455 matches
-
râs. Unul dintre aceștia, anunță fata de la microfon, a murit, în urmă cu câteva minute. Am o întrebare, zice cea mai mică: ce face fraierul, acum, cu droaia de autoturisme de lux? Le părăsește, ce să facă, răspunde cealaltă, în zeflemea, pe când, introduce în guriță, ultima măslină. După care, ambele pornesc pe un râs molipsitor, de om sănătos, bine dispus, care, așa cum e, așa cum nu e, își duce viața, fericit, în felul său, curat, cinstit și demn! Ulciorul Între ai săi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
titluri ca: Pe urmele unor criminali celebri. Era un criminal de modă veche, deci făcea parte din lumea lor, ca și asasinul lui Cost, desigur. Îi era ciudă pe Willi Hilfe, care luase totul atît de ușor, ba chiar În zeflemea. E drept că sora lui Hilfe nu luase În glumă crima, ci Îl avertizase, vorbindu-i ca și cum moartea ar mai fi avut o Însemnătate. Asemenea unui animal solitar, Rowe adulmecase urma unui tovarăș. Chelnerița cea palidă nu-l slăbea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bicicletă. Era ca un butoi în care vechiul bădia Nică se cufundase cu tot cu pleșuvie. În ograda sa curînd apărură biciclete și pentru flăcăii care, alături de frații Fărocoastă, ajunseseră fruntea satului. Tocmeau horile și pe toți ceilalți flăcăi îi luau în zeflemea. Cea mai obișnuită afacere a lui bădia Nică era să vîndă budenarilor grîul întovărășirii din Dobrina. Gheșeftul îl făcea în zori, la aria de pe hotar. Nimeni nu îndrăznea să se ia cu dînsul în poară. Nici n-ar fi meritat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tot ce este mașinărie în perimetrul lizierei să fie oblojite cu niscai explozibil. Să îndrăznească domn’ sărjănt să chițcăie doar, că a mierlit-o. Înțelesu-m-ai, domn’ sărjănt?! Am înțeles! După dumneavoastră, domn’ sărjănt - l-a îmbiat Toaibă în zeflemea, împungându-l cu țeava pistolului în ceafă. Trestie îl flanca la un pas pe sergent... Câteva corturi și-au ițit siluietele din întunericul diluat de irizarea zorilor. Într unul din ele se vedea o părere de lumină. Sentinela din post
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
faptele eroice, ratînd astfel parțial Împărăția cerurilor. Simțim că este suspect curajul atît de apreciat de Steinhardt. Te gîndești automat la Miorița, unde se eternizează-n rimă lipsa curajului, corect, dar și, În chip nefiresc, a rîsului. CÎnd tocmai tradiționala zeflemea ne mai colorează puțin În oameni. Miștoul, ce ne apără de fantome. De fanatisme. Din nefericire, a degenerat și ăsta. A rămas doar bleaga resemnare, Miorița Forever. După ce primește informația - cel mai important lucru În era lui și-a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
soba cu lemne, ca să țină până mă întorc eu - și-a întărit Mitruță spusa, roșindu-se până în vârful urechilor. Brava,băiete! Așa gospodar zic și eu - l-a aprobat în cele din urmă Pâcu, dar tot cu un aer de zeflemea. Dacă tot o venit vorba de cocoși, ia spune, moș Dumitre: matale mai ai pe acasă cocoși din cei care cântă la schimbarea vremii? a întrebat Vasile Hliboceanu, mișcându-și a zâmbet mustața ca pana corbului. Mai am, Hlibocene. Mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bună - vorba lui Aizic. Mitruță Ogaș s-a înroșit ca o cireașă de mai și a lăsat privirea în pământ. Pâcu a slobozit un nouraș de fum din lulea și, la adăpostul lui, l-a privit pe Mitruță jumătate în zeflemea, jumătate a compătimire. Stia că Mitruță s-a însurat cam necopt, alegând și o fată nurlie...După această pauză bine venită pentru Mitruță, Pâcu a continuat: Flăcăul moșului, tu m-ai întrebat unde mă grăbesc, dar tu nu mi-ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
glume inocente, duioase, la satirizări de personaje, exagerând, criticând și autoironizându-se. Un rol important în creionarea portretelor personajelor se identifică în situațiile comice create, fiecare dintre ele având semnificații primordiale. Pentru ca fuziunea principiilor antagonice să aibă loc, autorul folosește ironia, zeflemeaua, citate, expresii, vorbe de duh, și tratează într-o manieră comică situațiile dramatice apărute. Astfel, el oscilează între a reda opera pe un ton tragic sau într-o formă care să mușamalizeze posibilele conflicte ce pot apărea. Ion Creangă denotă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
coboare, când, gâfâind i-a ajuns securistul. ― Pe unde ați ieșit din cabinet de nu v-am văzut? ― Cum să ne vezi dacă dumneata sforăiai din picioare? ― Nu admit să mă luați peste picior. ― Exprimarea adevărului nu Înseamnă luare În zeflemea. ― Trebuie să te Întorci, pentru a răspunde Întrebărilor care nu sufăr amânare - i s-a adresat profesorului. ― Se pare că n-ați observat, dar eu vă apelez cu dumneavoastră - a căutat să-i abată gândul securistului. ― N-am Înțeles ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
