453 matches
-
secol celor ce ridicau cultura românească la nivel european). Așadar, în esență, conștient sau nu, autorul preia rolul lui Cațavencu. „Nu voiu, stimabile, să știu de Europa d-tale !” Alergia la Caragiale se traduce de regulă printr-o denunțare a zeflemelei. Anti zeflemistul trădează vaga conștiință de a avea o muscă pe căciulă ; e o nesiguranță și o teamă. Omul de spirit inspiră multora oroare mărturisită sau nu (de unde și antipatia multora contra lui Voltaire). Principalul reproș ce se aduce zeflemelei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
zeflemelei. Anti zeflemistul trădează vaga conștiință de a avea o muscă pe căciulă ; e o nesiguranță și o teamă. Omul de spirit inspiră multora oroare mărturisită sau nu (de unde și antipatia multora contra lui Voltaire). Principalul reproș ce se aduce zeflemelei e superficialitatea. Există, într-adevăr, zeflemea superficială, după cum există cel puțin tot atât de multă superficialitate la pretinșii serioși. Adevărata seriozitate și adevărata profunzime știu de glumă și nu detestă râsul, fie eventual și „anecdotic”. Proverbele sunt pline de zeflemea, de o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de a avea o muscă pe căciulă ; e o nesiguranță și o teamă. Omul de spirit inspiră multora oroare mărturisită sau nu (de unde și antipatia multora contra lui Voltaire). Principalul reproș ce se aduce zeflemelei e superficialitatea. Există, într-adevăr, zeflemea superficială, după cum există cel puțin tot atât de multă superficialitate la pretinșii serioși. Adevărata seriozitate și adevărata profunzime știu de glumă și nu detestă râsul, fie eventual și „anecdotic”. Proverbele sunt pline de zeflemea, de o zeflemea care vine din „fondul sănătos
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se aduce zeflemelei e superficialitatea. Există, într-adevăr, zeflemea superficială, după cum există cel puțin tot atât de multă superficialitate la pretinșii serioși. Adevărata seriozitate și adevărata profunzime știu de glumă și nu detestă râsul, fie eventual și „anecdotic”. Proverbele sunt pline de zeflemea, de o zeflemea care vine din „fondul sănătos și adânc al poporului”. Superficialitatea nu ține de „suprafață”, ci de imperfecta funcționare a inteligenței, iar a disprețui „suprafața” e un simptom de cumplită superficialitate. Nietzsche spune, într-un loc : „Die Griechen
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e superficialitatea. Există, într-adevăr, zeflemea superficială, după cum există cel puțin tot atât de multă superficialitate la pretinșii serioși. Adevărata seriozitate și adevărata profunzime știu de glumă și nu detestă râsul, fie eventual și „anecdotic”. Proverbele sunt pline de zeflemea, de o zeflemea care vine din „fondul sănătos și adânc al poporului”. Superficialitatea nu ține de „suprafață”, ci de imperfecta funcționare a inteligenței, iar a disprețui „suprafața” e un simptom de cumplită superficialitate. Nietzsche spune, într-un loc : „Die Griechen waren oberflächlich aus
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este epiderma. Meditați asupra acestui gând și veți vedea cât de mult adevăr exprimă. Epiderma reprezintă miracolul nașterii, apoi tinerețea, frumusețea, dragostea, după cum tot epiderma vădește inserția timpului și a morții în ființa noastră. Geniul comic nu se reduce la zeflemea, dar o implică, după cum implică și cele mai facile resorturi declanșatoare de râs. Una din cele mai insipide preferințe ale pedanților și „delicaților” este așa-numita comedie nobilă, sau serioasă, la care nu se râde, ci doar se zâmbește. Marele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
așa, nimeni nu ar fi mai infatuat și mai ridicul decât cel ce râde. De fapt, râdem virtualmente de noi înșine. Cine nu e apt de a se lua în râs pe sine însuși va fi totdeauna oripilat și de zeflemea, și de marele comic. Dar inteligența începe cu autoironia. Bachelard spune că, fără puterea de a se lua în râs pe sine însuși, nimeni nu poate înainta pe calea cunoașterii obiective. Există o ierarhizare didactică, pe care o învățam pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o parte, cu grăbirea și lejeritatea care îi sunt pe deplin familiare, orice marafeturi ideologice, oricât de întemeiate socio-filozofico-economic ar fi, trecând "de partea visului". Tonul meu (un prieten m-a dojenit că sunt zeflemitor, dar pe mine mă amuză "zeflemeaua"; în copilărie credeam că zeflemeaua o fi o mâncare gustoasă...)..., deci, tonul meu nu ascunde nici o răutate; este doar "ușor zeflemitor". * Așadar, "de partea visului", ce nostalgii am? Sau cei "de o anumită vârstă" la ce visează? În genere, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lejeritatea care îi sunt pe deplin familiare, orice marafeturi ideologice, oricât de întemeiate socio-filozofico-economic ar fi, trecând "de partea visului". Tonul meu (un prieten m-a dojenit că sunt zeflemitor, dar pe mine mă amuză "zeflemeaua"; în copilărie credeam că zeflemeaua o fi o mâncare gustoasă...)