466 matches
-
american” sau speculațiile unor filozofi existențialiști. Deși credem în „succes” și nu întoarcem ipocrit fața atunci când se pune această problemă, afectând nu știu ce „necesități interne, misterioase”. Gloria, succesul sunt daruri ale lumii în care ne aflăm, ne mișcăm, ale societății, altfel zgârcită în daruri. Și noi știm - și am știut și altădată, când am acceptat și apoi am refuzat, cu un gest sinucigaș social, prerogativele și „gloria” unui aparat exersat mai ales în dezinformare și opresiune! - să apreciem succesul, gloria reală, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
părea cam exotică. Făina de grâu necernută îi apare ca ceva neserios unui așkenazi talmudist, moștenitor al Luminilor. Cuvântul care o desemnează, în ebraica modernă, înseamnă "vrăjitor". Dar chiar așa stând lucrurile, noi vizităm muzeul Artelor primitive fără a ne zgârci în privința semnelor de respect datorate vrăjitorului papuaș care trece pe acolo împodobit cu pene și cu coliere. Mănăstirea are un nume foarte potrivit, Sfânta Maria a Învierii. Maria, fiică a Sionului, înflorită pe ramura lui Iesei, trăsătură de unire între
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Punctual, riguros în toate până la a părea pedant, chiar tipicar, pretinzând respectarea întocmai a angajamentelor luate de fiecare, a sumarelor, a planurilor redacționale în comun întocmite și acceptate, verificând la sânge statele de plată, cheltuielile curente, cursele șoferului etc., deloc zgârcit în observații, în reproșuri inechivoc adresate, glumind mult mai rar decât se aștepta de la el și fiind mai degrabă „acru“, „antipatic“, poetul contrazicea flagrant, iar pentru unii scandalos, imaginea care se impusese despre el în viața așa zicând civilă. Dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de aspecte sunt obligatoriu legate de faptul smulgerii din natură a unei bucăți de teritoriu: orașul. Dacă tot Împiedicăm exercitarea suveranității naturii pe acest teritoriu, atunci s’o suplinim Întru toate, indiferent cât ar costa aceasta. La ce să ne zgârcim? În fond, natura nu ne-a cerut atunci nici un preț. Dar poate s’o facă oricând. Mai concret, e vorba de curățirea și mai ales evacuarea zăpezii. Din mai multe motive. Unul ar fi evitarea unor accidente specifice, În care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În urmă. Nu că ar fi mai “proaste”, dar cuplarea lor directă la o sursă inepuizabilă de energie - Soarele - le-a permis să aștepte mai mult Înainte de a face un salt calitativ ca reacție la schimbarea condițiilor de mediu. Mai zgârcit cu energia, animalul n’a avut prea mult timp de gândire. Dacă animalul a dobândit pluricelularitatea În ocean și a urcat pe uscat În această stare, planta a dobândit aceeași pluricelularitate mai târziu, când era deja pe uscat. Că În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și crem, de la care se prăpădește moșii și babele repede. Albastru, un calm celest La toate proiectele prezentate de artiștii orașului, primarul Marinache venea cu aceeași vorbă: „Da’ idei mai ieftine n-aveți, mă, băieți?“. Nu c-ar fi fost zgârcit, însă nu înțelegea de ce un cal de bronz trebuia să coste cât o herghelie natur și, mai ales, de ce toți sculptorii îi vroiau călare pe Vasile Cârlova, Mihail Sadoveanu și compozitorul local de marșuri Manolache, mort de tânăr într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vedea pe sine ca insulă a celor pedepsiți fără vină de români. Că doar românii cu Antonescu al lor fuseseră, la fel ca și ei, aliații lui Hitler. Ca orice populație țărănească, fiind prin însăși dispoziția lor naturală îndeajuns de zgârciți la vorbă, țăranii aceștia erau în mod suplimentar reduși la tăcere de ceea ce se numește istorie. Au devenit umili pe din afară, trebăluind ca niște ființe desăvârșit dresate pe ogorul statului, care până nu demult fusese proprietatea lor privată. și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Sau, exact ca în complexul Regie din București, intermediază în vederea obținerii celor mai bune camere, cele ce se găsesc spre capătul culoarelor (mai liniștite deci) sau orientate spre sud (mai luminoase, detaliu important într-o țară unde soarele este cam zgârcit cu lumina). Un simplu cui găsit pe holul universității și-a recâștigat toată valoarea lui de cui, pentru că-mi va permite să agăț de el umerașul cu haine puse la uscat. Aici spălatul rufelor la mașinile de la subsol are