104,540 matches
-
din interiorul breslei? Am mai observat că simpatiile sau militantismul politic ale celor mai mulți a creat o falie între cei care merg pe mîna puterii și cei care au mizat pe fosta putere. Ce are a face literatura cu politica?, se întreba în Jurnalul său Maiorescu exasperat de certurile politice stîrnite de conținutul Scrisorilor lui Eminescu citite la Junimea. Întrebarea mea e mai modestă. Convingerile politice sînt echivalentul unei boli rușinoase de care suferă numai cei care sînt de altă părere decît
Întrebările unui scriitor alegător by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16244_a_17569]
-
despre abuzurile financiare ale celor care s-au aflat la conducerea ei din 1990 încoace. Nu se poate face o expertiză contabilă pentru a vedea cît de întemeiate sînt aceste acuzații? Pun această întrebare fiindcă m-am săturat să fiu întrebat de tot felul de persoane particulare ce e cu hoțiile de la Uniune. Întrebare la care n-am putut răspunde pînă în prezent decît că nu cred că scriitorii se fură unii pe alții. S-a dat, de curînd, dezlegarea la
Întrebările unui scriitor alegător by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16244_a_17569]
-
lui Màrquez și în același timp sunt fragmente de narațiune care amintesc prin natura profund filozofică a simbolurilor de Grădina potecilor ce se bifurcă sau de Aleph ale lui Borges. Ca de pildă în pasajul: " - Ai deprins semnul Fe? mă întreba el, în zorii zilei, când orașul își regăsea larma cotidiană, l-ai desenat de șaptezeci și șapte de ori, ca să-ți arăt linia care îl anulează, făcându-l inofensiv prin adulație sau derâdere?". Alteori, ca în cea de-a treia
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
constitui o permanență a evoluției noastre istorice (p. 218), noi credem că ea trebuie circumscrisă cu precădere ultimelor două secole, adică perioadei moderne sau, cel mult, asociată și procesului de feudalizare a statelor medievale românești. Cât despre fenomenul obștii sătești, întrebăm, evident retoric, cum ar putea să ilustreze o asemenea criză identitară? În altă ordine de idei, după aproximativ 450 de ani de amoral "pașalâc" turcesc și alți 45 de ani de imorală "gubernie" sovietică, probabila și umorala "kakanie" occidentală este
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
ba filologizare (studii și mai serioase), ba aducerea criticii la un nivel publicistic etc. Simona Popescu construiește o excelentă carte de critică, fără să-și enunțe emfatic intențiile de dărîmare a vreunui canon, de revizuire a istoriei literare etc. Veți întreba: ce fel de critică mai este și asta? unde îi sînt marile ambiții? Răspunsurile sînt inutile atunci cînd cartea te "prinde" ca un volum de beletristică sau, ca să măresc complimentul (din punctul meu de vedere), ca un film de acțiune
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
turism muzeistic, să mergem să vedem impresioniștii, casa lui Picasso. N-am reușit. M-ai tras tu spre acel fel de a înțelege și a descoperi un oraș străbătîndu-l, descoperindu-i pietrele, apa, oamenii. La început n-am înțeles. Mă întrebam cum un artist refuză să intre în muzee și să vadă originalul operelor. Sigur, a venit și asta, după ce am luat contact epidermic cu farmecul unei culturi, cu trecutul și cu prezentul ei. Într-o relație cu un text, și
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
scotea din noi ceva ce exista, dar care era lăsat să zacă. Stimula în noi concentrarea, analiza, sinteza, flexibilitatea de a face conexiuni. Îmi lipsesc oameni ca Ciabi. Cum probabil tuturor ne lipsesc discuțiile cu oameni inteligenți, pasionați, geniali... Mă întreb uneori, cu groază, dacă nu cumva avem nevoie de clandestinitate pentru a fi autentici. Primii cincisprezece ani din cariera mea am făcut teatru nu mergînd prin text, nu asumîndu-mi-l liric, ci ocupîndu-mă de el arheologic, științific, acumulînd o informație cît
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
același timp, salvatoare pentru că nu mai există dovezi. Se vede asta și din felul în care se scrie, se discută despre mari spectacole. Cum era invitat Borges să comenteze pictura contemporană. Am asistat la acea întîlnire cînd Borges a fost întrebat ce crede despre niște tablouri pe care nu le-a văzut niciodată. În teatru memoria este importantă. Nu neapărat prin facultatea ei cea mai comună - de a depozita - ci prin puterea ei de a se constitui ca o realitate paralelă
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
