4,649 matches
-
despre care pomeneam se manifestă și prin alte simptome: greață, senzația de inconsistență, de leșin, dureri generale și un fenomen mai special pe care-l suportă „corpul“ meu - pe la margini, el începe să-și piardă luminozitatea, se destramă și se întunecă. Ca de fiecare dată când sunt în impas, merg la înger și îi cer lui să limpezească lucrurile. Îl implor cu înfățișarea mea de copil nevinovat (chiar, semăn cu un copil nevinovat care îl roagă ceva pe bunicul său, sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
te integrezi în societate, să nu ne faci de râs, a mai adăugat comandantul vorbind fără chef. (Numai când pronunțase cuvântul „integrezi“, de care era foarte mândru căci îl învățase de curând, se luminase o clipă la obraz. Apoi se întunecase la loc.) Comandantul i-a întins tatei hârtiile care consfințeau transferul și i-a strâns mâna cu un aer vădit scârbit. Tata i-a mulțumit, deși era evident că nu lui i se datora această schimbare. S-a retras modest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
părăsise pe Vera, își amintea sfârșitul tragic, absurd al mamei, al meu și al fratelui meu Victor și îndată sentimentul de vinovăție îl năpădea, vinovăția ivită dintr-un cotlon al inimii sale erupea, se revărsa ca o lavă și îi întuneca mintea, întreaga făptură, nimic nu mai era atunci la locul său înlăuntrul tatei, de nimic nu mai era bun tata, își stabilea singur verdictul irecuzabil, sentința definitivă că e pierdut, golit de orice rost și fără nici o cale de iertare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
făcut parte cândva. Așa i s-au adus și profesorului Ioan Alexa josnice acuzații, care îl lezau nu doar pe el, ci întregul neam românesc. Cei care au fabricat mincinoasele acuzații și au organizat o campanie de presă împotriva domniei-sale, întunecându-i ultimele luni și scurtându-i firul vieții, merită tot disprețul. Avem datoria, ca români, să demontăm până la capăt afirmațiile denigratoare și să supunem oprobriului acuzatorii, ca să-i cinstim memoria celui care a fost Ioan Alexa. Bunul Dumnezeu să-i
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pește frumos și gustos (mai ales copt și asezonat de foamea noastră). Am pregătit eu peștele, În vreme ce Alberto, entuziasmat de victorie, Își tot arunca undița În apă. Dar, În ciuda orelor Întregi de Încercări, n-a mai prins nici măcar unul. Se Întunecase deja, așa că a trebuit să ne petrecem noaptea În bucătăria muncitorilor de la fermă. La cinci dimineața, cuptorul imens care ocupa tot mijlocul acestei bucătării a fost aprins și toată camera s-a umplut de fum. Muncitorii Își treceau mate-le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din Anzi, dacă nu pentru tot restul vieții, atunci măcar În cîte o pauză, timp În care să trec de la o Înțelegere a lumii la o alta. La vremea amurgului, am pornit Înapoi și, Înainte să ajungem, s-a și Întunecat. Am fost plăcut surprinși să descoperim că Don Pedro Olate, paznicul de noapte, pregătise În cinstea noastră un grătar minunat. Noi am cumpărat vin, ca să-i Întoarcem gestul, și de data asta am mîncat ca niște lupi. Tocmai vorbeam despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am fi uitat, privirea ni se oprea Într-un vîrf și mai Înalt. După ce ne-am prostit cîteva minute prin peticul de zăpadă care Încorona vîrful, am Început să coborîm, mînați și de faptul că În curînd avea să se Întunece. Prima parte a fost ușoară, dar apoi firul de apă după care ne ghidam a Început să semene tot mai mult cu un torent cu margini abrupte și netede, cu stînci alunecoase pe care era greu de mers. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
agresivi și pe amîndouă părțile drumului se găseau bananieri. Pe ultima bucată de drum, În timpul căreia am moțăit, Încercînd să fac față astfel unui atac de astm În toată regula, asfaltul era bun și peisajul părea chiar frumos (deja se Întunecase). CÎnd am ajuns la destinație, cerul se lumina. Eram complet epuizat. Am căzut lat Într-un pat pe care l-am Închiriat cu jumătate de bolivar și am dormit buștean, ajutat și de injecția Însemnată de adrenalină pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bice Tremurând lângă coloană: Nu credeam, popor ferice, Să-mi răspunzi cu-așa prigoană, O cunună prea ghimpoasă Capul mi l-a strâns ca-n clește, Și mulțimea furtunoasă Încă nu se mulțumește... Cu scuipat și cu injurii Mi-ai întunecat obrazul... Huiduind - în largul guriiMi-ai împovărat grumazul!... Te-am iubit, doar din iubire Am murit pe lemn de-ocară. Adăpat - drept răcorireCu oțet și fiere-amară ! Să ajungi la reușită M-ai străpuns cu lancea crudă Și din inima-mi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
