938 matches
-
vor Înveșmânta În aceste straie bune și, cincizeci și trei de oameni, tineri și bătrâni, se vor așeza pe câte o pătură și se vor Înfășura ca Într-un cocon. Înainte vor mânca ciupercile otrăvitoare pe care le găsiseră gemenii. Se vor zvârcoli și se vor chirci precum fluturii care se eliberează din crisalide. Ciucurii păturilor le vor mângâia chipurile nemișcate, semn că odihna va fi de această dată veșnică. Iar când suflările lor vor fi asemenea brizei care trece, aripile de smarald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care le-am aflat după aceea. Nu am încredere în mine. În mare, memoria mea e încețoșată. Ce îmi aduc aminte este că atunci când metroul a intrat în stația Kodemmachō, am văzut de la geam un bărbat care urla și se zvârcolea. Asta mi-e clar în cap. Le-am povestit polițiștilor. Mă gândisem că era posibil ca acela să fie criminalul. Mi-au răspuns: «Nu, și el a fost tot o victimă.» La Spitalul Central al Forțelor de Autoapărare din Setagaya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe lângă Banca Sanwa, am zărit o fată care încerca să ridice o persoană întinsă pe jos. Veniseră trei sau patru salvări, însă tot nu erau de ajuns. Peste tot pe trotuar erau oameni care stăteau întinși, nu în fund. Se zvârcoleau de durere și încercau să-și scoată cravatele. Alte persoane vomitau. O fată vomita. I se făcuse rușine și dădea să-și scoată batista să ștergă locul, dar nu putea. Mă întrebam: «Ce naiba se întâmplă aici?» Toată lumea avea dureri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pămîntul. 6. Gemeți! căci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic! 7. De aceea, toate mîinile slăbesc, și orice inimă omenească se topește. 8. Ei sunt năpădiți de spaimă, îi apucă chinurile și durerile, se zvîrcolesc ca o femeie în durerile nașterii, se uită unii la alții încremeniți; fețele lor sunt roșii ca focul. 9. Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mînie și urgie aprinsă, care va preface tot pămîntul în pustiu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
le-ai șters pomenirea. 15. Înmulțește poporul, Doamne! Înmulțește poporul, arată-Ți slava; dă înapoi toate hotarele țării. 16. Doamne, ei Te-au căutat, cînd erau în strîmtorare; au început să se roage, cînd i-ai pedepsit. 17. Cum se zvîrcolește o femeie însărcinată, gata să nască, și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi, departe de Fața Ta, Doamne! 18. Am zămislit, am simțit dureri și, cînd să naștem, am născut vînt; țara nu este mîntuită, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fi făcut bărbatul dragoste cu soția lui, când cele două surori aveau un singur pântec?..." "Ce simbioză ciudată între noi! Păzit și păzitor. Filip devenise imaginea mea răsturnată în oglindă. Dublul meu... L-am lăsat cu câteva ceasuri în urmă zvârcolindu-se sub semnul morții acolo, în întuneric, singur pe o ladă de lemn. Stau aici ca un cretin și-mi savurez victoria, dar n-am nici un merit că sunt liber. N-am reușit să-l înving pe Filip nici o clipă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
invers, de reintegrare. A ghicit, fără îndoială, că guvernarea lui Antonio Granjo, ca și oricare altă guvernare derivată din același regim moral și politic, nu numai că nu va fi în stare să pună capăt haosului însîngerat în care se zvârcolea Portugalia, dar se va prăbuși chiar ea, antrenată de forțele aceluiași haos. Retragerea bruscă și definitivă a lui Salazar din Parlamentul lui Antonio Granjo are, parcă, o semnificație profetică. Pentru că acest Parlament a cunoscut, într-adevăr, pagina cea mai însîngerată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îndărăt, din care bagaudul, cu toate că se zbătea din răsputeri, nu reușea să se elibereze. în sfârșit, hunul opri calul și, trăgând fulgerător din cizmă un cuțit lung, cu o singură și rapidă mișcare, străpunse gâtul bărbatului, care căzu în iarbă, zvârcolindu-se în chinurile morții. Cu un strigăt de triumf, Balamber se ridică atunci din șa și, culegând securea adversarului său, îi reteză capul dintr-o singură mișcare. Când ridică în aer macabrul trofeu și îl arătă bagauzilor ce mai rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Era de așteptat ca țăranii să-și ia tălpășița văzând incendiul din Vesontio. O sa ne refacem la Noviodunum. Un grup de războinici veni călare în direcția lor. Doi