3,317 matches
-
-a vrut să joace și Aura. Are și nevastă-mea niște gusturi! Gelos? rîde Paula, apărînd în ușă cu o ceașcă goală în mînă. Uite că și Aura are o feblețe... Aoleu, dă cafeaua în foc!... Asta-i bună! rîde zgomotos Radu, prăbușindu-se în fotoliu. Ziceam de gusturile ei artistice, că dac-oi ajunge să mă tem și pentru scriitorașul ăla... Te pomenești că Aura e din piatră se aude rîsul înfundat al Paulei, însoțit de zgomotul ceștilor de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
surîde Muraru, îndesîndu-și palmele desfăcute în buzunarele halatului alb, privindu-l lung, bănuitor. Hai alături, să stăm de vorbă, că de cunoscut, parcă, numai din vedere... Tovarășa Matei mi-a recomandat... începe Vlad imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos Muraru. Știi ce se întîmplă pe front cu soldații indisciplinați? Sînt trimiși într-un batalion disciplinar, în linia întîia. Ce boacănă ai făcut? Vlad se uită la el cruciș. Două lucruri nu suport: colaboratorii proști, care-și dau importanță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Platon, pentru că ar fi fost produsul unei singure conștiințe impus mulțimii, sau, mă rog!, așa ceva face Lazăr un gest de lehamite, retrăgîndu-se. Treziți iarăși de o lovitură mai puternică a viscolului în fereastră, cei doi copii încep să plîngă zgomotos. Haideți cu ei pe saltea spune Lazăr tatălui, arătînd salteaua adusă de el și de studentă. Părinții acceptă, așezîndu-se rezemați de perete, cu copiii în brațe. Cam frig jos, la sol spune tatăl -, dar o să-i ținem înveliți bine. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-ncă ce carne... Lasă-mă! se zbate femeia, dar învinsă în final, nu atît de forța bărbatului cît de toropeala băuturii, încearcă o vorbă de protest parșiv: De unde naiba vii, că însetat mai ești !... Ssst! îi temperează bărbatul rîsul zgomotos. Hai spune, găinarule, se alintă femeia gîdilată de pătura aspră, așternută jos vreau să știu, că prea ești... De la pension îi șoptește în ureche Mircea Emil -, dar nu pentru găini, ci fazani, de la o parohie rîde el, simțindu-i căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe Aura gîndește Paula -, i-am zărit împreună la autogară, cînd plecam noi... Iar dacă vine Aura, vine și Radu..." *** "N-am făcut bine spunîndu-i Aurei că mi-a fost dor de ea! își zice Mihai, pășind încet printre elevii zgomotoși, puși pe hîrjoană, scoși de la ore să curețe trotuarele principale ale orașului. Nu!, și-am dres-o frumos întorcînd vorba cu abilitate. Ea și Radu se iubesc foarte mult, au o familie unită; încercarea mea de intruziune a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trezi la sunetul telefonului din hol. Înjură și îndepărtă violent pătura ca și cum aceasta ar fi pătruns în apartament să-l atace în timp ce dormea. Străbătu coridorul lovindu-se când de un perete, când de celălalt și se îndreptă spre obiectul acela zgomotos. — Alo, John? Sper că nu te-am trezit. Era șeful lui, estetul decrepit care finanța Get Out! și, mai rău, se prefăcea că o și conduce. — Mmmm... nu. De fapt... da. Adică oricum trebuia să mă scol. Obișnuita lui timiditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
treci. Viața e scurtă, dar tot e posibil să Înveți cîteva lucruri Înainte de a da colțul. Unul dintre lucrurile pe care le-am observat este felul În care extremele se contopesc. Dragostea nețărmurită devine ură nețărmurită, pacea absolută devine război zgomotos, plictiseala fără margini devine entuziasm uriaș. Așa era și cu Norman și cu mine. Aș zice că În noaptea aia din prăvălie, cînd Norman a plîns și eu am plutit deasupră-i, aproape plîngînd, a fost punctul culminant al relației noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
perfect rotunjite. Abia așteptam s-o Încerc, surescitat la maximum. Mă plimbam prin cameră ca un nebun, scoteam cărți din raft și le lăsam deschise pe podea - nu mă puteam concentra asupra cuvintelor - sau ronțăiam cu gîndul aiurea și foarte zgomotos la marginile cutiei mele. La un moment dat, Jerry a aruncat ziarul pe care-l citea și a strigat la mine „Pentru numele lui Dumnezeu, Ernie, nu poți să stai naibii și tu cuminte măcar cinci minute ?” Din fericire pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cutremurat clădirile din Revere și Belmont și, totuși, nu l-a auzit nimeni. CÎt despre mine, nu aveam cum să ies pe hol. Deși știam că e inutil, am Încercat cu disperare să mă strecor prin fanta de sub ușă, zgrepțănînd zgomotos cu ghearele În podea. Apoi am făcut un efort și am stat un pic liniștit, ca să trag aer În piept și să mă gîndesc. Trebuia să găsesc o cale de a ajunge la Jerry, deși n-aveam nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
