726 matches
-
ale orașului etc.) ascunde elemente cu totul și cu totul neașteptate, femei verzi cu măruntaie de aur, astenia de primăvară îmbrăcată în halat alb și cu zâmbetul pe buze, îngerul exterminator cu pletele excesive, elefanți roșcați pe pereți, prietena amăruie, zumzete minerale sau dimineața senzitivă, altele coborâte parcă din poemele lui Dimov (licorne, grifoni, pasărea cu gheare de argint, rosignolul). Iată o invitație a poetului în atelierul lui de creație: "Din turnul pleoapei,/ Din cetatea sângelui,/ Iată, scriu ierburilor albastre/ Pe
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
sărutul furat Pe obrazul ca focul - Să fi fost doar sfială? Iarba după întâia ploaie Cu mireasmă îmbătătoare Fierbințeala zăpezii Ce-ți amorțea degetele precum și Fața plină de zbârcituri A mătușii. Toate laolaltă de-a valma Ca un stup cu zumzet de-albine. Sunete preschimbate-n culori Mirosuri trecute în temeri Lucruri care au devenit chipuri Clipe în gust transformate. Toate laolaltă de-a valma și toate În plin soare ca și în amurg La fel de străine. Santorini Insulă-a Greciei! Mi-
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
doar președintele Cotroceniului, uitând cu totul de țară, de electorat, de reformă, de promisiuni, de criminalii din decembrie, de corupție. Plutind angelic prin aerul înmiresmat al bastionului întărit, organele de percepere a realității i s-au atrofiat unul câte unul. Zumzetul neplăcut de dincolo de ziduri era filtrat de maeștri sunetiști, capabili să furnizeze acestui președinte ce fugea de propriul trecut exclusiv muzica duioasă a lingușelii și sicofantismului. Doar căderea bubuitoare în preferințele electoratului a reușit, cu intermitențe, să-l scoată din
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
nu spun nimic -, este brizat de aceste chipuri, aceste expresii care reflectă stări tranziente, neprecizate, neliniștea, blîndețea. În mod straniu, nu decorul carnavalesc pe alocuri, în care poți vedea împrumuturi din alte pelicule, nici colona sonoră, în care poți recunoaște zumzetul rostirii unor mantre în templele budiste, nu m-au proiectat "acolo", cît o singură privire din adîncul sufletului același cu adîncul timpului. Poate că una din părțile cele mai frumoase ale filmului, cea care se dispensează de cuvinte pentru a
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
pescuind din eter șoapte divine, cînd de fapt el este un ales căruia mișcările duhului îi picură în urechi o muzică aparte. Lovinescu, dezvăluind în Memorii rețeta prin care își convertea muzica interioară în fraze articulate, sau Schiller, mărturisind cum zumzetul cadențat ce-l resimțea în urechi era tiparul inițial care-i chema apoi cuvintele - sunt două cazuri de posedați superiori cărora starea muzicală le preceda cuvintele. Ilie Constantin se înscrie în aceeași matcă de scriitori de esență muzicală: o cadență
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
aici dorința de a împinge caricatura pînă la apogeul exagerării. Acesta e și motivul pentru care volumul acesta de futilități hazoase merită atenția unei cronici. În rest, dacă la mijloc n-ar fi fost decît bunadispoziț ie ce emană din zumzetul anecdotelor, secvențele mustoase n-ar fi meritat defel să fie comentate, tonul fatal minor al timbrului comic mărginindu-le efectul la un amuzament efemer, caz în care cititorul, de îndată ce ar fi închis cartea, nu și-ar mai fi amintit ce
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
foarte gol a lui Auguste Clésinger, Femeie mușcată de șarpe, la doi pași tolănită pe podea lângă noi, putoarea... Colombina îmi dă liber cu regret, vorba lui Alecsandri: aș vrea să zbor, durerea însă din gleznă nu mă lasă... Prin zumzetul de la parter ca al unui hol de gară, o mai aud strigându-mi din urmă, pe când mă urneam din loc: Du-te la impresioniștii tăi,... și stai acolo cât vrei, nu contează, eu nu mă mișc de-aici până nu
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
negocieri joi/ oprește-mi te rog apă caldă în cadă/ ia-ți umbrela începe sezonul de ploi". Ca din întâmplare, în cascada de banalități, apare la un moment dat și un enunț tragic ("îți eliberez fiica dacă..."), repede înghițit de zumzetul existenței cotidiene. Face parte din felul de a fi al lui Liviu Capșa, în ipostaza sa de poet, să vorbească despre suferință în treacăt sau aluziv, să-i întâmpine mereu pe cititori cu un zâmbet profesional, chiar și atunci când totul
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
cu proza și evită melodrama. Miza morală a cărții este fățișă, fără a fi stridentă: pesimismul, izolarea înverșunată, macerarea egolatră cedează în fața solidarității și încrederii în frumusețea vieții, altruismul fiind singura soluție de a fi a personajelor. Oricum, palpitul și zumzetul vieții se aude limpede în fiecare povestire (cu excepția câtorva, ceva mai discursive), Tania Lovinescu simțindu-se cel mai bine în patria limbii române, spre a ne da vești din sacrul și eternul "peisaj israelian".