..., deci, tonul meu nu ascunde nici o răutate; este doar "ușor zeflemitor". * Așadar, "de partea visului", ce nostalgii am? Sau cei "de o anumită vârstă" la ce visează? În genere, nu pot fi nostalgic într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sunt niște ființe infirme, mai totdeauna alienate, incapabile de a susține vreo luptă și deci de a merita denumirea de învinși. Niculăiță Minciună, eroul cel mai izbutit, e un copil cu vocația precoce a investigației decompensată de lipsuri sufletești fundamentale. Zeflemeaua cu care țăranii întîmpină observațiile entomologice ale băiatului, ce n-ar trebui să mire pe niște oameni ai câmpului, produce o deprimare exagerată. Un om întreg observă nu numai gângăniile, ci și oamenii și nu poate să nu ajungă la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Porcii... să se bălăcească” (La izvoare); „Despre călăi, mă prind/ Că te întreb, Partid:/ De ce i-ai pus în zid, în loc să-i pui... la zid?” (Zidul Kremlinului). Este la T. o întreagă paletă a atitudinii comice: bonomie și condescendență, ironie, zeflemea, sarcasm și invectivă. Acțiunea de demitizare și demistificare coboară în sfera rutinieră a cotidianului, a familiarului, degradat chiar atunci când pornește de la motive sacre: „Săraci și goi, ca adevărul,/ Ar fi trăit în rai o viață,/ De-ar fi costat și
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
Ț. este acceptat și în publicații foarte diferite: „Columna lui Traian”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, „Ghimpele”, „Literatorul”, „Revista literară”, „România literară”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista nouă”, „Revista Alexandri”, „Generația nouă”, „Lumea ilustrată”, „Revista theatrelor”, „Universul” și „Universul literar”, „România”, „Zeflemeaua”, „Pleiada”, „Revista literară și politică”, „Ilustrațiunea națională” ș.a. Modest artizan al scrisului, începe prin a transpune din limba italiană librete de operă (Salvadore Commarano, Lucia de Lammermoor și Saffo, Antonio Ghislanzoni, Aida ș.a.), în 1870-1871 figurând și ca subdirector la
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
împrejur, dar n-a mișcat nimeni, nici un gest de solidaritate! Deși eu fusesem îndemnatul, eu treceam drept îndemnătorul. Deși eu nu mă plânsesem niciodată împotriva mâncării, eu eram cel căruia mâncarea îi pute. În loc să găsesc la ceilalți compătimire, am găsit zeflemeaua. Care mai de care mă lua în râs: — Ai cam pățit-o! Te-a luat dracul! Te-a luat Buchholtzer la ochi! Etc. etc. Aș fi putut să denunț pe adevărații instigatori, mai ales că petiția era aco perită de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
turbura, a răspuns: — Eu recomand întotdeauna contrariul de ce recomandă doctorii ceilalți și sunt sigur că o să nemeresc. Pe doctorul Marcovici, care era un mare practician, mai ales un mare diagnostician, îl ura de preferință. Aceasta din cauză că Marcovici îl lua în zeflemea de câte ori se întâlnea cu el într-un consult. Odată, ieșind de la o consultație, Marcovici i-a băgat bastonul între picioare și l-a făcut să-și piardă echilibrul. Din ziua aceea Drasch i-a jurat o ură eternă. Cazul cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să circule pe stradă cu un semn distinctiv, o lentă 58 în eșarpă. Iar toate casele de toleranță să aibă la intrare un număr mare, lesne de văzut de departe, și un felinar roșu. Pe vremuri s-au făcut multe zeflemele asupra acestor inovațiuni care, de altfel, nu s-au putut împământeni. Acțiunea pentru alegeri începe. Partidul roșu se organizează cu scopul de a dobândi majoritatea absolută. În București se ține în sala Ateneului - vechiul Ateneu, pe locul actualului Teatru Liric
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
noul ministru indispusese de la început majoritatea, declarând că el se consideră urmașul lui Maiorescu și al operei sale. Împotriva lui Theodor Rosetti nu se găsise nici o vină.85 Carp era foarte dispus pentru asemenea acte de bravadă ca și pentru zeflemele. A doua zi după constituirea cabinetului Brătianu, ziaristul Ventura îl în tâlnește pe Calea Victoriei. Acesta îi spune: — Liberalii roșii s-au instalat definitiv și pentru multă vreme. Carp îi răspunde: — Scoate carnetul. Și după ce Ventura îi întinde carnetul, Carp scrie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
forțării trecerii Dunării armata română a executat puternice bombardamente de artilerie asupra obiectivelor militare turcești de pe malul drept al fluviului și a acordat asistență genistică trupelor ruse. Nu a trecut 318 bucureștii de altădată mult, presa maghiară ne lua în zeflemea, ne batjocorea oștirea, zicând că două regimente de honvezi ar fi singure în stare să arunce în Dunăre toată armata română.108 În țară se ivește opoziția împotriva politicii rusofile a guvernului. Dumitru Brătianu scoate o broșură intitulată: O datorie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
