4,842 matches
-
treilea): „Mi s-a părut că zăresc niște cai albi” - și asta în plină zi, spre marea uimire a doamnei Helseth -, căci, de-acum înainte, „caii albi de la Rosmersholm vor sta prin preajmă zi și noapte”. Rebekka va fi, așadar, înfrântă de dubla povară apăsătoare a trecutului, va fi atrasă, împotriva voinței sale, pe de o parte, în lumea prăfuită a galeriei de portrete strămoșești, iar pe de altă parte, în universul superstițiilor, al credinței nestrămutate în simbolul calului alb, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
chinez din epoca dinastiei Yuan, numită și „Poarta Spiritelor” sau „Poarta Strămoșilor”. Că, în acest loc al apariției care este teatrul, porțile se deschid și se închid trădând o anume legătură cu moartea - conștiința morții și dorința de a o înfrânge -, iată un adevăr necontestat de reflecția teatrală contemporană. Actorul care intră în scenă, spune Novarina 2, nu trece printr-o simplă poartă; el trece peste pragul unei „cumplite bariere mentale”, aceea a aneantizării propriului corp, prag trecut doar de morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întrebări un răspuns categoric și definitiv. Are însă și certitudinea că forța convocării fantomelor, oricât de mare ar fi ea, nu va putea șterge niciodată pe de-a-ntregul durerea despărțirilor, până-ntr-atât conștiința morții și eterna încercare de a înfrânge moartea sunt legate una de cealaltă în credința plină de fervoare, dar și de neliniște a teatrului. Cuprinstc " Cuprins" Prolog sau confruntarea cu fantoma 7 Fantoma sau mizele reprezentației 7 Efigiile interstițiului: de la eidolon-ul și de la colossos-ul Greciei Antice la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să-i vadă spatele gol, abia acoperit de blana pe care și-o punea din mers cu o singură mână, cealaltă fiind prea încleștată de mâna tânărului. Niciodată nu se mai simțise atât de umilit ca bărbat și cu totul înfrânt ca general. Nici măcar la Austerlitz. Încercă să se scoale din pat, dar nu reuși. Avea membrele înțepenite. Trupul lui suporta din ce în ce mai greu iernile. Îmbătrânise. Nu, nicidecum! Doar se lenevise. Avea nevoie de o bătălie zdravănă. Acolo, printre soldați, dormind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai mult sau mai puțin norocoși, se răzvrăteau Împotriva guvernantelor pe plaja de la Newport sau primeau scatoalce și erau supravegheați ca să citească din Fă și Îndrăznește sau din Frank pe Mississippi, Amory Îi mușca pe groomii Îngăduitori de la hotelul Waldorf, Înfrângându-și repulsia naturală față de muzica de cameră și cea simfonică și beneficiind din partea mamei de o educație ultraspecializată. — Amory. — Da, Beatrice. (I se adresa În modul acesta bizar, iar ea Îl Încuraja s-o facă.) — Dragule, nici nu te gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
putut să plece de lângă ea fără să-i pese. Dar dacă n-o săruta, avea să fie neliniștit. Asta i-ar fi știrbit ideea care-i intrase În cap: că era un cuceritor. Nu era demn de el să fie Înfrânt, să se milogească de o războinică așa curajoasă ca Isabelle. Poate că și ea era conștientă de acest lucru. În orice caz, Amory a văzut cum noaptea În care ar fi trebuit să se Împlinească iubirea lor romantică s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
taică, dă-ni-l, Dă-ni-l, maică, dă-ni-l, Că în oastea noastră Sunt ostași bătrâni ; Pe el l-o-nvăța Cal de-a-ncălica, Cizme d-a-ncălța, Săbioar-a-ncinge, Cel în frâu d-a strânge, Grele oști d-a-nfrânge. Până la urmă, părinții se lasă înduplecați. Oștenii îl învestesc pe noul domnitor, croindu-i un veșmânt cu însemne de consacrare, „ca și cum i-ar fi fost tatuate” (17, p. 98). Și toți îi croiau D-un vestmânt prelung Lung până-n pământ
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rolul major pe care îl joacă paltinul în călăuzirea și ascensiunea sufletului, așa cum apare în unele bocete bănățene. Iată și cunoscutul pasaj al salciei, care jalonează fatala bifurcare a drumului : Ține, dragă suflete, Drumul nainte Până vei ajunge Unde se înfrânge Drumul jumătate Ce locuri desparte Acolo să stai Și sama să iai ; Că-i vedea o salcă Mare și înaltă... Sama aici iar să iai Și spre stânga să nu-mi dai, Căci în partea stângă E calea cea strâmbă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de lulele”, spunea Odobescu, pentru că plantele se puneau direct în foc sau pe pietre încinse. În fine, ultimul argument este acela că pe Columna lui Traian nu apar daci folosind lulele : „Traian n-ar fi pățit atâtea nevoi spre a înfrânge pe daci - remarca sarcastic Odobescu - dacă i-ar fi găsit scărpinându-se în cap cu luleaua în gură sau trăgând cu tabiet din narghilea” (76, pp. 111 și 115). Fără să-l mai nominalizeze pe Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu i-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