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]
-
într-o uitare de mine, spre regăsire în timpul umbrelor păstrate încă doar de pietre, de ziduri. Acum, încheiată cartea, simt cum lumea celor de atunci se trage iar în colbul ei de vreme. Calcinatele gazete de demult își reiau așteptarea. Zumzetul vieții închise în ele se stinge, încet încet. Luminile se sting, și ele, rând pe rând, până ce și ultimul spectator a ieșit din sală. Atunci va năvăli bezna. încă nu sunt ultimul rămas în sală, știu. Dar din ce în
Sfârșit de carte by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10917_a_12242]
-
de idee, în care figura axială este nostalgia în raport cu o ireversibil pierdută stare de spirit numită, în genere, copilărie. Când se întreabă Schiller de ce suntem seduși instantaneu de „o floare banală, un izvor, o piatră acoperită cu mușchi, ciripitul păsărilor, zumzetul albinelor ș.a.m.d.?“, el vizează faptul că senzațiile noastre sunt filtrate de o reflecție, rotitoare, în speță, în jurul a ceea ce ființa noastră a fost și ar trebui să redevină. A fi, pur și simplu, și a contempla pot descrie
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
povestit părinții: aici a cântat renumitul Zavaidoc), în stația lui Zavaidoc și parcă auzi vocea vatmanului care anunța: „Dă-te neamule jos, Să bei un vin spumos/ Să mănânci peste batog/ Și să-ți cânte Zavaidoc. Tramvaiul pleacă, dar rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă puse pe mine/ Să viu seară pe la tine/ M-ai ofticat vai de mine/ C-am venit seară la tine./”, sau „Cocoșel cu două crește/ Bărbat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
povestit părinții: aici a cântat renumitul Zavaidoc), în stația lui Zavaidoc și parcă auzi vocea vatmanului care anunța: „Dă-te neamule jos, Să bei un vin spumos/ Să mănânci peste batog/ Și să-ți cânte Zavaidoc. Tramvaiul pleacă, dar rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă puse pe mine/ Să viu seară pe la tine/ M-ai ofticat vai de mine/ C-am venit seară la tine./”, sau „Cocoșel cu două crește/ Bărbat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ale scrisului cât și pe cei ce abia aspirau la gloria muzelor, bucurânduse că pot sorbi o bere la doar o masă-două distanță de mai-marii condeiului, autorități recunoscute ca atare de toată lumea. în amestecul acela de talente și vârste, în zumzetul de stup întărâtat, din care nu puteai înțelege nimic, răsuna câteodată, brusc și acoperind murmurul de până atunci, un strigăt: „Ahoe!”. Dacă îți îndreptai privirea în direcția din care se auzise, puteai vedea la o masă (la care de regulă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
n-a plecat. n-a întrbat de ziua noastră cea de toate morțile. pe care o tot bem cu paharul crescut direct din mînă. dinții au zburat din orbite, privirile au scrîșnit la pereți. zboruri de melc așteptau amurgul amiezii. zumzetul stîncilor răsărite din somn. prăfuitele veșminte cu care oasele se îmbracă de ultima ceremonie. apoi ne anunță cu un surîs că moartea-i încă tînără în noi. larma pașilor neumblați larma prin tăieturile căreia tragem după noi pașii de eucalipt
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
multă, băută din ceașca mea și numai a mea, și țigara care arde pe marginea scrumierei stingîndu-se uneori fără să apuc să trag din ea. În fine, starea interioară: un fel de tremur de panică ce se preschimbă într-un zumzet lăuntric insidios, dar stăruitor, de care nu poți scăpa decît scriind; un fel de agitație stînjenitoare ce sporește cu atît mai mult cu cît piedicile de înfruntat sînt mai mari. Inspirația, ca să n-o mai lungesc, nu e nici licăr
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
bunicilor, obișnuiam să mă urc într-un măr înflorit, cu o carte-n mână, și să las să se-amestece, printre polenuri de aur, litere și albine. Alcătuiau în jurul meu un cerc în care nu mai știam al cui e zumzetul, a cui lumina. Iar eu eram exact în centrul lui. Poate că și pozam puțin, cum îi sta bine unui atât de june cărturar promis, gândiseră ai mei, țăranii, unui măreț și falnic viitor. Trecutul era încă aproape - mă vedeam
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
