767 matches
-
ai terminat KitKat‑urile? — Nu, nu le‑am terminat, zic Suze ștergându‑se la ochi. Nu am așa spor la ele fără tine. Și spune, ce‑a zis mama lui Luke? A vrut să vadă rezultatul? Și începe să se zgâlțâie iar de râs. — Stai, că mă duc să iau vreo câteva, spun și dau să pornesc spre camera lui Suze, unde le ținem. — Mai bine... zice Suze și se oprește brusc din râs. Nu, nu intra acolo. De ce? spun, rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vâjâit al motorului. în cele din urmă, văzu o cheie într-o broască. O scoase; nu se întâmplă nimic. O băgă la loc, cu același rezultat. încercă s-o răsucească și monstrul mecanic prinse viață, tuși de trei ori, se zgâlțâi dintr-o parte într-alta și amuți. Ochii i se umplură de bucurie când înțelese că era pe drumul cel bun. Răsuci cheia cu o mână, în timp ce cu cealaltă învârtea volanul înnebunit, dar cu același rezultat: tuse, zgâlțâială și tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vânat cu mult mai mare decât acest nefericit de Jaber. Cu siguranță, omul cu cicatricea pe obraz nu l-a recunoscut, pentru că se Îndepărtează de el, se apleacă din nou asupra bătrânului, de-acum amuțit, Îl apucă de păr, Îi zgâlțâie capul de trei-patru ori, se face că vrea să i-l crape de zidul cel mai apropiat, apoi Îi dă dintr-odată drumul. Deși brutal, gestul rămâne reținut, ca și cum bărbatul, arătându-și Întreaga hotărâre, ar ezita totuși să meargă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a fost un moment intens de emoție, de entuziasm și de Îndoială. Ce idei strălucite sau monstruoase putuseră germina În creierul său adormit? Ce va face când se va trezi? Avea oare să se năpustească, orb, asupra celor care-l zgâlțâiseră? Primeam scrisori din partea cititorilor care mă interogau cu Îngrijorare, cerându-mi să devin ghicitor. Purtând Încă În memorie Răscoala Boxerilor chinezi de la Pekin, din 1900, luarea ca ostatici a diplomaților străini, dificultățile corpului expediționar, confruntat cu bătrâna Împărăteasă, Înfricoșătoare fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care, la primirea unui mesaj disperat de ajutor, venise În mare grabă ca să salveze naufragiații. Șirin stătea tăcută alături de mine. De când văzuserăm Titanicul scufundându-se, nu mai rostise nici un cuvânt, și privirea ei mă evita. Aș fi vrut s-o zgâlțâi, să-i aduc aminte că avusesem parte de un miracol, că majoritatea pasagerilor pieriseră, că existau pe puntea aceea, În jurul nostru, femei care tocmai Își pierduseră un soț și copii care deveniseră orfani. Dar m-am ferit să-i țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fiecare ogradă. Bunicul tău a scos boul afară din grajd. Cu boul mă deprinsesem eu bine, era vânjos și se mișca fără grabă, ani de-a rândul îl mânasem pe câmp. A venit pe urmă bunica ta și m-a zgâlțâit cu putere. Nu scotea niciodată vreo vorbă. Eu m-am dus desculț la bucătărie și m-am spălat deasupra ligheanului, pe care ea mi-l umpluse dinainte cu apă. Apa era rece și limpede, era apă de la fântâna noastră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sărbătorim cumva. Probabil că și eu mi-aș fi dorit același lucru dacă aș fi fost în locul ei. Era trist să-ți petreci o asemenea zi de unul singur. Trenul a fost aglomerat și pe de-asupra m-a și zgâlțâit bine, așa că în momentul în care am ajuns la Naoko, tortul arăta precum vestigiile Coloseumului. Am reușit totuși să înfig în el cele douăzeci de lumânări pe care le adusesem, le-am aprins, am tras perdelele, am stins luminile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zgomot inevitabil, îi aud pe cei doi gâfâind: Oh, ești minunat! — Nimic nu se compară cu o partidă de sex! — Cocaina mă face să mă simt al dracului de sexy, dragule! Apoi încep să se dezlănțuie în interiorul cabinei. Aud pereții zgâlțâindu-se. Trag apa și ies, iar prin ușa întredeschisă îi zăresc și-mi dau seama că se află în extaz. Am avut dreptate în legătură cu rochia. De-abia acum îmi dau seama de unde s-o iau pe blondă: e DJ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e pupată pe rând de toți cei din compartiment. Eu trebuie să o pup chiar de două ori, o dată și pentru fătuța adormită de lângă mine. Ca să scap, mă iau de citit. Când citesc, țin cartea cu o mână și o zgâlțâi. Așa o simt ca pe o parte a trupului meu, iar Victor Hugo cu Pedepsele