542 matches
-
descusut de la umăr. Cu o smucitură involuntară, cât ai clipi, a renunțat la ea. Învățătorul fâstâcit de-a binelea, cu mâneca elevului în mână, nu mai știa ce să facă, o arăta la public rușinat și dezorientat, în timp ce micul încăpăținat, zdrențuit precum invalidul ce se întoarce șontâc însă cu mândrie și speranță de pe front grăbindu-se spre casă, descris de Marele Alecsandri, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, își continua rolul sinistru: "Dar când crescu mirosul pâinii coapte/ "Odorul" mamei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
̀ n ce mai rapid și repetate de mai multe ori. După ̀ ncetarea tratamentului prin masaj, se pare că refacerea tisulară continuă de la sine, existând certitudinea evoluției ei corecte. Cicatrici le posttraumatice. în multe cazuri, cicatricile posttraumatice au marginile zdrențuite, iar dacă au existat la nivelul rănii corpi străini poate apare și riscul unei infecții supraadăugate, toate acestea conducând la întârzierea cicatrizării și vindecarea ei inestetică. Chirurgul, care intervine asupra plăgilor posttraumatice, nu poate evita întotdeauna riscul instalării sechelelor, chiar dacă
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
el. I se mai vedea pe la gît un mic rest de cămașă neagră, iar pieptul, de sus și pînă jos, era gol, și cu mare necaz cerca bietul om să-și acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate părțile zdrențuită, de la mîneci pînă la coate, și cu niște pantaloni zdrențuiți din sus și zdrențuiți din jos. Era într-adevăr dureroasă înfățișarea externă a acestui tînăr și atunci am zis în mine: cumplită mizerie a trebuit să sufere omul acesta, în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
stîlcit, denaturat, sinistru metamorfozat, nu mai există? Nu-i un leac absolut nici refugiul în credință. Pe Dumnezeu unde îl poți oblici? În ceruri? În biserici? În predici? Sau mai degrabă în suflete, atît cît ele se pot desluși. Așa zdrențuite cum sunt. S-ar părea că elanul spre o zare mai de sus există. Important este că înlăuntru, în forul interior, nu domnește pustiul. Cîte o lacrimă, atunci cînd nu e falsă, îndreptățește speranța. Și dacă ai sentimentul misticei revelații
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
E greu de știut numai după zarva stărnită dacă a fost pojar sau bagatelă. Nu este exclusă bagatela dacă ne gândim că provincia cehoviană, departată de ațâțările capitalei își face un eveniment din orice fleac. Oricum e liniște. Acea liniște zdrențuită urmând, de obicei agitației inutile. Așezați de o parte și de alta a mesei, Mașa și Versinin sunt singuri, Kulîghin și Tuzenbach au adormit. În spectacolul lui Alexa Visarion, nu este singurătatea celor patru pereți, ci grație imensului spațiu al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
orificii ceva mai strâmte decât grosimea unui deget (dacă himenul n-ar avea orificii, n-ar avea pe unde să curgă sângele menstrual și secrețiile). La o fată care a avut deja un contact sexual, medicul va observa un himen zdrențuit și cicatrizat, cu niște „perle“ mici pe margine, iar la o femeie care a născut va constata doar existența unor urme de himen pe marginile intrării în vagin. Virgin față de tine, virgin față de alții Pentru băieți statutul de virgin este
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
o subtilitate remarcabilă, Caragiale satirizează aici deformarea principiilor revoluției de la 1848, în interesele liberalilor de la 1870. Se fac astfel simțite două deformări succesive ale ‘48 ului. Cherestegiul liberal adoptă ideile ‘48 ului, pe care le flutură ca pe niște stindarduri zdrențuite. În realitate nu are nimic în comun cu ele și nu le pricepe. Sub pana lui Rică Venturiano, ele se transformă în lozinci caricaturale: Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm. Tălmăcite de Ipingescu pentru uzul lui Jupân Dumitrache
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
