1,562 matches
-
în statuile lor ; mai mult, statuile erau spălate, îmbrăcate, hrănite, distrate etc. . În Oceania, zeii locuiesc în diferite obiecte, dar mai ales în statui rudimentare . Statuia este deci “un împuternicit al zeității reprezentate a cărei forță o încorporează producând, în numele zeității și cu puterea acesteia, acte magice ”. O formă a cultului statuii (imaginii) zeului este ongonul șamanic, obiecte mai mult sau mai puțin asemenea unei păpuși, ce funcționează ca “încorporator” și fixator de spirite de naturi diferite, ale morților ori ale
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
cam pierdut timpul. În Grecia Antică, nu se constată ruptura între magia populară, practicile de natură religioasă și tehnicile medicale, cu toată influența lui Hipocrat. Grecii credeau în numeroase divinități cu puteri tămăduitoare sau care provocau boli. Asklepios (Esculap), era zeitatea care folosea cuvântul, ierburile și cuțitul pentru îngrijirea bolilor. Higeea și Panaceea, fiicele sale, recomandau regulile sănătoase de viață și medicamentele. Hipocrat (460-377 î.e.n.) din Cos, insulă apropiată de coastele Asiei Mici, era descendent al lui Esculap. Corpus Hippocratum grupează
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
semnalării tendințelor apărute. 3 Benzi desenate japoneze (n.tr.). 4 În retaliate, Philippe Troussier a condus selecționata Japoniei pînă În optimile de finală ale Cupei Mondiale din 2002 (n.tr.). Această referire la „codul genetic” al Întreprinderii trimite la filozofia zeităților kami, formă de animism japonez. În dojo-urile unde se practică artele marțiale japoneze, fotografia fondatorului de pe peretele de onoare (kamiza) incarnează prezența sa. Slogan introdus de fondatorul grupului. Acest concept a fost sugerat de autor la Tokyo Knowledge Forum, organizat
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pe care a ajuns să-l cunoască familia lui Abraham cât a stat în Haran, aproape de munții din nordul Mesopotamiei. De altfel și Yahweh va fi asociat, mai tarziu, cu un munte: muntele Sinai. Nu e vorba însă de o zeitate locală însușita de evrei, ci de o manifestare a zeului suprem, ’ El; deci, de o treaptă în revelarea progresivă a lui Dumnezeu. • The Standard Jewish Encyclopedia, Cecil Roth Editor în Chief, Revised ed., Massadah Publishing Co., Jerusalem - Tel-Aviv, 1966, la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cheamă binecuvântarea lui asupra lui Abram și îl preamărește că pe „Făcătorul cerului și al pământului” (Gen 14,19). Aici apare limpede originea canaaneană a acestui titlu. La fel, în oracolele lui Balaam, sunt grupate laolaltă trei cuvinte canaanene pentru zeitate: ’Pl, Šaddai și ‘ElyÄn (Num 24,16). Că și ’Pl, ‘ElyÄn a supraviețuit apoi numai în texte poetice și liturgice. Însă în perioada postexilică târzie reapare pentru a accentua unicitatea lui Dumnezeu și stăpânirea lui absolută asupra lumii întregi: în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai entuziaști. Acest aspect al gândirii lui Platon a fost pus în evidență de E. Rohde, care identifică în platonism, în ultimă instanță, o apologie a tipului uman al filosofului - „Puțini sunt cei care pot trăi la asemenea înălțimi. Doar zeitatea și, dintre muritori, un mic număr se pot ridica în gândul lor pur la Ființa eternă, unicul obiect al cunoașterii sigure, clare, imuabile. Filosofi nu pot fi mulțimile de oameni. Doctrina lui Platon îi conferă numai filosofului această încununare a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ale acestui ciclu se conturează în umbre ale căror profunzimi tragice rezultă tocmai din oglindirea în unda epopeii antice. Cel care se descrie pe sine „juif naturellement et cependant Ulysse” („evreu de bună seamă și totuși Ulise”) știe că nici o zeitate nu-i asigură protecție de-a lungul peregrinărilor: „tu avais une déesse à ton côté, Ulysse” („aveai o zeiță de partea ta, Ulise”); iar Itaca lui are doar rusticitatea modelului, nicidecum valoarea sa simbolică: „je viens d’une petite ville
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
ucidă la apusul soarelui, În chiar aceeași zi. Ce scenariu inițiatic poate fi acesta? Sunt generații de cercetători care s-au interogat asupra esenței baladei fără a putea da un răspuns definitiv. Să fie conservată În versurile populare imaginea unei zeități solare ce pleacă la culcare, obosită? Să fie presentimentul schimbării unui ciclu solar cu un altul, Întunecat? Urmele unui mister păgân? Antecamera unei tragedii menite să sfâșie calmul unui paradis necreștin? Câte ceva din toate, și poate nimic. Fiindcă, de fapt
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ajunge la concluzia existenței unor forme de familie înaintea celei din timpurile moderne (centrată pe tată), în care viața de familie se concentrează în jurul mamei. Trecerea de la matriarhat la patriarhat s-ar fi săvârșit, în opinia lui, prin apariția unor zeități noi (mai ales la greci). Astăzi, din perspectiva rigorii teoretice și empirice profesate de sociologie, încercările de acest fel par naive. Să nu uităm însă că ele au fost un gen de analiză de conținut - e adevărat că impresionistică -, sugerând
