712 matches
-
potolisem, dacă nu chiar le risipisem. Tatăl meu și cu ea, veri făgăduiți unul celuilalt din copilărie, căsătoriți vreme de patru ani fără ca ea să fi rămas însărcinată, simțiseră cum crește în jurul lor, încă din al doilea an de căsătorie, zumzetul unui zvon dezonorant. Astfel că, într-o bună zi, Mohamed se întorsese acasă cu o frumoasă creștină cu cosițe negre împletite, pe care o cumpărase de la un soldat ce o luase roabă într-o incursiune în împrejurimile Murciei. O numise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vreun eveniment important. Imediat ce dădură colțul străzii pe care locuiau, Sampath însuși părăsi casa. Mânat de nenumărate sentimente, se îndreptă către bazar. De aici luă primul autobuz pe care îl zări. Autobuzul huruia pe drumul ce ieșea din Shahkot, iar zumzetul motorului său murdar umplea aerul. Sampath se gândi la șerpii care abandonează fâșiile uscate ale vechilor piei și dispar în iarbă, iar prezența nu le e trădată nici de cea mai ușoră mișcare a frunzișului, la insectele care sparg cruste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ritmul pașilor. M-am întors și am privit spre bordurile înclinate și mici ale străzilor, spre butucănoasele locuințe de închiriat și dintr-o dată fluxul din urechile mele a descoperit nivelul real, intensitatea exactă. Ochii mei au panoramat Harlemul cu un zumzet grav de premoniție, de parcă acolo, printre hornuri și furnale, se afla recompensa mea, marea mea recompensă care aștepta nașterea, eliberarea sau puterea. * Există un singur pământean căruia îi pasă cu adevărat de mine. Cel puțin, această ființă umană mă urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oceanele pe glob. Am traversat camera într-o implorare împleticită. Am sărutat-o pe gât. Am îngenuncheat. — Te rog, am spus eu. Am auzit zgomotul făcut de pieptenele care îi trecea prin păr, muzica japoneză care reverbera din interiorul ei, zumzetul subțire al tăcerii. — Trei miare, am spus eu - pentru butic. Nici un răspuns. — Mărită-te cu mine. Fă-mi copii. Ne-am putea muta - oh, s-o ia dracu, asta ea - Închide ochii! Nu durează mai mult de un minut! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
seară ieșisem cu Ester de la Operă și intraserăm la „Tosca“. Veneam din când în când acolo spre a zăbovi îndelung în fața unor cafele și în preajma unor umbre care încă mai hălăduiau prin fumul cafenelei, plină de alți studenți, de alt zumzet și de alte iluzii și vagi chemări. Teodora se așezase în seara aceea la masa noastră. Nici nu se uită la mine. O privea lung, ca într-o fascinație, pe Ester. Luă și sorbi din paharul ei cu nectar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fișe. Mergeam la Bibliotecă, însă nu pătruns de tainele ei. Doar să fiu cât mai mult lângă Lia. Când mă plictiseam, ieșeam afară și o așteptam, plimbându-mă prin jurul Bibliotecii. Mă atrăgea mai mult grădina de la „Cina“. Răzbăteau de acolo zumzet de voci și sunetele unei orchestre, cu melodii învăluitoare. Îmi era însă rușine să intru la „Cina“. Mi se părea că sunt prea țăran pentru un astfel de local. Una dintre primele mele experiențe bulversante din contactul cu Bucureștii am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Gambrinus“. Trec pe lângă mine - cel încă rămas în ușă, ezitând să se ducă la masa sa, cu cei doi orbi lingându-și obrajii - și mă reped pe scărița de lângă tejgheaua cu halbe pline. Sus, în bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun. De parcă aș veni de foarte departe. De parcă aș fi ieșit din mine, aș fi colindat speriat că m-am rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puține neștiute. Și toropeala de-a nu mai cuteza să le aflu. La policlinică, ieri, să-mi prescrie rețeta pe luna în curs. Leacuri pentru trigliceride și HTA, amicele mele de mai bine de doi ani de zile. Lume multă. Zumzet. Aer greu. Discuții felurite. Figuri cunoscute ca dintr-o pâclă a amintirii. Contururi de foști, îmbătrâniți, împovărați de boli, de uitare. Bățoși, totuși, în convingerea că vin la o policlinică a lor, care a fost și rămâne a lor. Sfidători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici o femeie, nici curată, nici necurată. Nu ai nevoie de ele... Descurcă-te cum poți...”. O perioadă Oliver s-a descurcat cum a putut. Apoi a apărut ispita. Mai Întâi femeia-șarpe, apoi femeia-girafă, atrase de eflorescența lui sălbatică și de zumzetul de albine, au Început să-i dea târcoale. Oliver n-a zis nimic când a venit femeia-șarpe și i s-a Încolăcit, urcându-se, pe trup. Alunecând, solzii ei, destul de aspri la atingere, scoteau un clinchet plăcut, ispititor, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
