6,312 matches
-
călcat cozonacul), Valerică ridică vocea, că „mi-a dat brânci prin canale ca să mă Înec” și ridică pumnii a bătaie. Să facă, așa ud, box cu tine. Sau trântă. Ce vrei tu. Tu nu vrei nimic. După chestia asta vă Împăcați. Așa este vara. Aseară ți-a spus că el poate să capteze imagini. Are o bobină și niște sârme cu șuruburi prinse de o placă de lemn lustruit. Placa de lemn are o curelușă mică de piele. „Am să bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
stele limpezi, un satelit artificial trăgând o linie grăbită de la est spre vest. Asta da, ispravă! Spune unchiul și intră În casă. Tu bei palincă. De două ceasuri. Gata să supradimensionezi. Gata să subdimensionezi. Puțin Îți pasă. Unchiul s-a Împăcat cu ideea colectivizării. Fură cât poate. Ca paznicii. Îți povestește de porcii de ruși când a fost el prizonier În Dombas. Și plânge. Dar Îți vorbește și de fasciștii germani care au ars oamenii de vii În cuptoare. Pe poliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
grijă, Îi luă mâna Într-a ei și-i spuse cu toată blândețea de care era capabilă că nu prea credea că mergea bine treaba Între ei. Când și el i-a spus că-i venea tare greu să se Împace cu relația asta, se simți ușurată. Făcu Întreaga problemă mult mai ușor de abordat. Apoi, după cină s-au dus la el la apartament și au ajuns În cele din urmă să facă dragoste. Asta i-a aruncat pe-amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Acu faci mișto de mine, zise Ronnie făcând o mutră de clovn supărat. Știu, dar trebuie să Înțelegi că toate astea vin de unde trebuie, spuse Ruby zâmbindu-i și Încă tachinând-o. —Și cu chestia cu Matt cum te mai Împaci? Te simți mai ușurată? Simți că ești gata să treci peste asta? Ruby Își dăduse seama că partea cu „trecutul peste“ Însemna de fapt „nu crezi c-a venit momentul să-ți găsești un prieten stabil sau un soț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
minunați. Și par foarte fericiți Împreună. Sunt. Cred că mulți oameni ar da orice să aibă o relație ca a lor. Mergeau Înainte, Într-o tăcere care nu-i stânjenea. Într-un final, el o Întrebă dacă Începe să se Împace cu ideea că va avea un frățior sau o surioară. Ea Îi mărturisi că Încă avea probleme. I-am avut pe mama și tata numai pentru mine treizeci și doi de ani. Acum trebuie să-i Împart cu cineva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Încercăm o injecție cu adrenalină. —Sylvia, spuse Ronnie grav, străduindu-se să-i facă jocul și, În același timp, Înăbușindu-și cu greu chicotelile, ai făcut tot ce s-a putut. Puse mâna pe brațul surorii ei: —Trebuie să ne Împăcăm cu ideea. Friptura nu mai e. Sylvia suspină teatral și Își frecă fruntea cu dosul palmei. —Ai dreptate. Atunci, oameni buni, mă dau bătută. Ora morții: opt și zece. Toată lumea scoase strigăte de entuziasm. — Nimeni n-ar fi putut face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mult mai bine. Pregătește-te de sărbătoare!“ —Uau, ce bine sună. —Nu-i așa, chicoti Chanel, ce păcat că nu sunt Pești. Ruby izbucni În râs. Chanel Își recăpata simțul umorului, de asemenea. Îi mai trebuia niște timp ca să se Împace cu faptul că nu putea să aibă copii, dar făcea progrese. A, apropo, asta s-ar putea să te intereseze, Închise ziarul și i-l pasă peste tejghea lui Ruby. Mi-am adus aminte de ce mi-ai zis că Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe care o poate strânge. Dumnezeu știe câte dintre ele se Înfometează, doar ca să-și recapete siluetele. Cineva trebuie să oprească toată nebunia asta. Dacă nu eu, atunci cine? Ruby a stat puțin pe gânduri. Observă că Începea să se Împace cu ideea. —OK, dar de ce să nu te strecori Înăuntru după program? Asta ar fi mai sigur. Ruby Îi zise că discuțiile de după conferințele ei se terminau mereu cam la ora prânzului. —N-aș putea să mai stau la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
doi copilandri care trăiau împreună ducând ceea ce se numește viață conjugală. A trecut însă anul și, văzând că nu apărea fructul, am început să punem buza, să ne privim cam strâmb, să ne acuzăm reciproc pe tăcute. Eu nu mă împăcam cu gândul de a nu fi tată. Eram bărbat deja, aveam peste douăzeci și unu de ani și, sincer, faptul că eram inferior altora, mai prejos decât tot necioplitul care exact la nouă luni după ce se căsătorește, sau chiar mai-nainte, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