blana-n formă. Înghite și latră la umbra proprie, de pe perete: 'Ștele tău de muiere! Ce-s io, broască țestoasă? Țestoasele tinere sînt carnivore. Devin vegetariene cînd îmbătrînesc. Ce mai? Focare de incendiu peste tot, o dă Magda U. pe zeflemea. Unde mai pui că pompiarii sînt în grevă. Trebuie să te descurci pe cont propriu, Iordana. Revine, pe altă pedală: Rusalin Pop face minuni de vitejie: ți-a recuperat tinerețea. Am sentimentul că ochii lui au gheare-n loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și întindea către el o doză de bere. Probabil rece, probabil gustoasă, mai ales într-o dimineață în care capul pare lovit din toate părțile de oameni invizibili înarmați cu ciocane uriașe. Auzi întrebarea, una lansată (conform stilului incondundabil) în zeflemea: - Ai visat urât? Da, își spuse, trecându-și mâna prin părul ciufulit, poate că am visat, poate că totul - chiar viața mea ratată - nu a fost decât un coșmar, poate că niciodată nu mi-a sunat la ușă un agent
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de vie, ha, ha, ha! Dar Înainte să găsesc un răspuns, un bărbat solid, purtând aceeași uniformă, s-a apropiat de mine și m-a măsurat fără nici o jenă din cap până-n picioare. Mă pregătisem să aud alte batjocuri și zeflemele, dar nici vorbă de așa ceva. În loc de asta, el și-a Întors spre mine o față binevoitoare și m-a privit drept În ochi. — Io-s Eduardo, iar cretinu’ ăsta e Mickey, a zis el, indicându-l printr-un gest pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Impresionat de vigoarea autentică a versurilor sale, Ivașcu Îi propune să-l publice În Contemporanul. (duminică) De la revista Tomis mi se cere prin telefon să-i iau un interviu lui Marin Preda. Cronicarul revistei, Al. Protopopescu, a scris cam În zeflemea despre Moromeții II și vor să-l Împace pe maestru. Recitesc toată opera. Îmi fac note, Îmi revăd Însemnările de la Întâlnirile lui anterioare cu studenții. Îmi cumpăr un carnet de reporter format mic, cu acel tip de foi ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să oprească trenurile, ca să întîrzie sosirea trupelor în regiunile răsculate. Numai Titu Herdelea își păstrase seninătatea. El era ferm convins că toate știrile cu tulburările țăranilor trebuie să fie mult exagerate. Observase că în România oamenii nu cunosc decât extremitățile, zeflemeaua sau tragedia, deopotrivă de gălăgioase și nestatornice. Așa cu răscoala aceasta; întîi toată lumea a luat-o ca o diversiune politicianistă, un ingenios mijloc de a răsturna guvernul, iar acuma toată lumea e desperată și anunță prăbușirea țării. Grigore Iuga era mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Știu că e periculos să am asemenea însemnări și totuși le fac" mărturisește diaristul, la pagina 475). Partea forte a cărții, cred, e cea tristă: căci e o lume tristă, cea a artiștilor. Chiar dacă o descrii cu sarcasm, umor, ironie, zeflemea, fabulații bufe. Iată, de exemplu, ce gravă apare aici moartea marelui Amza Pellea. A lui Mircea Eliade. A îndrăgitului actor Emanuel Petruț. A lui Cotescu. A lui Virgil Mazilescu și a lui Nichita Stănescu. Sau a multor colegi de la Teatrul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
puț. O servitoare din Tracia, minte aleasă și subțire, l-a luat, zice-se, peste picior, cum că pune suflet să știe ce se află în cer, dar ce se află la picioarele sale și în juru-i îi scapă. Aceeași zeflemea se potrivește tuturor acelora care își petrec o viață cu căutarea înțelepciunii. Căci la drept vorbind, un astfel de om și-a uitat de cel apropiat și de vecin, ignorănd nu numai ce face, dar aproape și dacă este om
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
și îl mută continuu dintr-un oraș într-altul, Paul își mobilizează toate energiile pentru a-l dărui lumii pe omul nou, puternic, care să-i aparțină lui Cristos. Deși este antiteza omului forte al Romei imperiale, nu era o zeflemea a acestuia întrucât luptătorul creștin și cel roman se întâlneau pe drumul sacrificiilor și al victoriilor lor. Fiind cetățean roman, nu putea să se detașeze pur și simplu de mentalitatea romană, tipic militară. A conceput creștinismul ca pe o armată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prindă pe puternicul lor rival Samson, l-a ademenit pe acesta și l-a fermecat cu nurii ei, iar apoi i-a tăiat părul, În care-i stătea toată puterea.) Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasmtc " Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm" Zeflemeaua ca lâna: dac-o torci prea mult, se rupe. Într-adevăr, este greu de ținut cumpăna Între o glumă nevinovată, menită a crea doar bună dispoziție, și o ironie acidă, făcută cu intenția vădită de a denigra pe cineva. De