dintre ei cărau pe brațe un slăbănog, cu capul ras, care se zvârcolea între ei, într-un mod caraghios, precum o marionetă scheletică. Când fură la doar câțiva pași de Balamber, îl lăsară să meargă, dar el se prăbuși chiar între picioarele calului său. — Se pare că scârba asta de om știe încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din cap. Nu. Dumnezeul meu e milostiv; o să vezi că o să-și vină iute în fire. Aplecându-se asupra suferindului, pe care Gomerius îl apăsa cu toată greutatea corpului pentru a-l împiedica să-și facă singur rău în timp ce se zvârcolea, îi făcu semnul crucii pe frunte, apoi începu să-i mângâie fața și să-i vorbească blând, sub privirile înspăimântate ale hunilor dimprejur. Nu dură mult. Foarte curând, respirația lui Inisius deveni mai puțin gâfâită, încetă să mai scurme pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l întețească, trăgându-se pe urmă îndărăt împreună cu cei care-l ajutaseră, pentru a-și contempla roadele muncii. O vreme, adunați în cerc în jurul focului înalt, burgunzii rămaseră să-l privească pe hunul care ardea. El începu curând să se zvârcolească, zgâlțâit de spasme violente, și imediat porni să scoată strigăte răgușite și disperate, care călăilor săi le smulseră comentarii de satisfacție și câteva râsete. Din când în când, câte unul dintre ei alimenta focul, aruncând crengi, în vreme ce în aer se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Maliban, se puseră în rând cu ceilalți, fără să mai aștepte ordinul său. Frediana făcu un gest larg cu mâna și întreg detașamentul se puse în mișcare pe câmpie, ținându-și caii la trap mărunt. Hunul striga și se zvârcolea, învârtindu-se cu frânghia deasupra rugului său. Palidă la față, cu fălcile încleștate, Frediana privea drept înainte. Sebastianus, flancat de alan, se păstra la o distanță de o jumătate de lungime de cal mai în spate și nu îndrăznea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi făcut bărbatul dragoste cu soția lui, când cele două surori aveau un singur pântec?..." "Ce simbioză ciudată între noi! Păzit și păzitor. Filip devenise imaginea mea răsturnată în oglindă. Dublul meu... L-am lăsat cu câteva ceasuri în urmă zvârcolindu-se sub semnul morții acolo, în întuneric, singur pe o ladă de lemn. Stau aici ca un cretin și-mi savurez victoria, dar n-am nici un merit că sunt liber. N-am reușit să-l înving pe Filip nici o clipă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
contrastul dintre figura ei agresivă și ușoara graseiere, care îi revine, temperată, din copilărie (mai fermecătoare la vârsta asta decât atunci), ca întotdeauna când e stăpânită puternic de un afect. Faptele - statu quo 1. În piept, însă, încep să se zvârcolească vipere. Nu sunt decât cincisprezece zile de atunci... Aveam spiritul liber. Azi... A fost fatal, predestinat. Dacă, spre a înnoda o intrigă, un scrib ar fi imaginat o întîlnire atât de întîmplătoare ca aceea de aici dintre mine și Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
verbului a simți. Perceperea concreteții iubirii, chiar când femeia lipsește, sporește impresia de senzualitate. Ideea este exprimată discursiv, apelând la imagini metaforice explozive ori la sintagme oarecum comune în inventarul lexical al îndrăgostiților patetici: - "În piept, însă, încep să se zvârcolească vipere" (p. 86); - "Atingerea mâinii Adelei îmi răspândește în sânge și în sufletotravă"; - "tensiunea nervilor, ajunsă până la rupere" (p. 104); "demența mea..." (p. 106); - "Cu sufletul dezechilibrat încă de atingerea mâinii Adelei..."( p.131); - "Ce dureros de femeie era cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plâns la miezul nopții la căpătâiul ei!? Plângea atât de tare, rupându-și hainele de pe el, că, privindu-l, ziceai că o să moară omul de necaz... Numai că nu s-a Întâmplat așa. Când tot plângând de unul singur și zvârcolindu-se pe jos, și-a terminat sticla de băut (omul luase cu el și o butelcuță de tărie, ca s-i țină, pesemne, de urât), văzând că nu mai are băutură și nici bani ca să-și cumpere alta, Platon ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oară Anticristul fața În lume. Venise Înveșmântat În odăjdii scumpe, luând Înfățișarea unui patriarh. Chipul său lumina ca soarele, iar În mâna sa avea Însemnele puterii dumnezeiești. Mulți au fost seduși de falsa-i strălucire. Și acum sufletul lor