448 matches
-
tatăl Natașei murise într-un accident de motocicletă. Îmi amintesc cum cineva intrase la noi în curte și îi spuse tatei vestea tragică. Tata reușise să spună doar două cuvinte: „lelica Dosia” și ieși ca gândul pe poartă. Eu am zbughit-o după tata. La bunica Dosia, în curte, erau deja oameni îngrămădiți. Eram un copil, aveam șase ani, nu înțelegeam multe, dar chipul bunicăi, pe care l-am văzut atunci, parcă îl văd și acum. Dacă aș încerca să descriu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de-o istorie asemănătoare prin '35 sau '36... Alexandru lăsă receptorul. Avea o mină înspăimîntată. ― Nu răspund. ― Hm, făcu maiorul, nu mă miră... ― M-aș duce până acolo. Mă știu după fluierat. ― Da, da... Duceți-vă, mormăi Cristescu. Pilotul o zbughi pe ușă. Ascultară pașii care alergau în curte împrăștiind apa din băltoace. Apoi zvonul streșinilor acoperi totul într-un susur neîntrerupt. Azimioară se uită la maior și se înfioră. Un cap de ceară cu ochi goi fără expresie. * Se strecuraseră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toate vinișoarele și, la lungimea maximă, se curba spre stânga. Un mădular mare, dar și scârbos, iar omul căruia îi aparținea mi se părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi putut să sar în picioare și să o zbughesc din casă, dar ceva în adâncul creierului îmi spunea că nenorocitul îmi oferea o ocazie neprețuită și că, în schimbul câtorva secunde de repulsie, puteam scăpa toți de idioții din biserica aia... Acesta e osul sfânt, a spus reverendul, ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu s-ar fi întâmplat nimic, s-a ridicat puțin dezorientat, și-a șters bărbia de praf care, probabil, îl și durea, a privit scurt la mulțimea din jurul său și, fără a-și recupera cercul rămas în mijlocul drumului, a și zbughit-o dispărând după primul colț, undeva în direcția morii lui Filderman, după care i s-a pierdut urma. Mătușa, în grija căreia se afla copilul, o femeie văduvă a cărei vârstă nu o putea aprecia, proprietara unei case suficient de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
scripcar ordinar!... Pe când domnul de muzică își pregătea repertoriul favorit pe care-l prezentase și altor colegi de-ai mei un recital de pumni și palme mintos cum eram, avusesem timp să calculez azimutul de fugă, drept pentru care am zbughit-o pe ușă de parcă aș fi vrut să bat recordul mondial la suta de metri fără garduri. Intrasem în grațiile tuturor, chiar și ale colegilor care, sărind de la simplitatea lui Z sau de la noblețea lui Violo, mă botezaseră, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
una singură... Antu era, cu siguranță, Antu l-a întâmpinat cu tăceri. I-a făcut semn să-l urmeze în capela lângă care aștepta El-Zorab... E o mică problemă, mister, cu El-Zorab. Atunci când lady era plecată prin lume, El-Zorab o zbughea către țărm, dacă îl lăsam slobod. Stătea și ore în șir, în așteptare, pe țărm. Mi s-a-ntâmplat ca, o dată, când lady tocmai se apropia de țărm, într-o mică ambarcațiune, El-Zorab să necheze a mare bucurie. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de cuțit, continua. Mai observă, lângă piciorul mesei, un sac din plastic, răsturnat. Din el ieșiseră la lumină bani. Bancnote. Multe bancnote, de tot felul cu valori diferite. Unele teancuri, legate profesionist. Altele - vrac. În sfârșit, scapă din bătaie. O zbughi în bae. Dânsa încuie ușa, după care fugi la telefon, și accesă numărul 112. Spuse rapid ce-i trecuse prin cap să spună. Se duse apoi la bae și-cuie ușa. Se lipi cu spatele de ușă. Nu dură prea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
conștienți de solemnitatea momentului. În cele din urmă, Tapú propuse: Primul care prinde un rac va petrece cu ea noaptea asta, al doilea, pe cea de mâine, iar al treilea, poimâine... De acord? —De acord! Țâșniră în picioare și o zbughiră către stânci. Sosise momentul să lanseze Marara la apă. Ceremonia de lansare a unei mari ambarcațiuni - și aceasta era cea mai mare și cea mai frumoasă care se construise vreodată în Bora Bora - cerea un ritual foarte strict, căci cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lumea asta, verdictul nu poate fi decît unul singur... — Scuză-mă o clipă, Îl Întrerupse domnul Rennit, mi se pare că s-a Întors asistentul meu... Și ieșind de după birou, ocoli cu o remarcabilă sprinteneală scaunul lui Rowe și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
