4,648 matches
-
2651. Ce poate fi mai măreț pe lumea asta decât să Întrezărești marele adevăr al amintirii? 2652. Marea revelație a sinelui nostru constă În amintire. 2653. Amintirea este sensul tuturor sensurilor acestei existențe. 2654. Amintirea este oceanul ale cărui valuri zidesc eternitatea și nu erodează țărmul timpului precum face Iluzia Vieții. 2655. Amintirea este unicul cuprins care poate cuprinde În brațele sale voința Lui Dumnezeu. 2656. Amintirea este cuvântul Lui Dumnezeu spus pentru ființa din noi. 2657. Amintirea este esența Destinului
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
anul în care Constantin a dat un decret prin care cerea oprirea prigonirii creștinilor. Mama Sfântului Constantin, Împărăteasa Elena, a descoperit crucea pe care a fost răstignit Hristos, pe dealul Golgotei și a fost cea care a decis să se zidească, printre altele, Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem sau Biserica din Nazaret. Tradiții și obiceiuri, de Sfinții Constantin și Elena În ziua de Constantin și Elena, există o serie de obiceiuri și superstiții, care fac referire la vara ce urmează
Sfinții Constantin și Elena. Ce este interzis să faceți pe 21 mai by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30060_a_31385]
-
trebuie să fii șocat întîlnindu-te cu o broască țestoasă, o veveriță sau o ciocănitoare. Mai trebuie spus că fiecare club are o concepție arhitectonică proprie: vile parter și etaj, căsuțe, hoteluri-piramidă cu lifturi exterioare, ba chiar și un spectaculos complex zidit în stîncă, ale cărui elemente par chilii de sihaștri. La Marea Egee poți merge și cu autocarul. Drumul în sine merită toți banii. Traversînd cu feribotul la Chanakale, descoperi un orășel fermecător, cu cîțiva kilometri de faleză, pe care terasele și
Turcia pe care n-ați văzut-o by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Imaginative/15401_a_16726]
-
în casa noastră. Istoria ardeleană a luat alt drum intrînd în epoca glorioasă de după primul război. Adolescența mea s-a dezvoltat sub zodia împlinirii visului transilvan. De atunci drumul meu ascuns în viitor s-a prefigurat. România Mare s-a zidit și viitorul strălucea pentru adolescența mea, pentru tinerețea mea. Năzuirile mă îndreptau spre căi atrăgătoare, romantice, care duceau la împlinirea mea pe un tărîm, care îmi rămînea necunoscut, dar tulburător. Creșteau muguri noi în copacul desăvîrșirii mele. Mă adăpam la
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
labirinturi înflorind în viața mea zugrăveală și cenușă am reușit să depun mărturie despre Tine dar nu am fost întru Tine aștept în vidul gîndului în care s-a născut să se întoarcă timpul înapoi în miezul labirintului oglinda e zidită în imaginile mele multiplicate fețele nenumărate ale cuvîntului tremurînd ca o lacrimă prin care trec cei care au murit șirul nesfîrșit de numere toate sînt trupul Domnului cruci de foc sfîșiind apocalipsul întorcîndu-se în lemnul unic din care au plecat
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
rădăcini: ce era să fac? Un timp, am zăcut pe cimentul din fundul curții: nu mă mișcam, nu încercam să mă ridic, mă inventam într-un somn ce nu era decât al meu, nu pridideam să închid ochii pentru a zidi înăuntrul lor femeia pe care abia o cunoscusem, un pui de delfin ce se răsucea în mine ca o zvârlugă lubrică. Privește și ține minte îmi repetam în vis, ca și cum memoria ar fi putut ucide îngerul morții, căruia nu-i
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
Constantin Țoiu Se dedică profesorului doctor Nicolae Noica La Theodor Burghele, clădire zdravănă, zidită de nemți în 1941, căreia lumea îi mai zice și , ca șoselei, unde se și află faimosul spital - calea bucureșteană străveche pe care se scurgeau la vale odinioară cetele de voinici mustăcioși cu iatagane la brâu, adevărată legiune străină a
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
mama și fiică au același amant sau se porcărie pentru sporirea audienței. După 1990, prin invenția nefasta a celebrelor manele, folclorul autentic a fost maculat de indivizi lipsiți de voce, dar care vor fi adulați și ridicați pe vârful postamentelor zidite cu multe chite de bani. Ei nu sunt de vină. De vină este numai isteria cererii, beneficiari nevricoși, care intră în tranșă când aud astfel de orori. Gusturile nu se discută, daca nu frizează calitatea, morală, la auzul unor versuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lăsăm pătrunși, sub acțiunea Divinului. * Dumnezeu nu a fost, nu este, necruțător, ci justițiar. Neutru? Subiectiv, prin iubire? Am greși, deoarece nu îndrăznim să atribuim dimensiunea iubirii dumnezeiești uneia identice cu a noastră, fie chiar de El. Căci noi suntem zidiți în timp/spațiu/materie. în durate, în timp trăit, delimitat, în Fragmentarium. Iubirea Lui ne decide calea, nu ne umilesc corecțiunile Sale, ci ne sporesc credința și ne îndumnezeiesc iubirea irenică. Eikonice II, per conclude Lui Alexandru Cetățeanu Preparatio poiesis