ei cea mai comună - de a depozita - ci prin puterea ei de a se constitui ca o realitate paralelă. Dacă ți-ai fi petrecut o jumătate de oră cu Cioran, în mansarda lui pariziană, ce-ai fi vrut să-l întrebi? Am avut posibilitatea să-l cunosc, dar n-am avut curiozitatea, să-i spunem. E atît de complet în ce a scris, încît mie îmi ajunge. Ce spune alături de ce scrie, nu-mi mai pare atît de strălucitor. La cît
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
Nicolae Manolescu Întrebat de Daciana Branea care sînt, în opinia lui, principalele caracteristici ale Europei Centrale, Tony Judt consideră drept un aspect esențial "obsesia autodefinirii". Profesorul de studii europene de la New York University spune în continuare (textul dialogului de la Timișoara, din octombrie 1998, din cadrul
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
autodefinirii". Profesorul de studii europene de la New York University spune în continuare (textul dialogului de la Timișoara, din octombrie 1998, din cadrul Fundației "A treia Europă", a fost publicat, laolaltă cu altele aparținînd lui Judt, în Europa iluziilor, Polirom, 2000): "Nimeni n-ar întreba în mod normal care sînt caracteristicile literaturii franceze, engleze sau germane. Dar în cazul celei central-europene, întrebarea se repetă în mod obsesiv, pentru că există în cultura acestui spațiu o combinație ciudată între o mare siguranță intelectuală și o mare nesiguranță
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
apelînd la hipnoză, la metode pe care i le-au indicat psihiatrii etc.) care, dintre acestea a reprezentat pentru el "o Muttersprache mai profundă pe verticală decît celelalte două". Frustrarea lui Steiner a fost de natură identitară. El s-a întrebat dacă nu cumva "indivizii multilinguali sau copiii crescuți simultan în contextul prea multor limbi (există oare un număr critic?) sînt predispuși la schizofrenie și tulburări de personalitate". Se remarcă lesne că tema speculației lui Judt cu privire la culturile multiple, precum aceea
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
aducă plăcere. L.V.: Changing Places (1975) se încheie cu sugestia că un film are posibilități mai mari decât o povestire. N-aș crede că preferați ecranul cărții, fiindcă știu că tot ce spuneți trebuie luat cu simțul umorului, totuși vă întreb: Care credeți că va fi viitorul cărții? Poate ecranul (cinema, computer, televizor, 'tele-ecran'etc.) să întreacă plăcerea lecturii? D.L.: Întrebare grea. Răspuns scurt: nu. Nu cred că mijloacele electronice de comunicare pot ucide lectura și cartea. Va crește însă colaborarea
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
însămi uimită de impactul pe care l-au avut asupra publicului, fie el englez sau american (menționez și poezia afișată pe pereții metroului new-yorkez, Locul se cedează bătrânilor și bolnavilor, din volumul O sută de poeme). Tocmai voiam să vă întreb: cum se explică acest succes al poeziei Dvs. la publicul cititor de engleză? Să caut o explicație? Poate că, în atmosfera generală a poeziei americane care se publică astăzi, caracterizată, cu unele fericite excepții, prin "obiectivitate" și prozaism, poezia mea
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
implicați să fie responsabilizați. El poate avea o mie de păcate, dar mi se pare fals să anulezi strădania și tenacitatea cu care luptă să dea prestanță singurelor premii din breaslă. De ce nu se reușește asta, ar trebui să ne întrebăm în mod serios fiecare. Cum ar trebui să ne întrebăm de ce sala n-a fost plină, de ce au lipsit nominalizați, de ce fețe arătate în prim plan pe micile ecrane erau sastisite, acre, superior nemulțumite, de ce efortul unor oameni este răsplătit
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
păcate, dar mi se pare fals să anulezi strădania și tenacitatea cu care luptă să dea prestanță singurelor premii din breaslă. De ce nu se reușește asta, ar trebui să ne întrebăm în mod serios fiecare. Cum ar trebui să ne întrebăm de ce sala n-a fost plină, de ce au lipsit nominalizați, de ce fețe arătate în prim plan pe micile ecrane erau sastisite, acre, superior nemulțumite, de ce efortul unor oameni este răsplătit cu dispreț, de ce în locul strîngerii breslei laolaltă s-a instalat
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
trădare, dacă trădare a fost. Cel dintîi este "filosoful național" G. Liiceanu. (Ghilimelele sînt necesare ca să fie limpede că ironica formulă nu e a mea.) dl Comoroșan crede că dl Liiceanu n-are altă operă decît Apelul către lichele (mă întreb și eu, ca să mă aflu în treabă, de ce tocmai la acest apel a fost sensibil d-sa). Al doilea beneficiar este dl H.-R. Patapievici, la care dl Comoroșan constată cu infinit dispreț "o adevărată fugă paranoică de idei ce
