798 matches
-
pe bagaud unde se ascundea Eudoxiu. Acea scutură din cap energic. Nu știu. Poate știa Bassianus. Eu nu știu nimic. Metronius, care aruncase de acum ce mai rămăsese din tăciune, îl apucă pe bagaud de vesta de in și îl zgâlțâi cu brutalitate. Bineînțeles că știi! Haide, scuipă: unde e asasinul? Eucherius îl apucă de încheieturi, căutând să se elibereze, și atunci Maliban, care între timp adusese caii împreună cu Vitalius, îi trecu în spate, îl înșfăcă zdravăn de brațe și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l fac să spună care e clanul lui, domina. Faptul că nu vrea să-l dezvăluie e semn bun. Dacă, așa cum cred, bufnița asta e fiul cuiva de rang, va fi un ostatic prețios în mâinile noastre. Trebui să-l zgâlțâie încă o vreme pe băiat, înainte de a obține răspunsul la întrebarea sa; află astfel că tatăl său se numea Reinwalt. Se gândi imediat la faimosul taciturn și îi ceru confirmarea, dar Hippolita nu putu auzi răspunsul, fiindcă în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de îndată, scoase un suspin adânc de nerăbdare, apoi scutură din cap: — Atât de tare îți dorești să mori, soldatule? — Deloc. Și nici el. Arătând spre băiat, care zadarnic se agăța cu mâna liberă de brațul său înarmat, Mabertus îl zgâlțâi, mârâind: — Nu-i așa, băiețaș? Un cor de strigăte alarmate se ridică din grupul barbarilor adunați în curte. Reinwalt ridică mâna, cerând-i să se oprească. Nu! Așteaptă! spuse. Noi n-o să încercăm să intrăm; dar tu, în schimb nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
masa întunecată și înțesată de lănci a dușmanului. Sute de oameni, sălbatici, înaintau, alergând în lumina torțelor, care aruncau reflexe mișcătoare pe armurile lor și le luminau cu cruzime chipurile strâmbate de pofta nestăvilită de sânge și jaf. Maliban îl zgâlțâi de-un braț. Haide, Prefectule! îi strigă. Aici nu mai e nimic de făcut. Hai să plecăm! Atacatorii intraseră deja pe punte, tropăind asurzitor pe bârnele vechi de lemn, iar bagauzii îi primeau încântați, încurajându-i cu gesturi largi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în plus și tensiunea oamenilor s-ar fi eliberat nu în luptă, ci în panică și fugă. Nu ezită. — Cu mine! strigă. înainte! După mine! Se aruncă deci la atac, urmat de Milone și de Almirus, cu însemnul ce se zgâlțâia în vârful prăjinei, de Divicone, cu crucea sa, și de mii de descreierați ce alergau urlând și întinzând înainte țepușele lor. Strigătul pe care îl scoteau laolaltă umplu cerul ca un tunet, iar lui Metronius îi păru că un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
auzit. Nu știu dacă e adevărat. Instalată strategic la geam să vadă strada. Cu fața spre apus, ca soarele să lumineze tot bulevardul. E atentă mai mult la mișcările, la viața străzii decât la munca prestată. Trec mașini și se zgâlțâie obloanele vechi. Parchet ros. Cartiere care aduc a oraș vechi de provincie. Amândoi sunt îmbrăcați în niște halate albastre. Clienți sunt destul de puțini. Două ore, cât am stat acolo, n-a venit nimeni. Nici măcar nu s-a uitat cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mă uit mai bine, jos într-un coșuleț, refuzase o monedă, probabil mai deformată. Hai să băgăm alta, haț s-a ridicat bariera, Doamne ce deștepți suntem! Mergeam pe autostradă pe partea proștilor, ne claxonau și tirurile. Mergeam de se zgâlțâiau și tablele de pe Dacie și era nouă. Aveam 140 liniștit. Mai încolo, altă barieră, pregătește banii, când, haț, îmi dă un tichet parcă-l văd și acuma. A, e bine, asta e fără bani! După n kilometri iar barieră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pe perete apărea chipul tău și în spatele nostru dracii care făceau hi, hi, hi, hi. Și scheleți, și fantome. Să te strângă de gât. Cu vrăjitoare zburând. Tot nu sunteți convinși? Acum ajungem în focul iadului. A început să ne zgâlțâie, făceau scaunele cu noi ca toate alea. Fi-miu’ chiar se speriase, fugi, mă, tu nu vezi că sunt prinse cu sfoară. Pe el l-a înspăimântat treaba că într-adevăr s-a văzut chiar pe el. Nu că râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Acuma apăsați accelerația și ambreiajul pînă în podea și țineți contactul pînă vă fac eu semn, zice Sena. — Nu ți-am spus!? Ți-am spus eu! începe să țipe de bucurie domnul Președinte, simțind brusc vibrația motorului turat la maximum zgîlțîind volanul. Nu ți-am spus c-o să pornească pînă la urmă? se bîlbîie în timp ce garajul se umple cu gaze de eșapament, era păcat să ne fi dat bătuți așa de ușor, ești mare Sena, ai văzut că te-ai contrazis