lui intră în mine. Din damful de cârnați, vin și ceapă răzbesc până la urechea mea șoapte: un nebun, ioti cum tremurî! Fași pi dieștieptu. Familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care staționa pe linia alăturată. M-am mai parfumat odată cu Prada și, picior peste picior, am trecut la răsfoirea unei reviste despre cai, curse, cravașe. Compartimentul umplut, trenul a făcut un salt înainte, unul înapoi, și a început să se zgâlțâie spre Moldova. Simultan cu noi a demarat și personalul de la linia alăturată. Am văzut că se îndrepta spre Ploiești. După ce am depășit gara Basarab, din el au început să sară călătorii, unul câte unul. În compartiment s-a făcut foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui David Bowie. Mi-am dat seama că stăteam cu gâtul strâmb și că patul parcă se scurtase. Am pipăit perna și mi se păru ciudat de păroasă. Deodată perna mă zgârâie și sări din pat. Imediat, trupul îmi fu zgâlțâit de o bufnitură în stomac. Am trimis, instinctiv, o lovitură de genunchi înspre obiectul zburător, care fu proiectat într-un dulap din cameră. Un miorlăit colectiv cu parfum de urlet. Mâțele își luau avânt și săreau peste mine, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cuiva Atot-Prezent și Prea-Puternic, nevăzut, păsările furtunii se învârtejesc, de pretutindeni și se înalță abrupt, cu toatele, de-a valma zărilor. Șuierând și țipând înfricoșat. A pustiire! Ușor, lent, apoi tot mai rapid, asfaltul aleii se hâțână subit sub ei, se zgâlțâie, se hurducă-ntr-o parte și-n alta, stânga-dreapta, dus-întors, înapoi și înainte, de trei, de patru, de cinci, de șase și de șapte ori la rând, într-un ruliu gigantic. Cavourile, monumentele și crucile tălăzuiesc pe val, precum catargele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în țipetele doamnei din fund. În clipa următoare șoferul fu lângă copilul care rămăsese cu limba scoasă, încremenit, la doi pași de botul automobilului. ― Rupe-i urechile, Rudolf, să se învețe minte, blestematul! strigă domnul cu bărbuță din mașină. Șoferul zgâlțâi zdravăn urechile băiatului, îi mai arse și câteva palme peste cap și apoi îl azvârli pe podeț, lângă portița în dosul căreia Nicu amorțise de frică cu gura căscată și lumânărele sub nas: ― Acolo să stai, hoțule, nu înaintea mașinilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
inimii în piept și, după un răstimp ce i se părea nesfârșit, îi răsună în timpane, brusc și strident, cotcodăcitul indignat al unei găini în grădină, atât de clar, ca și când fereastra ar fi fost larg deschisă. Zgomotul acesta neașteptat îi zgâlțâi inima o clipă, dar îndată ce îl identifică, spaima i se transformă într-un sentiment de încredere. Întinse mâna spre mescioara pe care își pusese micul ei ceasornic de aur. ― Opt! murmură ea examinând cadranul. Cât sunt de obosită! Parcă nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a-și fi ridicat fața dintre sânii ei, călăuzit numai de lăcomia instinctului, o așeză încet pe spate, de-a curmezișul canapelei, încolăcindu-i mijlocul cu un braț, iar cu celălalt sprijinindu-se. Nadina își înfipse degetele în părul lui, zgâlțâind cu furie. Deodată simți mâna lui grea ca un mai între pulpele ei lipite, despărțindu-le și făcând loc genunchilor lui. Aceeași mână îi pipăi o clipă pântecele cu mișcări aspre. Nadina se zvârcolea neputincioasă sub greutatea bărbatului, legănîndu-și capul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să vezi dacă e ceva înăuntru? zise Dallas amintindu-și de urna goală. ― Un moment. Să mă uit. Făcu un pas spre specimenul pe care-l studia, îl atinse cu mâna. Nu se întâmplă nimic. Aplecându-se mai mult, o zgâlțâi de flancuri apoi de vârf. Pe suprafața ei nu era nimic ca un mâner sau ca o gaură de prins. ― Atingerea ei îmi dă o senzație ciudată, chiar și prin mănuși. Dallas se îngrijoră, ― Te-am întrebat numai dacă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-ar fi înăuntru, se ține bine. Își plimbă lampa pe rândurile de ovoide.) Poate găsesc unul care s-a spart sau a crăpat. În lumina lămpii costumului presurizat, o mică umflătură apăru tăcută în vârful formei ovoide pe care o zgâlțâise. O a doua erupție rupse suprafața de cupru, apoi altele, până formară niște crăpături. ― Nu sunt toate la fel, spuse Kane care nu observase nimic. Nici o cicatrice, nici o spărtură pe niciuna din ele. Dintr-o simplă întâmplare, întoarse fascicolul lămpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
