4,343 matches
-
mângâie, dar și el este răsplătit de Hristos cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui. Însăși starea de suferință a celui bolnav este un alt mod al lui Dumnezeu de a ne solicita iubirea noastră. Încercați trupește de fierbințeala suferinței și înghețați sufletește de răceala singurătății, unii semeni de-ai noștri se sting singuri și îndurerați, fără să aibă parte de mângâierea unei mâini și de glasul sau de prezența tăcută a unui om căruia să-i pese. De aceea suntem și
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
timp de doi ani nicio țară n-a putut rezista atacurilor sale. Franța însăși a capitulat în patruzeci de zile. Dificultățile pentru Germania au început în URSS, unde frontul s-a întins pe o suprafață imensă de la Marea Neagră la Oceanul Înghețat de Nord. Atât W. Churchill, cât și De Gaulle consideră că dacă Mussolini nu se împotmolea în Grecia și unde Germania a pierdut câteva săptămâni de timp favorabil, pe care l-ar fi folosit în spațiul sovietic, nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Da, clădirea era o replică îndepărtată a modei de la începutul secolului. Ai fi zis că toate sinuozitățile, reliefurile și curbele acelei arhitecturi șiroiseră pornind de la izvorul lor european și, atenuate, pe jumătate șterse, ajunseseră până în străfundurile Rusiei. Iar în vântul înghețat al stepei, șiroirea aceea încremenise într-o clădire cu stranii ferestruici ovale, cu lujeri de trandafiri decorativi care înconjurau intrările... Planul guvernatorului luminat eșuase. Revoluția din Octombrie a curmat toate acele tendințe decadente ale artei burgheze. Iar clădirea - o bucată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mânătărci Prepeliță de podgorie à la Lucullus Găini îndopate din Mans Cambacérès Înghețată cu vin de Lunel Punci à la romaine Potârnichi și ortolani fripți umpluți cu trufe Pate de ficat de gâscă de Nancy Salată Sparanghel cu sos muslin Înghețată Succes Desert Cum puteam oare să descifrăm acele formule cabalistice? Potârnichi și ortolani! Prepelițe de podgorie à la Lucullus! Bunica, înțelegătoare, căuta echivalente evocând alimentele foarte rudimentare ce se găseau încă în magazinele din Saranza. Încântați, gustam din acele mâncăruri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a răsunat deodată în ea o voce înăbușită, eu stau aici, în viscolul ăsta, la capătul lumii, în Siberia asta, eu, Charlotte Lemonnier, eu, care n-am nimic comun cu locurile astea sălbatice, nici cu cerul, nici cu pământul ăsta înghețat. Nici cu oamenii ăștia. Sunt aici, singură de tot, și îi duc morfină mamei mele...” A crezut că mintea i-o lua razna, înainte de a se prăbuși într-o prăpastie în care toată absurditatea revelată subit avea să devină firească
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prânz, iar pe stradă va aștepta o ocazie potrivită ca să fie singură cu farmacista și să-i murmure: „Medicamentul doamnei Lemonnier, vă rog...” Bruma de aer cald furată din farmacie avea să fie alungată repede de sub paltonul ei de suflul înghețat de pe maidane. Când Albertine a apărut pe trepte, birjarul a ridicat din sprâncene și s-a sculat de pe capră. Nu se aștepta. Izba aceea cu acoperișul surpat și plin de mușchi, scările acelea mâncate de carii, năpădite de urzici. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zbătea printre sloiuri de gheață, într-o copcă neagră, văzut de Charlotte într-o zi, primăvara, când trecea pe pod. Agățat de o creangă lungă împinsă spre el, se cățăra pe panta lunecoasă a malului, cădea pe burtă pe suprafața înghețată, înainta centimetru cu centimetru și își întindea deja mâna înroșită, atingându-le pe ale salvatorilor lui. Deodată, fără să se înțeleagă de ce, trupul îi tresărea și începea să alunece, pomenindu-se din nou în apa neagră. Curentul îl ducea puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în fața unui morman de carcase omenești, de trupuri ciopârțite, de bucăți de carne de nerecunoscut. Apoi, un copil gol așezat pe zăpadă - un păr lung, încâlcit, cu privire pătrunzătoare de bătrân, un trup de insectă. În sfârșit, pe un drum înghețat - doar un cap, cu ochii deschiși, sticloși. Cel mai rău era că instantaneele acelea nu rămâneau nemișcate. Fotograful își strângea trepiedul, iar țăranii ce părăseau cadrul fotografiei - a cumplitei fotografii cu canibali - reîncepeau să trăiască în derutanta simplitate a gesturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
