4,529 matches
-
lungimii pasului. Indicații utile pentru evitarea greșelilor și creșterea eficienței traseul ales pentru practicarea joggingului pe teren plat „flas” să includă toate formele de înclinație și consistență a suprafeței de sprijin, numai după obișnuirea joggerului cu specificul acestora; gradul de înclinație și consistența solului să fie acceptabile, abordabile din punct de vedere al condiției fizice a joggerului, al solicitării și al prevenirii accidentelor; se va acorda atenție respirației, care tinde să se amplifice datorită concentrării pe contactele cu solul, pe mișcările
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
evita prelungirea contactului cu solul pentru a nu aluneca, fapt ce va impune o creșterea a frecvenței pașilor cu diminuarea lungimii lor; când se va practica joggingul pe șosele, se va avea în vedere faptul că orice șosea are o înclinație nesesizabilă, de multe ori, de la axul drumului spre lateral. Acest aspect determină contacte inegale la nivelul tălpilor: dacă se va alerga lateral, pe sensul din dreapta, talpa piciorului stâng va fi solicitată mai mult, iar dacă se va alerga pe sensul
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
jogging virtual, dacă resursele financiare îi permit să achiziționeze sistemul produs de I-fit.com. Acest sistem este format: dintr-o bandă specială de alergat (fig.nr.163, cu funcții multiple și senzori de mișcare, analiză și reglare a forței, înclinației, vitezei etc.); un soft performant (ce poate fi adaptat la telefoanele și televizoarele inteligente, tablete), care să ruleze virtual trasee variate, foarte exacte, upgradate (oferite de produsele virtuale cum este spre exemplu Google Street View); un monitor cu display (pentru
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
, Mircea E. (13.XII.1905, București - 1.VIII.1971, București), poet, prozator și traducător. Dintre părinți, inginerul Emil Balaban, director general al Poștelor și director al Școlii Politehnice, și Virginia (n. Mănciulescu), mama lui B. manifestase înclinații artistice, fiind absolventă a Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București. După clasele primare, făcute acasă (cu examene la școala „Clemența”), el urmează clasa întâi de liceu la Iași, familia alegând, din cauza războiului, soluția plecării în refugiu. La revenirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
nu mărturisești strîmb împotriva aproapelui tău" [Exod, 2:16; Deuteronom, 5:20]. O sinteză a celor două surse ale răului (minciunii, dezinformării) în lume ne este înfățișată de Henri-Pierre Cathale, care consideră că "există fără nici un dubiu, nu numai ca înclinație naturală de a ascunde poftele și eșecurile, ci și ca voință deliberată [culturală, n.n. TDS] de a face rău și de a cuceri puterea aptă să construiască gîndurile prin toate mijloacele posibile" [1991:291]. Ca întotdeauna, însă (vezi din nou
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
diferitele clase sociale. • În viața comunităților etnice, modul de utilizare a minciunilor este urmărit comparativ la diferite etnii, pornind de la concluzia lui Topinard (formulată, după aprecierea lui J. A. Barnes, cu destulă ușurință) că rasele pot fi caracterizate și după înclinația pe care o au către minciună: "Italianul este viclean, englezul ipocrit, grecul nesincer și turcul nu-și poate ține cuvîntul dat"; ... "asiaticii, japonezii, chinezii, siamezii nu sînt de bună credință și au o predispoziție spre a face promisiuni înșelătoare cînd
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
studii arată că majoritatea oamenilor, sau cel puțin majoritatea americanilor, au mai spus cîte o minciună uneori. De asemenea, este cunoscută existența unor așa-ziși mincinoși patologici, care într-adevăr sînt tentați să mintă tot timpul (Ford et al. 1988). Înclinația spre minciună diferă foarte mult de la o comunitate la alta, cît și în sînul acestor comunități, și de la un sector al vieții sociale la altul. Psihologii care urmăresc etapele dezvoltării intelectului au studiat în amănunt felul în care răspîndirea minciunii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din nevoia pacientului de a se simți mulțumit de sine", decît dintr-o dorință de a induce în eroare. Aldrich (1989) vorbește despre "alegerea minciunii ca simptom" de către pacienții psihiatriei. Eck (1970:79) susține că la vîrsta infantilă există "o înclinație naturală spre mitomanie", cu implicația că pentru copii aceasta nu e o stare dăunătoare. El observă că "de obicei, fetele au fost întotdeauna considerate ca fiind mai înclinate spre mitomanie decît băieții, deși uneori se întîmplă exact opusul". Cît despre