accente ironice sau parodice datorate unei percepții halucinate asupra realului aproape agonic : Mai devreme cu un apocalips,/ morții pleacă să-și colinde viii/ patern și autobiografic./ (...) Mitice timpuri, cu fața desfigurată/ de virusul străinului,/ se tămăduiesc/ în clepsidre de/ chilie zdrențuită./ Pâinea și vinul altarelor,/ ghemuite spasmodic/ la piept de icoană,/ alină fiece rostuire a cărnii/ evadată/ de pe oameni/ și dăruită,/ fibră cu fibră,/ unui infern în extaz. Nimic nu se mai vinde,/ nimic nu se mai cumpără,/ doar într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe deplin pregătită să își exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai pe potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei, după atâtea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de linșaj compasional, împotriva unui scriitor cu umor rece și ambiguu, care se recunoaște determinist, budist prin convingere, reacționar prin opoziție la avort, oarecum rasist, cu totul anti-feminist și puternic anti-liberalist, ocultează adevăratele resorturi ale acestului roman, precum și tandrețea lui zdrențuită. "Despre pasajele pe care le prefer", îi mărturisește autorul lui Dominique Guiou, "nu a vorbit nimeni. Pentru mine, momentele cele mai reușite din carte sunt paginile despre copilăria eroilor mei, sau capitolul despre revederea dintre Michel și femeia pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
plin de glod, care, abia ținându-se pe picioare, apuca o scurtătură de lemn și căuta să dea în grămadă, dar căzând deasupra ei, era îndată acoperit de alte trupuri. Sau vreo femeie cu părul vâlvoi, numai într-o cămașă zdrențuită, se cățăra în vârful piramidei de trupuri omenești spre a se prăbuși îndată în mijlocul ei, cu țipete sălbatece". Revenită în mijlocul apelor, luntrea se umple amenințător; în aceste rânduri, narațiunea aduce în prim-plan un peisaj sublim, din specia favorită a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
100 Societatea necivilă / 141 Publicitatea / 193 Epilog / 232 Începuturile Februarie 1997: Cînd scrisesem aproape jumătate din această carte, am primit o scrisoare recomandată de la un coleg din Belgrad. Plin cu tăieturi din ziare, afișe, cărți poștale ilustrate și fotografii, pachetul zdrențuit rămăsese totuși întreg datorită unei sfori. Acesta conținea și o scurtă scrisoare care prezenta dramaticele evenimente sîrbești din ultimele luni, acum binecunoscute în toată lumea. Ar trebui, într-adevăr, să vii să vezi cu ochii tăi minunile ultimelor 72 de zile
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
se întîmplă cînd o societate civilă plină de viață este distrusă. În acest oraș necivil, caracterul contradictoriu al vieții cotidiene este uimitor. Mîndrele clopote ale bisericii catolice Sf. Francisc răsună pe străzi invadate de dărîmături și gunoaie. Băieți în pantaloni zdrențuiți, unii infirmi, fără membre, lovesc mingi de fotbal pe terenuri improvizate de pămînt roșu, umbrite de grupuri de arbori de eucalipt cu coajă albă, nevătămați de război. Vizitatorul va vedea antene parabolice, moschei pe vîrfuri de deal, taxiuri claxonînd, oameni
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
o pagină interioară și mi le-am notat. Am găsit la anticarul meu Așa grăit-a Zarathustra, în românește și încă două în versiune franceză Par delî le bien et le mal și La genealogie de la morale, vechi, galbene, aproape zdrențuite, apărute de mult la Mercure de France. Acest Zarathustra mi-a făcut impresia că trebuie să fie o specie de profet indian, persan sau brahman, o traducere făcută de filosof după o operă necunoscută sau reluată după texte vechi. Indienii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
drumul cu mâna. Dar privirea lui era dușmănoasă. Era un bărbat destul de vârstnic, cu părul încărunțit, lânos și scurt, cu fața îngustă și zbârcită. Avea trupul încă tânăr, umerii uscați și zdraveni iar sub pantalonii de pânză și sub cămașa zdrențuită i se ghiceau mușchii puternici. O luară înainte, urmați de comandant și de mulțimea negrilor, și se cățărară pe un nou povârniș, și mai abrupt, pe care colibele din pământ, din cutii de tinichea și din trestie se țineau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nici atâta, iar pe urmă a rămas cu o groază crâncenă în inimă, ca și când s-ar fi trezit, în miez de noapte, singur, într-un cimitir imens, fără să știe încotro să apuce... Se întoarse la Năsăud buimăcit, cu sufletul zdrențuit de îndoieli și sigur că și-a pierdut rostul în lume. Un răstimp a mai încercat să-și reclădească din dărâmături o casă nouă. Observa însă că de sub fiecare piatră izbucnea cîte-o întrebare dureroasă și fără răspuns... Strădaniile acestea zadarnice
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
