1,172 matches
-
Eu nu ziceam nimic, n-auzeam nimic. După câțiva chilometri de drum, părintele N. zise: " Mark, nu ți-e bine? Arăți așa de slab, de uscățiv și de distras și înstrăinat cu spiritul. Vorbește ceva, rogu-te. Trist, fără entuziasm zisei: Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Amicul meu se uită la mine încurcat și zise: "Nu pot spune, Mark, că sânt în stare să-ți pricep intenția ta. Ceea ce-ai zis tu nu prea pare a avea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
își regăsi vorbirea binecuvântată, și discursul, grămădit în mine în atâtea ceasuri lungi, începu să curgă în torente. Ș-a curs mereu înainte, vesel, jubilant până ce-a secat izvorul și s-a uscat. Când, la despărțire, întinsei mâna amicului meu zisei: - N-a fost oare admirabil de frumos astăzi? Dar îmi aduc aminte că de două ceasuri n-ai vorbit nici un cuvânt. Ia vezi, începe a vorbi. {EminescuOpVIII 599} Spectabilitatea sa părintele N. întoarse spre mine un ochi lipsit de strălucire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acest patos de gândire, ca un corp propriu aparținând din necesse acestor gânduri. Cu un cuvânt atunci e însuși poetul acela ce se incorporă într-o formă în care însă nu a putut să șteargă fizionomia sa proprie ". Din cele zise rezultă pozițiunea absolută a actorului față cu forme, tipuri poetice de felul acesta. Pentru că-n ele e o cantitate mică de viață individuală, actorul are anume (tema) obligarea de-a lăsa să graviteze reprezintarea sa tocmai înspre partea aceasta. Va să zică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmărea reprezintațiunea cu atențiunea cea [mai] espansivă; fiecare manc la poet sau la reprezintator era la moment semnalat printr-un semn de dezaprobare. " Becker, într-alt loc, pag. 277: "Unde domnea un tact așa de fin în public că după zisa lui Cicero (Paradoxa, 3. 4) " un vers esprimat de (era) se-ntîmpla cu o silabă mai lung or mai scurt era țistiit sau (persiflat) aplaudat în râs de spectatori=, acolo putea într-adevar artistul să pună cu drept cel mai mare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nemărginit de rară e acea putere comică originală și cât de mult trebuie să fie prevăzut cu ea acela care o silește la serviciu cu toată împrotivirea fățișă a naturei. Însă această escepțiune rară nu servă decât spre adeverirea celor zise. n vice comique - are comedia-n ei După un corp bine făcut vine la apreciare espresiunea feței, fața, acest focariu propriu a tuturor afectelor care resplendă impresiunile sufletului prin mijlocul toturor tonurilor. Precum am însemnat, un corp ne-ngrijit de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spiritului, care pătrunde într-o conversațiune ce se mișcă pe nivelul culturei formale. n? ia, de aceea pentru că din gura unei fete frumoase chiar o prostie-ți place s-o auzi, mai ales când acea prostie nu e stupiditate ci zisă numai din naivitate. Aicea așadar nu ne lasă alta să venim la simțământul contradicțiunei dintre pronunție și pretențiunile culturei ideale decât intuițiunea element atrăgător prin stranietatea si naivitatea sa. Din contra, daca un bărbat ia cuvântul pe timp mai îndelung
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
n-ar fi ne-nsemnat. Afară de pronunția vițioasă fixată de diferitele dialecte mai e înc-o altă pronunție vițioasă, care să arată în forme generale și nedepen[de]te de dialecte. Ele se lasă concepute îndeastfel. Orce articulațiune se bazează, după zisa cea frumoasă a lui Humboldt, pe puterea spiritului asupra uneltelor de vorbire de-a le sili la o tratare a sunetului care să corespundă cu modul de activitate al acelui spirit. Fiece sunet articulat se naște așadar dintr-o necesitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Sisinie trebuie să meargă până la lăcașul demonului, care este „în fundul mării” (unul dintre tipi- cele lăcașuri infernale) sau „în iadu care există-n apă” (121, p. 156). O astfel de călătorie, cu o astfel de destinație, este de regulă inter zisă muritorilor și chiar zeilor (Iliada, XX, 60-64). Când totuși călătoria este efectuată, drumul este obstaculat și 181Dendromitologie românească. Paltinul labirintic (1, pp. 121-130). Ea presupune coborâri și ascensiuni, traversări de ape și de codri, întâlniri cu animale sălbatice, bifurcări de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trimite la o vocabulă explicată la nota precedentă, și anume la o particularitate a ei : „după obiciaiul norodului de-a vorbi”. De altfel, de o „construcție” similară beneficiază și nota imediat următoare celei care are ca obiect solomonarul : „Este o zisă, iar țărănească”. Cele de mai sus ne îndreptățesc să credem că apelativul solomonar nu era încă, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, generalizat în lexicul românesc. Această situație l-a determinat pe autor să insereze nota explicativă, pentru ca termenul să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
