448 matches
-
Trecând pe strada principală, unchiul și-a apropiat calul de al meu pentru a-mi șușoti la ureche: Dacă îți spune cineva că zgârcenia este născută din lipsuri, spune-i că se înșală. Birurile sunt cele care au dat naștere zgârceniei! Nu departe de Sefru, caravana a luat-o spre trecătoarea prin care trece drumul către Numidia. Două zile mai târziu, ne aflam în inima pădurii, lângă ruinele unui vechi oraș numit Ain el-Asnam, Izvorul Idolilor. Era acolo un templu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asemenea sumă? — Există în ținutul ăsta bogății nebănuite, însă oamenii le ascund și nu încearcă să le facă aducătoare de bani, de teamă să nu fie jefuiți de cârmuitori. De ce crezi tu că evreii din țara asta sunt acuzați de zgârcenie? Pentru că cea mai mică cheltuială, cea mai măruntă etalare de bogăție le-ar pune avutul și viața în primejdie. Acesta este și motivul pentru care numeroase orașe de-ale noastre mor, iar regatul nostru sărăcește. În calitate de reprezentant al suveranului, interlocutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe Salam cu mâna stângă și însușindu-și colierul cu dreapta. Se retrase. Se gândi că evenimentele semănau cu o scenă din jefuirea unui oraș antic: o orgie condusă nu de poftă, ci de lăcomie, participanți cu chipuri schimonosite de zgârcenie, dând frâu liber unei dorințe care fusese înăbușită vreme de decenii. Deodată fu împins din nou înainte: sosise un nou grup de tâlhari, care se îndrepta spre scări. Salam fu prins în mulțimea care cobora pe scări: se răspândise zvonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sacrificiu și cu. dragoste chiar... N-a fost ușor. N-a fost puțin lucrul să vă aduc până aici, în bună stare și nevătămat... Credeți-mă! Puneți-vă în locul meu... ARTUR: Nu vreau! GARDIANUL: Luați aminte ce vă spun. Această zgârcenie vă poate fi fatală. ARTUR: Accept să fiu omorât, dar nu accept să fiu jefuit. GARDIANUL: Ascultați-mă cu atenție! Sunt unul dintre puținii oameni care vă vrea binele. Se vede că n-ați mai fost niciodată osândit. Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de călugăriță și degaja un miros vag, dar de neuitat, de cafea și putregai. Ne Îngrozeam când trebuia să ne felicite de zilele de naștere și de onomastică, sărutându-ne pe umăr, după obiceiul iobagilor. Cu vârsta devenise de o zgârcenie patologică, Îndeosebi În privința zahărului și a dulcețurilor, și de aceea au intrat treptat În vigoare, cu aprobarea părinților mei, alte reguli domestice, ținute În secret față de ea. Fără să știe asta (i s-ar fi frânt inima dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
unora lipsiți și întristați! Acolo, unde este unire și lucrurile se fac cu dragoste, mână de la mână, puțin cu puțin, se fac lucrări cu adevărat mărețe. ...Dumnezeu răsplătește mila și dărnicia omului și aici pe pământ, și sus la cer. Zgârcenia, însă, este pedepsită la fel de Dumnezeu. Celui ce dă i se va da, iar celui ce nu dă i se va lua și ceea ce mai are.” „Vânzătoarea” - se revine la o temă constantă: viața de familie, care este binecuvântată prin nașterea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tine la cer, dar tot ce dai, vei afla neapărat acolo sus. Căci cel ce dă lui își dă și cel ce face lui își face. Dumnezeu răsplătește mila și dărnicia omului și aici pe pământ, și sus la cer. Zgârcenia, însă, este pedepsită la fel de Dumnezeu. Celui ce dă, i se va da, iar celui ce nu dă, i se va lua și ceea ce mai are. Vânzătoarea Tatiana îndrăgise profesia de vânzătoare încă de când era mică, să fi avut vreo șapte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
am să-l îndemn să deschidă geanta. Ce o fi, o fi! Poate că în libertate, se vor simți mai bine, vor fi mai fericiți? Partea a III-a Cu toate că în ultimele două zile soarele s-a arătat mai cu zgârcenie, căldura acumulată în timpul verii încă se menținea până și în cămările gospodarilor, iar muritorul de rând nu primise nici un semn de la mama natură că vremea se va înrăutăți. Bidaru, ca și mulți alți trecători din preajmă, plecase după mici cumpărături
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
