5,682 matches
-
român și uneltele sale din CDE fusese semnalat conducerii de la București prin „Raportul de activitate pe perioada 24 iulie-23 august 1946”. Naty Terdiman realizase acest document pe nu mai puțin de șase file dactilografiate. Chiar de la Început Își arătase profunda Îngrijorare dar și neputința În fața valului de amatori ai plecării definitive din România scriind următoarele: „(...) curentul sionist În creștere. Tendința de emigrare se menține și printre meseriași (subl.ns.) cari și-au Înființat organizația Balamalaha (majuscule În orig.)”. Modul În care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Saddam de la sfârșitul lui 1994. Datele și informațiile din acest raport, inca inedit, demonstrează pregătirile intense, cu caracter ofensiv, pe care Saddam le-a întreprins în ultimli cinci ani în direcția Arabiei Saudite (via Kuweit) și Israelului. Raportul exprimă totodată, îngrijorarea profundă a Washingtonului față de capacitățile balistice - cu incacrcaturi nucleare, chimice și bacteriologice - de care dispune Saddam, capacități pe care Irakul a reușit să le eludeze controalelor internaționale, transferandu-le în mare parte în Libia și Sudan. Totodată, raportul aruncă indirect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
vină cei trei, adică Zoița, băiatul și Emilia, și-l anunțau pe Costache să-i aștepte în gară la Vaslui. Maria când află ce vești au sosit cu scrisoarea, nu s-a bucurat prea mult, ba chiar se gândi cu îngrijorare că s-ar putea molipsi copiii lor de acea mult temută boală. Cum ea trecuse în viață prin fel de fel de situații, începu să chibzuiască cum ar putea să găzduiască pe tânărul nepot bolnav și în acelaș timp cum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mea de școlar. În zilele următoare, toți profesorii școlii m-au felicitat, bucurându-se sincer de reușita mea, la care și ei își aveau partea lor de contribuție. Chiar și profesorul N. Gaiu, de matematică, mă felicită și manifestă oarecare îngrijorare că nu voi face față examenului final la matematică, pentru diploma de învățător... Îi mulțumesc profesorului Nicolae Gaiu și-i spun că eu știu atâta matematică, încât nu-mi fac probleme pentru examen. În excepționala stare euforică în care mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aproximativ 30 de km. care mă despărțeau de casa părintească. Cu pasul meu energic și spornic am ajuns cam în jurul orei 10 seara. După puțin timp, obosit dar mulțumit din peregrinările mele, mă încredințez somnului și visurilor care, cu toată îngrijorarea generală, erau frumoase, hrănite de o tinerețe robustă, exuberantă. Continuam să fiu paznicul viei noastre, lăsându-i pe ai mei să-și facă alte treburi gospodărești. Vești tot mai îngrijorătoare. Eram într-o așteptare continuă. Începuseră concentrările celor tineri la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
zgomotul undelor înspumate ale râului de munte. Curând părăsim râul, ne mai plimbăm și apoi conduc pe Maria la gazda ei, unde, împreună cu fiica gazdei și sora Mariei, ni se face o mică și sobră sărbătorire a acestei ocazii, cu îngrijorarea tot mai crescută din cauza momentului grav în care ne aflam. Țara, sărmana de ea, era în pericol, dar noi ne făceam curaj ca să înfruntăm împreună marile evenimente ce aveau să se petreacă în curând! Acum, cu responsabilitatea sporită, plec spre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și câte mari nenorociri aveau să mai vină peste Tine! Cât despre mine, impulsul meu nestăvilit de a citi scrisorile alesei inimii mele mă salvase, ca un adevărat înger păzitor! Cât am stat acasă în ziua cutremurului, am scris cu îngrijorare mare o lungă scrisoare pentru aleasa mea, știind că locuia la etajul școlii aflată lângă stația Ploiești Sud. La o săptămână am aflat că nu se afla în școală în acea noapte, fiind invitată într-o familie ce sărbătorea cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
