4,325 matches
-
nivel ridicat; tendința sau chiar folosirea violenței față de alții; - suspiciune de nivel ridicat, proiectează propria ostilitate asupra celuilalt, teama că ceilalți vor să-i facă rău; - nivel ridicat de iritabilitate; - ostilitate verbală de nivel ridicat; exprimarea sentimentelor față de ceilalți prin țipete, ceartă, amenințări verbale, critică exagerată; - nivel înalt de traumă; - temperament preponderent sangvin; - potențial ridicat de depresie (se impune tratament de specialitate); - nivel ridicat de coping; - nivel slab empatic; - intelect elementar, operativitate scăzută; - pesimism, tendință spre comportament asocial; - dependentă, visătoare, introspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a trei faze în dinamica psihopatologică a reacțiilor după cum se poate vedea mai jos: 1) Faza de șoc Aceasta corespunde momentului în care persoana se află sub acțiunea imediată și directă a psihotraumatismului. Emoția dominantă este angoasa manifestată prin plâns, țipăt, agitație psihomotorie dezordonată. În mod egal, se poate nota și o situație inversă; stupoare, inhibiție psihomotorie totală, inexpresivitate emoțională. Aceste reacții emoționale se însoțesc de modificări neurovegetative (cardio-vasculare, gastrointestinale, secretorii, spasme sau tremurături musculare etc.). 2) Faza de adaptare După
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mecanică și de scurtă durată; viteza de memorare rapidă; durata păstrării lungă; Gândirea: concret intuitivă, nu face abstractizări; Limbaj și comunicare: vocabular bogat, exprimare frumoasă și corectă, uneori vulgară; Imaginație: relativ bogată; Afectivitate: imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv (țipete, plâns, aruncarea caietelor); Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună; Motivație: predominant extrinsecă; Temperament: puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil,uneori agresiv, cu tendințe de dominare a altora (coleric); Trăsături de caracter în devenire: egoism, nesiguranță, neglijență; Aptitudini: artistice (literare și specifice
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
spatele; se apropie, îi cade în genunchi și îi face o declarație (menționată mai sus în scena biletului de amor). Ea începe: angel radios - formulă de efect, continuă în stil oficial, apoi repetă clișeul referitor la pierderea uzului rațiunii. La țipetele Vetei, Rică Venturiano continuă cu o declarație în proză ritmată, cere mizericordie și pietate, amintindu i că ea l-a invitat la ora zece seara, la numărul 9, în strada Catilina, la semnalul cuvenit. Declarația lui este incoerentă din cauza emoției
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Siguranța confortului prezent îl îndeamnă pe Leonida să nu creadă aceste ipoteze teribile: Aș! Vorbă să fie! Ce te pomenești vorbind, domnule? Dar Efimița descrie întâmplări apocaliptice, o întreagă lume de coșmar: Bătălie la poartă, soro: pistoale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn! Iată că rolurile se schimbă, printr-o răsturnare dramatică de mare maestru, căci Leonida cel atât de amator de fantasme pare convertit la realism: Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în medie, o dată la șase minute, de circa 50 de ori pe zi. I-am sugerat un tip de intervenție pe care ea l-a aplicat cu succes. Să spunem că a obținut rezultatele următoare: Interval de timp Număr de țipete pe zi Baseline 52 Luni 49 Marți 47 Miercuri 46 Joi 41 Vineri 39 În cazul în care fi în locul profesoarei și v-aș întreba dacă starea elevului s-a îmbunătățit, ce ați răspunde? Profesoara a spus că starea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
țipa mai puțin în fiecare zi. „Credeți că ar trebui să continuăm încă o săptămână?”, am întrebat. „Da, bineînțeles”, a răspuns. Să presupunem că i-am spus acestei profesoare să procedeze la fel, dar nu i-am spus să numere țipetele în fiecare zi. Ce credeți că mi-ar fi spus în săptămâna următoare? Sunt sigur că mi-ar fi spus că nu s-a înregistrat nici o îmbunătățire, întrucât, în absența măsurării, diferența dintre 52 de țipete pe zi și 39
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
am spus să numere țipetele în fiecare zi. Ce credeți că mi-ar fi spus în săptămâna următoare? Sunt sigur că mi-ar fi spus că nu s-a înregistrat nici o îmbunătățire, întrucât, în absența măsurării, diferența dintre 52 de țipete pe zi și 39 de țipete pe zi ar fi trecut, probabil, neobservată. Dar 39 de țipete pe zi înseamnă totuși foarte mult. În cazul că sunteți curios, intervenția a constat în așezarea unui cronometru pe banca elevului. Pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