hambare, un grajd pentru cai și întărituri de pământ de jur împrejur. În ciuda fortificațiilor, nu era deloc făcută pentru luptă. Pe muntele din nordul luncii se găseau ruinele cetății ce aparținuse samuraiului care stăpânise odinioară aceste locuri și care fusese înfrânt de Stăpân, dar o dată ce războaiele încetaseră pe întreg teritoriul Japoniei și Stăpânul devenise cel mai puternic daimyō din Michinoku, familia samuraiului nu mai avea nevoie de astfel de fortărețe. În plus, cu toate că în aceste locuri diferențele de rang erau însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de ei înșiși. — Ei, haide, senior Velasco, n-ai vrea să chemi aici încă și mai mulți padres din Nueva España? Vocea seniorului Shiraishi era blândă și ademenitoare. Misionarul își încleștă mâinile până îi asudară încercând să nu se lase înfrânt de glasul acela blând. Cum era tare mândru din fire, nu-i plăcea deloc să fie luat peste picior în acest fel de către japonezi. Vă bateți joc de mine? Nu vă cred. De ce nu? Până la urmă, credința creștină va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coridor. Când zgomotul pașilor săi se stinse, seniorul Shiraishi își îndreptă zeflemitor privirea către grămătic și zise: Ce mai duhnesc străinii ăștia, nu-i așa? — Cred că o fi de la ce mănâncă. Nu, ăsta e miros de bărbat care-și înfrânge poftele trupești. De câți ani trăiește în Japonia? — Înțeleg că de zece ani, răspunse grămăticul supus. — De zece ani? Și crede că ne joacă pe degete?... Continuă apoi în tăcere să-și mângâie palma stângă cu mâna dreaptă. Ziua plecării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la imaginea omului atârnat în perete. Pe vas, cât timp au traversat oceanul cel întins, negustorii au ascultat în fiecare zi povestirile lui Velasco despre acest om. Velasco le-a spus că acesta murise luând asupra Sa păcatele omenirii. Stăpânul înfrânt în luptă își ia viața pentru a salva viețile supușilor săi, i-a lămurit Velasco zâmbind. La fel și Omul acesta murise pentru a cere de la Dumnezeu izbăvire pentru toți cei care își întorseseră fața de la El. Atunci, dăduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dado las once y sereno. CAPITOLUL VIII Pe masă licărea o lumânare. Flacăra pâlpâitoare arunca umbre înfricoșate pe chipul sleit de oboseală al lui Velasco. Încrederea sa obișnuită îi dispăruse cu totul din priviri făcând loc mâhnirii adânci a celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au risipit.” Vlăguiți și ei de puteri, cei trei soli se uitau la flacăra lumânării ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Domnului să se pogoare asupra Japoniei. Aici cardinalul se opri. Apoi zise, privindu-mă țintă cu ochii săi verzi: Dar acum îți cer să înduri, te sfătuiesc să fii răbdător! Chiar și numai pentru o clipă, era să mă las înfrânt de glasul lui. Vocea și ochii lui erau plini de iubirea și de blândețea unui tată pentru fiul său, iar cardinalul părea să cunoască bine puterea prefăcătoriei sale. Însă, îndată mi-am dat seama că mai mult decât o înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dat trei mii trei sute de ducați pentru a ne acoperi cheltuielile de întoarcere, căci nouă nu ne ajungeau banii. În schimb, mi-au cerut să mă retrag într-o mănăstire din Nueva España sau din Manila. Pe scurt, am fost înfrânt pe toate planurile. Acum nu mai înțeleg deloc care a fost voința Domnului. Multă vreme am fost încredințat că Dumnezeu a voit ca Evanghelia Sa să fie propovăduită în Japonia și că de aceea mi-a dat viață. Tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