timp ea rămânea mereu prea mică, prea iute, prea Îndepărtată. O dată, o singură dată, a Încolțit-o În interiorul unui țarc, convins fiind că nu mai avea scăpare, Îi simțea deja aroma pătrunzându-i prin filtrul de polen, Însă ea a zbughit-o dintr-un grajd alăturat și aproape că i-a atins portiera când a trecut pe lângă el claxonând vesel. Apoi, când Fauvé abandonase aproape orice speranță de-a o regăsi și mergea blestemând la turație joasă În căutarea urmelor pierdute
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mine, exploda din nou dorința. Atunci, pe sub caiet, căutam mîna fetei și-i mîngîiam pielița fină. Îndrăzneala era suportată de Patricia numai pînă cînd îi atingeam coapsa cu genunchiul ori pînă simțea în mine valul acela arzător. Atunci iar o zbughea dincolo. Curînd, aceste mîngîieri furișe au ajuns ținta întîlnirilor noastre. Vreau să spun, caietele au devenit un pretext pentru vizite inopinate. Simțeam că Patricia împingea lucrurile către un deznodămînt care, pentru mine, rămînea încă obscur. Într-o zi dînsa ceru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
căci mulți dintre cei dovediți, de ciudă, mai pîrau și pe alții. În cămăruța din spatele biroului creștea un morman de vechituri. Pe cei ce nu voiau să recunoască, unul dintre civili îi băga în cămăruță. După un timp omul o zbughea afară, făgăduind să mai caute pe-acasă. Cu privirile încruntate, doctorul își da avizul asupra celor ce urmau să fie introduși în cămăruță căci, printre împricinați. puteau fi suferinzi. Pe acești nevolnici îi lua în primire maiorul într-un chip
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și fac pneumonie. Până să survină moartea animalului, Hans - care se purtase cam ciudat încă de mai înainte, la chestia cu veverița - o trage pe Sophie departe de pisică; animalul, ud leoarcă, iese cu greu afară din apă și o zbughește scuipând. Sigur o s‑o înhațe vulpea și nici asta nu‑i o moarte frumoasă. Hans îi arde Sophiei o palmă, încât începe să‑i curgă sânge din colțul gurii. Au! Grupul stă acolo încremenit, de parcă ar fi Sfânta Familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prietenul lui Krog? - Așa e trocul ăsta al tău, măi Krog, Îmi strigă. Fugi! Pruncii de acasă și din Runa o să vorbească cu vorbe de-ale tale! Fugi! Tată care poate că nu ești, am grăit eu adânc, dar am zbughit-o fără să mai privesc Îndărăt. M-am trezit pe un povârniș care cobora abrupt și am simțit răcoarea unei ape. Stk, stk, stk! Uriașii alergau la adăpostul copacilor, undeva pe mâna mea tare, și am luat-o la goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am ajuns în Băneasa imediat înainte de aversă. Poarta era zăvorâtă. A trebuit să sar gardul de tablă verde. În curte nici țipenie. La WC cartonul era întors cu Gică Petrescu în afară - liber. Am intrat în casă și șoarecii au zbughit-o în toate părțile. Unul singur s-a încăpățânat pe aragaz, concentrat să adulmece nu știu ce. Sabina a rămas nemișcată într-un picior. Eu m-am apropiat tiptil de aragaz cu un papuc în mână și zbanggg! Degeaba, lighioana sărise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de luat vederi îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru. Dimineața, la trezire, Tubu îl privea fix, așezat în fotoliu. Când deschidea ochii, motanul căsca de-i trosneau fălcile, își arăta interiorul roz al gurii de șopârlă, apoi o zbughea să joace fotbal cu ghemotoacele de hârtie de pe mochetă. Era prea hazliu ca să fie adevărat, parcă juca rolul de pisică. L XXII A doua zi trebuia să plecăm din Cluj. Mergem la gară. Ghinion - C.F.R.