1,887 matches
-
Ungureanu a descoperit în Arhivele Statului Iași documente îngrozitoare, amintind de paginile ce descriu felul în care erau chinuiți țăranii în Ciocoii vechi și noi al lui Filimon, roman despre care, ca elev de liceu bucureștean, nu mă îndoiam că pune în scenă simple născociri. Astfel, în jalba din 9 iulie 1849 (anul în care David Creangă îl duce pe viitorul scriitor la Broșteni) adresată starețului mănăstirilor Neamț și Secu, pipirigenii, alături de sătenii din Băboești și Plotun, își dau drumul la gură plângându
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
să nu condamne la singurătate, la singurătăți. Piesa a avut un impact puternic și imediat. Satisface perfect nevoia de temă consistentă, ușor sofisticată, ambalată inteligent în straturi de umor rafinat, de comic firesc, de poantă vie. A fost tradusă, premiată, pusă în scenă, a circulat iute fascinîndu-i atît pe oamenii de teatru, cît și pe spectatori. În anul 2001, dacă nu mă înșel, regizorul și profesorul Valeriu Moisescu m-a invitat, generos, la un examen al studentei Alexandra Badea. Foarte tînăra Alexandra Badea
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
impus de text și speculat serios și dezinvolt de Alexandra Badea. Piesa a avut priză și în România. S-a jucat, în destule locuri, dar, parcă, nici unde cu ecouri semnificative. Acum cîțiva ani, la Hanul cu tei, am văzut pus în scenă un alt text al Yasminei Reza, prima ei piesă de fapt, publicată în 1987, „Conversații după înmor-mîntare", producție a Teatrului „Toma Caragiu" din Ploiești. Un spectacol de cameră cu multe nuanțe coordonate subtil de regizorul Cristian Juncu în jocul Adei
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
anticipat absurdul pe care îl vom întâlni în Tango și în celelalte piese și povestiri ale sale. În anii ’60 Mrożek a emigrat din Polonia, locuind la Paris, în SUA, Germania, Italia și în Mexic. Desenele reveneau, ca și piesele puse în scenă de cele mai de seamă teatre din Polonia și de aiurea, inclusiv de cele românești. Ca mai toți emigranții polonezi, Mrożek nu și-a uitat țara, rămânând permanent în contact cu realitățile și frământările ei, pe care le-a surprins
Polonia: Mrożek la 80 de ani by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/5938_a_7263]
-
Petronela Grigorescu sau Doru Aftanasiu, cum se joacă comedie. Și, deloc secundar, ce scrie Caragiale, cum vede el lumea, cum defilează personajele prin mahala, cum trăiesc acolo, ce-i arde, ce nu, ce suspine, lacrimi, afurisenii au. „O noapte furtunoasă” pusă în scenă de Alexandru Dabija pulsează de acțiune, de miză, de autentic, de visceralitate, de gesturi colorate pe care le-am întîlnit, de atîtea ori, mai toți, prin margini de orașe, prin mahalaua de altădată, prin cartierele cu băieți de băieți unde
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
spectacolul Contrast Ratio pe aceeași scenă de la Teatrul Odeon, pe care am mai văzut două dintre creațiile sale: în 2009, Flashback, realizată cu trupa sa germană din Köln, movingtheatre.de, dar și `n 2010, cu Răzvan Mazilu, `n Depeche Dance, pus în scenă cu o companie românească alcătuită de Răzvan Mazilu, din care făcea parte atât el, cât și Mircea Ghinea, un alt foarte bun dansator, pe care l-am regăsit și în spectacolul actual. Pe Massimo Gerardi l-am apreciat și ca
Explore Dance Festival 2010 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5974_a_7299]
-
Marina Constantinescu Nu am mai fost din 2007 la Tîrgu Mureș. Aproape că nici nu mai știu ce se întîmplă pe acolo... cam ciudat... am auzit că Theodor Cristian Popescu a montat „Krum”, că Victor Ioan Frunză a pus în scenă două spectacole, că Massaci s-a jucat cu una dintre formulele lui de teatru de improvizație, că Vlad Rădescu a fost o vreme director. În fine, eu nu am mai văzut nimic din ce joacă trupa aceasta. De care m-
Existențe trucate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5715_a_7040]
-
dar și a Clujului în care și-a pornit educația plastică, sunt suficiente motive să credem că a fost amprentat de scenariul baroc al unei existențe cândva strălucitoare. De altfel, pânzele sale au ca motiv permanent interioare baroc, iar spectacolele puse în scenă se străduiesc să aducă, într-o manieră voit modernă, mituri biblice sau lasă doar să transpară imaginea pe care o are despre propria-i ființă. De la acest punct încolo, începe să-și caute rude în epoca modernă, unde îi găsește
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
