2,211 matches
-
ciorbă de pasăre și pâinea de casă și le așeză pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina smălțuită din lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? o întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu sărea gardul
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
este în pântecele tău și ce curăță cu acel instrument care te înspăimântă de când îl vezi! Anestezia fiind locală și uneori superficială, femeia simte aproape tot. Este foarte dureroasă și nu mai ești sigură că mai trăiești. Mai bine bei zeamă făcută din frunze de leandru amestecate cu pelin, cum fac toate țărăncile ca să lăpede copilul nedorit. Fac temperatură mare și... cu asta, basta! Dar eu, cu situația mea?! Dacă mor, pe copiii mei, mai ales pe fetele cele mici, cine
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372296_a_373625]
-
care umblă înfofolite în palton și încălțate cu galoși, ar fi câteva din motive, însă suficiente să te prăbușească. Din adâncurile întunecate ale fiecărui om, dintre scheletele a sute de sarmale, caltaboși, cârnați, kile de tobă, țuică, bere, vin și zeamă de varză, se ridică rânjind spectrul suicidului, iar gheara sa rece strânge beregățile poporului muncitor. Normal, poporul, după ce stoarce ultima picătură de zaț și ultimul fum din țigară, se declară pregătit să se arunce în golul tranziției de la o societate
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
dulce și ulei de măsline avea acasă. Nu-i plăcea varianta spaniolă de sote cu oregano, chili și sherry, așa că se va limita la varianta românească, mai simplă. Mai luă și câteva fructe, mere și portocale, o lămâie să obțină zeamă pentru sote și împreună cu însoțitoarea sa, urcară la etaj, la sectorul lactate, unde amândoi făcură mici cumpărături. Narcis cumpără și jumătate de kilogram de urdă. - Ce faceți cu urda domnule Condurache, vă place în mod special? - Nu, am de gând
IUBIRE INTERZISA CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344743_a_346072]
-
de acasă, Îl simt departe, coșcovit, crăpat, Mă doare gura lacomă de coasă Și lanul când se-alintă legănat, Mă doare naiul, codrii verzi de brad, Mă dor Carpații-ncovoiați de trudă, Mă doare maiul cum bătea pe vad Și zeama aguridei, verde, crudă, Mă doare și troița din răscruce Și mielul fără vină-n primăvară, Iar piatra, ce pe apă se tot duce, Mă doare ca și roata de la moară ; Mă doare brazda, lama de la plug Și poarta ce prin
DOR (DIN DEPARTARI) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344991_a_346320]
-
prin curtea CAP-lui, pe care o luase acasă drept despăgubire. De pe suhatul aflat la marginea satului, de unde își făcuseră apariția trupele sovietice, se vedea o mogâldeață de om, profilată pe bolta cerească, aplecată asupra brazdei, sau pompând din vermorelul său zeama bordeleză peste frunzele viței de vie, expusă la fel de fel de dăunători. Pe cap, sacerdotul, purta o soioasă căciulă neagră din piele de oaie de pe vremea lui Deceneu. Astfel treceau peste getul acesta, ce-și rătăcise veacul, uitând să se bărbierească
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
lucrătorilor, bine, mai rar lucrătorilor, pentru că aveau nevoie de ei. Mai bine de jumătate din trib, din cei care rămăseseră în viață, erau ciungi. Hamal pentru Stanley... Eu am lucrat un an și jumătate la extragerea cauciucului. Când se usca zeama aia lăptoasă pe corpul meu era nenorocire. Se curăța cu tot cu piele. După o lună de muncă arătam ca o zebră, după alte două luni parcă deveneam alb, la fel ca europenii. La un moment dat a apărut omul lui Leopold
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
fost cu frica-n sân tot drumul. Mi se părea că aud voci, că aud cântecele unor vechi triburi care-au locuit cândva pe-acolo. Când am ajuns sus, în vârf, am rămas încremenit. Ceața, la fel lăptoasă ca și zeama ce-o extrăgea tribul meu, tocmai se risipise. La fel ca-n ziua în care m-am născut. Atunci am realizat pentru prima dată, privind hăul ce se deschidea înaintea ochilor mei, că noi suntem stăpânii acelor locuri, doar noi
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