altul milă îți cerea Smerit. Ai stat trei ceasuri spânzurat În chinuri mari; Și-o mamă-n cer ne-ai dăruit Prin ucenicu-ți mult iubit: Ioan. Când ceasul însă a venit Ai expirat Pământul s-a cutremurat, Văzduhul s-a întunecat Complet. Cu-o lance coasta ți-au străpuns Focar de-amor; Si apă, sânge-au picurat Din coasta-ți, Miel nevinovat, Isus. O, Doamne, fă-ne nouă-un loc În coasta ta; Și-aprinde-ne cu focul tău Să lăudăm pe Dumnezeu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
florăriile cele mai selecte ale capitalei, îl știam și eu din vedere și, oricum, era un capitol vechi și de mult încheiat. În schimb, gândul la Alby mă necăjea, iar titlul de „cea mai mare și mai dureroasă dragoste“ îmi întuneca fericirea domoală... Într-una din zile, ducându-mă la Dânsul și bătându-i în pe retele camerei, ca de obicei, a ieșit și, fără să mă lase să intru, îmi spuse cu zâmbetul său sfios pe buze că-i pare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în tine câteva trăsături care mă exasperează, mă fac să sufăr, mă umilesc și pentru care mă voi răzbuna. Păzește-te!“ „E seară. În cercuri largi, asemenea unei bucăți de aur zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre mare și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și peste gândurile lor se lasă noaptea și stele încep să licărească pe mantaua ei întunecată... Toți ai casei sunt de față, fiecare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dudele în copacul de-afară. Aidoma crestei oricărei găini, dâra de la gât devenise acum coroana lui. Mortul rupsese tovărășia cu propria-i carne, trecuse într-un alt material, într-unul tăcut, schimbase tabăra, intrând în carnea fructelor. Cu dâra aceea întunecată de la gât și vârât în costumul lui cel bun, făcuse din el însuși cea mai mare dudă ce crescuse vreodată într-un copac. și a intrat în pământ ca rege al dudelor. În romanul lui Alexandru Vona Ferestrele zidite, pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
își unesc într-o frăție de cruce încârligată și mafiotă forțele satanice, rămânând mereu la suprafață ca untdelemnul deasupra apei. Fericiți voi cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu." (Luca: 6-21) "Cu umbre care nu sunt v-a-ntunecat vederea Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți... Nu! Moartea cu viața a stins toată plăcerea Cel ce în astă lume a dus numai durerea Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți." (M. Eminescu) 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu aratul până aici, la doi sau trei metri, unde mama abia-abia își mai deplasa corpul, continuându-și interminabilul rond. Ultima brazdă a plugului crease o adâncitură, o denivelare vizibilă cu ochiul liber doar ziua. Dar acum aproape că se întunecase, pământul era complet acoperit de zăpada viscolită de crivățul dușmănos, așa că nimeni nu putea bănui această adâncitură de înălțimea unei trepte între solul arat și cel nearat. Mama obosise până la epuizare și cu greu mai putea ține în mâini cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Amintirilor din copilărie" nu le-a iubit în mod special și că o dată chiar și-a manifestat în mod violent absența totală a sentimentului de simpatie vizavi de aceste creaturi. " Ciorile croncăneau și se strângeau pe turlele albe ale bisericilor. Întunecat la suflet din cauza vremii, cu urechile iritate de croncănitul păsărilor, Creangă puse mâna plin de ciudă pe o pușcă, se repezi pe ușă afară și o descărcă în pâcla de ciori." (G. Călinescu) Atitudine căreia îi acordăm cuvenitele circumstanțe atenuante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cineva a furat din muzeul pe care-l păzea un tablou de Toulouse-Lautrec (Marcelle), împrumutat japonezilor de muzeul francez din Albi. Ministrul japonez al Culturii a făcut un apel prin radio ca hoțul să predea tabloul: „Chipul Japoniei se va întuneca dacă Marcelle nu e găsită”. Hoțul s-a făcut că n-aude, Imai - departe de academii, de Corneille - și-a făcut harakiri pentru a salva onoarea sa și a Japoniei. E un gest care anunță că oamenii intrați în era