noastră, cei patru ocupanți ai ei stând rigizi, cu spatele drept, porniți parcă spre o reuniune parohială. Vaughan îmi aruncă o privire peste umăr, cu fața dură și încinsă, ca pentru a se asigura de atenția mea. Cu o smucitură zgomotoasă, motocicleta se lansă de-a lungul pistei, cablurile ei zăngănind între șinele de metal. Manechinul care o conducea, așezat mult în spate, avea bărbia ridicată din pricina curentului puternic. Mâinile sale erau legate de ghidon ca ale unui pilot kamikaze. Toracele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu o babă și nepoata ei. - Bine, zise fata, lăsând un zâmbet sticlos să-i defileze pe față. Condu-ne la el. Va plăti scump pentru fapta lui. Avem bani! Avem avocați! Ha-ha! Și lupul o luă înainte, urmat de zgomotoasa gloată de activiști pentru salvarea animalelor. Procesul fu scurt și devastator pentru vânător. Scufița Roșie, nepoata bătrânei cu care trăia în concubinaj, depuse mărturie împotriva lui și a propriei bunici, care fusese acuzată de complicitate la revoltătoarea crimă comisă împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și se deplasa spre șaua nasului. În mod normal, ar fi alungat-o, dar tocmai îi venise o idee și prindea contururi minunate. Musca fu lăsată în pace; un câine lătră într-o grădină din vecini; un camion schimbă viteza zgomotos pe drumul către vechiul teren de aterizare. Menajera zâmbi și-și împinse pălăria pe spate. Unul dintre amanții ei ar putea-o ajuta. Știa cu ce se ocupă și știa că are o îndeletnicire periculoasă. El ar putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
astea. Nu scrisesem decât una singură, dar soția mea exagerează întotdeauna, cel puțin în ceea ce mă privește. Mă acuză că mănânc „tot timpul sute de dovlecei“, când, de fapt, mănânc mai puțini decât ea. Zice că sforăitul meu e mai zgomotos decât un avion, ceea ce nu-i adevărat. Mai zice că arunc banii pe fereastră cu nepotul meu leneș și că-i trimit mii de pula în fiecare an. De fapt, nu-i dau decât o sută de pula de ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îi dădu numele și adresa hotelului. Era o clădire veche, în stil colonial, situată pe drumul spre Matopos. Nu-i era prea clar cine ar putea să poposească acolo, dar părea bine întreținut și, undeva, în fundal, era un bar zgomotos. Deasupra intrării principale era o plăcuță pe care scria cu litere albe, mici: Carla Smit, Licențiată, autorizată să vândă băuturi alcoolice. Ajunsese la sfârșitul căutărilor ei și, așa cum se întâmplă, de regulă, la final, decorul era banal, deloc extraordinar; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai numește și mălai, să le fie clar), am stat o vreme la un cămin de profesională pe lâng-un șantier, o ruinătură, ce mai, tare greu, mă sufoc de durere numai când îmi aduc aminte. - Aici ar merge un suflat zgomotos de muci. - Consimt. Și ne era frică de paznici și ne era frică de pedagogă, o brută stalinistă, și ne era frică să mergem noaptea la spălător... Și-acolo am văzut scene de nedescris între fete... Și ce turniruri făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se pupau prin tufișuri au apărut, încheindu-și curelele, zburliți, îmbujorați, atrași de spectacol. - Eu nu mai discut! N-am ce discuta! ridică vocea și criticul. Aici e casă de nebuni! se înroșește. Casă de nebuni, niște descreierați! Maxențiu bate zgomotos din palme, mătură fursecurile și saleurile de pe masă, într-un gest de entuziasm nereținut. - Așa! Ovații, vă rog, pentru vorba de duh... Voievoade, să nu disprețuiești nici o secundă virtuțile maieuticii! Sfânta moșeală! Iată, după ce-a fost tras cu cleștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