sâmbătă de sâmbătă, în Postul Mare. În cele 40 de zile până la sărbătoare, nimeni nu gătea altceva decât mâncare de post: varză călită, fasole bătută cu garnitură de “troșie”( corcodușe puse la murat), sfeclă fiartă cu mujdei, coleș (ciulama) din zeamă de sfeclă de zahăr, fasole fiartă cu sfeclă, urzici, praz și ridichi negre(„cârnați” și „brânză”, după cum glumeau țăranii din Purani) mâncărică de gutui sau prune afumate ș.a. Săptămâna de dinaintea Paștelui se numește Săptămâna Mare, fiind cea mai aspră săptămână
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA PURANI DE VIDELE, JUD.TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347012_a_348341]
-
zile-n șir! Dar ne scula cu-o vorbă blândă Tata: - Hai copii la treabă Că vine foamea și ne-ntreabă Burta: cu ce-o umplem, că-i flămândă? Și foamea asta ca un dinozaur O mințeam cu câte-o zeamă lungă Mai mult cu mămăligă, să ne-ajungă Dar visele erau de aur! M-aș întoarce azi să cer azil În propria-mi copilărie Și nimenea să nu mă știe Când intru sau când ies, tiptil Referință Bibliografică: Mi-e
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346304_a_347633]
-
am tăiat val după val, Până când am ajuns la punctual primordial. Când să-mi odihnesc trupul trist Am văzut că nu mai exist. În căutarea lui Dumnezeu Soarele crăpase cu lama razelor usturător de luminoase Piersica dimineții ce-și scurgea zeama galbenă peste mine, Eu îmi luasem picioarele în cârcă să-L caut în orele rămase Pe Dumnezeul meu ce-L simt aproape, dar nu vine. Se lăsase o tăcere adâncă în juru-mi ca zeama de struguri Jucată în lin pe
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
luminoase Piersica dimineții ce-și scurgea zeama galbenă peste mine, Eu îmi luasem picioarele în cârcă să-L caut în orele rămase Pe Dumnezeul meu ce-L simt aproape, dar nu vine. Se lăsase o tăcere adâncă în juru-mi ca zeama de struguri Jucată în lin pe rit de sârbă de picioare tinere, frumoase, Undeva spre apus înaltul cerului aprinsese ruguri Când eu îl căutam pe Domnul cu neodihna în oase. Urcam pe-o scara împletită cu lumină tot mai sus
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
te sufocă, te strivește, te ia în stăpânire, până nu mai rămâne nimic din tine. Nici aerul nu ți-l lasă. Cineva spunea: „Dacă m-ar pune acum sub un teasc, si m-ar stoarce, n-ar ieși picătură de zeama din mine”. Cam așa e și cu depresia. Te usucă. Nu mai ești om. Nu mai poți stă pe picioare. Nici să te clatini nu mai ai putere. Doar să zaci cu ochii fixați undeva, în bagdadie. Și gândurile dispar
DUMNEAEI, DEPRESIA... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348324_a_349653]
-
boierilor câte o...strachinos. Boierii, ce să facă ei cu obiectele? Le-au dăruit țăranilor. Na, să mâncați din ele kiorba turcească din o-strachina grecească! Ce fericiți au fost țăranii când au avut și ei din ce să mănânce zeama lor de ștevie! Dar până atunci, din ce mâncau? Sau, poate că grecii (mari producători de străchini) au fost principalii furnizori ai românilor pentru aceste obiecte utile, care nu se produceau pe meleagurile noastre, pentru că nu aveau lut, așa cum „au
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LUCRURILE MERG PROST Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului eu sunt ăla micu' neluat în seamă învârt un titirez și sunt sătul de zeamă inventez piane și desenez viori noaptea vă trimit în somn scrisori; nici ăia și nici ăștia nu mi-au făcut nimica eu știu să dorm pe jos și zbor ca rândunica; eu sunt ăla micu, la toți vă sunt dator
LUCRURILE MERG PROST de ION UNTARU în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376978_a_378307]
-
împreună cu părinții lor, cu copiii lor, cu nepoții lor, cu frații, cumnații și tot ce le era rudă. Și când au îmbătrânit, toți au pus mână de la mână ca să le repare acoperișul. Unul le spărgea lemnele, nevasta ăluilalt le aducea zeama de legume pe care s-o poată mânca cu gura rămasă fără dinți. Câte unul mai pleca pe la școli înalte și toți vorbeau de el cu laudă, de parcă ar fi fost ridicat pe un piedestal. Dar și ăștia se întorceau
GENERAȚII de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376561_a_377890]
-
sadicule?! Dormi? Te calc în picioare, sconcs împuțit, cu picioarele tale nespălate, cu tenișii tăi împuțiți și cu ciorapii tăi oribili! Stai că-ți dau eu șă-ți treacă cheful de bătăi de joc pe seama mea! Fire-ai al moarti cu zeama ta de nenorocit și de bestie ordinară! El trezit de-a binelea de avalanșa ce se abătuse în puterea nopții pe capul lui, în timp ce se ferea, strigă: - Mamă, tată! Veniți și luați demonul ăsta de aici, de pe mine! Aoleu! A
