513 matches
-
de pus sub jug și dacă n-ar fi trebuit hrănit și rânit pe urma lui băligarul ar fi fost mult mai bine, vaca trebuia să dea lapte, de-aia era vacă și abia calul îmi spunea ceva, îmi plăcea zvâcnirea de inteligență a capului lui în clipa când îl încălicam: urcă, băiete, parcă îmi spunea, ești stăpânul meu, te duc unde vrei, în zbor, știu că și tu ai grijă de mine, să pasc, să beau apă și să mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu un mic huligan cu o javră de câine răpciugos. Își amintea pentru că javra purta nici mai mult, nici mai puțin decât o eșarfă roșie și se întrebase cine și-ar găti câinele în felul acela caraghios. Fran simți o zvâcnire de teamă. Oare tatăl ei intrase în vorbă cu unul din vagabonzii care, chiar și aici, în Woodbury, cerșeau și te agasau, ba uneori chiar te amenințau ca să le dai bani? Ce-i drept, tatăl ei i-ar întinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pat în capul oaselor, ascultam, și, în tăcere, urechile îmi țiuiau și-mi umpleau tidva de vuiet. Într-un târziu, mi s-a părut că aud un horcăit greu care venea de departe parcă. L-am ascultat un răstimp cu zvâcniri tari de inimă; apoi a contenit. Totuși, din când în când, slabe rămășiți, ca niște oftări lungi, ajungeau până la mine și mă înfiorau. Orice-ați spune, eu nu cred să fie om pe lume care să nu-și simtă inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pândele ei din fiecare sară. Acu dintrodată își simțea sufletul lămurit și înțelegea că de multă vreme nu mai avea nimic cu fata picherului. Ba, după vorbele Tudoriței, ca și cum i s-ar fi luat o greutate de pe inimă, simți o zvâcnire de sânge care-i bătea la tâmple și o orbea, cum sta încruntată, cu ochii ațintiți, în colțul ei de divan. Simțea un tremur în toată ființa, o dorință întunecată a tuturor simțurilor, simțea în sfârșit cu toată puterea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
închisă se ivește, textura se schimbă, mătasea caută mătasea pielii: prin slipul ud, pentru o clipă, se zărește, poate că doar se inventează, nu poți să știi, nu poți să știi pentru că ea, la capătul puterilor, își închide repede picioarele, zvâcnirea întunecată a marii promisiuni. Între două astfel de jocuri, mama își face apariția, deși rămâne nevăzută, ni se arată doar tava cu două cești de ceai pe care o împinge între cei doi, pe tatami. Mărturisesc că mi-a scăpat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
scorțișoară. Toți trei ridică privirea spre mine în același timp. — Hă, hă, ce mai om. Luchian Abel Eșarfa Mă trezesc cu o puternică durere de cap. Abia dacă reușesc să deschid ochii. Încă nu. Mai rămân puțin întinsă. Simt o zvâcnire în tâmplă. Mă întorc spre ceasul de pe noptieră. Nu reușesc să văd cât arată. Nu-mi dau seama dacă e senin sau înnorat. Văd o ceață gri și deasă. Nu disting lucrurile din cameră. Îmi las ușor capul înapoi pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
simțea pruncul mișcându-i-se în pântecee, lungindu-se imediat pe jos, până înceta cu zbaterea, închipuindu-și ce face și cum se întoarce pe o parte sau alta, plină de bucurie, în vreme ce își mângâia pânteceul sub care simțea toate zvâcnirile acelei ființe încă nenăscute, dar deja cutremurător de dragă, acum are șapte luni, mâine o să aibă șapte luni și o zi, poimâine o să aibă opt luni, apoi un an, zece, e al meu și va fi cel mai nemaipomenit, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Bine, mergem după masă.“ Apoi Andrei Vlădescu le privea, înainte să le lase singure complimentându-și coafura și rochiile, de parcă nimic n-ar fi fost mai important pe lume. Una foarte tânără și puțin intimidată și reținându-și gesturile, până și zvâcnirea cu care își alunga părul căzut pe obraz. Cealaltă încă tânără, cu obrajii și fruntea și gâtul muiați în stratul cenușiu-trandafiriu de pudră, să înece oboseala și hașurile foarte fine din jurul ochilor și al colțurilor buzelor, care însemnau experiență, ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aveau nici o legătură cu antropologia filosofică sau istoria logicii sau câte se mai examinau. Umbla ca în transă. Trăgea un bilet cu totală indiferență, și atunci parcă se luminau niște străfunduri din mintea lui