jertfele inerente. Regimentul se afla cu două batalioane pe Prut, iar batalionul din care făceam parte rămânea pe acea linie fortificată. Peste câteva zile sunt trimis în concediu până la 1 august. Revin cu soția la Priponeștii mei, în care stăruia îngrijorarea maximă, mai ales a celor peste două sute de familii, care aveau măcar un ostaș sub arme. Amândoi frații eram militari. La vederea mea, mama plânge de bucurie că are măcar unul din băieți acasă... Numai mamă să nu fii în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o parte din avutul lor într-o căruță și astfel plecăm, eu și soția, spre refugiul din munții Buzăului. În primele ore ale dimineții de 24 august treceam peste Siret pe podul de la Cozmești, mergem spre Nișcov-Buzău și așteptăm cu îngrijorare desfășurarea evenimentelor. Falnica armată hitleristă, ce cucerise aproape toată Europa și ajunsese la porțile Moscovei, nu mai era aceeași de altădată. Apar trupele rusești cu ținta finală - Berlin. Ne ascundem prin râpi și hârtoape prăpăstioase din vecinătatea satului. Cu tot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să-mi testez posibilitățile mele de a face o facultate, fără sprijin, fără protecție! Am dat cele șase examene, le-am luat cu note bune și la 1 august 1954 revin la Bârlad în rostul meu pentru odihna binemeritată. Mari îngrijorări și tensiuni la Bârlad și în toată țara! Se fac epurări în toate domeniile, inclusiv în învățământ! Lumea se întâlnea și discuta în șoaptă uitându-se fiecare în jur să vadă de nu e filat, supravegheat! La Consiliul Popular Bârlad
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
televizorul și urmăresc desfășurarea evenimentelor ce au survenit cu venirea unora și plecarea altora, cu instaurarea noii puteri revoluționar-democrate, cu Iliescu în frunte. Prima revoluție transmisă la televizor. Informațiile și contra-informațiile se băteau cap în cap semănând nesiguranță, derută și îngrijorare generală. Mulți teroriști care trăgeau din orice poziție - așa se spunea - prinși, predați cu forme în regulă, dar care se volatilizau în mod miraculos. Am văzut prinderea cuplului Ceaușescu la Târgoviște, procesul grabnic intentat, condamnarea și execuția cuplului dictatorial, la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Nou la București. Ai mei sunt bine, dar înfricoșați, mereu neliniștiți, tensionați și adânc marcați de evenimente. Revin la Bârlad. În aprilie 1990 Mariana vine la Bârlad să mă vadă. Am mers cu flori la cimitir și am discutat cu îngrijorare despre frământările din București. Nu-mi pot explica neliniștea și teama crescândă ce ea o manifestă! N-a vrut să-mi producă alte griji. Mi-a ascuns implicarea ei directă în evenimente și mai ales că a fost o participantă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fără rezerve, arătându-și revolta față de situația și soarta poporului nostru. Atunci, când vorbeai cuiva, trebuia să fii atent cu cine vorbești și mai ales locul în care vorbeai. Nu de puține ori am simțit că eram urmărit și cu îngrijorare îi spun: - Tovarășe profesor, fiți atent cui vorbiți și mai ales locul în care vorbiți. Era stația de autobuz, cu circulație intensă, încrucișată, de la „Cerbul de Aur”. El se uită la mine și-mi spune: - Știu prea bine cui vorbesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lume contemporan) ce are o finalitate”1. Consider aceast) afirmație de o important) major). Israelienii au dus un r)zboi - și nu echivalentul moral al r)zboiului pe care Il c)uta William James - care i-a c)lit. Din Îngrijorarea lor fâț) de declinul civilizației și din mândria lor (Îngrijorare și mândrie În egal) m)sur)), lumea a avut ceva de Înv)țâț. Cei ce reușiser) s) scape, șocați, de la Auschwitz demonstraser) c) au putut s) cultive p)mânt arid
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de o important) major). Israelienii au dus un r)zboi - și nu echivalentul moral al r)zboiului pe care Il c)uta William James - care i-a c)lit. Din Îngrijorarea lor fâț) de declinul civilizației și din mândria lor (Îngrijorare și mândrie În egal) m)sur)), lumea a avut ceva de Înv)țâț. Cei ce reușiser) s) scape, șocați, de la Auschwitz demonstraser) c) au putut s) cultive p)mânt arid, s)-l industrializeze, s) construiasc) orașe, s) creeze o societate
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
câte un acord privind evitarea vreunei acțiuni legate de Palestina, iar când vor s) se certe, politica fâț) de Palestina devine imediat subiect de disput). Posibilitatea ca vreun guvern arab s) provoace În mod unilateral ostilit)ți cu Israelul trezește Îngrijorarea celorlalte state arabe, preocupate de propria securitate sau cel puțin de reputația lor politic)”. Armatele statelor arabe vecine au intrat În Israel În 1948 nu atât pentru a-i proteja pe palestinieni, cât pentru a-i Împiedica pe rivalii lor
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