Legătura mea cu acest gînditor, cu neliniștea lui fizică și metafizică este făcută prin multe fire și sensuri. Din cînd în cînd, mi se mai limpezește cîte o cale. Așa s-a întîmplat acum, la Brașov. Premiera spectacolului „Puterea obișnuinței” pus în scenă de Claudiu Goga a fost de mult. Anul trecut. Am aflat tîrziu, însă. Interesul mi-a fost stîrnit, în plus, de faptul că acest text greu, ciudat, oarecum rece, nu comod, la prima citire, nici pentru artiști, nici pentru spectatori
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
se detașează de povestea sa pentru a o spune mai bine, dramatizând-o abil. În acest teatru portabil avem ceva dintr-un baroc theatrum mundi unde cu un ingenio specific, taximetristul se transformă într-un subtil magician, un magister ludi, punând în scenă o fabulă, punându-se în scenă deopotrivă. Practicând un joc de mare finețe cu umbrele, noaptea lui Jim Jarmusch se dovedește a fi scena pe care eliberat de conveniențe, actorul obscur din fiecare își face apariția preț de o singură
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
Una i-o face Paul Gusty, la Teatrul Național din București. Pe cealaltă, regizorul Aurel I. Maican la Teatrul din Cernăuți. Și, din motive subiective, pleacă la Cernăuți. Acolo lucrează cu Victor Ioan Popa, cu George Mihai Zamfirescu, acolo se pun în scenă spectacole importante, pe care scenografia semnată de Lowendal le face memorabile. Cîteva pagini pe care le-am citit din cronicile timpului îmi creionează personalitatea acestui artist de forță, avangardist, cu un simț fantastic al proporțiilor, un artist cu linii puternice
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
câte 2-3 spectacole diferite pe zi, în zece locații, cu trupe ale unor teatre din toată țara, ceea ce arată forță acestor instituții culturale. Toți câștigătorii premiilor vor primi finanțare de la Primăria Sectorului 3, prin Centrul Cultural Casă Artelor, pentru a pune în scenă, în București, o producție proprie. Posibilitatea de a juca în Capitală, pe scena din sectorul 3, i-a motivat foarte tare pe actori. Finanțarea unui nou spectacol înseamnă mult pentru trupele independente, iar să poată veni să joace în București
Câștigătorii Festivalului Național de Teatru INDEPENDENT by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62487_a_63812]
-
trei capete de arabi privind către stînga. Păreții sunt pardosiți cu pardoseală de stejar vechi, lustruit. Deasupra, covoare. Tavanul, cu grinzi vedețe, e bogat zugrăvit, în dreapta și în stînga ferestrei, trofee de arme ". În acest decor artificial și sofisticat e pusă în scenă o dramă nu mai puțin sofisticată și artificială. Pentru prima oară în teatrul românesc, exact ca la Racine, totul se joacă în replici pline de argumente subtile, de aluzii și de nuanțe. Nu se întîmplă nimic decisiv, căci înfruntările se
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
Turda, și în "Cinci piese scurte" de la Odeon, de pildă, Dabija l-a simțit pe Ionesco. In vibrațiile lui profunde, complexe, extrem de diferite. Mi s-a părut o extravaganță să mergi aproape în pustiu, la un cvasi teatru, și să pui în scenă, să lucrezi o piesă a lui Ionesco, nu mai zic și necunoscută. Pe urmă am înțeles că asta se numește iubire. Să faci o comunitate mică, dintr-un orășel pe care îl treci cu vederea iute privind spre Cluj, să
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
nici prin engleză (unde echivalentul, denumirea culorii vinului de Burgundia, este Burgundy), nici prin franceză (Bourgogne); în germană există forme asemănătoare (Burgund, Burgunder), dar pentru numele de culoare se folosește mai curând denumirea Weinrot. O altă serie de clipuri (Vodafone) pun în scenă o tânără familie cu personaje „de cartier", cu un limbaj familiar-argotic specific, marcat mai ales prin intonație și debit; personajul masculin (care își joacă parțial propriul rol, de vedetă muzicală) e în căutarea unui pseudonim agresiv pentru o fetiță; în
Comic de limbaj by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6214_a_7539]
-
cu raționalul, iar jocul devine năucitor pentru orice traseu uman sensibil la sine, la ceilalți, la Dumnezeu. Un spectacol care m-a răvășit pe drumul pe care și eu îl caut pe Beckett, căutîndu-mă pe mine, este „Sfîrșit de partidă", pus în scenă de Alexandru Tocilescu la Teatrul Metropolis, în stagiunea 2009-2010. Un spectacol major pentru arta teatrală, o miniatură perfect alcătuită, o investigare solidă a artei actorului, a disponibilităților sale de a se descoperi profund, de a-și asuma identitatea și de
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
Beckett sau de Ionesco. Poate că aici, în acest text, se simte cel mai tare că viața, agonia, moartea coexistă și joacă tare, fiecare. Am fost surprinsă, într-un fel, cînd am aflat că regizorul Radu Afrim a hotărît să pună în scenă această piesă al lui Tankred Dorst. Nu mi s-a părut, la prima citire, să i se potrivească. M-am înșelat. Am privit și am trăit cu emoție această citire și interpretare a piesei. Din toate punctele de vedere. Am