un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ce se nimerea, trei mere, trei gutui, șase nuci, trei eugenii, o pungă de bomboane acrișoare. La începutul școlii, prin septembrie, mai adăugam și trei pere sau struguri din grădină. Dimineața, când o verificam pe băbuța dacă nu s-a zgârcit la ceva, ea se mira cum rămâneam tot mică și jigărită, când mănâncam atâta. Era sigură că am limbrici și seară de seară mă punea să beau lapte călduț cu usturoi pisat. Îl înghițeam greu, cu gândul la eroii copii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de tine. I-am spus că ai de lucru. A zis ceva? mă interesez eu. Da: "bine, mulțumesc!" și a închis. Așa-s femeile: zgîrcite la vorbă, intervine Vlad. Chiar și cînd iubesc. Dar mai ales atunci! Dacă femeile sînt zgîrcite la vorbă, se aude în interfon vocea Brîndușei, văd că bărbații au ce vorbi. Chiar și-n clipe dificile. Mă iertați! se aude vocea lui Ion. Nu vă observasem... Arunc o privire spre Vlad și-l văd cum tresare, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Drăgan” loc="Iași" data =”4 august 1968”> Dragă Costel, Am ajuns cu bine în „dulce tîrgul Ieșilor”. Ceva deosebit nu este în viața literară. Poate zilele următoare ne vor rezerva ceva surprize, dacă celebritățile scriitoricești ale Iașului nu vor fi zgîrcite. Îți trimit, spre lectură, distracție și observații, două polemici. Prima e răspunsul la „clarificările” criticului satiric. Ce-am însemnat cu creionul, voi scoate. Stau în dubiu la fraza de început. Ce părere ai? Ce crezi că ar mai trebui scos
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
altă parte. Cum altfel să explic faptul că am amintiri atît de puternice despre filme ca Lumină de gaz, Rancho Notorious, Casablanca sau Jezebel, deși la vremea aceea am resimțit ca pe un junghi de foame felul în care se zgîrceau cu focurile de armă și croșeele în figură ? Probabil că nu era doar ceva din aerul lor ; era ceva și-n aerul din casă atunci cînd se dădeau aceste filme. Pe cele mai multe le-am văzut cu sora și cu bunica
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
plecau. Deci, într-un Divizion noi aveam cam 140 de militari în termen, dar numărul mai fluctua fiindcă mai plecau la Școala de gradați la Târgoviște. Vreau să spun că, pe săptămână, plecau cam cinci-șapte militari în permisie, atât. Foarte zgârciți la permisii. M. M.: Da, erau un procent de 10%, mai ales că aveau și sarcini operative. S. B.: Asta tot timpul ni se spunea, că suntem unitate operativă. Plus că mai erau și cei cu pile care luau rândul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nu este în niciun caz detaliul anatomic. Suceala lui Cănuță nu este una anatomică, ci ține de „firea” personajului așa cum sunt și sucelile actorilor poli- tici precum Cațavencu și care corespund unui caracter tranzacțional al personajelor caragialești. Caragiale este chiar zgârcit cu amănuntele fizice cu privire la personajele sale, îl descoperim uneori atent la îmbrăcăminte, dar aten- ția ține de evidențierea ulterioară a unei body language. Nici moravurile societății în care trăiesc personajele sale nu sunt excentrice, însă discursul acestor personaje le redimensionează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
roluri care nu-ți vor da posibilitatea unei evoluții, te vor obliga să te repeți, lucru care ar putea duce la plafonare, ca să nu mai vorbim de cabotinism. Despre Iordache pot spune că-l așteptam a fi un Joshua mai zgârcit în manifestări civice și mai puțin șugubăț. Aveam și aici nevoie de un mister; căci în rolul maestrului a reușit cu foarte mare finețe acest lucru. Este curios faptul că, față de Valeria Seciu, n-am aceeași suspiciune, ca și față de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
politic). Identificat) Inc) total cu guvernul Israelului, Golda Meir nu vrea s) ofenseze său s)-și fac) dușmani printre susțin)torii americani ai ț)rii sale. Cuvintele ei amabile la adresa președintelui Nixon și a altora sunt, probabil, sincere, Ins) este zgârcit) cu cititorii s)i, c)rora nu le ofer) ceea ce le-ar fi putut oferi. Încercând s) afl)m care sunt sentimentele ei mai profunde, c)ut)m În zadar rațiunea acestor amabilit)ți. M) Îndoiesc c) Teddy Kollek Își
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