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
a fost sensibil d-sa). Al doilea beneficiar este dl H.-R. Patapievici, la care dl Comoroșan constată cu infinit dispreț "o adevărată fugă paranoică de idei ce se bat cap în cap". Al treilea este dl Alexandru Paleologu. Se întreabă stupefiat dl Comoroșan: "Acesta e marele nostru intelectual, căruia i se dă Premiul de Excelență?" D-sa precizează că a criticat adesea astfel de "enormități" și a "primit imediat reacții". Cred și eu! Dar nu s-a lăsat intimidat și
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
miile de agenți în civil care îi urmăreau pe cetățenii acestei țări, despre ascultarea telefoanelor și violarea corespondenței private, despre racolarea de turnători prin șantaj și amenințare, despre acestea și despre altele, dl Merce nu suflă o vorbă. El se întreabă cu cinism că, de pildă, ascultarea telefoanelor era o balivernă: cum să-i interceptezi cu 100 de posturi, cîte erau în județul Buzău pe cînd dl Merce lucra acolo, pe cei peste 400.000 de buzoieni? Ca și dl Pleșiță
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
în ceață, destule glasuri vorbesc de o răfuială între parteneri de afaceri deochiate, și nu de "jamesbondisme" și alte aluzii culturale. Printre timișoreni circulă zvonul că Disici și asasinii săi se cunoșteau. Fără a întina memoria unui mort, lumea se întreabă de unde avea un simplu plutonier bani să-și cumpere un "Audi". Cei care-au participat la înmormântare spun că familia polițistului decedat era departe de-a fi înstărită, iar salarul său de bugetar nu permitea, în nici un caz, achiziționarea unui
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
ale fantasticului Ce surpriză ne face Ștefan Aug. Doinaș! La aproape 80 de ani (pe care îi va împlini la 26 aprilie 2002) publică o carte de proză, prima din întreaga lui carieră literară. Înainte de-a o deschide, ne întrebăm ce fel de proză ar putea scrie un autor cunoscut exclusiv ca poet, eseist și traducător. Cum reușește să înainteze prin "noroiul greu al prozei" un spirit obișnuit cu diafanitățile literaturii, comparat de criticii literari cu Paul Valéry și T.S.
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
Xantuz era, într-un fel, replica sa rapetisată: un țâr plin de ticuri, cu alură vibratilă, posedând la perfecție elina și latina, și suferind de boala cea mai frecventă în profesiunea noastră, etimologita. "Caniculă - perora el, fără să-l fi întrebat cineva - asta înseamnă..."" etc. "Trezor" (astfel este poreclit administratorul-șef al cuvintelor) instituie un "rit T", care înseamnă înlocuirea realității cu o realitate lingvistică - reprezentare parabolică a ceea ce se întâmplă într-o țară comunistă. "Trezor" este, de fapt, un secretar
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
sintagmei: "oameni valoroși". De zeci de ani, mai ales în momentele, nu puține, de derută și spaimă, mă încăpățînam să cred și să susțin că am avea foarte mulți asemenea oameni, numai că tot mai frecvent sînt obligat să mă întreb, și nu fără argumente, unde vor fi fiind, unde stau ascunși acești oameni valoroși? Starea sănătății populației este dezastruoasă, a învățămîntului, de asemenea, peste un milion și jumătate de analfabeți, în plus, mult mai mulți analfabeți cu diverse diplome, tineretul
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
făcut auzit glasul abia la a treizecea încercare! Înainte, sub vechiul regim, țelurile erau simple și irealizabile: ridicarea pe cele mai înalte culmi ale socialismului și comunismului. Acum este la modă intrarea în N.A.T.O. și în U.E. Dar mă întreb, dacă starea de sănătate a populației, incultura din ce în ce mai copleșitoare, analfabetismul și toate celelalte tare ce derivă din ignorarea materiei cenușii și se traduc prin pierderea identității și conștiinței naționale nu își vor spune ultimul cuvînt? În ce mă privește, pentru
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
ajute. În sfîrșit, după '90 există o emigrație tînără de mare valoare, total ignorată și ea. Și atunci, de ce să ne mirăm de clișeele care circulă despre noi? Ar fi vremea să învățăm odată din experiența altora sau măcar să ne întrebăm de ce merg atît de prost unele lucruri! Scrisul este pentru mine o victorie împotriva morții Decernarea Premiilor Fundației Culturale Române a constituit un eveniment cultural care a avut ecou în conștiința publică românească. Ce alte evenimente pregătiți? Și în ce
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]