apostrofeze, pe când ea înșfăca deja clanța de la ușă. Apoi, apropiindu-și brusc fața de a ei, i-a suflat: - Pot să te arestez și să te împușc, în curte, în spatele privatei. Ai înțeles, spioană murdară! La întoarcere, mergând peste câmpul înghețat, Charlotte își spunea că în țara aceea se năștea o limbă nouă. O limbă pe care ea nu o cunoștea, și de aceea îi păruse atât de incredibil dialogul din fostul birou al guvernatorului. Nu, totul avea un înțeles: și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe de rost”, a spus Albertine, turnând din supa aceea în farfurii. „De altfel, mă întreb de ce le folosesc atât de puțin oamenii de aici...” Le-a salvat și prezența unei copile, o țigăncușă găsită într-o zi, pe jumătate înghețată, pe treptele lor. Zgâria scândurile întărite ale ușii cu degetele ei înțepenite, vinete de frig... Pentru a o hrăni, Charlotte a făcut ceea ce nu ar fi făcut niciodată pentru ea însăși. La piață, a fost văzută cerșind: o ceapă, câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
treptele lor. Zgâria scândurile întărite ale ușii cu degetele ei înțepenite, vinete de frig... Pentru a o hrăni, Charlotte a făcut ceea ce nu ar fi făcut niciodată pentru ea însăși. La piață, a fost văzută cerșind: o ceapă, câțiva cartofi înghețați, o bucată de slănină. A scotocit în lada de gunoi de lângă cantina Partidului, nu departe de locul în care amenințase șeful că o împușcă. I s-a întâmplat să descarce vagoane pentru o pâine mare și rotundă. Copila, scheletică la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
i s-au părut fără nici o legătură cu ceea ce era el. Intens, s-a simțit doar un bărbat care, peste o clipă, avea să fie din nou răscolit de dulceața caldă a buzelor unei femei sub voalul scânteind de picături înghețate... Am păstrat câteva secunde pe chipul meu senzația aceea contradictorie. Vraja acelui trecut transfigurat mă exaltase și mă istovise totodată. Așezat pe balcon, respiram sacadat, cu privirea oarbă, pierdută în noaptea stepei. Deveneam, fără îndoială, un maniac al alchimiei timpului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de conchistador. Mergea sprijinindu-se în sulița lui lungă. Fața lui înroșită de vânt era întunecată de gânduri amare: bătrânețea lui și războiul care avea să continue și când el nu va mai fi. Deodată, în aerul spălăcit al zilei înghețate, a simțit mirosul unui foc de lemne. Gustul plăcut și puțin acrișor se îmbina cu răcoarea brumei de pe câmpul golaș. Bătrânul a tras adânc în piept, cu lăcomie, o gură de aer de iarnă. Unda unui surâs i-a colorat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
răcoarea brumei de pe câmpul golaș. Bătrânul a tras adânc în piept, cu lăcomie, o gură de aer de iarnă. Unda unui surâs i-a colorat chipul auster. Și-a mijit puțin ochii. El era bărbatul ce respira cu nesaț vântul înghețat mirosind a foc de lemne. El. Aici. Acum. Sub cerul acesta... Bătălia la care avea să ia parte și războiul și chiar propria lui moarte i-au părut atunci întâmplări fără importanță. Da, episoade ale unui destin infinit mai măreț
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un pahar gros cu fațete. Într-o zi, a vorbit despre un lac mic, în plină taiga, înghețat unsprezece luni din douăsprezece. Din ordinul comandantului lagărului fundul lui se transformase în cimitir: era mai simplu decât să sapi în pământul înghețat. Prizonierii mureau cu zecile... - Toamna, ne-am dus acolo într-o zi, aveam vreo zece sau cincisprezece cadavre de mătrășit în apă. Am găsit o copcă. Și atunci i-am văzut pe toți ceilalți, pe cei dinainte. Goi, căci, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Căci nu poți continua să trăiești purtând în tine acel dublu care îl admiră pe Beria... Da, eram rus. Înțelegeam acum, încă destul de confuz, ce însemna asta. Să porți în suflet toate acele ființe desfigurate de durere, satele carbonizate, lacurile înghețate, pline de cadavre goale. Să cunoști resemnarea unei turme omenești violate de un satrap. Și oroarea de a te simți părtaș la crima aceea. Și dorința violentă de a interpreta din nou acele întâmplări din trecut - pentru a extirpa din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acela atât de mult visat s-a împotmolit într-o mulțime de manevre stângace, împiedicate. Dragostea aducea cu o scormonire precipitată, nervoasă. Genunchii, coatele se ridicau într-o ciudată fixitate anatomică. Plăcerea a fost ca flacăra unui chibrit în vântul înghețat - un foc care are timp doar să-ți ardă degetele înainte de a se stinge lăsându-ți un punct orbitor în ochi. Am încercat să o sărut (credeam că acela era momentul în care trebuia să o fac); sub gura mea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
