cu pere, am aruncat bățul, și cu ochii la poartă dar și la ușa casei, să nu iasă sora mea să mă vadă, am zbughit-o repede peste puntea de la gârlă, am urcat râpa într-un suflet, am deschis poarta casei noastre și am ajuns unde fric a nu mai era motiv de neliniște. Mai ales că am avut nor ocul că nici mama nu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
noaptea! Mama își găsea mereu de făcut ceva și constata că-i lipsește ba una, ba alta... Mă chema și mă trimitea la cumpărături. Doamne, ce mai fugeam! Nu mă opream până nu ajungeam în dugheană. Cumpăram și repede o zbugheam înapoi. Câte mi s-au mai întâmplat din cauza "moroilor"! O dată, din fugă, a sărit dopul de la sticla de untdelemn și când am ajuns acasă, în sticlă rămăsese doar de două degete... Mama m-a luat de păr și m-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am alăturat grupului de "ulițari". La îndemnul unuia dintre ei, Aurel Grigoraș, ne-am dus la cimitir (din timp), la pomeni. Când vedeam că la un mormânt preotul termina de citit pomelnicul și de îndeplinit tot ritualul, noi repede o zbugheam într-acolo. Nu vroiam să pierdem nici o ocazie, nici un mormânt. Ne așezam toți în rând lângă mormânt, ne împingeam cu coatele să ne facem loc mai în față și întindeam mâna "la pomană". De obicei, gospodina care împărțea colăceii și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu... Important e ca eu (el) să mă raportez (să se raporteze) continuu la principiile care țin o prietenie vie, în afara acestora nimic nu are miez. Ar trebui să-l evoc aici pe Aurel Dumitrașcu, prietenul, fratele, cel care a zbughit-o prea iute pe sub geana norilor ...! El a fost, pentru mine, Enkidu, cel cu care am vînat lei ...! Și erau, pe atunci leii al naibii de agresivi, dar i-am biruit, pentru că eram tineri și naivi și flămînzi. A.B.Dacă ați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe dinăuntru și ți-ar crăpa craniul. Așa frig era. Și cum s-a oprit trenul și s-a auzit frâna de metal, el și Pițu au sărit imediat la datorie. Au tras tare de ușa marfaru- lui și au zbughit-o în pădurea din apropiere să culeagă vreascuri și alte uscături pentru soba improvizată din vagon, al cărei burlan îl amenajase Virginia să iasă afară, făcând o gaură cu mâinile goale prin tabla ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
inconștientul meu. Uitându-mă la ceas, mi-am dat seama că trebuia să lucrez rapid. Trebuia să inventez visul, să-l scriu și să-l listez, apoi - după ce aș fi reușit cumva să fac sex cu Aimee Light - s-o zbughesc la dr. Kim pe la trei. Astăzi: apă, accident aviatic, urmărit de un viezure...un viezure vioi (nota bene: animalele nu prea se numărau printre prietenii mei), gol pușcă într-un avion, viezurele vioi găsindu-se ...și el în avion, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fără să fi realizat până atunci că stătea lângă mine, cu o mână pe spatele meu. Mi-a zâmbit generos (un rictus de la Klonopin), după care a încercat să-l îmbrățișeze pe Ashton, care s-a întors brusc și a zbughit-o din cameră. Fața lui Nadine tresări aprinsă de îngrijorare - însă numai o secundă - după care redeveni masca zâmbitoare a gazdei. Era un moment semnificativ. Eram deja îngrozit și epuizat. Casa celor doi Alleni era o copie aproape identică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe pervaz și se va strâmba la tine, iar tu vei zbiera și vei sări în spate până când îți vei da seama că nu e decât pisica ei zgâriind flămândă geamul care o separă de tine și tu o vei zbughi înapoi la mașină când vei observa sângele uscat de pe fălcile ei, iar pisica va zgâria în continuare geamul în timp ce tu vei ieși cu mașina din parcare intenționând să mergi la Orsic Motel din Stoneboat, dar asta ar dura cam patruzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care arată deja semne indubitabile de talent, de înzestrare literară. M-a condus apoi la ușă și, deschizându-mi, m-a oprit și m-a