roșu și colaci primiți de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această melodie, dar de pe buzele-i Întredeschise, de data asta, ieși ceva ce semăna c-un chițcăit sau scâncet. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Sau poate că, din pricina beției, Noimann avea din nou halucinații?! Medicul stătea În poziție de lotus pe marginea patului, uitându-se prostit În jur. Pe genunchii săi se legăna cămașa de noapte a lui Lilith. Dinspre șifonier se auzi un zumzet. Costumele se mișcau, foșnind ca niște copaci Îmbrăcați În frunze moarte, În bătaia vântului... „Poate că a pătruns În ele spiritul lui Oliver?” Își spuse medicul, privindu-și fața descompusă din oglindă... Noimann Întinse mâna și luă din pălărie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ce razbat prin frunzi uscate i s-aratA dragaIai! PRIMAVARA “Eu sunt fiica cea mai frumoasă. Pe mine mă mângie soarele cu razele lui călduțe și luminoase. Eu trezesc la viață întreaga natură. Aici flori, dincolo verdeață, pomi în floare, zumzet de a1bine,ciripit de pasarele. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumusețe, cată viață și veselie peste tot locul! P0VESTITOR IV Primăvara a plecat! Cine oare îi va lua locul? Iat-o! E vara îmbrăcată în haine aurii și cu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Dudley pe scările unui conac în stil spaniol, în fața căreia peluza era tunsă în așa fel încât să pună în evidență simbolurile grecești înfipte în iarbă cu niște pari de lemn. Ușa era deschisă. Pe holul larg se auzea un zumzet susținut: fete care fumau, discutau, gesticulau spre manuale. Dudley arătă în sus și spuse „O clipă”. Mal văzu un teanc de reviste pe marginea unei mese și se așeză să le citească, iscând ocheade curioase din partea studentelor. Răsfoi Collier, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în direcția bucătăriei. Preoții templului încă nu-și părăsiseră camerele, așa că ferestrele și uriașa poartă principală erau închise. În bucătăria spațioasă, cu pământ bătătorit pe jos, și pe platforma de lemn înălțată, zumzetul țânțarilor și întunericul nopții mai dăinuiau, dar se simțea deja arșița dimineții de vară. Nobunaga detesta acel moment al zilei. Când pajii își dădură seama că plecase din apartamentul său de culcare și veniră în fugă, seniorul terminase deja cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se angajaseră în luptă și care erau scăldați în sângele abundent al inamicilor. Parcă pentru a spune că nu voiau decât să viziteze reședința Seniorului Nobunaga, alergară direct spre templul principal și casa de oaspeți. Acolo, însă, îi întâmpină un zumzet de săgeți ca un vânt șuierător de pe terasa largă a templului principal și dinspre balustrada vilei de oaspeți. Distanța era avantajoasă pentru trasul cu arcul, dar multe dintre săgeți nu-i nimeriră pe războinicii care înaintau, înfigându-se, neputincioase, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vârstei. Oamenii se uită la mine din ce în ce mai îngrijorați. Oare a venit vremea să renunț definitiv? Oftă din nou. Nu mai avea energia de odinioară dar experiența și autoritatea sa în rândul oamenilor erau încă de neînlocuit. Era obligat să continue. Zumzetul șoaptelor ce plutea leneș pe puntea principală se sparse brusc, tulburând gândurile căpitanului, când secundul anunță: - Ne apropiem de sistemul solar destinație, căpitane. Ar trebui să încetinim viteza pentru a nu avea nici un fel de probleme cu Gardienii de Sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