și ajungeau la suprafață într-o zvâcnire, stabilea relații între subiecte, dezvolta teorii pe care altădată le-ar fi explicat cu timiditate și neîncredere, cu convingere, ferm, metodic, argumentând logic orice ar fi spus, nu se lăsa întrerupt, își contrazicea energic profesorii, îmi permit să remarc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându-mi obrajii înfierbântați între pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare a feselor ei mici și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase de la duritatea diamantină a stîncii grotei. Zăceau cu fața-n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvîcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcînd urzeala părului de cămilă, care se mîncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața-n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mîinile Împreunate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a adăugat un fel de prefață, în care își revendică drepturile conferite prin Duhul Sfânt direct de Dumnezeu. În noile condiții, rolul profetului scade, iar valoarea inspirației este socotită îndoielnică și arbitrară. Urcarea la cer a lui Isaia este o zvâcnire de durere, nostalgie și orgoliu. Trăsături definitorii ale genului apocaliptic După cele șase prezentări, putem încerca o descriere fenomenologică a literaturii apocaliptice. Voi urma grosso modo excelenta introducere a lui P. Vielhauer la capitolul „Apocalipse” din ediția E. Hennecke, W
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
moment dat a scorului îi dă dreptate tehnicianului băcăuan. În primul set, s-a Ținut aproape la început, de la primul schimb de mingi până la 2-2, apoi ieșencele au venit ca un atlet pe turnantă, de la 4-7 la 7-9 cu o ,,zvâcnire” de la 7-11 la 9-11, dar prestația bună a studentelor și inteligența tehnicienilor băcăuani au făcut ca setul să fie adjudecat de gazde cu 25-18. Joaca Iașului a continuat în setul al doilea, 0-3 și 5-5 plus 11-11, cu diferențe de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
irosit câteva șanse de gol, cea mai frumoasă fază a partidei consemnându-se în minutul 82, când Pricop a expediat un vole de zile mari, din întoarcere, dar balonul a izbit stâlpul din stânga al porții oaspeților. Oaspeții au avut o zvâcnire de orgoliu în prelungiri, însă Bamba, care a impresionat printr o evoluție sigură, a îndepărtat pericolul. Așadar, Ciprian Panait debutează în postura de antrenor principal cu o victorie clară, în fața unui public destul de numeros, dar un prim test relevant urmează
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
absoarbe cititorul, făcîndu-l să resimtă lectura ca pe o inițiere într-o ordine nevăzută. Artistul scrie în legea lui, compilînd citate din sfinți, filosofi, deținuți politici, pictori sau critici plastici. Sub unghi emotiv, Horea Paștina e o natură retractilă, fără zvîcniri expansive de ambiție creatoare. Fibra lui pare atinsă de o sfîrșeală resemnată, al cărei efect asupra cititorului e de liniștire treptată. Citești cartea ca să te inițiezi într-o liniște interioară. De aceea, prima jumătate a volumului îți dă o senzație
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
meu. Nu a fost atât de radicală în a-l acoperi. Cred că are să rămână aici multă vreme; și chiar de-ar fi să-l șteargă, pentru mine va rămâne acolo, mereu în același loc, ca o plăsmuire a unor zvâcniri, ca zvâcniri ale unui om care se redescoperă, sau care abia se își umblă prin neregăsire. Nu am ieșit din cameră până la ora unsprezece. Așteptam ieșire cu nesaț. Era deja plictisitor să mai cotrobăi prin toate acelel lucuri, era clar
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
a fost atât de radicală în a-l acoperi. Cred că are să rămână aici multă vreme; și chiar de-ar fi să-l șteargă, pentru mine va rămâne acolo, mereu în același loc, ca o plăsmuire a unor zvâcniri, ca zvâcniri ale unui om care se redescoperă, sau care abia se își umblă prin neregăsire. Nu am ieșit din cameră până la ora unsprezece. Așteptam ieșire cu nesaț. Era deja plictisitor să mai cotrobăi prin toate acelel lucuri, era clar nu-mi
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