conchis Bolliac, termenul kapnobatai, folosit pentru a-i denumi pe preoții traci, ar trebui tradus nu prin „[cei care] umblă prin fum”, ci prin „[cei care] umblă fumând” din lulele. Mai mult decât atât, Cezar Bolliac a susținut că așa- zisele „lulele dacice” ar fi supraviețuit în spațiul românesc pentru că seamănă foarte mult cu cele folosite de românii din secolul al XIX- lea (sunt „leite cu lulele zise românești”, cum susținea Bolliac). Alexandru Odobescu a contestat într-un pamflet concluziile lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ori lumii întregi că suntem poporul cel mai liberal; că moravurile, Constituțiunea și legile noastre sunt cele mai democratice din lume, încît ar fi vreme, daca nu dorim să devenim ridiculi, să începem odată a pune faptele în acord cu zisele. În adevăr avem o Constituțiune liberală, legile noastre sunt în bună parte ca și cele din Europa; nu e însă mai puțin adevărat c' avem obiceiul d' a ne ntreba totdauna, până nu săvârșim un act, ce va zice guvernul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și de adevăr, trebuie să prinză rădăcini pentru a sanifica spiritul public. Relevăm în fine următoarele mărturisiri: Adevărul de la 1857 este și adevărul de azi. Avem moravuri, Constituțiune și legi democratice, dar suntem ridicoli, căci n-am pus faptele în raport cu zisele. Una am zis, alta am făcut. "Romînul" adaugă că "se espune" atingând o atare cestiune. În adevăr se espune. Mărturisiri mai prețioase și mai adevărate totodată ca cele [de] mai sus arareori se găsesc în foaia roșie. [6 august 1882
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să canalizezi (spiritele și comportamentele) pentru a putea mai apoi să domini (prin stat și forță). Și dacă mijloacele de "direcționare" nu erau ele însele dirijabile? Și dacă accesul la "aparatele de hegemonie" determină trecerea fericiților aleși sub hegemonia așa-ziselor aparate, cum să ieși din acest cerc vicios? Gramsci a reperat fără îndoială un vid larg deschis în marxismul timpului său, fixînd drept sarcină de gîndire mediațiile. Dar această gîndire pur și simplu politică se poticnește de caracterul tehnico-economic al
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cercetătorului, fie fac apel la criterii obiective de natură extralingvistica 14. Și aici, pentru stabilirea corpusului de investigat s-a recurs la criterii extralingvistice, ținând în principal de tradiția exegetica a celor trei mari religii monoteiste. În cadrul exegezei islamice, așa-zisele „nume divine” ocupă un loc central. Lucrarea substanțială a lui Daniel Gimaret pe această temă15 sintetizează rodul principalelor lucrări de exegeza și prezintă listele de nume divine din tradiția islamică. Aceste nume, desi provin din clase lexico-gramaticale diferite, sunt considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în psalmi - ’Pl e folosit că sinonim pentru YHWH spre a crea acel paralelism definitoriu pentru poezia ebraica biblică, ori funcționează că nume propriu. Folosirea lui ’Pl că nume propriu al divinității e caracteristică pentru textele timpurii (cum este așa-zisa „Psaltire elohistă” - Ps 43-83) dar și pentru cele voit arhaizante (de cincizeci de ori în Iov precum și în deutero-Isaia* - e.g. Is 40,18; 43,10.12; 45,14). 3.1.1.2. ’Elohm. Acest plural al lui ’Pl se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
planul creației materiale sau spirituale. A ști Înseamnă a face, a acționa, a realiza; a Învăța să știi se completează În mod firesc cu a Învăța să acționezi. Este motivul pentru care Învățământul modern accentuează și amplifică fără precedent așa-zisa „Învățare prin acțiune” și chiar mai mult, „instruirea prin muncă”. În această optică, Încă de timpuriu, din anii copilăriei, elevii urmează să stăpânească nu numai cunoștințe științifice, ci și deprinderi practice de acțiune, comportamente adecvate de muncă, utile pentru Întregul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
prestigiul pe care îl poate induce poziția. Evident că pozițiile cele mai înalte în societate le au indivizii care, din pozițiile pe care le ocupă, extrag cantitățile cele mai mari din toate categoriile de recompense enumerate. Dar de unde derivă așa-zisa „importanță socială”? Pentru funcționaliști, poziția socială este o dovadă a rolului care îi corespunde, argumentul fiind evident tautologic (dacă poziția e înaltă, rolul e important, și invers, dacă rolul e important, poziția va fi înaltă). Astfel, la funcționaliști, stratificarea, la