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin faptul că își iau resursele de la un nivel superior. Drept urmare, ajungem la situația în care, după părerea lui Adams, consilierii președintelui Nixon au mințit, se pare, nu numai din lăcomie... nu din răutate sau teamă... și nici măcar dintr-o înclinație naturală însă coruptă spre minciună... Se pare că ei au mințit în mod automat, mecanic, dintr-un spirit de echipă, ca un om care s-ar vinde diavolului numai pentru că n-ar vrea să "strice petrecerea generală". Levitt și Levitt
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prezentă în alte domenii. Mai mult, atitudinile față de minciună diferă și în alte planuri, domeniile sociale, după cum vom vedea în următoarele două capitole. 5 Diversitatea culturală CULTURI DIVERSE În 1900, antropologul francez Topinard susținea că "rasele" diferite se deosebeau prin înclinația spre minciună. El a identificat regiuni din Franța predispuse la minciuni, referindu-se și la "italianul viclean, englezul ipocrit, grecul nesincer și turcul care nu-și poate ține cuvîntul dat". Mai departe: Asiaticii, japonezii, chinezii, thailandezii nu sînt de bună
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
caracterului altor naționalități, decît despre popoarele etichetate cu atîta ușurință. Mai devreme, Herbert Spencer (1892:400-409) făcea afirmații asemănătoare cu privire la diversitatea minciunii pe glob. Nu există nici o dovadă care să argumenteze presupusa legătură pe care Topinard a făcut-o între înclinația spre nesinceritate și tipul de "rasă". Totuși, comentariile lui atrag atenția asupra variațiilor existente de la o cultură la alta în privința atitudinii față de minciună și a frecvenței acesteia din urmă. Deși în Occident, ca în multe alte culturi non-occidentale, înșelătoria și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
du Boulay comentează că termenul grecesc psema, pe care ea, ca și Friedl, îl traduce prin "minciună", nu implică nuanțele de imoralitate pe care acest cuvînt le are în limba engleză. Dîndu-și seama că ar putea fi mințiți, oamenii testau înclinația altora spre nesinceritate punînd întrebări la care cunoșteau deja răspunsul. Într-o societate rurală de acest gen, discreția și secretivitatea sînt virtuți, în special cînd e vorba de activitățile unei familii. Du Boulay (1974:189) povestește că a stat într-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Boulay 1974:77,192). O situație similară pare să se fi instaurat și într-o comunitate din nordul Greciei, care trăia în condiții ecologice diferite, însă care respecta aceeași tradiție a creștinismului ortodox. Acolo se întîlneau diferențe în nevoia și înclinația spre minciună la femei și bărbați, tineri și bătrîni, rude și străini. Campbell, care a studiat crescătoria de oi Sarakatsani, notează distincția care se făcea între ciobanii celibatari și bătrînii care erau capi de familie. Tinerii erau puri și "inocenți
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
susținea că maxima "adevăr pentru prieteni și minciună pentru dușmani" este respectată în general, nu numai de către sălbatici și copii, ci, mai mult sau mai puțin fățiș, de către persoanele civilizate. Dușmanii, în acest context, îi includeau și pe rivalii profesionali. Înclinația spre sinceritate provenea, după părerea lui Cooley, nu atît dintr-o "nevoie de corectitudine mentală", cît dintr-o "conștiință a nedreptății înșelării unor oameni la fel ca noi și din senzația de rușine de a fi descoperit". Granița între cunoscuți
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să-l facă să se mintă singur și la nevoie să-i mintă și pe alții". Bradley a declarat în cele din urmă, în mod public, că era homosexual, însă mulți alți bărbați analizați de Branch și care păstrau secrete înclinațiile lor homosexuale au dovedit, într-o mai mare măsură, acea fermitate a scopului menționată de Orwell. Acolo unde această atitudine fermă era prezentă, ea lua forma unei susțineri active a reprimării homosexualității; după cum se exprimă Branch, persoanele respective "dădeau o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
eseul său neterminat, publicat postum: "Despre adevăr și minciună într-un sens non-moral". Aici el descrie mincinosul ca pe o persoană care folosește cuvintele "pentru a face un lucru ireal să pară real". El vorbește despre om ca avînd "o înclinație invincibilă spre a se lăsa înșelat" și despre minciună ca fiind "o plăcere artistică". Tendința de a minți, spune el, este "fundamentală" (Nietzsche 1979:81, 89, 96, 97). Bok (1978:7, 29) nu aprobă părerile lui Nietzsche. Ea îl consideră