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-o la prima cheie, a fost nevoie de puțină bibileală, își amintește Petrică, darmite ditamai revoluția, e de nțeles. — Paștele mă-sii, înjură Sena dîndu-și seama că intră într-un sector de asfalt plin de gropi. Automobilul începe să se zgîlțîie din toate încheieturile, să ocolească craterele dintr-o margine în alta a carosabilului. Parcă am fi în țara nimănui, zice, pe drumul ăsta n-a mai pus nimeni mîna de cînd a fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe care era afișat orarul, lipită cu bandă adezivă la colțuri direct pe tocul ușii. Ce-o mai fi și cu gluma asta proastă? Unde s-a mai pomenit orar la non stop? Se enervă și mai tare, începu să zgîlțîie clanța, să izbească cu pumnii și picioarele în ușă, doar, doar o să-l audă cineva dinăuntru. — Ce te-apucat? Vrei să rupi ușa? reuși să citească pe buzele lui Timișoara care începu să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din pielea lui. Plantată în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci grozave, mai mari decât un garaj, plescăie pe pământ, zgomotoase. Fiecare strigăt din gâtul ca o peșteră zgâlțâie ziduri și sparge geamuri. Departe, la câteva cvartale mai jos, se zbate coada fiarei naufragiate. Strânsă în chingi de case, țintuită de refluxul ăsta instantaneu. Deasupra, kilometri de aer apasă în jos așa de tare că balena nu poate respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
multă activitate. Lișița-albastră, uite-o acolo. Rața-cu-frigare. Cufundarii au apărut mai devreme anul ăsta, din nu se știe ce motive. Uită-te acolo! Aia nu-i o pasăre phoebe? Cine ești? Vino înapoi, nu văd cine ești! Vechiul pod se zgâlțâia, iar ea își strecură mâna pe sub mâneca hainei lui. El se opri și o măsură: un accident șocant. Ea se uită în jos și-și văzu mâna bălăngănindu-se ca a unei școlărițe. Valentine’s și Memorial Day la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bilețelul. —Uită-te la chestia asta, Mark! Nu sunt singura care a avut grijă de tine. Terapie spontană. Știa că trebuia să-și revină mai mult înainte să plonjeze înapoi în accident. Dar se gândi că asta l-ar putea zgâlțâi și l-ar putea readuce în simțiri. Într-un fel, și-ar dovedi și ea autoritatea. Strânse în mână hârtia și se holbă la ea. Își miji ochii de la diferite distanțe, apoi i-o dădu înapoi. —Spune-mi ce scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de colo. Nu se obosește să-i corecteze. Petrec mult timp ascultând CD-uri cu mixări de piese pe care Duane le downloadează și le copiază. Cât timp Mark a fost plecat, s-au întâmplat multe cu muzica. Cântecele îl zgâlțâie. Doamne! Voi ascultați chestia asta? E cea mai ciudată chestie pe care am auzit-o vreodată. Ce-i asta, country metal? Asta-l supără pe Rupp. Nu te mai agita și pune-ți urechile la treabă, Gus. Country metal! Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-o țină în brațe. După o vreme, ieși la suprafață, ștergându-și chipul umed și roșu. — O să trebuiască să-mi cumpăr lenjerie complicată de pe internet sau chestii de-astea? Izbucniră într-un râs sugrumat, înfierbântat de compasiune. Întâlnirea îi zgâlțâise mai rău decât își imaginase Weber. Sylvie rămăsese înduioșător de egală cu sine, iar el își dădea palme pentru prostia lui de fiecare dată când ea îi zâmbea curajos. După treizeci de ani, ar fi trebuit să primească vestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar înainte să ajungă lângă el, Karin Doi calcă frâna. Îl ia cu: unde-i copacul? A dispărut platanul. Ăla de l-ai plantat tu cu tati când am împlinit eu doisprezece ani. Mă rog, la început asta-l cam zgâlțâie. Știe ce și când au plantat. Dar în fine, uite cum stă ciotul acolo. Și oricine din oraș i-ar fi putut spune. Proștii ăia de Schluteri, care au plantat un copac mare, care consumă multă apă, când ei n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