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
averilor...; iv) intensificarea impozitării pentru realizarea unui mediu prietenos...; v) combaterea evaziunii fiscale și consolidarea disciplinei fiscale, ...”<footnote OECD (2012), Economic Policy Reforms 2012: Going for Growth, OECD Publishing. footnote> Tot În contextul politicii fiscale, se pune problema eliminării așa-ziselor „paradisuri fiscale”, locuri unde tranzacțiile internaționale, transparența schimburilor, a profiturilor și a redistribuirii rezultatelor muncii intră În „zona crepusculară”. Practic, aceste locuri sunt create și menținute de interese foarte personalizate, care nu se regăsesc În eforturile actuale de identificare a
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
s-ar zice, sursele directe, textele însele. Fie treisprezece volume legate în piele, conținând cincizeci și unu de tratate: mai mult de șapte sute de pagini inedite, printre care Evangheliile lui Filip, Matei, Toma, precum și Logia lui Iesu, o culegere de zise, sentințe și maxime atribuite lui Isus și despre care se crede că au servit la alcătuirea Evangheliilor declarate ulterior sinoptice. Acum, cu o jumătate de veac mai târziu, așteptăm editarea a ceea ce n-au distrus beduinii - căci primii descoperitori au
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sale! Ajutat de această ureche absentă și de această umbră dispărută, Montaigne își dictează așadar Eseurile. Cunoscându-i scrisul, observăm lesne că nu-i nicidecum cel al manuscriselor ci acela al corecturilor, al adăugirilor și al comentariilor făcute la propriile zise, consemnate de mâna sa pe hârtia ediției celor trei cărți ale sale. Astfel, între 1588 și 1592, Montaigne adnotează cu nu mai puțin de trei mii de comentarii prima carte, căreia îi va adăuga o a doua î1580) apoi o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
remarcăm existența, chiar și în formă incipientă, a concepțiilor sintetizatoare, chiar și la H. Munsterberg care sublinia încă din 1911 că nu este suficientă aprecierea izolată a unor însușiri sau aptitudini. El a fost primul care a propus utilizarea așa-ziselor „probe de lucru” în care, evident, poate fi apreciată întreaga personalitate a aplicantului. J. M. Lahy, împreună cu G. Guyot a conceput și realizat o astfel de probă de lucru pentru șoferi iar H. Munsterberg, pentru vatmanii din Londra. Entuziasmul de la
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
pentru subversiune din cauza doctrinei lor periculoase și erau obligați să părăsească Italia: împăratul dădea ascultare episcopatului african fără să ceară părerea papei. În mare grabă, Zosimus a trebuit să revină asupra propriilor hotărâri și să confirme printr-o epistolă (așa-zisa Tractoria) condamnarea celor doi. Bibliografie: CSEL 42, 1902 (De perfectione iustitiae hominis, De gestis Pelagii, De gratia Christi et de peccato originali: C.F. Urba, I. Zycha); BA 22, 1975 (De gratia Christi... De natura et origine animae: J. Plagnieux, F.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
șaselea; Antonie, în schimb, îl urmase pe Sfântul Severin la Noricum și se refugiase la sfârșitul vieții sale la Lérins. Trebuie amintite apoi două opere care sunt inspirate din întâmplările și din luptele religioase din epocă (cele legate de așa-zisa „schismă acaciană” care separase Orientul de Occident pentru o scurtă perioadă și pe care nu avem posibilitatea s-o prezentăm aici în amănunțime): e vorba de Cartea contra celor care au avut îndrăzneala să atace în scris sinodul (Adversus eos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că neagă consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. Contra voinței sale, Flavian a trebuit totuși să ia în seamă acuzația și l-a convocat pe Eutihie pe care l-a și excomunicat la 22 noiembrie. Când așa-zisa „tâlhărie”, adică sinodul monofizit prezidat de Dioscor din Alexandria la Efes, în august 449, i-a destituit și i-a arestat pe Flavian și pe Eusebiu, acesta i-a adresat un apel scris papei Leon; refugiindu-se după aceea la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
schițelor și nuvelelor din acest volum surprind într-o manieră aproape cehoviană scene grotești din viața cotidiană, a cărei banalitate este caricaturizată. Intervenția unei breșe în monotonia existenței - prin intermediul unui element ce sparge tiparul rutinei - provoacă degringoladă, răstoarnă scara așa-ziselor valori, percutează ansamblul stereotipiilor care dau suport traiului de zi cu zi. Efectul de șarjă vine și din studiul de caractere, a căror dominantă, amplificată, ridiculizată, face evident contrastul dintre aparență și esență (Vrăbioiul alb, Trombonul misterios, Jertfa laudei ș.a.
HOTNOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]