epocii noastre. Globalizarea îl va scuti pe om de decizii. Chiar și de opinii. Globalizarea sentimentelor poate fi începutul drumului spre marele rut. Parcă prea repede am ajuns din peșteră în cosmos. Ne-a prins mileniul al treilea cu visele zdrențuite. Corigențele epocii noastre se numesc : sărăcie, violență, droguri, sexualitate. Televizorul și computerul lăbărțează singurătatea omului contemporan. Televizor, cimitir al lumii contemporane. Într-o lume normală, diversitatea generează armonie, nu conflicte. Basmele - aceste sublime proiecte pentru arhitectura viitorului. Cine și-ar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deosebit de mă ispitește ? Se trezi dimineață în mirosul cafelei care-i plăcea atât de mult. Privatizarea Luna ascunsă parțial intrase în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină și călduroasă! Stelele pâlpâind plăpânde ieșiseră în partea cealaltă a universului când
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
monoton arătându-i că totul decurge normal. În modulul patru era liniște și căldură. A răsuflat ușurat... izbutise să așeze nava lin în peisajul bizar din alte universuri. Altfel ar fi riscat să se îndepărteze de planeta albastră cu marginile zdrențuite și ghețuri veșnice la cei trei poli. Era nor, însă vizibilitatea bună... cei patru sateliți verzui, întunecați cu cei doi sori cenușii aruncau lumini crepusculare. La el în cameră era zăpușeală. Se defectase termostatul ambient și până a doua zi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
al imaginației își cerne nehotărârile? Îi fulgeră pe amândoi verdictul dat umanității: ’’Prietene, de vei dispărea, un altul îți va lua locul‛! Partide pierdute, regrete de-o clipă și-acum, amândoi, se împlineau în vraja zorilor, a vremurilor indecise și zdrențuite. Mașina torcea înghițind kilometri. El stătea încrezător pe scaunul din dreapta, privind drumul drept, mărginit de stejarii înalți. Nu se priveau, însă instinctiv își conectau răsuflările într-o îngemănare. Mai era mult până la asfințit; nici o sincopă, nici o ezitare... viitorul se refugiase
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ivi alt amic cu disponibilități financiare nelimitate. Așa ne petreceam timpul împreună, câțiva visători, din căminul Voievod... din lună în lună! Luna, cea adevărată, din văzduh, ca un colac plin de pofte își aruncase un fular de nori peste obrazul zdrențuit de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă. Vântul deja amețise răscolind frunzele rămase de la florăreasa localului, care-și făcea aprovizionarea de unde putea, iar acum seara se zorea înfrigurată la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ei fără să-i vedem. - Cum? strigă iarăși Utnapiștim. Nu cumva peste ei!? Acolo e strâmtoare... I-a acoperit apa? - Nu știu! rosti cu glas stors năucitul cârmaci și de aici încolo se zăvori în tăcere. Corabia lor cu pânza zdrențuită și cu lemnăria zdruncinată din încheieturi abia se mai ținea pe fața apelor, aici în sfârșit mai liniștite. Gurile de râu de la miazăzi erau într-adevăr ale lui Hapi. Dar nu traseră hodorogita lor corabie la țărmul țării Ta Kemet
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Nu-mi vine să cred că l-am atacat pe Bladesey. Prietenul meu. Însoțitorul meu În călătorie. Confratele Blades. Cel mai bun dintre masoni. Un confrate. Cobor treptele Înguste, Împleticindu-mă pe lângă tipul blond de la recepție. Pe stradă, o curvă zdrențuită și dependentă de heroină Îmi zâmbește de sub un felinar, un vestigiu al unui tricou cu Amsterdam care rareori amintește de viața normală reală. Intru Într-un bar și comand o Heineken. Mă gândesc la Bladesey, puțoiu ăla mucos și patetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din întunecime (erai tu, Victor, tu cel fără vârstă, tu dintotdeauna). Mi-am dat seama că încă visez când am privit statuia de bronz a nimfei. Lucind stins, întunecat, și totuși parcă luminată cumva pe dinăuntru, în grămada de bezne zdrențuite a parcului, nimfa ridicase capul și mă privea în ochi. Buclele, care îi acoperiseră mereu jumătate de obraz, 97 erau acum, ca niște șerpi de metal, răsfirate pe umeri. Bustul i se îndreptase, iar sânii păreau ascuțiți și agresivi. Nimfa
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
brâu, am coborât spre mijlocul văii. De departe mi-am dat seama că acolo, pe o suprafață destul de mare, toată vegetația era culcată la pământ, devenită un fel de covor împletit din fibrele tari ale tulpinilor, din frunze, din corole zdrențuite și împrăștiate. Era un miros de vegetație strivită, verde-nchis, care se ridica din pământ. M-am apropiat, și atunci i-am văzut. Stăteau goi, culcați pe spate, sub soarele fierbinte, ținîndu-se de mână și privindu-se-n ochi. Un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]