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
care sufla din când în când aer, făcând apa să bolborosească. Gradul de aciditate cel mai potrivit pentru consum se atingea destul de exact în preajma Crăciunului. Era bucuria mamei, care pregătea tot felul de mâncăruri cu varza acră. După chiolhanurile grele, zeama de varză ne dregea stomacurile mai bine decât ciudatele pastile de triferment, pe care le aducea sora mea mai mare, studentă de la oraș. Moarea o mai beam și ca acompaniament pe lângă cartofii copți în coajă, la cuptor. Tot la cuptor
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
stea în picioare , să se pitească, când mă vede. Dacă vreunul dintre copiii mei te supără, ai voie să-l urechezi. Sper că m-am făcut înțeles. Încă ceva,mămăliga să nu aibă cocoloașe, că o arunc în mijlocul curții, iar zeama să fie acră, nu-mi plac ciorbele dulci. Nu tai pasăre decât sâmbăta, în cursul săptămânii mâncăm legume și zarzavat. Câteva zile mă mai poți întreba, ce nu ai înțeles, dar după această perioadă să nu-ți mai aud glasul
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
mei? râse mânzește Zamfirescu. Dacă vreau, vă răstorn pe masă un tir. Să mâncați până crăpați. Am cu ce, băă, am cu ce! --Băi, Bucă, bombăni cu gura plină Firfirică. Dar de băut, tot castraveciori? Adică...cum? Asta ne dai, zeamă de castraveți? --Ce, bă, nu-ți place cornișonul de Murfatlar? râse Pleșcan, făcând pe bețivul. Fața lui Zamfirescu încremenise într-un rânjet prelung, însă ochii lui scanau continuu platourile, farfuriile și sticlele cu vin. Era clar că încerca să evalueze
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
Acasă > Strofe > Creație > PROMENADA 5 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului acum tonul cuvintelor se retrage în puritatea dimineții culorile ei nealterate se plimbă e promenada zorilor e zeama ceții bine privirea mea de-acum se rotește la mal de pleoape rătăcind sfere timpul pierdut mă învinovățește și mă contorizează cu plusuri minusuri alb înstelat trupul meu zemos că o pară surâde Referință Bibliografica: PROMENADA 5 / Florica Ranta Cândea
PROMENADA 5 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/373216_a_374545]
-
împrăștiat peste tot, am întins peștele pe sfoara legată de doi copaci, pentru scurs de saramură și uscat la vânt, cât de cât. Apoi, am băgat tot peștele în saci curați și bine legați la gură, ca să nu se scurgă zeama în genți. Deja credeam că am scăpat de greutatea bagajelor, dar nu a fost așa: chiar dacă s-au mai redus unele, ele s-au completat cu altele. In jarul focului am ars toate gunoaiele, adunate din zona noastră de activitate
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
împrăștiat peste tot, am întins peștele pe sfoara legată de doi copaci, pentru scurs de saramură și uscat la vânt, cât de cât. Apoi, am băgat tot peștele în saci curați și bine legați la gură, ca să nu se scurgă zeama în genți. Deja credeam că am scăpat de greutatea bagajelor, dar nu a fost așa: chiar dacă s-au mai redus unele, ele s-au completat cu altele. In jarul focului am ars toate gunoaiele, adunate din zona noastră de activitate
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
ca musulmanii la Mecca, majoritatea au admirat-o și au fost surprinși de poziția statuii. Altfel nu s-ar explica logic, ceea ce am să vă povestesc. Nea Ilie Firfirică, din Izvoru, cam drojdea. Sugea din sticlă, mătrășea pahare pline cu zeamă de prune și cu spirtoase și foarte rar îl vedeai neagheazmuit. Era roșu și vesel tot timpul. Marghioala, muierea lui, săraca, îl mai certa: ‒ Nu mai bea, mă, fir-ai al Nu-știu-cui cu limba ta, că mori! ‒ Fă, năroado, îi
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
să-l păzească de alte necazuri. Smulse și fire de ceapa ciorii, zisă Steaua Bethleemului, bună de alinat rănile și niște măseaua ciutei, vindecătoare și ea, liniștind și scăzând căldura celui vătămat. Le-amestecă și le frecă în mâini. Odată zemurile unite, picură din ele peste rănile căpriorului. Încet, încet acesta uită să mai tremure și-și lăsă moi picoarele peste marginea văgăunii. Îndată cerbul alinat, Fata Pădurii dădu fuga s-aducă leacurile de-acasă. Alerga de parcă cineva nevăzut îi ușura
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]