4,562 matches
-
acesta deoparte. Spune-mi și mie, cum l-ați înmormântat pe Calistrat? întrebă Cristi imediat ce rămăsese singur cu socrul său. Tot la moșneagul acela nebun îți stă gândul? A fost totuși prietenul meu! Ciudați prieteni mai ai! Cum să-l înmormântăm? Am făcut tot ce trebuie pentru a ne achita de datoria creștinească. Înțelege că bătrânul nu mai avea pe nimeni. În afară de casa aceea veche, nu avea nici un fel de avere. Apropo, să știi că, anul trecut, a făcut un testament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că moșul fusese îngropat cu tot cu toiag, dar iată că Pop nu mai era sigur. Ce să mai creadă? Oricum nu mai putea insista, deja coman dantul se arăta mirat că inspectorul este atât de interesat de felul în care fusese înmormântat Calistrat iar el nu-i putea explica de ce acest lucru era atât de important. No, dacă nu mai ai și alte întrebări, eu mă duc să văd ce face nevastă-mea cu masa de prânz, schimbă Pop vorba. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi spusese el Ilenei, vreau să găsesc mormântul pe lumină ca să nu să orbecăim la noapte, căutându-l cu lanternele. Nu lipsise mult de acasă, orășelul nu era mare și drumul până la cimitir și înapoi nu durase. Locul unde era înmormântat Calistrat era în marginea cea mai îndepărtată de biserică, lângă gardul de sârmă dinspre pădure. Fiind vorba de o sinucidere, preotul nu fusese de acord să-l îngroape mai aproape de lăcașul sfânt. Oricum, bine că îl puseseră și acolo, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urmară viața fără de griji, cercând, pe lângă Stambul, să-l înlăture pe Radu Mihnea din domnie. N-au avut mult de așteptat, pentru că, spre sfârșitul lunii ianuarie a anului 1626, Radu Mihnea și-a dat obștescul sfârșit, după îndelungi chinuri, fiind înmormântat „în biserica Radului Vodă din București”, unde „el se odihnește supt o piatră frumoasă, pe care se povestește, în limpede grai românesc, istoria vieții lui”. Așadar, domnitorul n-a avut liniște nici după moarte, nu și-a mai văzut feciorul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
concepții politice, autorul le ocolește cu înțelepciune, cunoscându-le bine efemeritatea, punctând doar ici și colo lozincile înscrise chiar în manșeta cu titlul publicației. Cincizeci de ani numele unor importanți purtători de opinii dintre cele două războaie mondiale au fost înmormântate și cimentate de vigilența cenzurii. După 23 august '44 s-a impus românilor Ideea că lumea, istoria noastră națională începe o dată cu invazia trupelor sovietice „eliberatoare”, făcându-se apologia marilor realizări și a victoriei definitive a socialismului. Trecutul era ocolit cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
și să meditez. De obicei iau cu mine și o sticlă cu apă sfințită și stropesc florile de pe cele două morminte iar cât timp ard lumânările Îmi trec prin minte imaginile bunilor mei; tatăl și bunica paternă, restul bunicilor fiind Înmormântați În altă parte. Pe tata Îl văd Întotdeauna tânăr, Înalt, suplu, drept, cu mustața lui deasă și neagră, cu părul dat peste cap, un bărbat Împlinit În viața de familie, Înconjurat de cei patru prichindei care se bucurau la sosirea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
făcut loc lângă mama ei. Sicriul era deja în groapă, cantorul cânta, ceremonia era pe sfârșite. Atunci el a tras o înjurătură, a izbucnit în plâns și a scos-o din nou pe fiica lui din pământ, ca s-o înmormânteze mai degrabă alături de iubitul ei. Călătoria lui a mai durat o zi, pentru că l-a găsit și pe Benjamin, l-a recunoscut în timpul săpăturilor, fiindcă îi aruncaseră pe amândoi într-o groapă comună. Și l-a dus în cimitirul obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
felii din pâinea de săptămâna trecută. Ne aveam fiecare rația, pentru că ea la brutarul ăla râios nu se ducea. Lui numai mâinile îi erau mai spurcate ca gura. — Așa e, fiindcă sunt pline de pământ - spunea Engelhard. Doar a fost înmormântat acum doi ani. Asta pe ea nu o interesează, dar dacă are ceva de comentat la pâinea ei, n-are decât să i-o spună frumos în față, nu să facă aluzii la răposatul brutar. Iar atunci ea își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un stânjen înfiptă în noroi. De unu patruzeci deasupra, iar dedesubt până pe lumea cealaltă. O legătură mai trainică peste milenii decât cuțitul. Nici nu l-a considerat nimeni un mormânt. Vara, ciobanul se sprijinea de el, iar