doveditor ca o chitanță. Ars moriendi Să mori încetul cu-ncetul așa cum ai sorbi la local o băutură tare cu-o aspră pedepsitoare tandrețe. Dragostea mea Dragostea mea e mică mică de tot ca un muc de lumînare sau un zumzet de-albină sau un strop de ploaie lovind fereastra dragostea mea e mare mare de tot ca o catedrală ori o piață publică ori un tunet puternic dat de-a dura pe cer dragostea mea mare mă înspăimîntă dragostea mea
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
povestit părinții: aici a cântat renumitul Zavaidoc), în stația lui Zavaidoc și parcă auzi vocea vatmanului care anunța: „Dă-te neamule jos, Să bei un vin spumos/ Să mănânci peste batog/ Și să-ți cânte Zavaidoc. Tramvaiul pleacă, dar rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă puse pe mine/ Să viu seară pe la tine/ M-ai ofticat vai de mine/ C-am venit seară la tine./”, sau „Cocoșel cu două crește/ Bărbat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și urechea câinelui culcat lângă mine în iarba mare și proaspătă, tresare ca de o atingere materială. O muscă neagră, autentică, trece prin fața soarelui, de la stânga la dreapta, apoi de la dreapta la stânga - o fi alta? -, și nu o mai vezi. Zumzetul ei, pe care toată vara îl urmărești cu bătătoarea și cu sprayuri ucigașe, ca să-l curmi, acum ți se pare, și el, tot un zvon de primăvară, ca și zborul săgetat al rândunelelor și ciripitul gureș al vrăbiilor multe, ce
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
și spin, imperială e grădina, Domus augustana, Ce gol, presimți, ce rol, interpretează ei în Palatin pe lângă reședința Flavilor îmbrățișați sub pinii parasol? Cine-și secretă lin rășina, rana, ei care stau lipiți domol, de trunchiuri vechi cu trunchiul? Cu zumzete afunde de lac și stup arhaic în urechi? Sau, Altcineva, care-i culege acestei ore mierea, de la ceafă până unde se ghicește genunchiul? Moartea, plăcerea? }ie altfel de hrană ți se potrivește, Pâine uscată și vin bărbătesc, Poate puțin pește
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
ceața culorii, dincolo de ceața cuvintelor. Și totuși cerul a existat. Acum pare a fi nicăieri. Dar dacă totul e însăși cerul, dacă suntem , cu fluviul vieții cu tot, în cer, gri pe gri?! Din nou înflorit bătrânul salcâm - și-n zumzetul știut alt roi Poem al înțelepciunii. Salcîmul multe roiuri a văzut. Cu bucurie aude iar zumzetul dragostei de mai ieri și se bucură de noua roire a vieții din jur. Poem al trecerii-netrecerii, al petrecerii, al vieții așa cum este, unde
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
dacă totul e însăși cerul, dacă suntem , cu fluviul vieții cu tot, în cer, gri pe gri?! Din nou înflorit bătrânul salcâm - și-n zumzetul știut alt roi Poem al înțelepciunii. Salcîmul multe roiuri a văzut. Cu bucurie aude iar zumzetul dragostei de mai ieri și se bucură de noua roire a vieții din jur. Poem al trecerii-netrecerii, al petrecerii, al vieții așa cum este, unde pe frunza-timp suntem un bob de rouă. Poem al frumuseții clipelor efemere este și haikuul acesta
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
uscate - peste noapte pașii toamnei pe iarbă Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-ncețoșată Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri Licăr pe un ram străfulgerând ceața scatiu auriu În plasa ceții zumzetul orașului - deasupra corbii Copacii-n vântul rece exersând zborul - cad mii de frunze Frunze-n cădere - în golul ramurilor imensitatea Casa cât hribul sub povara frunzelor - piticii nicăieri Se balansează frunza veștedă pe ram - motanul atent În palma-ntinsă aurul
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
înflorește pentru prima oară Liniștea din zori - guguștiucii uguind într-un singur glas sursă foto: LEONOV VALERIU Copaci înfloriți - în ciripitul nesfârșit mi-ascult tăcerea Vântul răvășind petale de corcoduș - ninsoare de-april Din nou înflorit bătrânul salcâm - și-n zumzetul știut alt roi Femeie privind din balcon cuibul mierlei - în așteptare Flori de piersic și păpădii la soare - doar oamenii-s grăbiți De dimineață la soare concert pe ram - menuet cu melci După ploaie melc pe frunza de dud - pluta
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]