niciodată pînă atunci martorul unei asemenea zarve. Familiile de lupi-de-mare, pe malul apei, negrele iguane, Îngrămădite pe stînca lor, sau sutele de mii de păsări din copaci păreau hipnotizate de strălucirea focului, de ciocnirea ușoară a bărcilor Între ele, de zgomotoasele și spontanele hohote de rîs sau de răsunetul vocii groase și joviale a rotofeiului căpitan. Iar Oberlus, stînd pe vine În ascunzătoarea lui, cu ochii larg deschiși și urechile ciulite, nu pierdea nici un amănunt din petrecere, cu toate că interesul său părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără Îndoială, mai mult o forță care-l Înconjura ca o aură sau ca un zid de cristal, decît o simplă respingere estetică. Se așternuse o tăcere În care cei prezenți păreau să Încerce să-și recapete puterile după cîntecul zgomotos și rîsetele și discuțiile ce i-au urmat, iar atunci căpitanul a implorat-o pe tînăra pasageră să cînte singură, căci avusese ocazia să constate, În timpul croazierei, că știa să facă asta cu gust și voce frumoasă. Fata Încercă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
partea nimănui. Lăsă să mai treacă o săptămînă; Își dădu seama că Iguana continua să-și petreacă timpul mai mult În ascunzătoarea lui decît pe insulă și, Într-o după-amiază În care norii negri ce veneau dinspre vest prevesteau o zgomotoasă noapte de furtună, se hotărî să acționeze. Negura acoperise insula cu o jumătate de oră Înainte de căderea Întunericului și, odată cu primele umbre, o perdea de apă, Însoțită de fulgere și tunete, se abătu asupra lui. Căderea Întunericului Îl surprinse așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la picioarele lor, se priviră Între ei, nedumeriți. Secundul Stanley Garret, care naviga de opt ani la ordinele colericului căpitan Lazemby, pufni zgomotos: — Înapoi toată lumea! ordonă el. Ridicați pietrele, dacă e nevoie, dar individul ăsta trebuie să apară. Nu putea să scape Înot. Se Întoarseră, și mai atenți, ceea ce le Îngădui să descopere cele două tunuri și peștera mare din vîlceaua dinspre vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că întîlnirea de la Cantacuzino poate constitui baza unei acțiuni conspirative ce va avea în cele din urmă o expresie, cum să spun, violentă!" Leonard Bîlbîie se ghemui în sinea sa, își căută salvarea în ceașca de cafea, coborî privirea, sorbi zgomotos, mai că se înecă. "Așa ceva nu am scris în raport, cu siguranță n-am scris. Dar, este adevărat, m-am gîndit că toată petrecerea de la Cantacuzino nu e decît un moment psihologie, un moment în care ofițerimea aia a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
caz, iar normalitatea nu se evidențiază, nu?" Era un monstru. Un monstru de viclenie, de șiretenie, de machiavelism. Bîlbîie simți că aerul iese cu putere din plămînii săi încordați, simți că nu-l mai poate stăpîni și oftă adînc și zgomotos. Mihai Mihail îl privi întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele din urmă izbucni în rîs. Rîdea fără să se mai rețină, se vedea și știrbitura, se vedea cît de încrețită îi este fața, cît de adînci cearcănele, dar rîdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să piardă din neatenție. "Dar moartea inspectorului Bîlbîie poate schimba situația existentă?" Mihai Mihail își frecă tîmplele după ce închise încetișor ochii. Era un truc vechi, lăsa impresia că este obosit, de fapt atunci mintea lui mergea cel mai iute. Plescăi zgomotos, pufni iarăși "ce să vă spun, nu știu. Încă nu știu. Nu știu nici măcar cum s-a întîmplat. Uite, ești aici de o jumătate de oră, ai venit cu o veste proastă, îngrozitoare în gură și încă nu ai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sunt prea ocupați ca să-și piardă timpul alegând pe cineva. —Eu, pe zi ce trece, mă gândesc tot mai serios să mă alătur lor, murmura Vetéa Pitó, aproape printre dinți. —Tu?... întreba Chimé din Farepíti, cu un hohot de râs zgomotos. Tu, Arioi?... Fii serios! Tu esti ultimul om din lumea asta care ar putea fi Arioi. De ce? se ofensa vizibil scufundatorul. Pentru că, așa cum bine a spus Tapú, cei care se afiliază la Sectă sunt oameni ambițioși sau care se consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
exclusiv pe peste și, cu toate că nimeni nu a putut să verifice dacă în acest fel aveau să trăiască mai mult ori să devină mai înțelepți sau mai rezistenți la durere, cert este că, în acea noapte, se desfășura o neîncetatăși zgomotoasă activitate amoroasă pe insulița. Pahí-Vahínes reușiră cu greu să-și îndeplinească obligațiile excesive, desi Ihona și încă trei dintre fetele recent eliberate s-au arătat bucuroase să le dea o mână de ajutor. După experiență traumatizanta prin care trecuseră, cănd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]