morții noi erau înmormântați la cel puțin douăzeci de metri de el. — Eu vă invidiez - i-am spus eu. — Pe cine? Păi pe voi, evreii. Și de ce, mă rog? m-a întrebat Iosif. — Pentru că nu trebuie să vă scoateți pălăria în fața Lui. — Și crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Adică am răcit. Nu aveam febră, dar strănutam în neștire prin toată casa și mă zgâria în gât, totuși mă duceam seară de seară la evreul meu. După trei zile a început să tușească. La sfârșitul săptămânii următoare l-am înmormântat. Doamne - am spus eu în șoaptă - plezni-ți-ar ochii de scârbă când te uiți la mine. După chipul și asemănarea ta, ce? La îmormântare mi-a fost rușine să plâng și păream o ființă nerecunoscătoare, căci mi-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
primește în rândul evreilor. Se zicea că eu eram cel mai bogat om de prin împrejurimi. Și într-adevăr am avut un an plin. Vara m-am plimbat cu Amália, toamna cu Igor Gherasimov pe muntele Kármel. Pe Amália o înmormântasem deja, iar eu tocmai făceam cafeaua pentru cină. Cafea proastă și pâine tot proastă, de la magazin, cenușie și fărâmicioasă, ca la institut. Am uitat din nou să cumpăr zahăr, dar o iau de parcă am fi fost săraci. Engelhard mestecă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se va descompune. Acum. Ăsta ar fi cel mai frumos avort“. După cum am mai amintit, Amália și-a terminat în vara aceea activitatea educativă, iar rugina a pus stăpânire peste fluierul ei. Trupul și arma putrezeau laolaltă, pentru că l-am înmormântat alături, cum i se cuvenea unui luptător adevărat. Cu el să fugărească îngerașii care se pișau pe ei. Iar dacă se întâlnește cu diavolii, atunci Domnul e nebun. Ar fi fost treaba lui Alajos să picteze pe crucea Amáliei: Pișatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în vârful unui dâmb pietros, din spatele castelului, unde se vede o cruce. Alături, se află o movilă mai mică. După moartea stăpânului său, câinele lui Scotty n-a mai vrut să mănânce, a murit la trei săptămâni și a fost înmormîntat tot în vârful colinei. Eu nu găsesc nimic sublim în Valea Morții. Mă străduiesc în zadar să descopăr ce i-a fermecat pe "domnul Johnson" și pe alții, aici. Unii au pretins că Valea Morții, cu aspectul ei de peisaj
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
s-a străduit să ne facă să ne simțim ca acasă. "De ce?" întreb. Sunetele unui clopot ar ofensa alte religii", vine răspunsul. E două și douăzeci de minute. Acum, autostrada trece printre două cimitire. "Aici, în cel din stânga noastră, e înmormîntat Al Capone. Vreți să vedeți mormîntul?" Zic cu disperare, repede: "Nu". Din pricina nervilor, mă doare stomacul. De Al Capone îmi arde mie acum? Dacă pierd avionul, nu știu ce voi face. Nu pot să-mi cumpăr un alt bilet și nici să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
făcu nevăzut. În lumina pâlpâitoare a lămpilor, pe când oamenii începeau să lucreze cu mișcări înțepenite, cineva descoperi o scrisoare pe care Hanbei o lăsase sub pernă. Îi era adresată lui Kanbei și fusese scrisă cu două zile în urmă. Îl înmormântară pe Hanbei pe Muntele Hirai, cu vântul de toamnă suflând trist printre drapelele funerare. Kanbei îi arătă lui Hideyoshi ultima scrisoare a lui Hanbei. Nu conținea nimic referitor la sine însuși; scrisese numai despre Hideyoshi și despre planurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pierdut orice speranță. Plin de însuflețire, spunea: poți să scrii chiar și despre lucruri neconvenabile în noua noastră situație și uite că nimeni nu te bagă la pușcărie! Dimpotrivă, iei premii la concursuri literare!... Unii s-au și grăbit să înmormânteze democrația. Eu unul nu cred în sfârșitul democrației! Atâta vreme cât la un concurs literar nu se fac matrapazlâcuri, încă mai putem spera... Ce-a scris Rareș? întreba Felicia. Abia dacă trecea cu bărbia de tăblia mesei, dar nu era dispusă să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îmi aduc aminte cum mă iubea, simt că dacă ar trebui să-mi sacrific viața pentru a-i aduce ultimile onoruri nu mi-aș face decăt datoria. Dragul meu, vreau să-l caut pe câmpul de luptă pentru a-l înmormânta cum se cuvine și nădăjduiesc să pot terce prin tabăra regelui Carol fără a fi simțit căci acum toată lumea trebuie să doarmă. Tu, Cloridan, vei putea spune, dacă voi muri, că recunoștința și dragostea ce o port prințului meu, m-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bărbații au prins a se lenevi ori deda unor treburi prea lumești, dăunătoare, prin pildă, generației mai tinere, cârmuitorii vor da iarăși semnalul pregătirilor de luptă. Adică vor începe un alt război. Și povestea se va repeta. Morții vor fi înmormântați tot în câmpie, noaptea, pe furiș, pentru ca nimeni să nu știe, cu adevărat, pierderile celuilalt. Actul încheiat în final va fi iarăși un pseudotratat de pace - nici măcar un armistițiu - și va semăna mai mult c-un certificat incomplet, oarecare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