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lui Dubček ca spion al imperialismului). cum își poate închipui Ceaușescu că va fi iertat pentru cea mai mare trădare a lui - menținerea legăturilor cu Israelul? (acest ultim paragraf pregătind o concluzie sobră, poate și pentru că afară începuse să se întunece, care suna ca un ultim avertisment: nous, les hommes sovietiques, le peuple le plus héroïque, nous sommes tous contre le fascisme roumain de votre Ceaușescu). După acest discurs, se întinse pe patul lui, pe o rână, întorcându-mi spatele ca
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nici blajin, nici vehement, fără semn de întrebare sau de exclamație: - Tî... toi, tu es juif... Poate că a fost a doua eroare - nu i-am replicat; am ieșit pe coridor și am stat la o fereastră, urmărind cum se întunecă stepa ucraineană, trepidam din toate încheieturile, mai dur decât vagonul; într-un târziu se aprinseră luminile și din compartimentul alăturat apăru un tip mărunțel, în pijama, care mă luă la fix într-o română veselă, întrebându-mă „ce mai faceți
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
muncii tale nu va mai fi cules, ca odinioară, de omul care stătea cu brațele încrucișate în lenevie. El va fi al tău și totodată va fi pentru clădirea tot mai frumoasă a întregii țări socialisteă Fața României a fost întunecată, prin veacurile scurse, de sărăcie și de boli, de exploatare și neștiințăă Iată ce urez eu tineretului patriei cu prilejul Noului An 1960.“ (România liberă, 31 decembrie 1959) ALBULESCU Mircea „Strălucita expunere a tovarășului nostru Nicolae Ceaușescu ne mobilizează să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
La început, trec drumul și car acasă două-trei vreascuri, ca o rândunică hărnicuță. Apoi acționez mai tehnic. Adun preț de două-trei zile toată crengăraia în spatele unui tufiș din stânga intrării, leg prada cu sfoara de la cepurile din tipografie și, când se întunecă destul de mult, mă strecor în parc, înșfac snopul și-l duc rapid în vizuină. Târâș-grăpiș, ieșim cu bine din iarnă. Mi-e limpede însă că problema încălzirii e atacată amatoristic, de parcă aș fi un soldat neinstruit. Lucru greu de înțeles
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
s-o scoată pe ușă afară. A fost momen tul în care am intervenit eu, ca un erou salvator. Eram bărbat și trebuia s-o dovedesc, doar ! Taică-meu m-a îmbrîncit și pe mine, și atunci mi s-a întunecat la rîndul meu mintea și am sărit la bătaie. A urmat ceva extrem de penibil și deloc bărbătesc. Cu încleș tări fără ieșire, cu zgîrieturi, cu scene de mahala petrecute în fața ușii apartamentului. Nu semăna nimic cu fazele din filme, în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
familie, cultul pentru pământ și pâine etc. Mediul educativ prielnic pe care îl reprezenta comunitatea rurală influența pozitiv și determinant buna creștere a copiilor și adolescenților. Ce învață copiii și tinerii de astăzi ai satelor și de la cine? - se întreabă întunecat de mâhnire Dumitru Dascălu. Să se îmbrace dezmățat, să vorbească și să se manifeste violent și necuviincios, după modelele oferite ostentativ și cu condamnabilă dărnicie de posturile de televiziune; Să stea în barurile și cârciumile care au inundat satele, deschise
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dovedit că în acest complex și îndelungat proces pot să apară greșeli, unele generate nu de relele tratamente aplicate copiilor, ci chiar din prea multă dragoste și toleranță din partea părinților. Dragostea exagerată a unor părinți prea iubitori față de copil le întunecă rațiunea, astfel încât ei nu mai văd prăpastia spre care li se îndreaptă odrasla și nu își dau seama că ei sunt principalii vinovați în cazul unui eșec. Asemenea părinți nu aplică un principiu fundamental al educației pe care personal l-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
chipurile unor băieți se puteau citi semne de îndoială că lucrurile se vor petrece chiar așa. „Am mai auzit noi asemenea promisiuni și de la alți diriginți și nu ne-am speriat” - păreau să spună mutrișoarele lor cu ușoare pete mai întunecate deasupra buzei superioare și cu privirile alunecând discret spre rândurile de bănci unde erau așezate fetele. Un alt aspect al comportamentului normalist, la care Dumitru Dascălu ținea foarte mult, era meditația, adică timpul destinat studiului individual pentru elevii interni. Mai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]