559 matches
-
praf. În autobuz erau două călugărițe În văluri negre, cîțiva copii de vîrsta lui Jim și vreo douăzeci de englezi, bărbați și femei. O mulțime de prizonieri se adunase deja lîngă gardul de sîrmă ghimpată. Cu mîinile În buzunarele șorturilor zdrențuite, se uitau tăcuți, În timp ce un sergent japonez se urcă În autobuz ca să-i inspecteze pe prizonieri. Doctorul Ransome stătea În genunchi, În partea din spate a camionului, ascunzîndu-și rana de pe față cu dosul mîinii. Jim se uită fix la englezoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
militare din fața lor Își lăsară pe pămînt Încărcătura de piatră și pietriș. Soldați Înarmați și polițiști de la aviație, cu uniformele albite de praf, păzeau valea cu puștile În mînă. Urmăriți de santinelele japoneze, sute de soldați chinezi capturați, cu tunici zdrențuite, cărau țiglele și pietrele de pavaj din locul de descărcare și puneau bazele unei piste de beton. Deși era seară și În ciuda tuturor privațiunilor din ultimele luni, Jim putu să vadă În ce stare jalnică se găseau acești prizonieri chinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care Îl despărțea de Jim și de cursele lui de fazani. Oare putea vedea urmele pașilor lui Jim În noroiul moale? Jim se tîrÎ de lîngă cursă, dar forma trupului său era imprimată În iarba zdrobită. Kimura Își suflecă mînecile zdrențuite, gata să se lupte cu prada sa. Jim Îl urmări cum pășește printre urzici. Era sigur că-l putea Învinge pe Kimura, dar nu și glontele din pușca celui de-al doilea soldat. Cum putea oare să-i explice lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
paznicilor cu turnul de pază Înclinat stăteau laolaltă sub soarele de iunie, loc de Întîlnire al tuturor muștelor și țînțarilor din bazinul Yangtze. Dar, de Îndată ce intră prin gardul de sîrmă, Jim simți aerul apăsîndu-l. Alergă pe pista de zgură, cămașa zdrențuită fîlfîindu-i pe umerii osoși, ca rufele spălate de pe sforile dintre barăci. În plimbările lui neîncetate prin lagăr, Jim Învățase să recunoască fiecare piatră și buruiană. Un semn decolorat de soare, pe care erau vopsite grosolan cuvintele cu vorbele „Regent Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de scursori. Poate că toată ziua, pînă cînd ar fi căzut jos, urmărit de același grup de prizonieri britanici care ședeau pe trepte, și care se ofereau vreodată să dea o mînă de ajutor. Pe jumătate goi, În hainele lor zdrențuite, se uitau fix la terenul de adunare, fără să-i intereseze nici măcar avionul de luptă japonez care zbura pe deasupra capetelor. Mai multe perechi de căsătoriți Își țineau blidele de tablă, formînd deja coada, ca răspuns reflex la sosirea lui Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
englezi și belgieni Întărea gardul. Doi dintre prizonieri desfășurau un colac de sîrmă ghimpată pe care ceilalți o tăiau și o băteau În cuie pe stîlpii gardului. CÎțiva dintre soldații japonezi lucrau umăr la umăr cu prizonierii lor, uniformele lor zdrențuite fiind greu de deosebit de hainele kaki decolorate ale deținuților. Mobilul acestei activități Îl constituia un grup de treizeci de chinezi care poposise lîngă porți. Țărani și orășeni nevoiași, soldați din armatele marionetă și copii abandonați stăteau În drum, uitîndu-se fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
repede din cameră. Bucuros ca Întotdeauna că a scăpat de familia Vincent, o Întinse pe corridor pînă la ușa exterioară de sub scara de incendiu și sări peste copiii care stăteau pe vine, pe o treaptă. Aerul cald Îi flutură bucățile zdrențuite ale cămășii, intră În lumea liniștitoare a lagărului. 23 Raidul aerian În drum spre spital, Jim se opri să-și facă temele În sala de Întrunire ruinată. De la ultimul rînd de balcoane, putea nu numai să observe cursele de fazani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fereastra cămăruței lui Basie, Jim văzu că rația fusese Înjumătățită. Era bucuros că veniseră alimente, dar În același timp se simțea aproape dezamăgit. O mulțime de cîteva sute de deținuți porni În urma camionului spre bucătărie, cu mîinile În buzunarele șorțurilor zdrențuite, bocănind cu saboții lor de lemn. Cum s-ar fi comportat oare dacă ar fi fost gol camionul? Nici unul dintre deținuți, nici măcar doctorul Ransome, nu părea În stare să-și recapete forțele pentru ultimele etape ale războiului. Jim aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
