638 matches
-
exprimare lingvistică. Oricum, discuția referitoare la modalizare în termenii a n a l i z e i d i s c u r s u l u i nu poate fi limitată numai la relevarea mărcilor lingvistice, ci acestea trebuie puse în relație cu procesele de structurare integrală a discursului: tipuri de discurs, scena enunțării, interdiscurs etc. Cu alte cuvinte, studiul mărcilor lingvistice ale modalizării trebuie pus în relație cu factorii extralingvistici care modelează situația de comunicare specifică a discursului în atenție. V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u i nu poate fi limitată numai la relevarea mărcilor lingvistice, ci acestea trebuie puse în relație cu procesele de structurare integrală a discursului: tipuri de discurs, scena enunțării, interdiscurs etc. Cu alte cuvinte, studiul mărcilor lingvistice ale modalizării trebuie pus în relație cu factorii extralingvistici care modelează situația de comunicare specifică a discursului în atenție. V. modalitate, modalizator. DUCROT - SCHAEFFER 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. MT MODALIZATOR. Se numește modalizator un mijloc prin care locutorul își manifestă aprecierea asupra propriului enunț, care se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actul de modalizare se aplică unei spuneri, adică unei structuri predicative (alcătuită din verb și actanți) ce nu era modalizată. Astfel, enunțul Profesoara ține astăzi o lecție de sinteză este monologic deoarece rezultă dintr-o modalitate asertivă a spunerii care pune în relație verbul a ține cu actanții lui. V. dialogic, monologal. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOSEMANTISM v. MONOSEMIE. MONOSEMIE. Realizat după modelul lui polisemie, termenul monosemie, nu întrunește în textele de semiotică frecvența antonimului. Prin monosemie se denumește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin intermediul predicației, "funcție primordială a comunicării", concretizată prin capacitățile verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. V. predicat, predicativitate. DSL 2001. RN PREDICATIVITATE. Trăsătură pragmatică, predicativitatea se definește ca proprietatea unui predicat al enunțării de a pune în relație nucleul său semantico-sintactic cu realitatea extralingvistică exprimată, ancorată spațio-temporal și modalizată. Prin intermediul predicativității o succesiune de cuvinte dobîndește autonomie enunțiativă și devine obiect al analizei discursului. V. predicat, enunțare. DSL 2001. RN PREDISCURS. În 1958, J. Lacan a utilizat termenul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiindcă realizează trecerea valorilor dintr-un areal lingvistic în altul și, ca atare, dintr-un spațiu cultural în altul. Faptul că limbile istorice nu coincid, nu numai din punctul de vedere al formelor lingvistice și al modului de a le pune în relație, ci și sub aspectul semnificațiilor, al segmentării și al detalierii realului, a dus uneori la opinii pesimiste în ceea ce privește corectitudinea cu care se poate realiza acest transfer. Asemenea opinii nu pot însă înlătura cîteva constatări impuse prin evidența faptelor. 1) traducerea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
University Press, Cambridge, 2006. John Rogers SEARLE (n. 1932), profesor american de filozofie și filozofia limbajului, la Universitatea Berkeley din California, specialist în pragmatică. Continuă cercetările profesorului său, J. L. Austin, prin rafinarea teoriei actelor de vorbire, actele ilocuționare fiind puse în relație cu conceptul "intenționalitate". Lucrări de referință: Speech Acts. An Essay in the Philosophy of Language, Cambridge University Press, Cambridge, 1969; Intentionality. An Essay in the Philosophy of Mind, Cambridge University Press, Cambridge, England, 1983; Minds, Brains and Science, Harvard University
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
coordonarea lor formează un set exhaustiv. Enunțul (26b) de mai jos este posibil doar dacă a fost vorba despre muncitor și contabilă în fragmentul de enunț anterior, iar substantivele respective nu numai că au fost lexicalizate anterior, dar au fost puse în relație, formând un set (26a). Astfel, structura coordonată poate funcționa anaforic: (26) a. Un muncitor și o contabilă au luat liftul încercând să scape de incendiul izbucnit la etajul doi. b. Muncitor și contabilă au rămas blocați în lift. Sub acest
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cele ale existenței. Regula, fermă, cere punerea predicatului la singular." (p. 100). 102 Trăsăturile +concret, +numărabil etc. sunt inerente, spre deosebire de +proprietate, +individ, care sunt trăsături contextuale, depinzând de folosirea (ne)articulată sau de tipul de eveniment/predicație cu care sunt puse în relație. 103 La acest subpunct se dau câteva exemple cu topica VSO (În lume-i veselie, amor, sperare, viață - V. Alecsandri; Era și aur și argint - "România literară"; Era în aceste cugetări pătrundere și logică - G. Ibrăileanu; Pentru că-n toată a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