El o încearcă: încuiată, deși înăuntru nu-i decât rahat de șoarece și vopsea scorojită. Se uită la ea, fără să ofere nimic. Nu mai ții minte? întreabă ea. Și se duce drept la șipca desprinsă din stânga ferestrei și o zgâlțâie puțin, că e ruginită. Până la urmă o deschide și apare cheia de rezervă. Cea despre care nici nu pomeniseră familiei care s-a mutat aici după ei. E foarte posibil să-i citească undele creierului. Scanere wireless, vreo inovație din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o mână dacă Gerald Weber, scriitor-vedetă, sfânt decăzut al cunoașterii neurologice, ar fi devenit o efigie a falsei empatii: era imposibil să-i explice. El se pregătește pentru reacția ei, dar nimic nu-l pregătește pentru cât de tare o zgâlțâie vestea pe femeie. O primește ca o Cassandră amorțită, care intuiește deja tot ceea ce el n-a recunoscut încă. —Ce-i poți face tu? Poți face tu ceva ce doctorii de-acolo nu pot? Îl întrebase același lucru în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiecare ogradă. Bunicul tău a scos boul afară din grajd. Cu boul mă deprinsesem eu bine, era vânjos și se mișca fără grabă, ani de-a rândul îl mânasem pe câmp. A venit pe urmă bunica ta și m-a zgâlțâit cu putere. Nu scotea niciodată vreo vorbă. Eu m-am dus desculț la bucătărie și m-am spălat deasupra ligheanului, pe care ea mi-l umpluse dinainte cu apă. Apa era rece și limpede, era apă de la fântâna noastră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
respira. — ... Și m-au chemat la agie să-mi ridic mortul, pe bărbatul meu cu cununie, pe Nicos. Nu împlinisem șaisprezece ani și când l-am văzut spânzurat, cu cămașa albă însângerată, cu unghiile smulse, m-a apucat un tremur, zgâlțâiam toată, dinții îmi clănțăneau de nu mi puteam propti fălcile una într alta. Mă simțeam vinovată, toată vina mi-o luai asupra mea. Și ca și cum aș fi vrut să-mi cer iertare de la mort, mi-am ridicat privirea să-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și umărul drept. Aud aiureli. Parcă boierii din divan ar râde în hohote: „Cum să nu te doară umărul, Brâncovene, dacă ți-a pus Kuciuk Selin năframa neagră pe el?! Ha, ha, ești mazilit, Constantin bei”. Domnul începu iar să zgâlțâie. Tremura de-i clănțăneau dinții în gură. Marica mai întinse un macat peste el. Ușa se deschise, lăsându-i să intre pe Constantin, Stanca și Ștefan. Vodă-i zări prin semiîntunericul odăii și, încercând să le zâmbească, scoase un vaiet
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi stârnea admirația. Cu caractere latine, ba chiar redactată în latinește, conținea lista inamicilor voievodului valahilor. Pe măsură ce citea, spătarul simțea cum i se strecoară un fior în lungul șirei spinării și se concentră din toate puterile ca să nu se lase zgâlțâit de tremur. Negru pe alb, înșiruiți în ordinea patimii care-i antrena în ură, dușmanii lui vodă ocupau toată foaia. În capul listei era țarul Petru, apoi Ludovic al XIV-lea și în dreptul lui, subliniat cu două linii era numele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l cheme pe doftorul neamț care sta la Afumați. Până să vină doftorul, spătarul Mihai se liniști. Palid la față, întors cu spatele spre odaie, își sprijinise capul de brațul așezat în unghi pe pervazul ferestrei. Un frison îi zgâlțâia tot trupul. Avea senzația că se va prăbuși tavanul, că se va deschide pământul ca să-l înghită. În minte, cu o viteză din ce în ce mai mare îi revenea ca pe un cerc aceeași întrebare: cum adică, din toată politica prudentă a lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prin programe de guvernare )! Tzara și Brauner, Brâncuși și Geo Bogza, Gellu Naum sau Ionesco au rămas În istorie. Fiindcă avangardiștii au locul lor, bine stabilit, În culisele culturii. CÎteodată, ies și-n luminile rampei ! Tot respectul, pentru asta! Avangardiștii zgîlțîie comodități și prejudecăți ; duc arta spre o necesară prospețime ; revigorează mișcări (curente) pîndite de anchilozare. Respectul meu suplimen tar, pentru asta! Recent, am fost invitat să vorbesc, la Iași, la interval de numai două zile, despre două cărți cu titluri
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]