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
niște încurcă-lume, țărănimea e o „pleavă” în calea revoluției. Așa-zisa „revoluție” îl spulberă însă, curând, și pe el: în contextul purificărilor din partid de după zdrobirea „devierii” zise „de dreapta”, deși promotorii erau în realitate stângiști, Cozmin cade victimă năprasnicei zeități ce își devoră progenitura. Petre Curta îl va întâlni, zdrobit, însângerat, în beciul Securității. Nu aceeași soartă îl paște pe prietenul lui Cozmin, de cu totul altă calitate intelectuală și formație psihică, Isaac Landesman, comunistul evreu, rezoneurul cărții, figură de
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
românești” (Marea Britanie), „Nad Odrze” (Polonia), „Tiszatáj” (Ungaria), „Mele”, „The Passage” (SUA) ș.a. De la început S. se dovedește un poet canonic, în spiritul grandilocvent al vremii, invocând întru susținerea sentimentului patriotic atât comuniunea elementelor naturale (umane, vegetale sau minerale), cât și zeitățile și eroii pământului natal: „Ei au vrut să ne dovedească prin semne / drumurile pe care-au trecut / și unii după ce s-au născut / s-au mutat într-o osie de mașină, într-o sămânță / sau poate numai într-un singur
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
la începutul unei lumi conștiente de sine, care prin textele lor „sacre” au paralizat gândirea slobodă sute de ani, căci fantasmele eliberării, ale eternității, ale învingerii morții nu puteau să fie decât fascinante! Cu sprijinul romanilor, ei însăși deposedați de zeitățile lor mai târziu, spiritul ebraic avea să fie salvat, suprimându-l pe Hristos - internaționalist, propagator al toleranței și democrației. Mărșăluind apoi spre Grecia lui Platon, care tocmai marca apariția iluziei laice și unde omul își va îmbogăți propria-i condiție
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
acelei sacralități puse de antici pe seama albinelor (consacrate Muzelor - zice Proklos, comentând Republica lui Platon), gâze înzestrate cu o „divina mens” (Vergilius) și gata să dea oamenilor pilde privind organizarea socială, embleme ale preoteselor Demetrei, Artemidei și ale Magnei Mater (zeități concretizând, toate, primordialul feminin), simboluri ale nașterii perpetue, ale regenerării ciclice a lumii. „Ce numai ce știu pe albină” - zice Neagoe - „că să ostenește și ia multu, că acéia niciodată de dulcețile florilor nu să poate sătura, nici de osteneală
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de detenție, o regăsește și îi află adevărata identitate. Femeia își pierduse fascinația. Sinceră, fixată într-o structură determinabilă, Suzy devine o femeie comună. Fără fantezie, feminitatea ei e mediocră. Filosoful o părăsește și se dedică, de aici înainte, micii zeități ocrotitoare Silvia, fiica lui. Lângă romanul sentimental există și un roman politic. Victor Petrini este un caracter tare, un om „care își asumă totul”, incapabil de compromis. O suspiciune a Securității îi provoacă detenția la Canal și apoi într-o
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug /și-n urma lui rămâne o țară românească / mai pură și mai plină de semne de belșug”. Știe să introducă în peisaj și inflexiuni macedonskiene: „Iată și regatul verii, plin de zeități păgâne / lancea macului se-agită peste oștile de grâne, / Timp de heliogravură, cer ca bolțile sixtine”. Rareori statice, pastelurile transmit uneori exuberanța vitalității elementare: „Ies șerpii de prin buncăre de ierburi [...] // Un neam nomad de vietăți și ierburi / revine triumfal
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
în Europa de sud-est, demonstrează existența unui sistem magico-religios cu rădăcini mult mai vechi, identificate tocmai în paleoliticul superior (M. Séfériades, 1993, p. 148-149; D. Monah, 2001; V. Chirica, M.-C Văleanu, 2008; V. Chirica, D. Boghian, 2003). Centrate în jurul zeității feminine, religiile neolitice venerează Marea Mamă, generatoare a tot ceea ce este viu, caracterul ei divin fiind sugerat prin utilizarea unor motive decorative considerate drept simboluri antropomorfizante (semnele unghiulare, lineare, meandrele, cercurile, canelurile etc.) Ca element al sacrului feminin, triunghiul, întâlnit
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
și întruchipează de această dată o serie de atribute creative, a fost transpusă sub forma unui vas antropomorf utilizat în cadrul procesiunilor religioase colective, ce marchează o unire sacră între femeie și conținutul germinativ asupra căruia se revarsă energiile creatoare ale zeității. X Statuetele aparținând culturii Dudești, deși sunt puțin numeroase, pot oferi, totuși, o serie de informații cu privire la maniera de modelare, la stabilirea unor tipologii sau chiar referitor la identificarea unor teme cultice. Tratarea simplistă a capului sub forma unei coloane