fiecare zi. Ce credeți că mi-ar fi spus în săptămâna următoare? Sunt sigur că mi-ar fi spus că nu s-a înregistrat nici o îmbunătățire, întrucât, în absența măsurării, diferența dintre 52 de țipete pe zi și 39 de țipete pe zi ar fi trecut, probabil, neobservată. Dar 39 de țipete pe zi înseamnă totuși foarte mult. În cazul că sunteți curios, intervenția a constat în așezarea unui cronometru pe banca elevului. Pentru fiecare zece minute în care nu țipa
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
următoare? Sunt sigur că mi-ar fi spus că nu s-a înregistrat nici o îmbunătățire, întrucât, în absența măsurării, diferența dintre 52 de țipete pe zi și 39 de țipete pe zi ar fi trecut, probabil, neobservată. Dar 39 de țipete pe zi înseamnă totuși foarte mult. În cazul că sunteți curios, intervenția a constat în așezarea unui cronometru pe banca elevului. Pentru fiecare zece minute în care nu țipa, urma să petreacă un minut cu profesoara la sfârșitul orelor, o
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
pentru talentele mele”, a spus el. Sportivul MBA s-a întors la ascensor și a apăsat din nou pe butonul care indica „jos”. Ușile s-au deschis, dar de data aceasta a fost întâmpinat de o mare de flăcări. Auzea țipete și simțea miros de carne arsă. Înainte de a apuca să închidă ușile a fost înșfăcat de un demon uriaș care l-a târât în infern. Înfricoșat de această turnură, a strigat disperat: „Ce s-a întâmplat cu plaja?”. Demonul i-
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
prin orașul tău cubist D-zeu e cu scaun la cap”, toate - imagini inversate care sporesc sensurile. De fapt, ceea ce se petrece în „aer liber” dă senzația de miraculos, iar mișcarea parodistică este expresia unei mirări colosale: „Mai știi brățara țipătului / în pasăre de cerneală vezi?” sau „ocheanul sângelui în anotimp se încercuie / deschide unde / când ornicele se desfac în coadă de păun”. Pe alocuri, bunăoară în proza Moartea vie a Eleonorei (1930), imagini stranii pot fi lesne considerate drept versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
ceea ce-i seamănă (se poartă asemănător) că are senzații; vede; este orb; aude; este surd; este conștient sau este inconștient.“ (Cercetări filozofice, § 281.) Expresiile noastre despre experiențe subiective nu le „descriu“ așadar, ci le „exprimă“, tot așa cum un gest, un țipăt, o expresie a feței sau un fel de a râde exprimă indiferența, frica, resemnarea sau amuzamentul. În contrast cu enunțurile descriptive, Wittgenstein caracterizează expresiile despre stări subiective ca Ässerungen (exprimări, manifestări) a ceea ce simțim. În calitate de „manifestări“ ale stărilor subiective, ele sunt pe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atitudinea corpului, expresia feței și a ochilor. Când începe să vorbească, copilul este învățat să folosească cuvinte pentru a exprima ceea ce exprimă și manifestările nonverbale ale stărilor subiective. Bunăoară să folosească expresia „mă doare“ pentru a exprima ceea ce exprimă și țipetele de durere sau gemetele. Referindu-se la modul cum învață o ființă omenească folosirea cuvântului „durere“, Wittgenstein scrie: „Iată o posibilitate: cuvintele vor fi legate cu expresia originară, naturală, a senzației și puse în locul ei. Un copil s-a lovit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ei. Un copil s-a lovit, el țipă; iar acum adulții îi vorbesc și îl învață exclamații și, mai târziu, propoziții. Ei îl învață pe copil o nouă comportare pentru durere. «Tu spui, așadar, că termenul „durere“ desemnează, de fapt, țipătul?» - Dimpotrivă: expresia verbală a durerii înlocuiește țipătul, și nu îl descrie.“ (Cercetări filozofice, § 244.) Expresia verbală este, ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 289 prin urmare, o „manifestare“ a durerii, la fel ca țipătul. Și anume o „manifestare“ pe care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
țipă; iar acum adulții îi vorbesc și îl învață exclamații și, mai târziu, propoziții. Ei îl învață pe copil o nouă comportare pentru durere. «Tu spui, așadar, că termenul „durere“ desemnează, de fapt, țipătul?» - Dimpotrivă: expresia verbală a durerii înlocuiește țipătul, și nu îl descrie.“ (Cercetări filozofice, § 244.) Expresia verbală este, ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 289 prin urmare, o „manifestare“ a durerii, la fel ca țipătul. Și anume o „manifestare“ pe care o întâlnim doar la ființele omenești.44
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că termenul „durere“ desemnează, de fapt, țipătul?» - Dimpotrivă: expresia verbală a durerii înlocuiește țipătul, și nu îl descrie.“ (Cercetări filozofice, § 244.) Expresia verbală este, ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 289 prin urmare, o „manifestare“ a durerii, la fel ca țipătul. Și anume o „manifestare“ pe care o întâlnim doar la ființele omenești.44 Există o înclinație puternică de a presupune că atunci când vorbim despre „ceea ce simțim“ noi descriem „ceea ce simțim“. Cuvintele „Aștept cu nerăbdare.“ ar descrie ceva, ca și enunțul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