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
al personajului, care-și taie deliberat toate legăturile sociale. Proiectul lui Cristi Puiu cu acest film este extrem de ambițios și el pornește chiar de la distribuirea sa în rolul actorului principal, actor și regizor, dedublarea face parte dintr-un mecanism schizoid pus în scenă cu personajul său. Analiza are ceva de autoscopie, de rapel către propria interioritate, jocul este mereu dublu, în fața camerei ca actor, Cristi Puiu se privește din spatele ei care regizor. Fetița din film este chiar fetița lui, cadrul familial este aparent
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
Anca Murgoci Atunci când arta se întâlnește cu lumea automobilelor, iese ceva de-a dreptul inedit. Acest lucru a fost confirmat la un spectacol pus în scenă în perioada 5-8 decembrie la Miami, în cadrul expoziției anuale Art Basel Miami, una dintre cele mai importante evenimente din calendarul cultural și artistic internațional. La ultimul etaj al 1111 Lincoln Road, arhitecții studioului Herzog & de Meuron au recompus spațiul într-
Inedit. Mașini transformate în sculpturi-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62894_a_64219]
-
i-au umplut memorialistei viața cotidiană, sunt de urmărit reușitele ei cele mai mari. Mediile prin care a trecut, cum este cel artistic, cel muzical îndeosebi, dar și cel al literaților i-au fost familiare. Are har epic, știe să pună în scenă, să introducă replici, să dea viață unor prezențe umane și în primul rând sieși care, cu toată discreția de sine, este marele personaj-conștiință al cărții. Dar sunt și personaje cu identitate publică pe care, chiar dacă le știai și din relatările
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
se mai pot adapta unor astfel de exerciții facile. (Nici chiar atunci când poemele sunt curat narative). Pentru că parafraza ar denatura, din creștet până-n tălpi, extraordinara diversitate a selecției lexicală, precizia tăioasă a verbului și, în fond, muzicalitatea atât de bine pusă în scenă încât devine accesibilă ochiului, asemenea notelor de pe partitură. „Să intru în apă/ ca-n pântecul/ unei mame definitive./ Să intru-n apă,/ să mă frământe marea/ cum e frământat aluatul/ de mâinile femeii” (p. 53). Abia acum, da, suntem îndreptăț
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
inimii lor. Dimpotrivă, mulți masoni de seamă erau aristocrați și/sau membri în guvernul regal. Astfel, când un mason curajos a reușit să reconstituie Marele Orient în 1795, a descoperit că majoritatea membrilor săi erau morți. La Viena, când se punea în scenă Flautul fermecat, Leopold al II-lea privea cu teamă crescândă evenimentele din Franța, iar această teamă devenea groază aproape paranoică în intensitatea sa, în mintea poliției secrete și a altor membri ai guvernului austriac. La începutul domniei sale, Leopold al II
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
de suferințe ale trupului ori ale inimii - dacă nu au discreția albă, înaltă și seninătatea reflexivă a cărților blecheriene, de pildă - îmi repugnă. Violența lor patetică, trufașă, pretinzând atenție exclusivă și regim preferențial în numele dezgolirii fără rest pe care o pune în scenă îmi blochează reacțiile. E un șantaj la mijloc pe care nu-l pot accepta. Îmi anulează libertatea de atitudine și interpretare, căci nu mă pot îndoi, nu pot introduce bemoli, nu pot nici tempera, nici astâmpăra durerile prefăcute ori doar
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
spectacole de referință.... R.P.: Richard II al lui Shakespeare, nici nu-l citisem, l-am făcut din iubirea pentru un mare scenograf, Toni Gheorghiu. Într-un dulap i-am găsit niște schițe și, pornind de la ele, m-am decis să pun în scenă piesa asta minunată. Nu era un act de pioșenie, ci de respect și dragoste pentru un artist. Apoi pentru Tango, dincolo de calitatea extraordinară a textului - a trecut greu de cenzură! - am încercat o imprevizibilă „împerechere” a actorilor care niciodată nu
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
realitate, fiecăruia îi lipsește ceva: în Teba, care seamănă cu Afganistanul de azi, Antigona nu dispune de nici o aptitudine concretă, iar Creon e invalid de orice aptitudine spirituală. Fiecare își atribuie o sarcină care-i depășește și, de aceea, a pune în scenă Antigona te obligă să sesizezi cum ei reprezintă, împreună, două jumătăți de sferă. În Macbeth mă interesa relația între trei personaje și faptul că fiecare avea și dreptate și nedreptate. Ce vreau e nu să evaluez un personaj, ci să
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]