condamnări de la muncă silnică pe viață până la cinci ani. De asemenea, a devenit legendar măcelul din com. Vulturul, Galați, când s-a tras în mulțime împușcând opt țărani, între care și un copil de 14 ani și care au fost înmormântați noaptea, pe furiș, în cimitire din Focșani. Doar câteva cazuri din lunga și dramatica listă a asasinatelor cu sentințe, cifra celor fără judecare neavând acoperire în statistici... Dar ce mai putem spune când, pentru actualul Imn național, un inginer a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în cadrul Bibliotecii Municipale Gh. Asachi din Iași, cu un preludiu religios oficiat de un preot al cărui tată, tot preot, făcuse 7 ani de închisoare comunistă și care în “libertate” a fost accidentat mortal exact ca pe vremea comuniștilor, și înmormântat la biserica unde slujea fiul, Curelari, din Iași. Precizăm că volumul a apărut în prima și a doua ediție într-un număr confidențial de exemplare. La eveniment a fost prezentă și semnatara cărții, realizată sub formă de interviuri, Ioana I.
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
prospere în cele duhovnicești și să simtă prezența lui Hristos în cămara sufletelor lor în toate zilele. Dumezeu să reverse tot ce-i mai bun, mai sfânt și mai frumos peste această comunitate, iar acești eroi ai spiritului care sunt înmormântați în jurul acestui Sfânt Sanctuar să vă fie exemple vii în această „Via Dolorosa” pe care o parcurgeți. Calinic Botoșăneanul Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor Ierod. Ghenadie * Sfârșitul lunii august a anului 1993 a aflat ținutul Neamțului în sărbătoare. O sărbătoare
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
afaceriști de pe aceste meleaguri. Devenite, pentru el, meleagurile aducătoare de mulțumire, de bunăstare și de fericire, personală și familială. RENUNȚ LA TERRA! Bunicul Tararipu murise de câteva zile. Ca toți cei din neamul, credința și categoria de îmbogățire, a fost înmormântat, la zilele pe care le prevedea legea bisericească, de la sborul sufletului său, spre stele. Ăștia, de pe Terra, i-au pus alături,în raclă, și un telefon mobil. De ce, mă?, au fost întrebați. Ca să ne poată comunica, direct, cum e pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
doarme somnul de veci titanul literaturii mondiale, Lev Nikolaevici Tolstoi. De ce aici și nu într-un cimitir? Istoria nu ne dă prea multe răspunsuri, dar aflăm că Tolstoi a fost excomunicat din toate bisericile de pe fața pământului și a fost înmormântat acolo unde indicase el. În copilărie, credea într-o legendă a poporului rus, care spunea că în pădurea Iasnaia Poliana fusese îngropată o vărguță verde, care dacă ar fi readusă la lumină, ar face să revină pacea și dreptatea pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vărguță verde, care dacă ar fi readusă la lumină, ar face să revină pacea și dreptatea pe pământ. A crezut dintotdeauna, că aici în această poieniță a fost îngropată această vărguță și de aceea a dorit să fie și el înmormântat acolo. Dar nu despre Tolstoi, marele scriitor a literaturii mondiale, vreau să vorbesc aici în rândurile acestea, ce nu se vor face niciodată vrednice de măreția acestui om, ci de filosoful Lev Nikolaevici Tolstoi, cel care ca nimeni altul, a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vreți să vedeți, ce le-a putut făta mintea cu privire la România, vă promit ca în una din zile să reproduc aici în acest jurnal, unele mostre din aceste „poezii” despre România. Dar în pofida tuturor, până la urmă, soții Ceaușescu au fost înmormântați creștinește în cimitirul Ghencea. În luna noiembrie, s-a lansat în România Autobiografia lui Ceaușescu de Andrei Ujică. Jigodiile, așa zis literare, au început să se agite și pretinzând că filmul stârnește confuzie printre intelectualii (mai ales, printre cei de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]