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
pictat cu roșu”, alte 6 statuete fiind de dimensiuni mai mici. Cele 13 tronuri au fost confecționate special, pentru personajele care urmau să stea pe ele in cadrul ceremoniilor religioase. Dintre acestea, se remarcă, în prezentarea autorului descoperirii, faptul că „zeității principale îi era rezervat tronul cu spătarul sub formă de coarne, simbol masculin. Un alt tron are coarne mai mici, arătând existența unei ierarhii în grupul de zeități. În sfârșit, al treilea tron are spătarul drept, cu o decupare semicirculară
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
ceremoniilor religioase. Dintre acestea, se remarcă, în prezentarea autorului descoperirii, faptul că „zeității principale îi era rezervat tronul cu spătarul sub formă de coarne, simbol masculin. Un alt tron are coarne mai mici, arătând existența unei ierarhii în grupul de zeități. În sfârșit, al treilea tron are spătarul drept, cu o decupare semicirculară și pare să fie destinat celei de a treia zeități ca importanță. Celelalte tronuri sunt mai simple și de dimensiuni diferite, în funcție de importanța personajului și dimensiunea statuetei ce
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
de coarne, simbol masculin. Un alt tron are coarne mai mici, arătând existența unei ierarhii în grupul de zeități. În sfârșit, al treilea tron are spătarul drept, cu o decupare semicirculară și pare să fie destinat celei de a treia zeități ca importanță. Celelalte tronuri sunt mai simple și de dimensiuni diferite, în funcție de importanța personajului și dimensiunea statuetei ce-l reprezintă” (Ibidem, p. 45). Este semnificativă identitatea intre numărul de tronuri și de statuete pictate (13). Se remarcă și faptul că
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
unde una dintre reprezentări se deosebește de dublura ei masculină fie prin lipsa sânilor, fie prin tratarea specială a capului, în timp ce, altele, absolut identice, nu lasă posibilități de interpretare a dualității; în această situație, rămâne de acceptat caracterul hermafrodit al zeității feminine, în calitatea sa de auto procreere, atribut al Marii Mame . Trecând la pictura cucuteniană, observăm, mai întâi, faptul că, pe câteva fragmente ceramice de la Ruginoasa-Iași este redată, extrem de stilizat, imaginea orantei (V. Chirica, M.-C. Văleanu, 2008, p. 44-45
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
denumirile ce i-au fost atribuite: Marea Zeiță, Terra Mater, apreciindu se că, în cultura Cucuteni-Tripolie se poate admite că ar fi existat „religia mamei” din accepțiunea lui Mircea Eliade (D. Monah, 1997, p. 203 și urm.), cu precizarea că zeitatea masculină pare să fi avut puțină importanță în religia cucuteniană (Ibidem, p. 208), elementul masculin fiind subordonat „Marii Zeițe”, dar se mai precizează faptul, foarte important, că nu întotdeauna poziția de „acolit” (parèdre) a bărbatului este evidentă (Ibidem, p. 214
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
descrierile sunt aparente, neliniștea, frământările se metamorfozează în enunț gnomic: „Purtăm câte-o taină care ne-mpiedică să fim / muritori” (Rugăciune). Versurile din E bine oriunde, Spleen readuc melancolia, în timp ce Întrebare sau Zeii bătrâni au accente expresioniste. Femeia, asemenea unei zeități, pare că se îndepărtează: „Doamna / pleacă din sufletul meu / călare, încercănată, / iar calul ei înalt se pierde în dimineața de fosfor” (În dimineața de fosfor). În poemele din Nopți și zile (1999) convulsiile imaginarului expresionist se înmulțesc: „Tot ce-ating
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
Eroul, Ulise Polytropos (polutropo" = „cu multe fețe, versatil, foarte iscusit”), este supus, ca și zeii, atotputernicei Ananke ( )Anavgkh = „Necesitatea oarbă”). Găsim la Euripide semnificația acestei atotputernicii care îi înfricoșează, în egală măsură, pe muritori și pe nemuritori. Ananke este o zeitate abstractă, aflată chiar și deasupra olimpienilor 15. Theon anankeion (Qeon anagkaon = „Ordinea inflexibilă”, „Predestinarea fatală”, „Necesitatea divină”) este nu numai indestructibilă, ci și invizibilă. Ea se manifestă în lume, în mod concret, numai prin cele trei fiice ale ei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
desigur, o „probă finală” care atesta maturitatea deplină prin standarde de performanță fizică și profesională bine definite. Întrucât era carnivor - și, implicit, ucigaș, vânător și canibal -, acest Homo necans practica rituri de înmormântare bazate pe cultul strămoșilor și credința în zeitățile eshatologice. Cultura clactoniană, cea mai veche „cultură de așchii” a Paleoliticului inferior (540000-500000 î.Hr.), răspândită și în România (la Valea Lupului), aduce totuși doar dovezi incerte în acest sens și face implauzibilă ipoteza lui Chester Chard 2. Cultura abbevilliană atestă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]