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Deșteaptă-te Romîne!»”. Această tendință se reflectă într-o bună parte din produsele literare ale celor două epoci, mai pregnant în cele ale începutului de secol. Prima dovadă semnificativă o constituie numărul mare de publicații umoristice, unele de lungă durată: „Zeflemeaua”, „Furnica”, „Țivil-Cazon”, „Belgia Orientului”, „Fusta”, „Krik-krak”, „Praștia”, „Rîsul”, „Epigrama” (București), „Șandramaua” (Iași), „Tiriplici”, „Bufonul” (Craiova), „Praftorița și pișcătura” (Ploiești), „Răcnetul Constanței”, „Bomba Brăilei”, „Tifla” (Galați), „Caraghiosul” (Tulcea), „Gurița Bîrladului”, „Taci și rabdă” (Huși), „Pacostea amorezaților” (Turnu Severin) etc. A doua
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în 1954. Da, așa e, deși nu peste tot! De aci bănuiala sa că „produsul bibliofil în discuție” se bazează pe un fals. Dar nota nu urmărește să dea o explicație „melanjului”, ci să atragă atenția, printr-un soi de zeflemea, asupra incompetenței sau neglijenței celor care au girat ediția, una care - afirmă - ar fi înghițit „79 de milioane”! Fie din cauză că Despre starea autografului și Stațe burgheze, ieșite aproape odată, n-au ajuns în mîna acelorași lectori, fie din alte cauze
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
diferite stiluri și registre ale discursului literar și nu numai literar". Domină în sufletul acestui Proteu balcanic, a acestui Ianus cu mai multe fețe, dorința de înscenare și provocare: Într-însul nu vibrau, pîna în cea din urmă fibră, decît zeflemeaua, comicul, farsa, care străbăteau pînă în cele mai mici fapte, uneori parcă făr' să-și dea seama" notează N. Petrașcu iar D. Suchianu îl credea cu adevărat pe Caragiale om sucit, "aci bun să-l pui la rană, aci mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
groaznic.") pînă cînd va remarca "infinita nestatornicie a simțirii sale"; nu l-a iertat și îi subliniază trivialitatea chiar și în deznădejdea pierderii celor două copile: "Era așa o trivială deznădăjduire în bietul om." Pe Heliade-Rădulescu, Caragiale îl numea în zeflemea "Părintele Literaturii Române" comunicînd lui Zarifopol că "D-ta nu-ți poți da seama bine de calitățile fiicei dacă nu cunoști de aproape pe părintele ei" iar pe Odobescu îl găsea "mai spălat decît toți cei din dzilili de aur
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
iar nu să-și bată joc de ea") a părut multora o exagerare însă ea se conjugă, peste ani, cu o mărturisire extrem de semnificativă a lui Constantin Noica: Cînd m-am aplecat asupra românescului, am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale." (Jurnalul de la Păltiniș). Călăuzită de propriile sale jaloane ("Cinste și gramatică acestea sunt cele dintîi condiții ale unei prese bune. Cine vrea poate să aibă și idei. Dar nu e obligatoriu."), viziunea caragealeană produce o degradare continuă a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Caragiale a lăsat intelectualilor și oamenilor noștri de spirit o normă de viață, un criteriu de valorificare, o "weltanschauung". Învățătura pe care ne-a transmis-o decalogul său, prin excelență latin și elen, adică meridional, e atitudinea zeflemistă în viață. Zeflemea contra cui? Contra seriozității, gravității, contra tristeții, melancoliei, contra informației și conștiinciozității. El a creat, în plus, superstiția talentului, adică disprețul pentru firile profunde, bogate, dar greoaie ori stîngace [...] ...românul și așa e foarte înclinat spre facilitate, persiflare, dispreț de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cartea, Bârlad, 1901; Edison și invențiunile sale, București, 1911; Galileu, București, 1911; Lădița cu necazuri, București, 1919; ed. București, 1945; Patria și dreptul meu, București, 1937; La râul Babilonului, București, 1945. Traduceri: Émile Zola, Sângele, București, 1908; Max Nordau, Psihologia zeflemelei, București, [1908], Psihologia dragostei, București, [1909], Unde-i adevărul?, București, [1910], Pesimism și optimism, București, [1911], Morala luxului, București, [1921]; Maxim Gorki, Omul, București, 1908, Iubita. Cântecul șoimului, București, [1909], Revelionul unui vagabond. O noapte de toamnă, București, [1910] (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]