numai că aceștia nu au știut să le administreze. După ce au vândut tot ce se poate vinde, casa, curtea și grădina au fost lăsate în paragină încât, după câțiva ani, au ajuns în situația descrisă mai sus. În schimb, din zgârcenie, aduna tot ce găsea în cale, ticsindu-și camerele și curtea cu tot felul de hârburi pe care Primăria, din când în când le încărca în remorcă și le ducea la groapa de gunoi a orașului. Cât despre fiica ei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nimica, doar, cu privirea o îndeamnă la vorbă. Tânăra femeie oftează, își netezește fusta cu palma, ușurel, și te privește cu ochi senini. - Mama o murit cu mânie pe mine... Tata, tot nu vrea să mă ierti!... povestește ea cu zgârcenie, și zâmbește trist. Tace dintr-o dată, cu sfială, și se uită într-o parte. - Toma, tătâne-su, îi om hain la suflet, încî mai țâni mânii!... Intră în vorbă bătrâna, oțărâtă de parcă a băut oțet. Câte-o datî, mai vini
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întrebat câte ceva, te privea mereu pieziș, cu niște ochi exagerat de iscoditori, de parcă te-ar fi bănuit că încerci să afli de la 150 Rareș Tiron dânsul cine știe ce secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la întrebări sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc să-l schimbe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
stânjen ar echivala cu un ster. Adică un metru cub. Așa că sfințiile lor nu se puteau plânge de lipsa sării. ― În popor e o vorbă, părinte. ― S-o auzim. ― Dacă mănânci sărat, umbli noaptea prin sat... ― Cred că primeau sarea cu zgârcenie, fiindcă una-i satul și alta-i pustiul... ― În 1734 septembrie 10, “Io Costantin Nicolae (Mavrocordat) voevoda, Bojiiu m(i)l(o)stiiu g(o)sp(o)dari Z(e)mli Moldavscoi” scrie: “Facem știre tuturor cui să cade a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o să te dea afară? întrebau colegii. Mă pricep la oameni. Totuși, nu se știe ce zace în... Este însărcinată. O să-mi dea afară și copilul? Spre surprinderea tuturor, căsnicia a mers. Copilul era o minune și Rîmbu era fericit. Dispăruse zgîrcenia, avea încă o normă și Diana și-a luat serviciu. Nimeni n-a remarcat vreo fisură în căsnicia lor. Doar într-o noapte, venind de la gară pe la ora două, l-am văzut pe o bancă în fața blocului. Dar... ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să intre. În vreme ce toți ne uitam nedumeriți la lacătul de pe ușă, șeful ne ceru să-l urmăm. Am dat colțul casei și, încălecînd o ușă scoasă din țîțîni pusă de a curmezișul, am pătruns într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-acolo intrarăm într-o odăiță fără foc, lipită cu lut. Mirosea a aer înghețat. De sub oghealul din care se ițeau șomoioage de lînă, ne privea, speriat și mut, un moșneag îmbrăcat în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de multe în ziua de astăzi. Dar noi sigur o să știm și singuri, că doar suntem părinții lor. Ei, uite că Otti al meu s‑a‑nveselit iar, bravo! El îi spune să toarne în pahare, dar nu așa cu zgârcenie ca ultima dată, la urma urmei bacșișurile sunt bune, deși, în fond, umilitoare. Dar situația s‑a schimbat și incompetența e în frunte. Băutura te face să uiți și e bună pentru sucurile gastrice, că tot nu poți să pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
conferă o oareșcare prestanță. O personalitate puternică înseamnă un cearceaf de piele. Cum de nu mi-am dat seama de lucrurile astea până acum? E atât de evident! Ani de zile mi-am ținut pielea cât mai aproape de corp, cu zgârcenie, de parcă cine știe ce scofală ar fi fost asta. Acum, ajunsă la o maturitate mintală rezonabilă, mi-aș dori ca după moarte să fiu belită, iar pielea mea tăbăcită să acopere un întreg perete al sălii de concerte din cartierul nostru. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca orice restaurant cu specific tradițional. Unele profesoare erau renumite pentru spiritul lor culinar: una pentru plăcintele cu varză, alta pentru brânzoaice, alta datorită salatei de vinete care îți lăsa gura apă. Drept e că existau și dascăli faimoși pentru zgârcenia lor gastronomică. Oricum, tot chichirezul era să ajungi la timp în cancelarie. Cel mai indicat era să fii acolo înainte de a se suna de ieșire. Doamne ferește să uiți că e pauza mare și să mai întârzii cu vreo explicație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