opened ' Fereastra s-a deschis', dar nu pentru a descrie relația dintre S și O, ci, într-un context total nepotrivit, cu referire la S (subiectul construcției intranzitive, the window). La Halliday (1967) și la Anderson (1968), termenul ergativ este pus în relație cu structuri medio-pasive englezești: Marry washed the woollens well 'Maria a spălat bine rufele'/The woollens washed well ' Rufele s-au spălat bine', faptul că, în cea de-a doua construcție, O devine S fiind considerat o manifestare a ergativității
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
clase de verbe intranzitive: (a) inacuzative a căror reprezentare lexico-semantică de bază este cauzativă/diadică și a căror structură argumentală conține un singur argument direct intern (inacuzative derivate) − cele care au pereche tranzitivă/cauzativă; (b) inacuzative care nu pot fi puse în relație cu verbe "mai primare" care să aibă două argumente interne (inacuzative primare); (c) inergative monadice, a căror structură argumentală conține un singur argument extern. În acest punct al descrierii nu voi intra în detalii în privința diferențelor dintre inacuzativele primare (prototipice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzative din limbajul adulților verbe inergative omofone. În plus − așa cum au arătat Pesetsky (1981) și Borer și Wexler (1992) −, copiii se pare că învață selecția auxiliarelor (în limbile în care aceasta există) pentru fiecare verb în parte, fără să o pună în relație cu tipul sintactic sau semantic al verbului. Concluzia mai generală este că structurile creierului care reprezintă GU sunt supuse unui proces de maturizare. 4.6.2. Sorace (2004: 251−254) arată că achiziția limbajului constituie un test important pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
relație se sfârșește acum. Două dintre verbele care aparțin acestei clase par să se fi specializat deja semantic, impunând restricții selecționale stricte subiectului (a coace/a se coace, a răci/a se răci). În plus, numai varianta reflexivă poate fi pusă în relație cu cea tranzitivă: Vaccinul/Urechea/Buba/ Rana coace Grâul/Mărul/ Fructul se coace Ion coace mere/*bube Copilul/ Omul/Cățelul răcește Cafeaua/Supa/Vremea se răcește Ion răcește supa/*copilul. În cazul câtorva verbe care circulă în limbaje specializate (a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
concluziilor este rezervată aspectelor nerezolvate de această carte. Vastitatea domeniului de cercetare a făcut ca, în unele puncte ale lucrării, profunzimea descrierii și a analizei să nu fie cea pe care aș fi dorit-o. Alte aspecte care pot fi puse în relație cu fenomenul inacuzativității (în limba română) au rămas neatinse sau au fost numai menționate în diverse puncte ale lucrării, constituind teme pe care îmi propun să le cercetez în viitor: relația dintre verbele inacuzative și dativul posesiv; comportamentul nominalizărilor corespunzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
am realizat o clasificare a verbelor inacuzative din limba română folosind distincția (schimbare de) stare vs (schimbare de) localizare, însă în lucrarea de față voi adopta o clasificare semantică mai detaliată. 15 Distincția propusă de cele două autoare poate fi pusă în relație cu cea făcută de Talmy (1985) − L. Talmy, Lexicalization Patterns: Semantic Structure in Lexical Forms, în: T. Shopen (ed.), Language Typology and Syntactic Description, vol. 3, Grammatical Categories and the Lexicon, Cambridge, Cambridge University Press, p. 57−149 −, apud Croft
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care le interpretează însă, prudent, ca cercuri hermeneutice, interesând deopotrivă obiectul comentat și comentatorul. Grație unei fascinații pitagoreice a numărului, opera eminesciană va fi descifrată prin parcurgerea a 9 cercuri dialectice, în replică la cele 9 cercuri dantești. Primul cerc pune în relație opera cu personalitatea poetului; refuzând separația eu empiric vs. eu creator și optând pentru perspectivele logicii dinamice a lui St. Lupasco, criticul explică prezența contradicțiilor între diverse sectoare ale operei sau între operă și personalitate ca argumente în favoarea ideii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și gânditorul Eminescu. Concret, ziaristul de la "Timpul" devenise incomod și periculos pentru interesele politice atât ale liberalilor, cât și ale conservatorilor junimiști, motiv pentru care... poetului i s-a înscenat aria nebuniei din cabina de la Baia Mitrașewski. Și Theodor Codreanu pune în relație câteva fapte mai puțin cunoscute dar controlabile: somația lui P.P. Carp, ministru al României, în misiune la Viena, către Maiorescu: "Și mai potoliți-l pe Eminescu!"; încătușarea lui M. Eminescu în cămașa de forță, în ziua de marți, 28 iunie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
posibil ca "moftul" să fie "starea noastră de existență". Moftul s-a născut odată cu omul, dacă e să-l privim ca antiteză eșuată, dar important ar fi fost dacă și noi l-am fi depășit, cum au făcut-o alții. Pus în relație cu "vârsta maturizării" (p. 117), moftul este tratat într-un fel de Eminescu care constată rămânerea în copilărie, "cu creier de copil" și altfel de Caragiale care transferă în plan infantil comportamentul unui matur (vezi Ionel din Vizită) și invers