repaos, pe care sensibilitatea lui istovită ar fi dorit, totuși, să se poată întinde în căutarea odihnei. Maxențiu călărea cu o tensiune halucinantă ca nu cumva să se rupă armonia dintre el și cal și, astfel, prin cea mai mică zvâcnire, să se rupă și înăuntru ceva, într-un plămân vecinie ulcerat pe care-1 simțea în toracele lui pretutindeni, parcă, și la orice mișcare. Se uită cu ură la Ada, alături de el, și la ceilalți călăreți lipsiți fără altă grijă decât
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE O chestiune de etică BOBI Există riscul ca voi să citiți acest articol și să ziceți „bun, da’ eu de ce nu râd?“. Și asta pentru că, din când în când, autorul mai are câte o zvâcnire de cetățean responsabil, pe care o puteți numi chiar comunism, că nu mă deranjează. Așadar, fiți vă rog atenți puțin, până cerul e senin... Ascultam la radio o dezbatere privind salariul în România al unui medic rezident și greutățile pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
În marginea patului, Încă puțin... Transpira din nou din cauza efortului. Încă puțin... jos nu se vedea nici o strajă. Era doar albul zăpezii. Departe, dincolo de cortina de fulgi, era, poate pădurea. Și lupii, care se auzeau destul de aproape. Cu o ultimă zvâcnire, rănitul se Împinse pe marginea ferestrei. Apoi se sprijini În cot până când ajunse cu jumătate de corp afară. „Primește-mă, Dumnezeule mare, În brațele tale... ” șopti, și Își dădu drumul să cadă În universul alb de sub el. Căderea dură, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vibrând puternic, pași de servitori, ordine. Elena, cu pas încet și cu o expresie de întuneric pe obrazul ei regulat și senin, se coborî și ea spre apartamentele tainice ale casei. Câteva silabe ascuțite ajunseră până în hali. Lenora avu o zvâcnire a mușchilor, apoi căzu iarăși moale - așa de ciudată, cu succesiunea aceea de leșinuri, care păreau a speria mult pe Lina. Ii prepară o injecție cu o mână pe puls. Mini îi veni într-ajutor: - Ce se petrece? îi șopti
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
griji, pe care nu o putea parcă dezvălui nimănui, și tocmai de aceea mai impresionantă. Nerăbdarea îi era mai mare încă, chinuitoare, tensiunea ei spre acele coridoare unde se petrecea ceva, care o aducea în așa stări maximale. Avea o zvâcnire regulată în tot trupul, pe care căuta din răsputeri s-o oprească. Ce lucru minunat era substanța asta a cărnei și sângelui, care acum strica așa de vădit culoarea feței Lenorei? Ce era tenul acela turbure, pătat, pe aceeași față
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dinadins lăsându-se total devorate de acestea, au cunoscut, pe parcursul confruntărilor, ce sunt denigrările, ce și cum sunt loviturile de sub centură, ce sunt și cum te contorsionează umilirile, dar, și cum te fac să te simți, În al nouălea cer, zvâcnirile fulgerătoare ale clipelor, când, te simți stăpân pe creasta valului; au Înghițit noduri, au tăiat În carne vie, și-au stropit deserturile meselor cu dulci și frumos mirositoare speranțe, mă rog, au servit, cam Întreg meniul unei al dracului de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
frumos? Aproape toată clasa răspunse în cor: ― Băjenaru, dom'le! ― E... Bă-je-na-ru-le... deschide Bo-ta-ni-ca la pagina 161 și citește... Foarte încîntat de reputația pe care o aveam printre colegii mei, m-am ridicat liniștit în aparență, însă nu fără puține zvâcniri de inimă; mi-am îndreptat gulerul la tunică... și am început! Aș putea să reproduc întocmai scurta povestire care mi-a făcut atâta necaz, că mi s-a întipărit în minte, dar n-are nici un rost... Primele fraze erau următoarele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Trebuiau golite numeroase halbe de bere, amestecate cu lichior sau votcă sau coniac Alexandrion. Marșul se dovedea dificil până la un anumit punct critic; acesta odată atins, lucrurile Începeau să se deruleze În voia lor cea bună. În momentul când ultima zvâcnire de voință era Învinsă, nu mai existau nici piedici, nici probleme. Atunci toate chipurile se strângeau ca foalele unei armonici Într-unul singur. Și Napoleon, și Edison, și Euclid, și Pitagora, și Einstein (câteodată apăreau și Kant și Hegel, Însoțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]