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dovezi că maimuțele sud-africane se păcălesc unele pe altele în mod intenționat. Alături de talentul machiavelic și tot ceea ce el implică, abilitatea de a induce în eroare este facilitată de predispoziția imaginativă. Nu avem cum să știm în ce măsură au primatele non-umane înclinație spre fantezie, însă la oameni aceasta apare la o vîrstă fragedă. Copiii sînt capabili să fabuleze și astfel să facă diferența între ceea ce este real și ceea ce este imaginar, înainte de a învăța să atribuie celorlalți atitudini diferite de cea pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însuși și executa cu ușurință și eficiență actul motric”, făcând și observații că „aptitudinea se bazează pe predispoziții cultivate prin activitate specifică”. Mârza Dănilă Dănuț (Teoria Educației Fizice și Sportului, 2006) spune că: „Aptitudinile psiho motrice sunt însușiri, dispoziții naturale, înclinații, posibilități ale organismului de a efectua acte motrice cu anumiți indici de: forță, viteză, rezistență, coordonare, mobilitate, suplețe, pricepere, inteligență”. Calitățile motrice sunt însușiri ale organismului uman. Ele se dezvoltă pe parcursul vieții (până la o anumită vârstă!) dar se pot și
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
Debesse este „vârsta neliniștilor”, caracterizată prin instabilitate emotivă, alternanță în contraste, hipersensibilitate. În constelația psihologică a acestui stadiu sentimentul este dominanta funcțională care își pune amprenta asupra întregului tablou comportamental. Alternanța în contraste se manifestă prin îmbinarea unor trăsături contrare. Înclinația spre bravură și fapte ieșite din comun se asociază cu timiditatea și supunerea. Prima se manifestă cu predilecție în cadrul grupului, unde este stimulată și aprobată de membrii săi; în relațiile directe cu adulții trec în extrema cealaltă adoptând o atitudine
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
viteză, fără a neglija viteza în regim de rezistență. Rezistența este mai mică comparativ cu alte vârste; se impun măsuri metodice, atente în procesul dezvoltării pentru a se putea obține indici superiori în dezvoltarea ei. La această vârstă elevii au înclinații pentru exercițiile de forță, de învingere, cu orientare precisă dar executate de multe ori cu repezeală. Alergarea, deprinderea cel mai larg aplicată, se desfășoară în mod neorganizat; cea organizată solicită un efort mult mai mare. Cu înaintarea în vârstă se
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
Gheorghe Boancă, cunoscut și apreciat În peisajul artei naive din România, la fel ca și ceilalți cunoscuți și apreciați artiști naivi ieșeni, Aurora Năforniță, Gheorghe Ciobanu și Calistrat Robu. Așa cum aceștia din urmă au descoperit și la membrii familiilor lor Înclinații pentru pictura naivă, la fel și Gheorghe Boancă, studiind atent pe fiecare dintre colegii săi din asociație, i-a Îndemnat să abordeze arta naivă pe cei care i-a simțit că ar avea chemare pentru aceasta. Așa au Început rînd
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
Arcu, Iași; Expoziția Națională “Patimile și Învierea Mântuitorului În creația populară contemporană”, București; premiul de excelență la Expoziția Națională de icoane “Rugămu-ne Ție”, Pitești; premiul I la expoziția de icoane de la Muzeul Municipal din Curtea de Argeș. Descoperindu-și de cîțiva ani Înclinația către artă naivă, lucrînd cu real talent atît În ulei cît și În tempera, pe diferite suporturi (lemn, carton, pînză, coji de ouă sau sticlă), Valentina Acasandrei emerge dintr-un spațiu idealizat, dar fără a zugrăvi o strălucitoare lume iluzorie
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
Artiștilor Plastici din Iași, ci și printre ceilalți artiști naivi din România, multe din lucrările sale fiind achiziționate de amatori de artă din diferite țări. GHEORGHE BĂLĂCEANU Născut la 20 martie 1950 În comuna Lespezi din județul Iași, a simțit Înclinația către pictură Încă din clasele elementare, cînd era deseori lăudat pentru desenele realizate În creioane colorate. După ce a absolvit cursurile Liceului “C. Burcă” din Pașcani, a funcționat ca profesor suplinitor la Școala Generală din Todirești și pedagog la Grupul Școlar
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
critic de artă Radu Negru. Pentru a se ridica, și de ce nu, a depăși nivelul colegilor de cenaclu, Între anii 19751983 urmează cursurile de pictură ale Școlii Populare de Artă și apoi ale Liceului de Artă "Octav Băncilă" din Iași. Înclinația sa către arta naivă a fost adesea subiect de observație În timpul orelor de atelier, cînd trebuia să i se amintească faptul că se impunea tratarea temei În maniera În care o cereau exigențele didactice. Ulterior, deși cunoștea În bună măsură
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
către o manieră personală de lucru. Fiind apreciată din 1987 ca membră În cenaclul de arte plastice "N. Tonitza" și "Șt. Luchian", În 1990 devine membră a Asociației Artiștilor Plastici ieșeni, unde, În numeroasele discuții cu Gheorghe Boancă, Își descoperă Înclinațiile reale pentru pictura naivă. Din prima perioadă a picturii sale, se resimțea parcă reținerea gestului. Firea sa comunicativă, prietenoasă și plină de căldură, contrasta cu sobrietatea aproape glacială a unei game extrem de restrînse de culori predominent reci. Căldura sufletească era
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]