două? Mă dezamăgești, cumnățele. Unde mai pui la socoteală că te mai ușurezi de păcate. De multe ori m-am întrebat: "Atunci, la Baia, oare care a fost prețul vânzării Moldovei?" Mateiaș, cu săgeata ceea, nu cred că a fost zgârcit pentru așa o facere de bine... Isaia își aruncă ochii în pământ, să nu-l trădeze căutătura: Dumnezeule! Cât o să mă mai chinuiești, Doamne?! Te joci cu mine, ca pisica cu șoarecele! Încaltea, taie-mă! Și gata! Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cetluit să nu cadă, și calul îl ducea până acasă unde, în fața porții, necheza din toate puterile, semn că preuteasa trebuie să-l elibereze de povară și să-l ducă, ca și pe popă, la culcare. Popa nu era zgârcit, preuteasa da. Aveau porci mulți dar mai ales o scroafă castrată, grasă. Vasile, Mișa și alți prieteni din sat i-au pus gând rău scroafei, așezând-o cu gândul, bucăți pe jăratec. și de la gând la faptă a fost puțin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se ocupa cu vânzarea clandestină a cărnii pe care o procura de la complicii ei. Cu ceva bani în plus, mă aprovizionam mult mai ușor cu cele necesare hranei de zi cu zi. Același lucru făceau și alții. Oamenii erau foarte zgârciți datorită crizei. Îmi amintesc de vecina de palier care, atunci când i s-a stricat congelatorul, a pus la mine niște carne pe care, din neatenție am consumat-o, crezând că-mi aparține. Când mi-a cerut-o, nu am avut
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și simplu pentru a contabiliza cu cât ar crește averea lui Maiorescu dacă ar deveni curatorul poetului, mai exact spus: pentru a scădea din această sumă chetele organizate ulterior și a obține venitul net. Este cazul?! Că Titu Maiorescu era zgârcit, se știe. Dar averea sa era destul de frumoasă. Când va divorța de Clara, peste câtva timp, ei îi va lăsa 100.000 în numerar; fiicei sale îi va asigura o rentă de câteva mii pe an. În câteva scrisori privitoare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
prietenul la meciul de fotbal? (Cere detalii. ) FIUL: Nu. TATĂL: Pentru că nu ți-am cumpărat punga aceea de bomboane? (Cere detalii. ) FIUL: Da-a. Toți ceilalți copii au primit înghețată și bomboane, numai eu nu. MANDY: Bărbate, da' tare ești zgârcit! TOM: Ce-am făcut rău? Nu i-am dat ospătăriței destui bacșiș? (Cere detalii. ) MANDY: Nu, nu de asta TOM: Crezi că ar fi trebuit să chem un taxi? (Cere detalii. ) MANDY: Păi, se cam profilează o plimbare îngrozitor de lungă
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Radu Petrescu) și după aceea la amintirile din școala de Literatură, unde N. a fost (prin 1954 sau 1955) elev. Ajuns aci, mi-l atacă întîi (deși știe că-l prețuiesc sau, poate, tocmai de asta!) pe Grigurcu, pentru că „era zgîrcit și naiv”: odată a primit de-acasă o lădiță cu unt, dar n-a dat o bucățică nimănui, l-a ținut pînă s-a alterat, ba se mai și mira că la căpătîiul său miroase a rîncezeală! Despre Labiș îmi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe an ca și când îmbolnăvirile pot fi planificate. Au fost numeroase cazuri când medicilor li s-au imputat certificate medicale pentru că au depășit numărul de zile de concediu medical ce aveau dreptul să le acorde. În aceste situații, medicii devin foarte zgârciți în acordarea concediilor medicale bolnavilor și în final cei ce suferă sunt oamenii bolnavi. Ca urmare, morbiditatea generală a crescut, capacitatea de muncă a muncitorului se reduce și în final economia națională este cea care pierde. Alimentația bolnavilor în spitale
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
una singură, nici din greșeală, deși era sezonul lor. Mergând prin piețe, ne-am putut da seama de groaznica mizerie a agriculturii socialiste. Un țăran ne-a spus: Noi suntem de vină, domnule, noi. Dacă acum 15 ani eram mai zgârciți cu aplauzele noastre, azi stăteau lucrurile cu totul altfel la noi în țară. Ne-am întâlnit și-am stat de vorbă cu o mulțime de prieteni și de cunoștințe. Toți erau de părere că în România nu se găsesc alimente
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
zile, trei...”) pe care - refren temporizant - domnitorul le invocă mereu. E intervalul de care ostatecii sloboziți din captivitate au trebuință pentru a se înapoia teferi în țară. Fragilitatea părelnică a lui Vlaicu, docilitatea lui pusilanimă, măgulelile, la care nu se zgârcește, reușesc să înșele într-o măsură vigilența Doamnei Clara, a cărei trufie, congestionată în egolatrie delirantă, o face să-și piardă din când în când simțul realității. Agresivitatea insolentă a teribilei femei, maghiară de origine și catolică fanatică, nu e
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]