De la locul lui din fruntea coloanei, Jim urmări adunarea deținuților, istoviți deja de lunga așteptare. Sub privirea plictisită a jandarmilor japonezi, deținuții ieșiră cu precauție pe porți, bărbații Încărcați cu geamantane și pături făcute sul, femeile cu boccele de haine zdrențuite adunate În coșuri de paie. Tații cărau În spate copiii bolnavi, În timp ce mamele Îi țineau pe cei mai mici de mînă. Cum stătea În spatele mașinii oficiale japoneze, care avea să conducă marșul, Jim fu surprins să vadă atît de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de gheață, uitîndu-se fix la tunelul de ieșire. Lumina slabă a soarelui Își schimbă direcția spre pereții de ciment ai parcajului părăsit. Deja unul dintre prizonierii britanici bocănea prin tunel cu saboții lui tociți, urmat de soție În rochia ei zdrențuită, cu mîinile lipite de față. Jim așteptă ca o Împușcătură să-l arunce pe bărbat la picioarele soției sale, dar perechea intră În parcaj și amîndoi se uitau la șirurile de vehicule distruse de bombe. Jim Îl părăsi pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pista de aterizare de ciment, suprafața ei albă aproape topindu-se de căldură. Stadionul rămăsese În urma lui. Drumul era un meridian pustiu care Înconjura o planetă părăsită de război. Jim urmă bordura de iarbă, călcînd printre saboții rupți și hainele zdrențuite lăsate de prizonierii britanici pe ultimii metri ai marșului lor spre stadion. Pe ambele părți erau tranșee bombardate și cazemate, o lume de noroi. Pe panta unui șanț antitanc plin de apă, printre cauciucuri și cutii de muniții, zăcea trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
va putea face față acestei comori căzute din cer. Aproape imediat se auzi o Împușcătură. La o distanță de vreo treizeci de metri, dincolo de orezărie, un soldat japonez alerga de-a lungul taluzului canalului. În picioarele goale, În uniforma lui zdrențuită, acesta gonea pe lîngă pînza parașutei, sărind apoi jos pe panta acoperită cu ierburi și alergă peste cîmpul de orez. Pierdut sub stropii de apă aruncați de călcîiele lui În goană, dispăru printre movilele funerare și trestiile de zahăr. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Împușcătură. Soldatul Kimura zăcea cu fața-n jos, În apa puțin adîncă. Jim așteptă În orezul sălbatic, pe cînd cei patru europeni se apropiară de pînza parașutei. Ascultă cearta lor aprinsă. Toți erau foști deținuți englezi, desculți și cu șorțuri zdrențuite, totuși nici unul nu fusese internat la Lunghua. Șeful lor era un tînăr englez furios, care avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui albă se strîngea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de cafea și țigări. Îngrămădea batoanele de ciocolată pe biroul comandantului și, brusc, aruncă deoparte teancurile de Reader’s Digest și Saturday Evening Post. Toată podeaua biroului era acoperită de reviste aruncate. LÎngă el, un tînăr soldat britanic În uniforma zdrențuită a regimentului Seaforth Highlanders, tăia corzile de nylon de la parașută. Le lega În colaci, apoi Împăturea cu Îndemînare pînzele albastre și roșii. Tulloch se uita la această casă a comorilor, vizibil speriat de averea pe care o strînseseră el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de parcă ar fi Încercat să-și scuture de pe aripi mirosul putred. Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel de gelatină, iar gurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că a vrut. Lumina aia albă, Jim... S-ar putea să-ți dau poza În revista Life. — Zău, ai putea, Basie? GÎndul de a apărea În Life Îl Însufleți. Își șterse sîngele de la gură și Încercă să-și Îndrepte cămașa zdrențuită, În cazul În care ar apărea brusc un fotograf la fața locului. La un semnal al căpitanului Soong, bandiții se Întoarseră la vehiculele lor. În timp ce părăsiră satul și o porniră spre rîu, Jim Își Închipui fotografia lui printre tancuri Tiger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un cântec monoton. Pomii treziți