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este "norocul", destinul, hazardul patronate de zeițe în mod special, credința în transcendența verticală, legătura cu divinitatea (p. 131). Motivul e prezent în folclor, e evocat de Eminescu în Luceafărul, în general, lumea (omul) se plânge de lipsa norocului, e pus în relație cu dragostea: "Și Caragiale se consideră un om fără noroc" (p. 132). Sunt citate cuvintele scriitorului: "...într-o bună zi Ecaterina Caragiale naște un copil fără noroc... Ei bine, copilul acela sunt eu!" Și a fost obsedat până la moarte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
geniali, pe de o parte, și iconoclaștii avangardelor de tot felul, pe de alta. Cești din urmă comit perpetuum "paricidul", pe când orfanii care-și caută părinții cei buni sunt visătorii, elegiacii" (p. 159). Am reprodus un amplu citat edificator. Criticul pune în relație analogică (așa cum se vede de-a lungul întregii cărți) pe Bacovia și Vieru. Cel dintâi, copleșit de dragostea maternă, alungă părinții din imaginarul poetic (mama va fi recuperată psihanalitic sub forma elementului acvatic, deși, paradoxal, sensul exact al recuperării ține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fine considerații critice având ca reper Inorogul cantemirian și ciobanul mioritic. Analiza propriu-zisă a operei este rezervată capitolelor Paideuma, Elementele și Duminica Mare, încheierea făcându-se printr-un sumar Final de poetică. Theodor Codreanu aspiră demiurgic să epuizeze subiectul, așa încât pune în relație o sumedenie de informații de toate felurile, de la cele importante și revelatoare până la detaliile anecdotice. Doi ani la rând (1946-1947) poetul s-a alimentat doar cu știr și lobodă; alți trei ani de foamete (1951-1953) i-a petrecut la școala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
organ esențialmente executiv, ei înșiși sunt, pe cale de consecință, "agenți ai puterii executive"; b) cu privire la art. 18 alin. 4, se arată că simpla lectură a textului duce la concluzia că nu se încalcă nici o prevedere a Constituției. Dispoziția criticată trebuie pusă în relație cu prevederile art. 329 și ale art. 330 din Codul de procedură civilă, care reglementează dreptul procurorului general că, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, să introducă recursul în interesul legii și recursul în anulare, căi extraordinare de atac
DECIZIE nr. 339 din 18 iulie 1997 referitoare la constituţionalitatea Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118549_a_119878]
-
în vigoare, care nu pot fi supuse controlului de constituționalitate a priori, pe de o parte, iar pe de altă parte nu contravin nici ele vreunei dispoziții constituționale. Singură prevedere a Constituției cu care aserțiunile cuprinse în sesizare pot fi puse în relație este cea cuprinsă în art. 128, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Prin compararea acestui text constituțional, pe de o parte, cu prevederile art. 19 alin. 4 teza
DECIZIE nr. 339 din 18 iulie 1997 referitoare la constituţionalitatea Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118549_a_119878]
-
la originea celor trei valuri. El leagă primul val de un ansamblu de condiții socio-economice: industrializarea, urbanizarea, ivirea burgheziei și a clasei medii, apariția clasei muncitoare și organizarea sa, reducerea treptată a inegalităților economice. Pe cel de-al doilea îl pune în relație cu factori politici și militari: victoria aliaților în timpul celui de-al doilea război mondial și începutul procesului de decolonizare. Pentru al treilea val, propune o explicație mult mai rațională, punînd-o pe baza unui factor general, care poate fi definit ca
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
intervenția de atunci). A doua oară, îmi este citată o frază prin care protestam la adresa atitudinii Tamarei Dobrin față de destinele teatrului românesc. A treia oară, îmi este reprodusă afirmația potrivit căreia n-ar trebui să contestăm deciziile CCES. Dac-o punem în relație cu întregul context, mă tem că aveam ceva dreptate: Consiliul Culturii se auto-sancționa atunci, încercând să tempereze osârdia cu care salariații respectivului minister potopeau editurile propriului sistem cu prefețe, postfețe și îngrijiri de ediție, așezându-se, ca musca la arat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
privind starea limbii, spre a se opri degradarea ei tot mai evidentă. * Î ntr-un impunător volum al profesorului Bruno Mazzoni, de la Universitatea din Pisa sunt, reproduse și comentate toate cele 321 de inscripții de pe crucile "Cimitirului vesel" din Săpânța și puse în relație cu texte lirice din "Antologia Palatină", ori din "Spoon River Anthology" a lui Lee Edgar Masters. Dintr-un articol publicat în "Evenimentul zilei" (24 sept. 2007) aflăm că vestitul cimitir nu-i altceva decât "o colecție de cimilituri funerare". Zestrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]