43,150 matches
-
2030, ea va fi cu atât mai puțin capabilă să creeze valori universale, iar libertatea individuală nu este în nici un caz idealul său filosofic și nici nu va ști cum să atragă destule talente din străinătate. în afară de asta, în condițiile absenței unor tratate de reconciliere cu China și Coreea, Japonia nu va fi nici pe viitor în stare să-și asume rolul de protector politic al periferiei și al hinterlandului, și cu atât mai puțin va fi în stare să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
determina întreprinderile să intre pe toate piețele epocii supravegherii; îl va incita pe orice student să-și finanțeze atât studiile, cât și formarea sa permanentă. Pentru a apăra proprietatea privată a bunurilor, a ideilor, a brevetelor și a persoanelor în absența statului, dar și pentru a asigura protecția mediului, piața va impune crearea de servicii de ordine, armate, sisteme judiciare private, corpuri de mercenari și arbitri. Orice timp consacrat unei alte activități în afara consumului - sau pentru acumularea de produse destinate unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
decât o juxtapunere de singurătăți, iar iubirea - o juxtapunere de masturbări. Pentru a contracara singurătatea, mulți vor alege să împartă cu alții, la orice vârstă, provizoriu sau durabil, un adăpost, niște bunuri, câteva avantaje, cauze comune, jocuri, chiar și în absența unei vieți sexuale în comun, în orice caz, fără obligația fidelității, acceptând pluritatea partenerilor. Mulți vor căuta în aceste rețele infinite ocazii de întâlniri trecătoare, remunerate sau nu. Vor găsi substitute ale singurătății lor în produse de autosupraveghere și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
state care vor refuza o astfel de evoluție spre democrație vor rămâne agresive și vor fi tratate ca atare de către democrațiile de piață. Descurajarea regimurilor agresive Pentru statele ce prezintă o permanentă agresivitate, descurajarea va fi întotdeauna o necesitate, pentru că absența ei duce la dezastru. în octombrie 1936, confruntați cu remilitarizarea Ruhrului de către trupele naziste, Halifax și Blum au închis ochii în această privință, iar războiul avea să izbucnească. în octombrie 1962, frații Kennedy au refuzat să accepte instalarea rachetelor sovietice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
formă cât și de conținut, curând deveni evident că interesul pentru lectura ziarelor scăzuse mult. Mânate de nerăbdarea ușor de înțeles de a împușca și vâna în toate direcțiile, au existat ziare care au crezut că puteau să lupte contra absenței cumpărătorilor presărându-și paginile cu trupuri dezbrăcate în noi grădini ale deliciilor, fie feminine, fie masculine, amestecate sau singure, izolate sau în societate, liniștite sau în acțiune, dar cititorii, cu răbdarea epuizată de un fotomaton în care variantele de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nici o opinie stabilită prin consens. Unii observatori, în general corespondenți ai mijloacelor de comunicare străine trimiși în grabă pentru a acoperi evenimentul, așa se spune în argoul profesiei, și, prin urmare, cu puține menajamente pentru idiosincraziile locale, comentară cu nedumerire absența totală a conflictelor între oameni, deși s-au constatat, și imediat au fost dovedite ca atare, acțiuni ale unor agenți provocatori care încercau să creeze situații de instabilitate, astfel încât să poată să justifice, în ochii numitei comunități internaționale, saltul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să aducă la celălalt capăt, trăgând de el, vreo surpriză funestă. Mesajele trimise de serviciile secrete ministerului de interne erau absolut liniștitoare, dar nu numai acestea, ci și acelea pe care eficienta inteligență militară, investigând pe cont propriu și în absența adversarilor lor civili, le remitea coloneilor de la informații și de la psiho reuniți la ministerul apărării, s-ar fi putut suprapune perfect cu primele în acea expresie pe care literatura a făcut-o clasică, Nimic nou pe frontul de vest, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mă simt îngrijorat, acum mult mai mult decât în ziua primelor alegeri, De ce, Aceste lumini care s-au aprins la trecerea noastră și care, cu toată probabilitatea, vor continua să se aprindă pe timpul restului drumului, până ce vom ieși din oraș, absența absolut totală a oamenilor, observați că nu se distinge nici un singur suflet la ferestre, nici pe străzi, e ciudat, foarte ciudat, încep să cred că va trebui să admit ceea ce până acum refuzam, că există o intenție în spatele a toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acest primar, nu numai colaborarea oficială și instituțională la care sunteți obligat prin lege și care în mod firesc mi se datorează, ci și un spirit de partid care, în acest caz, mi se pare că strălucește mai mult prin absență, Pe colaborarea mea oficială și instituțională puteți conta întotdeauna, îmi cunosc obligațiile, dar în ceea ce privește spiritul de partid, e mai bine să nu vorbim, vom vedea ce va rămâne din el când această criză va ajunge la capăt, Fugiți de problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în țară, în felul acesta sufletele defuncților fiind private de cea mai sigură împărtășanie a lor, iar comunitatea celor vii, de o demonstrație practică de ecumenism care, poate, ar fi putut contribui la readucerea populației rătăcite la matcă. Motivul deplorabilei absențe poate fi explicat numai prin teama diferitelor biserici de a nu deveni ținta suspiciunilor de complicitate, cel puțin tactice, căci cele strategice ar fi mult mai grave, cu revolta albă. De asemenea nu trebuie să fie străine de această lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scaune, apoi, adresându-se guvernului, Vom face o pauză de cincisprezece, douăzeci de minute, domnul președinte și cu mine vom fi în camera de alături. După o jumătate de oră miniștrii se așezau din nou în jurul mesei. Nu se observau absențele. Președintele republicii intră purtând pe chip o expresie de perplexitate, ca și cum tocmai primise o veste a cărei semnificație se afla în afara puterii sale de înțelegere. Prim-ministrul, din contră, părea satisfăcut de persoana sa. Nu avea să dureze mult până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
este persoana respectivă, Aș prefera să nu fiu nevoit să v-o spun, dar înțeleg perfect că aveți nevoie s-o știți, În cazul acesta, spuneți, Nu, până nu-mi dați cuvântul de onoare că scrisoarea va fi publicată, În absența directorului nu sunt autorizat să-mi asum acest angajament, Mi s-a spus la recepție că directorul vine abia după-amiază, Într-adevăr, așa este, în jur de patru, Atunci o să mă întorc la ora aceea, totuși vreau să știți încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că toți cei care locuiesc în apropiere au ieșit din casele lor ca să vină să fie prezenți la vreo apariție anunțată. Comisarul îi chemă pe cei doi agenți la intrarea unei clădiri și-i întrebă dacă apăruse vreo noutate în timpul absenței sale. Îi spuseră că nu, că nimeni nu ieșise, că ferestrele rămăseseră închise tot timpul și povestiră că două persoane necunoscute, un bărbat și o femeie, urcaseră la etajul al patrulea ca să întrebe dacă cei din casă aveau nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sunt mai asemănători. Violentul Își găsește moartea În brutalitatea unui act intențional, iar spiritul Îndrăgostit se extenuează În lascivitate și În incontinență. Așadar, pe cine căutase sculptorul ca să Îi pună capăt zilelor? Guido Bigarelli, maestrul figurilor moarte, revenise după o absență Îndelungată, sub un nume fals, ca pentru a o găsi. O curtase de-a lungul Întregii sale vieți, În operele sale. Încheiase cu ea un pact, o chemase În șoaptă să se oprească În bronzurile sale, Îi mângâiase oasele sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de cafea verde pe care îl ținea ca pe o relicvă pe masa din sufragerie, o fotografie în care-l vedeai stând în uniformă în fața unui câmp de orez și, mai ales, cu o încetineală în priviri, un soi de absență care-l cuprindea când se gândea la acele ținuturi, la tot ceea ce îmi spusese despre ele, la nopțile în care se auzeau doar cântările broaștelor, căldura năclăindu-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci și hoituri de capre, nuferi albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
casei stătea probabil aprinsă până târziu, fiindcă, după ce corectase caietele elevilor săi, ea lua pana pentru a-și compune scrisoarea, apoi o transcria în carnețel. Toate scrisorile fuseseră transcrise, de parcă ar fi avut nevoie să țină un mare jurnal al absenței, calendarul zilelor orfane pe care le petrecea departe de cel pentru care se exilase printre noi, cam ca paginile pe care Destinat le smulgea din calendarul său. Tristețe este un nume pe care îl pomenea adesea. Cred că ajunsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să pună întreaga poveste în cârca tânărului, așa cum și jigodiile de Mierck și Matziev le avuseseră pe ale lor. De unde să știu? De asemenea, e straniu că mă obișnuisem să trăiesc în mister, în îndoială, în penumbră, în ezitare, în absența răspunsurilor și a certitudinilor. A-i răspunde lui Vignot ar fi însemnat dispariția acestui trai: s-ar fi făcut dintr-odată lumină, una care îl făcea nevinovat pe Destinat și îl arunca pe micul breton în întuneric. Prea simplu. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că ești la pământ, dar acesta nu te înghite încă, te priveau cu ochi „suficienți”, termenul e al Maestrului, erau fericiți de micimea lor de aprozar, râdeau degeaba, căci unii te privesc în față și râd, alții te vorbesc în absență și râd, te urmăreau unde intrai, cu cine și la cine, lăsau ușile deschise la intrare, o babă nebună de la trei lăsa ușa deschisă, ca să intre noaptea niște aurolaci, le dădea de mâncare și ăia se pișau pe scări, dormeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
creator de tradiție, opus decăderii morale. Până când uriașele gloate puteau fi educate În spiritul simțului moral, cineva trebuia să urle la ele: „Să nu...!“ Și totuși, pentru moment orice acceptare a religiei era imposibilă. Avea nevoie de timp și de absența oricărei presiuni ulterioare. Dorea să păstreze pomul fără ornamente, să poată determina corect și complet direcția și impulsul noului Început. După-amiaza a descrescut de la binele purificator al orei patru la frumusețea aurie a orei cinci. După aceea Amory a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apoi se duce la un coleg de școală să învețe pentru bacalaureat, iar Anna cântă muzică de cameră. Rainer n‑are prieteni, are doar camarazi. Rainer e la un camarad. Părinții fotografiază rapid ca întotdeauna, ca să profite așa cum trebuie de absența copiilor, trăiește‑ți clipa, s‑ar putea să fie ultima! Domnul W.: Azi o să fii slujnica depravată care se cere ruptă‑n bătaie pentru greșelile ei profesionale și private. Doamna W.: Au (e învinețită). Asta sunt eu oricum pentru voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
am vorbit cu tine la telefon, am căutat un restaurant bun Într-o revistă, am sunat și am făcut rezervări. De la hotel se putea ajunge pe jos până la restaurant. Îndreptându-ne spre el, Akemi mi-a povestit cum umpluse această absență a mea de opt luni. Acum e bine, În sfârșit... putem merge Împreună, ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic. Dar nu mi-a fost ușor În tot timpul ăsta. N-aș prea vrea să-ți vorbesc despre asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și comic așadar, ele recurg la o metodă agonică pentru a atinge niște țeluri filosofice. Anecdotele își propun o edificare personală. în plus, întrucât marchează conștiințele și memoriile, ele țin de cunoștințele de mnemotehnică, stăpânită la perfecție în acele vremuri. Absența cărților, sau, oricum, extrema lor raritate, numărul redus de oameni în stare să le citească obligă la exerciții care permit memorarea unei cantități considerabile de informații. în acea epocă, stăpânind acele tehnici acum pierdute, unii știau pe de rost toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
câte se pare, tot timpul? Pentru că Aristip din Cirene nu e citat niciodată în opera completă a filosofului, ca să zicem așa, socratic, decât o singură dată, și atunci cu perfidie... Platon povestește sfârșitul lui Socrate, îi descrie ultimele clipe, subliniază absența filosofului din Cirene, care locuia nu departe, la Egina, și lasă deci să se înțeleagă că ar fi putut fi prezent... Perfidia denunțului se întoarce împotriva lui Platon, deoarece acesta ne aduce dovada irefutabilă că îl cunoștea pe Aristip; îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru problemele științifice exclude existența în opera lui a unei fiziologii, a unei patologii, a unei anatomii sau a unei medicine care ne-ar permite o abordare mai serioasă a chestiunii. Când unele texte vorbesc de egalitatea tuturor plăcerilor, de absența de diferențe între plăcerile trupului și cele ale spiritului, când un altul ne asigură de superioritatea jubilărilor corporale asupra tuturor celorlalte, ce putem să credem? Ce trebuie să gândim? Nimic nu ne permite să o afirmăm pe baza unui document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
interesează nici pe Platon. Hedonistul nu se privează de instrumentul care-i permite să-și construiască plăcerea: conștiința clară și lucidă, veghind mereu trează, mereu activă, perfectă și eficace. De unde o definiție eficace a plăcerii: nu o încercăm prin simpla absență a tulburărilor, așa cum va susține Epicur două veacuri mai târziu. Ea nu este negativă, ci pozitivă, activă. Aristip califică acest moment specific în care nu cunoaștem tulburarea drept stare intermediară: nici plăcere, neplăcere, ci ceva între, ceva ce nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]