dintr-o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta și în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru. Zgomotul de tăvălug al roților îmbucate fier în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a mă revedea în această localitate necunoscută sau ignorată până atunci de străinii trecători prin Viena. Niciodată nu voi uita plimbarea aceea, când o pornirăm afară din sat, de-a lungul câmpiilor încărcate de belșugul recoltelor, pe lângă batalioanele de porumb zdrențuit, cu lăncile roase, îndoite și sparte, deasupra cărora câte o floarea-soarelui, ca o negresă cochetă cu scufița galbenă își întorcea pe nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sun la poliție peste un minut, amenință ea. — Ignatius, mai strigă o dată doamna Reilly, dar era prea târziu. Un taxi se apropia de casa lor și Ignatius îi făcu semn să se oprească, tocmai când mama lui, uitând de cămașa zdrențuită, alerga spre marginea trotuarului. Ignatius trânti portiera din spate a taxiului drept sub nasul mamei sale și dădu repede o adresă taximetristului. O lovi apoi peste mâini cu sabia de plastic și-i spuse șoferului să plece imediat. Mașina porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gros a polițistului, printr-o gaură din palmă. Victima Își smulse masca și ochelarii de protecție. Era agentul Steve. Ignorând apelurile la calm, continua să urle și să tragă de mănușa Însângerată ca să și-o dea jos. Avea o gaură zdrențuită: chiar În bucata cărnoasă dintre degetul mare și arătător. Sângele pulsa roșu și se scurgea pe salopta albastră și În zăpadă. — Ce-ai făcut? Agentul Steve continua să zbiere, așa că cineva Îi arse una. Logan nu era sigur, dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi fost umani, deși amprenta mușcăturii e prea mare pentru a fi făcută de dinții unui om. Ceea ce însemna că asasinul mușcase și crâmpoțise, sfâșiase și rosese cu dinții ca să pătrundă în intestinele victimei, sugându-i carnea și inflamând marginile zdrențuite în timp ce sfâșia... Danny sări afară din colțul lui și se duse direct în încăperea alăturată, unde erau depozitate dosarele. Unul dintre fișete conținea dosarele de la Moravuri, inclusiv cele privitoare la infracțiunile sexuale - rapoarte ale delictelor comise în Hollywood, plângerile înaintate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
limpede menționat. De asemenea, afirmația cercetătorului Vilmos Diószegi privind faptul că numai șamanul (táltos), nu și solomonarul, ar poseda o costumație particulară nu este întru totul corectă. În tradiția populară românească solomonarul e descris ca purtând o anume costumație (haine zdrențuite, de cerșetor, sau gubă, sau „șapte pieptare” de care nu se leapădă niciodată, nici în toiul verii), dublată de unele accesorii strict particulare : o traistă, o carte magică, un frâu din coajă de mesteacăn, un toiag cu care a fost
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu venise încă. Într-unul din centrele de lucru, misionarul aștepta în picioare răbdător ca unul dintre credincioși să-și isprăvească munca. Într-un târziu, se apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Misionarul începu să-l povățuiască atunci că fiecare creștin în parte trebuie să fie o mărturie vie a lui Dumnezeu în fața tuturor. Însă omul asculta cuvintele lui privind trist marea. — Liniștește-te! îl încurajă misionarul punându-și mâna pe hainele zdrențuite și pline de așchii ale bărbatului. În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta. Misionarul rosti o rugăciune de dezlegare și se ridică din adăpostul de lemne. Omul îi mulțumi și se îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Însă misionarul nu-și dădea seama că aceasta nu era o rugăciune, ci un blestem asupra celor care îi răniseră mândria. Padre, îl strigă o voce în întuneric. Misionarul deschise ochii. În pragul colibei sale se ivi o umbră. Hainele zdrențuite ale acestuia îi erau cunoscute. Era omul pe care îl dezlegase de păcat în adăpostul dintre lemne în ziua aceea la prânz. Îl privea stăruitor, la fel de trist ca și atunci. Intră! Misionarul se ridică scuturându-și de pe genunchi cenușa scrisorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]