către Manila se aflau și războinici creștini de seamă precum senior Ukon Takayama sau senior Juan Naitō.* În timp ce citeam copiile, prin fața ochilor îmi trecea, bătrânului așezat în scaunul său de catifea. Acel cârmuitor rotofei cu chip de chinez ne-a înfrânt până la urmă pe noi, creștinii, în lumea politicii, așa cum Nero i-a înfrânt pe apostoli. Însă, dacă el a dobândit o victorie în lupta politică, atunci creștinii au învins în lupta sufletului. Bătrânul încă nu știe că, în ciuda prigoanei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sau senior Juan Naitō.* În timp ce citeam copiile, prin fața ochilor îmi trecea, bătrânului așezat în scaunul său de catifea. Acel cârmuitor rotofei cu chip de chinez ne-a înfrânt până la urmă pe noi, creștinii, în lumea politicii, așa cum Nero i-a înfrânt pe apostoli. Însă, dacă el a dobândit o victorie în lupta politică, atunci creștinii au învins în lupta sufletului. Bătrânul încă nu știe că, în ciuda prigoanei sale înverșunate, patruzeci și doi de misionari s-au ascuns pe insule sub oblăduirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în lupta politică, atunci creștinii au învins în lupta sufletului. Bătrânul încă nu știe că, în ciuda prigoanei sale înverșunate, patruzeci și doi de misionari s-au ascuns pe insule sub oblăduirea tainică a credincioșilor japonezi. Acești misionari ascunși se recunosc înfrânți în lumea de pe pământ și în lumea politicii, dar sunt gata să-și dea viața pentru țara aceasta cu chip de șopârlă. Toate seamănă ca două picături de apă cu patimile Domnului. În lumea politicii în care trăia arhiereul Caiafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
arhiereul Caiafa, Domnul a fost și El părăsit, aruncat dintr-o parte în alta și răstignit pe cruce pe dealul Golgotei. Însă, Domnul nostru cel înfrânt și-a dobândit victoria în lumea sufletului omenesc. La fel și eu am fost înfrânt în călătoria mea. Dar numai în această privință am fost zdrobit de țara cu chip de șopârlă. Oh, Doamne, arată-mi, rogu-Te, ce dorești de la mine! Oh, Doamne, facă-se voia Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aruncați în mare. Ca un fruct sorbind lumina blândă de toamnă o să-mi primesc împăcat soarta pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Nu mai socotesc drept o înfrângere apropiata mea moarte. M-am luptat cu Japonia și am fost înfrânt... Îmi vine din nou în minte bătrânul acela rotofei așezat în scaunul lui de catifea. Poate bătrânul crede că m-a învins. Dar nu va înțelege în veci că Domnul nostru Iisus, cu toate că a fost înfrânt în lumea ocârmuirii arhiereului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Japonia și am fost înfrânt... Îmi vine din nou în minte bătrânul acela rotofei așezat în scaunul lui de catifea. Poate bătrânul crede că m-a învins. Dar nu va înțelege în veci că Domnul nostru Iisus, cu toate că a fost înfrânt în lumea ocârmuirii arhiereului Caiafa și ucis pe cruce, a preschimbat totul în triumf prin moartea Lui. Socotește, fără îndoială, că totul se va isprăvi dacă mă nimicește, mă preface în cenușă și mă aruncă în mare. Dar de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
n.a.). Ordinul franciscan. Ordinul iezuit. Toyotomi Hideyoshi (1536-1598), conducătorul de facto al Japoniei înainte de venirea la putere a clanului Tokugawa. Influența familiei lui Hideyoshi s-a menținut și după moartea acestuia, până în toamna anului 1615, când clanul Tokugawa i-a înfrânt definitiv, în urma bătăliei de la Ōsaka. Inspectorul monetar (n.a) În Japonia medievală, poziția într-o cameră era în strânsă legătura cu rangul social: cei de rang superior se așezau în centru, pe o treaptă poziționată mai sus decât nivelul podelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
atacați purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care-i permanentă, și nu vă dați seama de ea că-i permanentă. Are El grijă! Te-a Înregistrat acolo. Taci din gură, vezi-ți de treabă. Dacă reușești cu adevărat să-ți Înfrângi acest duh al părerii de sine, care Înseamnă mândrie, ești un om pe drumul mântuirii! Mai e Însă nevoie de tăierea voii și de ascultare, ambele indispensabile pentru a putea păși pe acest drum, care nu-i intrarea Într-un
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de discuții, site-uri web și mai mult decât atât transforma totul în realitate"289. I. 6. 4. Informație, inovație, cunoștințe, comerțul electronic În mod indubitabil, "modul cum culegi, administrezi și folosești informația fac din tine un câștigător sau un înfrânt în viață"290. Terry Flew consideră că ultima tendința care predomina secolul al XXI-lea este economia culturală globală că și dezvoltarea ei prin infuzia dinamicii cunoașterii de bază în economie, multiculturalism, perenitatea consumului diasporei de media și producția globală
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]