aveți voie. Faceți tot ce nu-i permis, ca un pacient care nu știe despre ce-ivorba. Tocmai că știu. Subitul e soluția. Urmă o lungă tăcere. Briza parfumată și vicleană, o lungă coadă invizibilă de păun, pe cerul diafan. Da, zumzetul efemeridelor, asaltul rebel al primăverii, nebuneștile ei provocări. Veneau parcă din altă vârstă, din altă lume. Asistenta contempla cerul, dar tresari, dintr-odata. — Să vă citesc ceva. Să vedeți unde se poate ajunge. Mâinile ei scurte, cu degetele pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să ajungă în contul fără cont, c-așa e năucul Anatol, ghinionist și zurliu și fără un sfanț, ca și țara lui zurlie și fără sfanț și fără noroc. Din bulevard spre dreapta și iar spre dreapta. Laterală liniștită. Arbori, zumzet neauzit, tăcere tenebroasă. Poarta grea de fier, trepte solemne. Clădire princiară, bolți, ogive, piatră lemn oțel, ferestre severe și coloane și policandre, cunoaștem decorul. Apasă butonul soneriei pe care scrie Dr. Marga. O fi stând deja pitită după ușă tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
salvarea, săritura, scările, strada, da, în stradă, salvați, slavă, slavă Supremului, slavă că ne-a salvat. Hainele mototolite, chipuri livide, alerte, strada plină de sinistrați tropăind de frig și înfrigurare, dărâmături și zarvă și neliniște, coloane coloane de trupuri și zumzetul de voci grăbite, toți se grăbeau se grăbeau, fără să știe încotro, un soi de evadare colectivă, de parcă dezastrul însemna eliberare, nu se mai puteau întoarce la coliviile sfărâmate, forțați să se regăsească, în sfârșit, nemaiavând adăposturi, lipsiți de ocrotirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe toți, doar să fie atent, să-i recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie-mi place. OK! Dispare, uitând aprinsă lumina. Trebuie să cobor eu din pat să sting și cu asta somnul s-a dus pentru multă vreme. Ies din odaie și prin întunericul destul de rarefiat zumzetul ușor mă conduce spre camera ei. Auzi, zic, oprindu-mă în prag, de când te sperie pe tine bărbații? Nu bărbații mă sperie, perverșii! zice ea întorcându-se, ca o felină răsfățată de casă, pe burtă, de fapt aterizând pe saltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cântă Bob Marley... Ți-am zis că sexul mă ajuta să adorm ca un tip nesofisticat. După un timp, mă trezesc singur pe patul-barcă, cu capul mai jos ca trupul. Caseta a tăcut, dar tot nu-i liniște deplină. Un zumzet mă conduce spre sufragerie, unde spre dimineață Zina se încălzește cu muzica latino. Hola! țipă la vederea mea, cu aerul străin de noctambul și probabil cu capul mărit de părul răvășit. La televizor evoluează, într-un fum roșiatic, un gitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
termine băutura, iar pe urmă să mă aducă pachet acasă.) Cred că ți-am spus că pe la Cavafi refuz să mai trec, dintr-o sumedenie de motive estetice sau... mai întâi faianța roșie asociată cu măsuțele de plastic mov și zumzetul jocurilor mecanice sunt factorii de decor ce m-au făcut să ocolesc crâșma ținută de o femeie uscată, după unii aromâncă, după alții chiar rudă cu fotbalistul Hagi. Mai era și motivul că aici nu găseam, ca la Carmen, bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mama), tu te-ai gândit vreodată că tot ce-i lași lui Tudor poate să-i revină fetei ăsteia? Am înghețat cu ceștile fierbinți în aer, brusc nu s-a mai auzit de nicăieri zgomotul lor pe porțelan, parcă și zumzetul televizorului se oprise. Fiți liniștită, a rupt Zina tăcerea după o pauză bună, parcă neuitându-se la nimeni dintre noi - eu nu m-am gândit la căsătorie. Ei, dar de ce, dragă? Ești tânără, ești o fată drăguță... Nu de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din Barbu Văcărescu, într-o după-amiază de vară cu miros greu de motorină, urcând de la garajul de autobuze până la etajul doi. După-amiază ar fi trebuit să dorm - pentru asta, câteva minute trebuia să mă sustrag tuturor tentațiilor lumii reale (garajul, zumzetul radiocasetofonului la care soră-mea ascultă muzică în timp ce repetă lecția la franceză). Ca să scap, mă rostogolesc pe burtă, cu fața aprinsă apăsată până la durerea pomeților, a maxilarelor, în cuvertura de pat... Se face o noapte subțire albastră, fiindcă și cuvertura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]