convingă pe bolnavul fără speranță. „Da, da, da - a zis don Matías -; da, sărmănuțul, sărmănuțul de el!“ Și l-a convins. Apoi don Eloíno l-a chemat pe Correíta și i-a spus, după cum umblă vorba, că voia să se împace cu el - erau certați - și să-i fie martor la nuntă. „Păi cum, don Eloíno, vă căsătoriți?“ „Da, Correíta, da, mă însor cu patroana, cu doña Sinfo, eu, un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, închipuiește-ți! Eu, pentru ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și că, dacă ea nu-și preia casa, pe mine nu mă mai privește. Și dacă-mi este recunoscătoare sau nu, asta nu mă mai interesează! — Dar, don Augusto, nu fiți așa de pornit! Ce vrea ea e să se împace cu dumneata, să redeveniți prieteni...! — Da, acum, când i-a declarat război celuilalt, nu-i așa? Înainte eu eram celălalt; acum sunt eu primul, nu-i așa? Acum se pune problema să mă prindă pe mine-n plasă, nu? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu sunt unul și același lucru. Iată-mă în fața acestor pagini albe, viitorul meu, încercând să-mi revărs în ele viața ca să continui să trăiesc, să-mi dau viață, să mă smulg morții de fiecare clipă. Încerc, totodată, să mă împac cu desțărarea mea, cu exilul eternității mele, cu desțărarea asta pe care vreau s-o numesc des-cerul meu. Exilul! Proscrierea! Și ce experiențe intime, chiar și religioase, îi datorez! Întâi acolo, pe acea insulă Fuerteventura, pe care o voi iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu vând haina! —Bine, o să mâncăm blană de iepure iarna asta. Tu vrei banii doar ca să îi arunci pe țigările tale. —Tu îi vrei ca să îți cumperi mai multe haine după război. După război! Ce mâncăm până atunci? Dar se împacă. Mereu se împacă. Se furișează prin spatele ei, când ea stă aplecată peste chiuvetă, o prinde în brațe și îi ia în mâinile lui pătate cu nicotină sânii mari ca niște pepeni. Nu, țipă ea, și cuvântul devine da pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Bine, o să mâncăm blană de iepure iarna asta. Tu vrei banii doar ca să îi arunci pe țigările tale. —Tu îi vrei ca să îți cumperi mai multe haine după război. După război! Ce mâncăm până atunci? Dar se împacă. Mereu se împacă. Se furișează prin spatele ei, când ea stă aplecată peste chiuvetă, o prinde în brațe și îi ia în mâinile lui pătate cu nicotină sânii mari ca niște pepeni. Nu, țipă ea, și cuvântul devine da pe buzele ei. —Kerli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
displăcut expozeul ei despre credință, doar faptul că purta în mod indirect o stea galbenă. Dar ei nu i-am spus nimic din toate astea. Era sora lui Madeleine și, spre deosebire de restul familiei soției mele care se certa și se împăca atât de cavaleresc, eu știu că nu există suficient timp pentru a încheia un armistițiu. „Nu e ceva ce am putea face ca să plătim pentru faptul că suntem în viață?“ Meyer Levin, citat în Moștenirea furată a Annei Frank: Meyer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se hotărî să-i telefoneze Yaelei. Dacă o să-i răspundă soțul ei, o să Închidă. Dacă o să dea peste ea, inspirația momentului o să-l ajute fără Îndoială să găsească cuvintele potrivite. Întocmai ca pe vremuri când, după o ceartă aprigă, o Împăcase spunându-i: Dacă nu am fi căsătoriți, ți-aș cere chiar acum să te măriți cu mine. Iar ea, zâmbind printre lacrimi, Îi răspunsese: Dacă nu ai fi deja soțul meu aș accepta. După zece sau douăzeci de Încercări zadarnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pilot renumit În aviația militară, apoi devenise pilot la El Al1. În 1971 intrase În afaceri, punând bazele unei rețele complexe de importatori. Avea deja o reputație În Ierusalim ca vânător de femei măritate. Tot orașul știa că Nina se Împăcase cu aventurile lui și că de mulți ani Între ei doi nu mai era decât o dragoste platonică. Uneori amantele lui Uri deveneau prietenele Ninei. Nu aveau copii, dar casa lor Încântătoare folosea drept loc de Întâlnire unui grup permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Făcând