45 Nu poate să fie vorba însă de nimic din toate acestea în cazul expresiilor despre ceea ce simțim. Expresiile verbale ale durerii nu se bazează mai mult pe introspecție, înțeleasă ca observație asupra a ceea ce este „lăuntric“, decât se bazează țipetele și gemetele de durere. Între toate aceste exprimări și durere, ca experiență subiectivă, relația nu este o relație exterioară, empirică, o relație de simultaneitate sau de succesiune între anumite evenimente, ci o relație conceptuală. Este incorect să se spună că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
durere. Între toate aceste exprimări și durere, ca experiență subiectivă, relația nu este o relație exterioară, empirică, o relație de simultaneitate sau de succesiune între anumite evenimente, ci o relație conceptuală. Este incorect să se spună că durerea este cauza țipetelor și gemetelor de durere sau ale expresiilor verbale ale durerii și este corect să se spună că durerea este ceea ce conferă semnificație acestor exprimări sau manifestări.46 Multe din însemnările lui Wittgenstein sunt îndreptate împotriva reprezentării că distincția dintre durere
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
verbale despre ceea ce simțim la ceea ce simțim nu este diferit de cel al manifestărilor nonverbale. Și unele și celelalte sunt în aceeași măsură manifestări a ceea ce simțim. „Durerea, frica și plăcerea nu sunt publice în felul în care sunt urletul, țipătul și strigătul; dar în măsura în care le percepem ca având o anumită semnificație, aceste senzații sunt un element intrinsec în descrierea a ceea ce auzim.“ (Marie McGinn, Wittgenstein and the Philosophical Investigations, p. 166.) Când percepem o anumită expresie a feței, a privirii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
porcește de mormane de mașini parcate sfidător, de covoare de rahat de câine și puțind aspru a pișat, trotuarul bucureștean nu mai există. Dacă îți dă cumva prin cap să mergi pe jos, printre hoardele de valahi alergând isteric, printre țipete, papornițe și șuți, trebuie să te strecori practic pe stradă, deranjând mașinile blocate, care răcnesc spasmodic din claxoane, gălăgie insuportabilă accentuată, periodic, de răgetele contondente ale șoferilor care transmit simplu, fără complicații textuale inutile, mesaje limpezi către guvernanți. Aborigenii, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prunci De doi ani și jos mai mici De doi ani și jos mai jos Ca să-mi taie pe Cristos Pe Cristos nu l-au tăiat Duhul sfînt l-a apărat Dumneavoastră să-mi trăiți Glas În Roma s-auziți Țipete și-o tînguire Și-o naștere fericită A fost lui İrod urîtă. İar Dumneavoastră vă rog, C-am fi greșit În vreun loc Faceți bine și iertați Cuvîntul să mi-l purtați Și marea cu valuri-nalte De-a lui
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de mine. Acest lucru o făcea arțăgoasă și uneori nedreaptă mai ales cu mama. Într-o luni dimineața, pe cînd mama o ajuta să-și facă toaleta, iar eu eram În bucătărie să-i aduc platoul cu micul dejun, aud țipătul mamei, din camera ei. CÎnd am intrat, bunica privea cu ochii larg deschiși, fix spre icoană, iar mama o striga și o zgîlțîia de umeri. İ-am luat și eu mîinile și am Început să i le masez. După cîteva
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
în 1986, cu proză scurtă, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. A mai colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Apostrof”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Litere, arte & idei”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Tomis”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. Prima carte, romanul Vântul sau țipătul altuia, îi apare în 1992. I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor în 1997. Pentru eseistul din Simbol sau vedenie (1995) literatura înseamnă „propunerea unei religii”, „șoc transformator sau demolator”. Între literatura „prilej de virtuozitate” și cea scrisă „prost”, dar animată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
S. reactualizează, atât în eseuri cât și în proza de imaginație, tipul de creator vizionar. Considerat în raport cu generația sa, el este un solitar. Nu însă unul indiferent, ci definindu-se prin distanțare și diferențiere polemică. Încă de la romanul Vântul sau țipătul altuia scriitorul contestă statutul și finalitatea literaturii ca pură „aventură a limbajului”, ca „inginerie textuală”. „Tehnologia textului - spune un personaj - e la fel de rece și de precisă ca și cea a mașinii. Sunt mii și mii de autori care-și fac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]