-ul e în grevă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tocmai la spate. Odată a încins un dialog cu un bătrân spilcuit, spre deliciul pasagerilor rebegiți: - Aș vrea să ajung pe strada Pitpalacului, puteți să-mi spuneți unde e, domnule? Sexagenarul pișicher o citise din vreme, de când văzuse că o zbughise de lângă mine. - Desigur, cu toată plăcerea domnișoară! Sau doamnă? - Puteți să-mi spuneți marchiză. - Am auzit de o stradă a Pitpalacului în Dorohoi, marchiză. - Nu, domnule, eu la ora 14 trebuie să fiu la Roma, am audiență la Papă. - Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi înainte și-și înfipse colții într-un număr proaspăt al revistei Vip. Stăpânului îi rămase un exemplar al oficiosului guvernamental Paranoia democratică. - Aaa! domnu’ Leo, Hristos s-a născut! - Adevărat s-a născut, nea Fanes! da’ ce, e deja Crăciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu care cumva să scap vreo lighioană în baie. Dar, fatalitate, o clipă de neatenție și mâța numărul 12 o zbughi printre picioarele mele și, odată pătrunsă în baie, se strecură pe lângă masca de sub chiuvetă. Urcă pe țevi până la etajul trei, unde se blocă îngrozită. Misiunea mea devenise imposibilă: pe de o parte trebuia să am grijă ca felinele să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
furios, vă țineți de bancuri, ai? Băieții râd pe Înfundate. Ia, mișcați-vă și treziți-i pe toți și scoateți-i la Înviorare, fuga! Cei doi care au dormit Îmbrăcați Își Încalță la iuțeală pantofii pe picorul gol și o zbughesc pe ușă strigând: „Deșteptarea, bă!“ Bat În uși și le trântesc de perete, forfota unei dimineți obișnuite dintr-un internat se aude crescând În urma lor. — Și tu, Radule, deschide fereastra, nu vezi că pute aici ca-n grajd? Radu, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vorbă; ochi de vultur; cu părul de aur; a da drumul; a da cu gura, Ce comoară ascunde pâinea? Emilia Căldăraru Mama i-a dat lui Gheorghiță pâine cu unt și dulceață. O mănânc afară, a strigat Gheorghiță, si a zbughit-o pe portiță, să nu-l mai vadă mama ce face fiindcă stiți? lui Gheorghiță pâinea nu-i place; mănâncă ce-i pe deasupra, iar pâinea o aruncă. Vai, nu-i păcat de-atâta muncă? auzi el cu mirare, când pâinea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
1. Scrieți care sunt etapele de transformare a boabelor de grâu în pâine. 2. Scrieți pe aproximativ cinci rânduri ce morală se desprinde din text. 3. Formulați enunțuri folosind cuvintele: prețuită, a se rumeni, dospită, vegheau. 4. Explicați expresiile: a zbughit-o, urechea ciulită, foame cumplită, grânele râd pe camp. Un oaspete neobișnuit Călin Gruia La malul apei era o salcie uriașă. Sub salcie creștea cea mai frumoasă iarbă din lume. Apa șușotea printre pietre, vântul legăna încet ramurile copacului, iar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
găleată? Că se topește toporul gospodarului. Și a pus mâna pe cleștele de tras focul, prefăcându-se că o bate pe ea, care a început să-și ceară iertare că a consumat apa. Busuioc a înșfăcat găleata goală și a zbughit-o la fugă prin ploaie și prin glod ca să nu o bată Lupu pe Ioana din cauza toporului. Dar în urma lui Busuioc, ei se prăpădeau de râs. Ioana nu-l iubea pe Toader al ei și mai călca strâmb. Așa a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vorbesc, spuse. Am o pâine de câștigat. Știi, În Africa, până și o femeie știe că nu ai voie să ratezi când Împuști un leu și, oricum, nici un alb n-o ia la goană ca un iepure. Adevăru-i că am zbughit-o ca un iepure. Ce dracu’ poți să-i faci unui tip care vorbește așa, se Întrebă Wilson. Se uită la Macomber cu ochii lui albaștri fără expresie, de mitralior, și acesta-i zâmbi. Avea un zâmbet plăcut, dacă ignorai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
are curaj să se ducă noaptea până În fundul grădinii și să aducă nuci din nucul lui Machidon; muream de frică, dar o mare ambiție mă Împingea să Încerc; un pas, doi pași, cucuveau-cucuveau, un foșnet suspect sub talpa mea, o zbughesc Înapoi ca scăpat din pușcă. Un joc desigur de copii: eu cu sora mea ne ambiționăm reciproc să trecem proba, ea este mai curajoasă; iată, a adus nucile, dar pe mine nu nucile mă interesează, ci lumea Întunericului, profunda lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]