haz de necaz, repetă cuvintele lui Ted: —Nu ești În cea mai bună formă. Și ale Yaelei: —Mare dobitoc ești. Când Nina ieși din baie, peste douăzeci de minute, curată, parfumată, Îmbrăcată Într-un halat maroniu, dispusă să se Împace și să-l consoleze, găsi hainele soțului ei Împrăștiate pe jos, focul pe cale să se stingă și papucii Îmblăniți aduși de Uri din Portugalia zăcând lângă ușă ca doi pisoi morți. Fima dispăruse. Dar observă că terminase băutura și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de fapt nu sunt deloc neanimate, ci pulsează permanent de Încărcături electrice infinitezimale. Electroni. Neutroni. Poate și acolo sunt tipare masculine și feminine care nu pot fi unite, dar nici despărțite? Fima chicoti. Și hotărî că era preferabil să se Împace cu tânărul Yoezer, care va sta la acest geam peste o sută de ani și va privi spre șopârla sa, iar eu voi avea În ochii lui mai puțină importanță decât un grăunte de sare. Poate ceva din mine, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să merite din plin ceea ce i se Întâmplase. Între timp degetul său găsi ritmul corect, oftaturile ei Începură să fie Întretăiate de gemete, iar ea nu protestă când el Începu să-și frece organul Întărit de coapsa ei. Fima se Împăcase pe deplin cu dorința ei de-a părea cufundată În durere, până Într-atât Încât nu simțea că lenjeria Îi fusese scoasă, trupul ei răspundea În continuare, pulpele ei Începeau să-i preseze degetele de muzician, iar mâna ei Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
râs, furie, frustrare și autoironie: În momentul ăla ar fi fost În stare să-l Împuște mortal pe colonistul zâmbăreț cu avocatul și cu parlamentarul lui cu tot, și Își spuse că era un idiot. Se liniști Însă și se Împăcă imediat cu gândul că trebuie să ierte și să uite. Se dădu jos din pat, o Înveli pe Annette și o Întrebă cu blândețe dacă mai voia un strop de lichior. Sau poate să-i pregătească un ceai? Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înaltă, pistruiată, cu ochi surâzători, deschiși la culoare, păr blond, buclat - obișnuiește să doarmă la studio, pe un pat de campanie, Într-o cameră specială pentru crainici. Asemănătoare Încăperilor de la spital În care pot dormi medicii de gardă. Cum se Împacă soțul ei, agentul de asigurări, cu asta? Oare În nopțile solitare nu-și imaginează tot felul de scene fierbinți Între ea și tehnicienii care lucrează În tura de noapte a stației? N-ai ce invidia, nu e nimic de invidiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi slăbit strânsoarea pantalonilor. Deși poate era mai bine așa. Trebuie să renunțe la Încercarea lui amărâtă de a-l convinge pe Țvi că avem dreptul să ne eliberăm de responsabilitatea ororilor care se fac În numele nostru. Trebuie să ne Împăcăm cu ideea că suferința tuturor apasă pe umerii noștri. Opresiunea din Teritorii, ocara bătrânilor care caută prin gunoaie, orbul care Își caută drumul ciocănind cu bastonul noaptea prin Întuneric, suferința copiilor autiști În instituții neglijate, căsăpirea câinelui bolnav de edem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o seară liniștită acasă, furtuna putea să zgâlțâie geamurile cât voia, el va deschide caloriferul, și va așeza În fotoliu și va Încerca să se apropie puțin de celălalt Fima, cel adevărat, În loc să se epuizeze cu eforturile diplomatice de-a Împăca două femei jignite, ca apoi să se istovească toată noaptea ca să le satisfacă poftele. Era fericit mai ales pentru că scăpase de datoria de-a se Îmbrăca și a ieși din nou În orașul pustiu, Înghețat, biciuit de rafalele oblice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
numele lui Dumnezeu, care era? Poate că e următorul: să șteargă dintr-o singură mișcare, Începând de azi, Începând de la intrarea sâmbetei, pălăvrăgeala, risipa și minciunile sub care e Îngropată viața lui. Era gata să-și accepte mizeria, să se Împace În sfârșit cu singurătatea pe care o crease cu propriile mâini, până la capăt, fără drept de apel. De acum Înainte va trăi În tăcere. Se va retrage. Va rupe legăturile respingătoare cu toate femeile binevoitoare care se Înghesuiau În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]