izbucnesc prin localurile publice între militarii ruși și publicul român. Intrarea României în rezbel a pricinuit la Budapesta nu numai decepții, dar și o mare turburare. Ziarele evreo-maghiare sunt pline de obrăznicii la adresa României. Unul din aceste ziare ia în zeflemea armata română, spunând că este o armată de iepuri, pe care numai două regimente de honvezi unguri ar fi de ajuns spre a o arunca pe toată în Dunăre.156 anul 1877 387 154. Așezarea în același context a numelui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din «naționalitățile conlocuitoare»), n-am Întâlnit nimic din amalgamul de vrăji și vrăjeli pe care o gașcă de pontifi, uzurpând și monopolizând reprezentarea culturii și spiritualității românești, le propagă drept specifice. În schimb, câtă tristețe și autoironie, răbdare și blândețe, zeflemea, mândrie și cultură adevărată, fără tricolor și cruce”. Și adăuga: „Apropo de «specificul românesc»: ce mult am iubit amestecul de zeflemea, autoironie și franchețe, cu ambele picioare pe pământ! Și ce mult Îmi lipsește aici, printre nemți, filosofi morocănoși! Ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
monopolizând reprezentarea culturii și spiritualității românești, le propagă drept specifice. În schimb, câtă tristețe și autoironie, răbdare și blândețe, zeflemea, mândrie și cultură adevărată, fără tricolor și cruce”. Și adăuga: „Apropo de «specificul românesc»: ce mult am iubit amestecul de zeflemea, autoironie și franchețe, cu ambele picioare pe pământ! Și ce mult Îmi lipsește aici, printre nemți, filosofi morocănoși! Ce dor permanent și veninos! Dorul nu m-a părăsit. N-o să mă părăsească până la exitul final”. Nu este de mirare că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
așezat strămoșii mei și tac. / Știu, ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg, până la mine, / Reptile oarbe din care mă trag / (Ca să-mi dați toate tainele-n vileag).” O artă poetică de semn minus, parodică, o dulce zeflemea. „Strămoșii”, muți, dar foarte insistenți, îl urmăresc pe urmaș până la sastisire; în plus, pe „traseu”, nu pregetă să dea pe gât „balerce de poșirci” și să încerce „prin cuhnie, bucate.” Sunt vicleni (dar fără „mânia bunilor mei” din poemul lui
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
cu seamă latura nedemnă, neștiințifică, neomenoasă a mișcării. De aici provine situația tragică și aproape futilă a cugetătorului voitor de bine în lume.” Afirmând imperativul etic al rostirii adevărului, eseul respinge deopotrivă, ca arme ale impunerii lui, agresivitatea, dogmatismul și „zeflemeaua negativă de care întreaga lume s-a săturat”. De la dimensiuni și aspect grafic la organizarea conținutului, C. întreține mereu jocul de mesaje, stimulând o receptare ageră. Construită complex, chiar sofisticat (prin contribuția decisivă a lui Mircea Vulcănescu), revista ține să
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
numai de el, sub o puzderie de pseudonime. Mai bine de jumătate de veac va fi prezent în presă cu schițe, povestiri, foiletoane, anecdote. Publică în „Țara” (1897), „Evenimentul”, „Secolul XX”, „Moftul român” (seria nouă a revistei lui I. L. Caragiale), „Zeflemeaua”, „Adevărul”, „Cronica”, „România ilustrată”, „Viața literară” și „Viața literară și artistică”, „Foaia interesantă”, „Luceafărul”, „Viitorul”, „Dimineața”, „Minerva literară ilustrată”, „Țara noastră”, „Ramuri”, „Actualitatea ilustrată” și „Actualitatea”, „Ilustrațiunea română”, „Rampa” și „Rampa nouă ilustrată”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Cosinzeana”, „Minerva”, „Universul literar
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
Dedicație, Duiliu Zamfirescu. În revistă se publică multe cronici și articole, în care chestiunile politice sunt tratate într-o manieră aparent frivolă, parodii în versuri și proză, anecdote culte și populare, glume, știri fanteziste etc. Uneori ironia e greoaie, alteori zeflemelele și umorul depășesc măsura, însă aceste exagerări nu sunt caracteristice. R.Z.
GHIMPELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287266_a_288595]
-
al literaturii române. Pentru generații întregi de români puri și duri, Caragiale a fost alogenul, berarul cu veleități de scriitor al cărui spirit histrionic putea trece drept talent și al cărui haz grobian ținea loc de cultură. Spiritul liber și zeflemeaua lui Caragiale au deranjat în egală măsură extremismele de dreapta și de stînga (de care zbuciumata istorie a secolului XX românesc nu a dus lipsă) și au produs fobii printre cei care, fără să glumească, își imaginau că România ar
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]