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
oarecare siguranță în ciuda unor prea dese vizite - dar să nu turnăm gaz peste foc - trebuia să alegi cu maximă grijă un pisc țuguiat de munte prăpăstios, de codri împrejmuit, din patru părți inaccesibil, iar pe strâmta platformă, izgonind vulturii, să zidești o cetate cu cât mai groase ziduri. O mie de trepte trebuia să urce vrăjmașul, pe ploaie, caniculă, viscol, iar odată ajuns la o bătaie de arc să și realizeze disconfortul situației. Când locuința era în târg, acesta se înconjura
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
de tentația ieșirii din convenție este prima dominantă a picturii Ioanei Bătrânu. Acum, cînd artistul coboară în stradă, gesticulează efemer și construiește provizoriu, cînd respinge muzeul, disprețuiește tranzacția economică și negoțul cu eternitatea, Ioana Bătrânu rămîne în galerie, visează romantic, zidește cu sentimentul eternității și adulmecă vecinătatea marilor maeștri. Ea are încă nostalgia naturii, se încrîncenează în proximitatea materiei grele, jubilează în fața luminii, se luptă cu lumea deja constituită și freamătă mistic în nesfîrșitul joc al transparențelor. Pînă la un punct
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
egală măsură, ca în orice dragoste cu năbădăi: "Cât te urăsc, orașul meu iubit,/ Cât te râvnesc, când nu sunt lângă tine,/ Căci cu o albă lamă de cuțit/ Otrava ta mi-ai încrustat-o-n vine.// Eu ți-am zidit lumina-n carte./ Mi-ai fost în viață marele blestem,/ Nu ești aici, dar hăuiești departe,/ În somn te-aud și treaz te chem.// Nici slova, nici femeia, băutura,/ Nu-mi folosesc când nu te am,/ Eu am gustat de-
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
Attila, Eminescu, Hristo Botev... până la actualul George Filip*. Și aceștia, și alții și mulți alții fac un Înfiorat popas Între Munții Pădurea Neagră și Pontul Euxin, celebrând Dunărea care, departe de a despărți popoare, ea le unește, le dă mâna, zidind Între ele o punte pe care vremurile, războaiele sau catastrofele nau izbutit s-o surpe. Iar sub timbrul celor ce i-au țesut elogiul răzbat cântecele neamurilor riverane: Dunărea ne este mamă, / Pe toți Dunărea ne cheamă..., sau Dunăre, Dunăre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
le curme Într-un hohot de râs... ... Când Începuse visul? Nu mai știam Așa cum nu mai știam Nici clipa cand Începuse Să alunece În realitate. Rătăcesc dar prin lumea oglinzilor căutand ieșirea În spirala amintirilor. Doar ruga, Stă la graniță Zidind speranța Ultima din Cutia Pandorei. Scoateți o foaie albă de hârtie! Astăzi dăm extemporal Cu tema: „Cine știe De unde vine vara Și Încotro se duce...” (sau unde e a anotimpurilor răscruce...) Unii zic că vara vine din adânc de suflet
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
încătușării, alienării, mortificării umanului într-un context în care unica expresie admisă nu era decît cea relativ abstrasă a lirismului? "Nu ne mai ajung tumefiatele simțuri,/ tentacule retezate ale bătrînei meduze arhaice,/ îmblînzite încet cu pedeapsă și foame,/ înguste ferestre, zidite cu piatră și lut/ înaintea strălucirii./ Nu pentru urlet, ci pentru plînset/ nu ne mai ajung otrăvurile bunului simț,/ teama, infinitul, extazul,/ spațiul devorat ca un drog, un sicriu în alte sicrie,/ timpii încurcîndu-și inelele,/ bunul părinte neantul, trăgîndu-ne în
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
iar noua ne rămâne dorul greu. am tras în jug de denii - și mai tragem. numai prin basme cântă feți-frumoșii. stăpânii dau cu biciul și noi ragem și uneori ne omorâm Hristoșii. de peste două mii de ani-lumină noi semănam și ne zidim bordeie privind pe cer că steaua cea divină să ne prânzeasacă-n Cana-Galilee. deșertăciune. DA!... deșertăciune! ne duce-n hau corabia lui Noe. pe Terra asta de delațiune de pui de oameni nu mai e nevoie. mai punem tricoloare prin balcoane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