se zvârcolește În focul Gheenei. La porunca sa vechile cărți bisericești au fost arse și rescrise, canoanele slujbelor au fost schimonosite și pervertite și ele la așa numită nouă credință. Prigoana Împotriva celor drepți a fost cumplită. Toți cei care au continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sfârșit, după o așteptare Îndelungată, trenul se pune În mișcare. Ostatecii, ținuți la post negru câteva zile În șir, devorează scrumbiile, fără a se gândi la consecințe. După o oră de mers prin arșiță, e vremea amiezii și soarele se zvârcolește pe cer ca un bulgăre de foc, vagoanele fierb, iar oamenii turbează de sete. În grabă, cică, ostașii au uitat să le distribuie prizonierilor rația de apă. În vagonul de protocol, căptușit cu catifea roșie, care fusese cândva În serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sârmă ghimpată și stâlpii frumos vopsiți În trei culori, spuneai că a sosit vremea lui Anticrist; invazia ciorilor era doar un semn că Într-adevăr acest timp e pe aproape. Unii povesteau că ar fi văzut bulgării de pământ arat zvârcolindu-se sub nămeți și luând Înfățișarea funestelor păsări, alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile plantelor și ale arbuștilor s-au transformat În ciocuri și gheare, ce se ridicau, iată, acum În aer, plutind amenințător deasupra caselor și creștetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
colo, Încălțat În cizmulițe cu tocuri Înalte, purtând o creastă de cocoș pe cap, tovarășul de afaceri al lui Subotin, Elizei. La vederea acestei adunări, Ippolit fu cuprins de un șoc atât de puternic, Încât căzu și Începu să se zvârcolească, făcând spune la gură și scoțând urlete Îngrozitoare din gâtlej. Iar la sfârșitul crizei, Își rupse cătușele și, cuprins de o furie oarbă, puse pe fugă toată paza și dispăru din tribunal. De atunci nimeni nu mai știe nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o suportăm din buzunarul nostru. Cu salariul pe care-l duc acasă, nici pe jumătate nu acopăr cheltuielile...!! Așadar,ne desurcăm și noi cun putem! Tony Pavone ne fiind la curent cu criza acută de produse petrolifere În care se zvârcolea țara lui, nu Înțelese mare lucru ori nu dădu atenție faptului, gândul lui era la Atena, la modalitatea de-a ajunge acasă. Îi vorbi mașinal. „Vă rog domnule, nu se poate să nu-mi dați o mână de ajutor. Cumpăr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
special În legătură cu delapidarea pentru care fuse-se arestat. Acum Își dorea un asemenea individ, dar probabil călăii, Îl ținea special singur pentru a-i deteriora moralul, a-i distruge orice forță de Împotrivire!! A zace de unul singur În celulă, zvârcolindu-te pe patul de ciment ce cu ușurință putea fi numit cavou, cu mâncarea oferită de temniceri ce nu era comestibilă mulțumindu-se cu fărâmiturile oferite cu zgârcenie din alimentele aduse de afară de Atena,Tony Pavone suporta foamea mai ușor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
repetat după ea ca un ecou, de parcă luam parte la un ritual păgân și acel cuvânt îmi definea în minte un viitor atât de departe încât nu puteam să-l întrevăd și nici să mai cred în el. Mi se zvârcolea sufletul a neputință și trebuia să ies din starea în care mă adânceam tot mai mult. Știi ce? Nu pot rata două dansuri la rând, i-am zis gândindu-mă că trebuie să-i mulțumesc pentru că încerca oarecum să mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pornit la contraatac. Un muncitor care țipa de mama focului era tîrÎt de alți doi și Îi atîrna ceva deasupra capului. Fu trîntit cu violență la pămînt și lovit cu picioarele. Posibil să-și fi rupt mîna În cădere. Se zvîrcolea acum de durere pe pietrele din albie. CÎțiva muncitori loviră cu picioarele cazanul În care ardea focul, răsturnîndu-l, și cei trei fură atacați cu lemne care ardeau. Ei reacționară Însă prompt și sistematic. Aveai impresia că au pus mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
liniște din pat și-am rămas la marginea lui, cu piciorul stîng pe dușumea. LÎsîndu-mă cu toată greutatea pe el, am părăsit patul. Am făcut un pas, am Întins ambele mîini și am gîndilat-o tare la subsuoară. Țipă scurt, se zvîrcoli și Încercă să scape... dar n-a luat-o nici spre ușă, nici spre fereastră, ci direct spre mine. Ne-am izbit unul de altul și ne-am rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]