seama că nu avea pic de simț al umorului. Ca să poți râde relaxat, nu la comandă, trebuie să știi să pierzi, să deguști eșecul cu aer de cunoscător. C XXVIII Mesajul de la Cristina ridica anumite semne de întrebare cu privire la: 1.zgârcenia lui Leo, 2.episodul cu profesorul sorbonard, pe care i-l povestise și ei. La primul punct, Cristina amintea de faimoasa poșetă roșie, în care fratele său ținea economiile casei, pe când erau copii. Mama lor, rănită în dragoste, își dregea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
făcut mâine instalat pe căruță. Pentru Îndeplinirea acestei misiuni cei doi au primit hrană rece pe o săptămână și au fost plantați Într-o gară din stepă. De-a lungul celor 168 de ore În care hrana rece drămuită cu zgârcenie le-a amăgit foamea, caporalul și sergentul-major n-au reușit să convingă nici un șef de tren să le Îmbarce căruța. Aceia aveau alte griji și nici n-aveau loc pentru căruța lor. Ce vor fi vorbit Între ei cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
zi și noapte. Opera, Cercetarea e un monstru cu gura larg deschisă, care așteaptă să-i arunci înăuntru familia, bucuria ta de zi cu zi. Pentru că cercetarea adevărată te vrea nefericită, te vrea frustrată și suferindă ca să-ți dea, cu zgârcenie, câteva rezultate, desigur, inegalabile. „Cum o să faci ?“, sunt întrebată din această zonă înaltă. „O să stai cu mâinile pe taste și-o să legeni copilul cu piciorul ?“ Da. De fapt chiar asta o să fac. Și m-ar ajuta destul de mult dacă societatea
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
vag; el nu distinge destul între larghețe și risipă. Pentru a face lucruri mari, spune el, un principe trebuie să treacă drept generos și chiar să fie astfel". Nu cunosc nici un erou care să nu fi fost generos. A afișa zgîrcenia înseamnă a spune poporului: Nu așteptați nimic de la mine, vă voi plăti prost serviciile; ar însemna, astfel, să stingă ardoarea pe care orice supus o are în mod natural în slujirea suveranului său. De bună seamă că numai omul econom
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sate, realiza ceea ce Grigore râvnea și nu putea din pricina bătrânului. De altfel, și tatăl lui Victor la fel s-a împotrivit. La Craiova, unde s-a născut, a trăit și a murit, a fost socotit printre oamenii cei mai bogați. Zgârcenia lui a rămas proverbială. Numai după moartea bătrânului a putut angaja un administrator specialist, a introdus mașini care să micșoreze mâna de lucru, a început în sfârșit o exploatare mai modernă pe proprietățile ce-i reveniseră lui. Mare parte a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zestre cel puțin egală. Tecla, însă, afară de nume și frumusețe, n-a avut avere. Era fiica președintelui Curții de apel din Craiova, Nicolae Postelnicu, vlăstarul unei vechi familii boierești, sărăcit de tot. Cu toate că moștenise virtuțile economice ale tatălui său, inclusiv zgârcenia, lui Victor îi plăcea să se mândrească, mai mult chiar decât cu experiențele agricole, cu biblioteca lui și cu colecția de pictură ce și-o înjghebase de câțiva ani și pentru care nu se codea a cheltui, ba și a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce aparțin acestui mediu. Ea se singularizează nu numai prin statutul social al adolescentei orfane al cărei viitor este hotărât de străini (Părinții Otiliei), ci și prin codul ei moral și comportamental. Astfel, prin contrast, devin și mai evidente mediocritatea, zgârcenia, lăcomia și meschinăria unei lumi de parveniți căreia îi aparțin cei din clanurile Tulea, Rațiu, Giurgiuveanu. Firul epic principal urmărește tema moștenirii, dezvoltând un conflict de interese între rudele bătrânului Costache Giurgiu veanu și fiica lui vitregă, Otilia, pe care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
elemente ale unui schelet exterior care îi susținea vulnerabila structură sufletească: "Urît, deștept, [...] îngîmfat, amoral, leneș. Ura pe oricine avea bani, situație; disprețuia pe toți ceilalți" așa îl percepea Grigore Ghica în cartea sa Grigri iar Barbu Cioculescu îi subliniază zgîrcenia pe care o cultivă inclusiv după căsătoria care îi asigura ceea ce în stil oficial se numea profesiune proprietar: "...urmărește cu strășnicie restituirea celei mai neînsemnate datorii, reclamă un birjar care-i taxase prea piperat o cursă cu trăsura, obținînd prin
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]