fragment cât se poate de creștin din poemul păgân scris de poetul cretan Epimenide (avem în acest sens și susținerea Sfântului Ioan Gură de Aur). Strofa cu pricina are toate virtuțile poemului modern. Aduce a Seferis și Kavafis. Ți-au zidit un mormânt, ție, Sfinte și Prea Înalt! Cretanii, mincinoși, fiare rele, pântece trândave. Dar tu n-ai murit; tu ești în viață și trăiești mereu, Căci în tine trăim și ne mișcăm și suntem. Prin urmare, în orice poezie, scrisă
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
și totuși supraviețuiești Ca simbol al deșertăciunii. Fenomenul Nu se numește în nici un fel, E doar un chip cioplit infidel Care-ți tocește lucrurile, oarecum în joacă, îți urâțește iubita, bagă viermi în căpșuni, îți smulge părul, îți dă diabet... Zidit între cărți ești un pic mai deștept Și poți să scoți fum pe nări Mai discret. Mai mult decât un anotimp Moară cu mărgăritare, gura ta, Preface știința în înfiorare. Paralizat Te-ascult dintr-un pat de ceață și puf
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
sunete clarul de lună zarea amară stop. flori uscate nicicând nu-ți vor atinge cununa trup și ce flacără, spuză pe limbă. creierul - evanescență la infinit treptele sângelui - o provocare - sprinten cu foamea de-a te rosti - tu te-ai zidit în alergarea tălpilor ce de argint virginul timp îl vântură peceți rupând cu ardoare braț tatuat autodafeu într-un colț al fotografiei am înscris cuvântul "paragină" fotoliul redodendronul mașina de inspirație - micul meu bastion - dinspre cartierul gunoaielor motoarele au zumzăit
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
Metafizica numelui Mă zidesc încontinuu în gând ca o abstracțiune și ca o speranță Metafizica numelui e pură negație pentru ce a fost și ce va fi Trageți cortina de timp între civilizație și evoluție. Între istorie și preistorie. La Altamira în grotă se-
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
pentru ce a fost și ce va fi Trageți cortina de timp între civilizație și evoluție. Între istorie și preistorie. La Altamira în grotă se-amestecă umbre vopsite și ciute lumea cea mută plus-minus caria cu semnele ei revolute... Mă zidesc încontinuu și travestit mă vor recunoaște doar îngerii Zeii stăpâni din izvoare. Veneticii parșivi suind și coborând lespedea dintre noi Trageți cortina mai repede și priviți cu nesaț în adânc Preistoria! Moartea La Ottawa porumbeii stau pe o rază de
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
care te-a tot dorit avid. Ofrandă-i totdeauna în tot ce năzuim ca-n măreția lumii ceva să-nfăptuim, iar jertfa prin iubire nu are-asemuire, când poartă-n ea scânteia mărețului sublim. Am pus în mânăstirea pe care o zidesc tot ce-am avut în mine firesc și nefiresc, dar ea stând într-o rână întruna se dărâmă și zidurile-i parcă sub temelii tot cresc. Un înger, astă noapte, mi-a spus că mi-e sortit să zac rănit
ŞI TOTUŞI… de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373666_a_374995]
-
și zidurile-i parcă sub temelii tot cresc. Un înger, astă noapte, mi-a spus că mi-e sortit să zac rănit de moarte sub tot ce-am năruit dacă aceea care îmi e lună și soare nu-și va zidi în mine al ei suflet iubit. Dar pot să cer ca zorii în negură să stea chiar dacă din prea multă iubire ei ar vrea? Cine-mi dă dreptul mie să pun ca temelie eternitatea care te-a zămislit din ea
ŞI TOTUŞI… de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373666_a_374995]
-
atât de frumos: ”Cu toții murim. Numai cuvintele nu mor niciodată”; să nu-i lăsăm pe acești tineri să moară în zadar, fie să folosim cuvintele să ni reamintim mereu, și în memoria lor și de dragul copiilor noștri, să încercăm să zidim o lume mai bună! Referință Bibliografica: Vinerea neagră / Mara Circiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1768, Anul V, 03 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Circiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VINEREA NEAGRĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373736_a_375065]
-
în joc nebun de iele Și-n urmă-n seva care te pătrunde. De un mileniu te iubesc din tine Ca un pârâu schimbat într-o cascadă, Nu-mi pasă că nu-i nimeni să mă vadă, Tu m-ai zidit acolo și mi-e bine. Și, cât ai sta pe pieptul meu culcată, Cătând odihna preț al subjugării Dorinței, unduind ca valul mării, Te-aș mai putea trăi încă o dată. 02.09.2013 *** Referință Bibliografică: Te-aș mai putea trăi
TE-AŞ MAI PUTEA TRĂI ÎNCĂ O DATĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373775_a_375104]