senină, olimpiană, care ni se prezintă de obicei, ci avea expresia unui om hăituit de destin, suferind, cu ochii holbați, fața crispată, pumnul strâns, privind parcă spre un viitor care nu promitea nimic sigur. Era fotografia compozitorului exilat, măcinat de Îngrijorările timpului istoric zbuciumat (secolul XX, Între cele două războaie), timp În care Își compunea creația. „Am pus În această operă toată substanța ființei mele, tot sufletul meu.“ Mă interesa această poveste a identificării lui Enescu cu Oedipe, care mă trimitea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu am mai fost surprins când, câteva luni mai târziu, a sosit tot de la Met invitația să montez Faust. Surpriza a venit Însă când am ajuns În biroul directorial, unde Volpe și Maestro Levine mă așteptau, cu o expresie de Îngrijorare ciudată. „Ce-ai de gând să faci din Faust?“, mă interoghează sever Volpe, ca și cum eram un student la Regie care dădea examen. „Nu știu, dar sigur ceva surprinzător!“ „Știi, Faust nu e Cellini“, intervine Levine, „Cellini, o operă puțin cunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
barba crescută de multe zile. Bătrânul îl ajută să-și scoată tunica udă. A rămas într-o cămașă albă, de mătase, sfâșiată la piept, pătrunsă de sudoare și sânge. Bătrânul îi pune mâna pe frunte și clatină din cap cu îngrijorare: Prea cald. Arzi...Ți s-au obrintit rănile... Mai bine "prea cald" decât "prea rece", îngână străinul cu un zâmbet chinuit. Doamne ferește! bombăne bătrânul scuturând tunica, stropind în jur. Tragi rău... zău așa! Să nu... să... să... dar cuvântul îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mărimile! După pofta inimii! răspunde el și face o plecăciune, râzând încetișor, cu mulțumire. Tot hâtru ai rămas și plin de duh. Domnul zâmbește amar: Haz de necaz, Sihastre... zâmbește el amar. Haz de necaz... Daniil arată spre picior, cu îngrijorare: E negru: a obrintit! Mă lași să ți-l grijesc? Ștefan rânjește ridicând șomoiogul de cârpe legat cu sfoară: Îți place ciuboțica mea împărătească? Aici am Chilia pușcă ungurească! Am auzit că a mai pățit-o unu' de-i zicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină murdară, tristă, filtrată prin norii grei, de plumb. Haricleea, te rog... șoptește ea. Lasă... Haricleea se oprește. O privește lung, cu îngrijorare. Oftează ușor, apoi, zglobie, o întreabă (în grecește): Slăvita Doamnă dorește să cânt ceva mai vesel? Și ciupește corzile unui cânt vioi, săltăreț. Maria tresare lovită parcă, întinde mâna: Nu, nu!... Lasă!... Poți pleca... Mulțumesc... Haricleea se înclină adânc: Slăvită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care umbla despletită pe culoarele Sublimei Porți, jelindu-se că "Nicicând, de la începuturile Islamului, nicicând, oștirea otomană n-a suferit o așa rușine, un așa crunt dezastru". Și... și s-a aflat gândul cel cumplit urzit Moldovei? întreabă Țamblac cu îngrijorare. Aflat, oftează Ștefan. În zorii celei de a patra zile, și-a chemat astrologii și i-a întrebat cum stă cu crugul vremii; dacă conjuncția constelațiilor îi este favorabilă. A jurat pe Coran cruntă răzbunare Moldovei și spurcatului ei ghiaur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ani aștept clipa aiasta! se închină Alexa. Dă Doamne să ne bată turcii! întărește Negrilă ruga cu o cruce mare. Parcă poți să știi ce mai clocește Diavolul și... și, Doamne-ferește, "cade ca mâța, tot în picioare", îngână Alexa cu îngrijorare. Când vrea ceva Vodă, nimeni și nimic nu-i stă în cale. De aceea, să nu zicem hop până n-am sărit! spune Isaia frământat de un gând. De aceea, bine ar fi să "netezim căile Domnului", dar să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
or scăpa viața!" Ștefan șchioapătă. Carâmbul cizmei e spintecat și lasă să se vadă, alb, bandajul de la gleznă. Mihail îl ajută să-și scoată cămașa de zale; a rămas într-o cămașă albă, nădușită-lac. Ștefan se întoarce spre boieri, cu îngrijorare: Ați auzit! Turcii forțează Dunărea în vad la Oblucița! Șendrea îi hărțuie prin smârcuri! În zori, îndemnăm în goana mare spre Dunăre! Vedeți de cai! Apoi, la culcare! Harști! Harști! Din goana calului! strigă, luptă, picotește și cască Alexandru. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Neamț, într-un galop am zburat... Am auzit: ești zâna răniților... Don Giovanni m-a învățat doftoriceala... Ochii tăi și mâinile tale sunt cea mai strașnică oblojeală... Voichiță, când or da turcii, să te adăpostești în cetate! îi spune cu îngrijorare, punându-i palmele pe umeri. Auzi, Voichiță?! Ai grijă de tine! E o poruncă! "Să am grijă!", se dezlănțuie ea. Cine vorbește! Cel ce se aruncă în luptă cu moartea! Promite-mi că n-ai să... să mori, Ștefane, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]