întrebat: - Ei, ce-ai să faci? Îmi asculți sfatul? - Nu, am răspuns eu și am zbughit-o pe ușă afară. (Peste câțiva ani, prin ’62, l-am întâlnit pe Vianu în Piața Romană, eram împreună cu Matei și cu Nichita, și Matei, care i-a fost învățăcel și asistent la catedră, m-a recomandat ca un „viitor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fereastră. Fereastra avea geamul de la un ochi lipsă și fesul meu a nimerit exact prin golul acela, a ajuns la picioarele fetei, ea a țipat speriată, noi ne-am speriat și noi, nici nu știu cum am sărit din pom și am zbughit-o de acolo, am fugit cât ne țineau picioarele, să nu cădem în mâinile paznicului. N-am căzut, dar eu am rămas fără fes. Cum să mă înfățișez acasă fără fes? Ca și în cazul ghetelor, și acum eram tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe fața grăsulie un zâmbet lătăreț în semn de aveți toată încrederea, doamna doctor, da se poate!... Doctorița și-a schimbat grăbită halatul alb cu fulgarinul ei care-i venea extraordinar, și-a luat geanta și pur și simplu a zbughit-o din cabinet, alături de tata. Au ieșit alergând din clădirea dispensarului. Aveau aerul unor adolescenți care tocmai făcuseră o poznă. Tata era nițel ridicol în rolul acesta de june, el, care avea păr alb la tâmple. În stradă, doctorița s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fereastră, dacă uitam să trag perdelele, câte un masturbator de care mi se făcea frică. Important era să-ți păstrezi sângele rece și să te duci să tragi perdeaua, ca și cum nimic nu s-ar întâmpla. Dar eu preferam să o zbughesc din cameră după Feli, ca un copil după mama lui. Stăteam și eu pe-acolo, prin camere străine, cu fetele, femeile. Ele vorbeau tot timpul și, indiferent ce spuneau, nu te plictiseai. Erau niște fete tare deștepte. Făceau mișto. Tot
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
așter nuturile apretate (avusesem grijă să le schimb de dinainte), am desfăcut canapeaua, am întins cear șaful cu migală, am pus pernele și pătura. în timp ce făceam patul și stăteam cu spatele la ea, Ioana s-a dezbrăcat și, cînd am terminat, a zbughit-o sub pătură doar în cămașă și chiloți. Era cam penibilă situația. Tot timpul ăla mort, în care ne pregăteam în tăcere pentru marea chestie... M-am dezbrăcat și eu la chilot și m-am vîrît lîngă ea. Înainte de a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu îndemânare jos pantalonașii și-i trage pe fundul gol câteva vărguțe, neluând în seamă nici strigătele de durere, nici lacrimile ce curgeau în șuvoi din ochii bezmeticului ei frățior. Victor, tovarășul lui de joacă nu așteaptă continuarea judecății, o zbughește ca din praștie spre casa părintească iar văru-său Săndel rămâne singur cu necruțătoarea ei surioară, devenită un aspru judecător. Maricica îi mai arse câteva vărguțe la întâmplare și-l făcu scăpat, gândindu-se la ceo așteaptă pe ea de la taică
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acolo au căzut niște linguri și furculițe. M-am uitat la ele, pe coadă aveau literele M și J, cred că erau de la Jac Marcopol. Atâta știu, bădie Gheorghe, trebuie să plec că mă așteaptă mama, spuse Dumitru și o zbughi spre casă. Capitolul XIII La cules de struguri − Gheorghiță, parcă am auzit că azi nu mergi la brutărie, la Iosub, de aceea spun că ar fi bine să ne pregătim pentru culesul strugurilor, la Bogdana, să vedem vasele în care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de la mama Elena, cu mișcări ușoare ca să nu-i trezească, că „dimineața somnu-i dulce”. Aceștia sunt Costică și Mihai, care aseară după ce au venit de la muncă , nici n-au mâncat cum le era obiceiul, temeinic și bărbătește, că au și zbughit-o în sat. Că, de, îs mărișori și au început să umble după fete, amândoi îs premilitari . „Trebuie să fim atenți cu ei, să nu se încurce cu vreo fetișoară, înainte de a-și face armata. Mai cu seamă că acum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]