alegea un trup de femeie pentru noaptea lui. Și vecinul nostru de vizavi, pensionar pașnic, zâmbitor, își stropea florile de pe balcon, ascultând ciripitul unui tranzistor. Și, în bucătăria noastră, un bărbat cu brațele pline de tatuaje vorbea despre un lac înghețat umplut cu cadavre goale. Și toți oamenii din vagonul de clasa a treia care mă ducea la Saranza păreau să nu remarce paradoxurile acelea sfâșietoare. Continuau să trăiască. Liniștit. În strigătul meu, voiam să revărs asupra Charlottei aceste imagini. Așteptam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
etaj. O femeie tânără, cu un copilaș în brațe, stătea lângă fereastra acoperită cu flori de gheață. Fără să miște, cu capul ușor plecat, privea dansul flăcărilor din ușa deschisă a unei sobe mari, care ocupa colțul culoarului. Dincolo de fereastra înghețată, se stingea încet asfințitul de iarnă, albastru și limpede... Charlotte a tăcut o secundă, apoi a continuat cu o voce șovăitoare: - Știi, bineînțeles că era o iluzie... Dar chipul ei era atât de palid, atât de delicat... Aidoma florilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aș avea nevoie de avioanele voastre... A zâmbit din nou, privindu-mă în ochi. Dar, în ciuda intonației voioase, am ghicit în vocea ei o undă de amărăciune profundă. Încurcat, am luat o țigară, am ieșit pe balcon... Acolo, peste întunericul înghețat al stepei, mi s-a părut că înțeleg, în sfârșit, ce însemna Franța pentru ea. IV 1 În Franța era să uit definitiv Franța Charlottei... În toamna aceea, douăzeci de ani mă despărțeau de vremea Saranzei. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
curgând din labirintul de case vetuste - o melodie arăbeaască, vaiet și jubilare laolaltă. Și un bărbat îmbrăcat cu un palton vechi de culoare deschisă (e foarte frig). Pe mâini poartă mănuși fără degete, necesare ca să bată la mașină în odaia înghețată. Vorbește, adresându-se unei femei. Îi vorbește cu încrederea pe care nu o ai întotdeauna nici față de intimitatea propriei tale voci. Îi pune întrebări despre opera unică, absolută, fără să se teamă că pare naiv sau ridicol de patetic. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dumneavoastră”. Din greșeală, printr-o „scăpare verbală” pe care o constatam adesea la „rușii noi”, cărora engleza le devenea principala limbă folosită, a vorbit despre „testament”. L-am așteptat îndelung în holul unuia dintre cele mai bune hoteluri pariziene. Vidul înghețat al oglinzilor, de ambele părți ale fotoliilor, corespundea perfect neantului care îmi împânzea privirea, gândirea. Necunoscutul a ieșit din ascensor poftind-o înainte pe o femeie blondă, înaltă, strălucitoare, al cărei zâmbet se adresa parcă tuturor și nimănui. Erau urmați
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Deoarece unul dintre argumentele majore ale puterii sale este stăpânirea focului (a căldurii), el trebuie, periodic, să facă dovada forței sale, prin diferite acte, de la mersul pe cărbuni Încinși până la uscarea pe corp a numeroase rânduri de cârpe ude sau Înghețate. În plan spiritual, șamanul se află Într-o permanentă luptă cu puterile oculte: el poate fi, În orice moment, ținta atacului venit din partea spiritelor malefice, a vrăjitorilor sau a altor șamani. Confruntările mistice Între șamani sunt frecvente și conduc la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Impiegatul, Aprodul etc., procedeu preluat de Eugen Ionescu în Lecția, Delir în doi, O fată de măritat. Toate caracterizate prin "dezarticularea limbajului". Modernitatea intrinsecă a prozei și a dramaturgiei, particularitățile intrigii, distorsiunea limbajului, conflictul dintre individ și sistem, râsul "crispat, înghețat", asemănător cu râsul din farsa tragică, modernă pledează pentru situarea dramaturgiei lui Caragiale "la o distanță aproximativ egală" între piesele clasice și dramaturgia absurdului. Aceeași mutație s-a produs la nivelul tipologiei. Specificitatea personajului clasic consta în consecvența devenirii temporale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tragică. Un alt aspect care marcheză desprinderea de tradiție și amplasarea în modernitate a dramaturgiei lui Caragiale se referă la deosebirea esențială dintre râsul vesel și relaxant, declanșat de comedia clasică, și cel stârnit de piesele sale, un râs crispat, înghețat, "în doi timpi", similar cu cel derivat din comicul absurdului, specific farselor tragice moderne. Așadar, elemente care țin de forma dramatică și de conținutul generator de un mesaj compatibil cu acest râs angoasat, pledează pentru amplasarea pieselor lui Caragiale la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]