minut cincizeci de secunde mai târziu, indicatorul de suprafață-gravitație pe consola lui Dallas căzu la zero. Strigătele de bucurie și de ușurare, explodară pe pasarelă. ― Am reușit! (Epuizată, Ripley se lăsă să cadă pe spetează.) Am reușit! ― Când ne-am zgâlțâit prima dată și când a început glisarea, n-am crezut c-o să reușim! exclamă Dallas. Ne și vedeam prăbușindu-ne pe munți. Oricum, ar fi fost mai bine decât să folosim hiperpropulsia și să abandonăm rafinăria! ― Nu era o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
capacul de plastic, în care Traian făcuse niște găuri cu un cui. Până la urmă l-am aruncat prin geamul de sus al spălătorului în tufișurile din spatele pavilionului nostru. Ne-am dus la culcare, dar abia ațipisem când m-am simțit zgâlțâit de cineva; în dormitor era agitație. La lumina a trei-patru lanterne îndreptate șovăielnic în toate direcțiile, am văzut că toți băieții se treziseră și se îngrămădeau grăbiți, în liniște, spre ușa dormitorului. "Nu-l treziți, nu-l treziți!", șopteau toți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-ar întîmpla. Eram deștept când a venit și a încercat ușa, dar m-am prefăcut că dorm și că nu aud. A început să bată mai tare, apoi să mă cheme, tot mai puternic, în cele din urmă să zgâlțâie ușa. Mi-a fost teamă să nu audă cineva și i-am deschis. ― De ce nu mă lași să, întru? izbucni Maitreyi cu fața în lacrimi, palidă, tremurând. Nu mai mă vrei? Am închis iar ușa și, așezîndu-ne amândoi pe pat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
începu să-și șteargă liniștit sângele de pe obraz. - Minunea e, reluă Făgădău, că nu știi ce te așteaptă. - Ba știu foarte bine: crematoriul. Dar ce folos, dacă nu vei fi și dumneata acolo, să mă vezi cum am să tremur, zgâlțâit de frig, și o să-mi suflu în pumni ca să mă încălzesc... Ieronim se apropie de ei și-i întrerupse cu blîndețe: - De-ajuns pentru azi. Doamna va vedea restul la premieră. Și, să sperăm, va înțelege... - Am înțeles mai mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în patru labe scara. Dâre inexplicabile de praf - observă - rămăseseră pe rochia neagră de catifea. De ce oare, se întrebă în mintea ei cu iuțeala unui fulger, de ce oare nu măturaseră de câteva zile casa ? Urca scara de-a bușilea, inima zgâlțâindu-i coastele, coșul pieptului, cu bătăile ei asurzite. Nu cumva acum avea să se deschidă o ușă, nu cumva tocmai acum avea s-apară de undeva Maria sau madam Ana sau mademoiselle Lisette ? Sau mai știe cine ? încet, în vârful
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
câmp, la depozit, zarva continua, dar mai slabă, oamenii mahalalei se trăgeau încet spre casele lor și, până să reușească birjarul să urnească trăsura, urmele nenorocirii rămăseseră înfipte doar în zid și în pământ. Întristătoarea pustietate a câmpului... în trăsură, zgâlțâit de frigurile emoției și oboselii, străbătând străzi ale orașului neatinse de bombe, am avut brusc senzația că simt cum se țese pe neobservate la loc păienjenișul care face lumea convenției și a iluziei. Ah, nu știu să exprim acest sentiment
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a ieșit aproape de la sine. În trei secunde sînt În holul corpului de gardă, unde a reușit să mă aducă Îmbrîncindu-mă. Vrea să-mi tragă un pumn, dar e telefonat și mă feresc. În corpul de gardă, alți veterani Îl zgîlțîie bine pe un răcan din altă baterie. Îl știu, e un tip destul de moale, e de undeva din Banat. Se amuză În timp ce el face genuflexiuni cu trei valize de lemn În brațe, e transpirat și i se citește spaima pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spunem În treacăt, vorbind Într-o limbă aproape fără sunete. Totuși, se pare că nu e cazul, deocamdată nu avem de ce să ne facem griji. PÎnă una alta sîntem artileriști. E sfîrșitul lui octombrie și toată Europa de Răsărit se zgîlțîie sub vîntul schimbării. Mátyás Szùrös, noul președinte maghiar, decretează noua titulatură a republicii, din care s-a pierdut epi tetul care enunța odioasa ideologie: Populară. Erich Honecker, președintele comunist al Germaniei Democrate, demisionează din funcție, invocînd „probleme de sănătate“. În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]