6,323 matches
-
evidențiază tropii ce evocă sângele: "red Orc", "red eyes" (E: 51), "wrists of fire" și conflictul: "struggling womb", "struggling afflictions" (E: 52). Toate aceste elemente textuale simbolizează percepția primară, care reda realitatea în termeni incomprehensibili, daca nu de-a dreptul absurzi. Este nevoie, sugerează versurile, de o perspectivă mai subtilă pentru că actele de violență aparent gratuită să capete sens. Aserțiunea lui David Fuller, conform căreia "America prezintă, într-un fel mai tipic decât o face The French Revolution, modalitatea prin care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
că nu se întrezărește nici măcar o vagă speranță de conciliere: „Mereu aceeași concluzie, că tot ce s-a întâmplat n-a schimbat nimic, că suntem în aceeași luptă ca și odinioară, egali în drepturi.” (p. 219) Lupta devine astfel una absurdă, fără speranță, o luptă a două euri concurente care își exersează la maximum voința de dominație, plăcerea tiraniei și orgoliul exacerbat. „Ioana este o carte a mișcării absurde pe loc.” . Efortul continuu de a se defini pe sine este dublat
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ca și odinioară, egali în drepturi.” (p. 219) Lupta devine astfel una absurdă, fără speranță, o luptă a două euri concurente care își exersează la maximum voința de dominație, plăcerea tiraniei și orgoliul exacerbat. „Ioana este o carte a mișcării absurde pe loc.” . Efortul continuu de a se defini pe sine este dublat, în cazul lui Sandu de un eșec perpetuu ce vine mai ales din subiectivitatea care este o uriașă oglindă deformatoare ce mărește disperarea personajului. Naratorul nu relatează evenimente
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
caracterizat întotdeauna pe Holban. Putem remarca cu destulă ușurință lipsa dialogului care i se pare „pueril” autorului. Și poate tocmai de aceea în roman dialogul este utilizat numai în confruntările directe dintre cei doi protagoniști, ca modalitate de sugerare a absurdului și lipsei de maturitate a „jocului” pe care îl practică la infinit. Dacă dialogul lipsește aproape în totalitate din cuprinsul romanului, nu același lucru îl putem spune despre descriere. Descrierea pe care o cultivă autorul Ioanei nu este una pur
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de bănuit printr-o plecare subită, el este cuprins treptat de rutina vieții militare, de monotonia din care se naște, într-un mod oarecum compensatoriu, „himera” care îi ține legați pe toți cei din fortăreață de locul acela pustiu - speranța absurdă a unui război, a năvălirii „tătarilor” din nord. Rutina aceasta ascunde ceva plin de mister, un miracol de care sunt atrași toți cei care pătrund în fort și care le sucește mințile, printr-un joc ciudat între real și imaginar
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
va amplifica pe parcursul romanului. Fortăreața care, inițial, părea un fel de fata morgana izolată pe vârful unei stânci, la care Locotenentul Drogo nu mai reușea să ajungă, devine un spațiu familiar dar și un teritoriu al himerelor, în care speranța absurdă a războiului tulbură mințile celor aflați în ea. Militarii care stăpânesc fortul, păzindu-l, devin, paradoxal, prizonierii acestuia. Fantasticul instaurat treptat începe să domine evenimentele, plasate de la început într-un spațiu vag, al misterului. Peisajul capătă din ce în ce mai mult atributele unui
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Petele negre încep să prindă formă, însă nu forma sperată. Mai întâi, pe fundal apare o pată mișcătoare, care se dovedește a fi un cal negru, simbol al morții. Apariția acestui cal va declanșa un episod trist, finalizat cu moartea absurdă a unui soldat. După un anumit timp, deșertul e animat de prezența unor siluete umane care nu sunt însă războinici, ci doar „cei din nord” care restabilesc frontierele. Și acest episod este finalizat cu o moarte, la fel de absurdă ca și
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
cu moartea absurdă a unui soldat. După un anumit timp, deșertul e animat de prezența unor siluete umane care nu sunt însă războinici, ci doar „cei din nord” care restabilesc frontierele. Și acest episod este finalizat cu o moarte, la fel de absurdă ca și prima, moartea locotenentului Angustina, care fusese anticipată oarecum de visul lui Drogo. Moartea lui Angustina este, de fapt, rezultatul unei încăpățânări absurde a locotenentului de a merge până la capătul unui drum epuizant pentru a crea impresia celor din
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
doar „cei din nord” care restabilesc frontierele. Și acest episod este finalizat cu o moarte, la fel de absurdă ca și prima, moartea locotenentului Angustina, care fusese anticipată oarecum de visul lui Drogo. Moartea lui Angustina este, de fapt, rezultatul unei încăpățânări absurde a locotenentului de a merge până la capătul unui drum epuizant pentru a crea impresia celor din jur că poate să reziste. Scena în care locotenentul continuă singur, sub ninsoare, jocul de cărți, pentru a le da celor din nord impresia
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Vîrsta de aur] atunci cînd cunoștințele omului vor ajunge tot atît de departe pe cît le vor putea duce organele sale, cînd va vedea clar limitele inteligenței sale în forțele Universului pe care-1 poate cunoaște, atunci cînd va percepe disproporția absurdă dintre dorințele sale și ceea ce-i oferă viața pe pămînt, și cînd, înțelegînd consecințele ciudate ale acestei disproporții, se va întoarce înapoi și va regăsi un echilibru salvator și drept și ceea ce se află acum în sfera activității sale. Pe
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
atitudine de expectativ, pentru a alege rspunsul cel mai adecvat, inhibându-și conștient reacția instinctual. El își creeaz chiar dificultți, obstacole, piedici imprevizibile și artificiale, mergând câteodat împotriva însuși interesului su vital. În acest înțeles, Ralea declar omul un animal absurd: omul, pentru prima oar în istoria spețelor, e capabil și de mai mult: el poate anihila însși viața din el cu voinț conștient și cu matur reflecție. Pentru întâia oar un organism se abate astfel de pe linia dreapt a interesului
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
mai mult: el poate anihila însși viața din el cu voinț conștient și cu matur reflecție. Pentru întâia oar un organism se abate astfel de pe linia dreapt a interesului vital. Din punct de vedere biologic strict, omul e primul animal absurd, voiesc s spun singurul cruia i se întâmpl s mearg contra instinctului de conservare. Cu ce se umple îns spațiul ezitrii și al expectației între stimulare și act? Trecând în revist mai multe încercri de definire a omeniei (sau ominiei
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
cu argumente inedite, încercând s satureze ideea central a explicrii omului, potrivit creia religia n-ar fi altceva decât eliminarea relativului din existenț. În acest sens, prin practicile sale ascetice, religia ar ilustra cel mai bine însușirea omului de animal absurd. Ritualurile religioase comprim natura uman, o artificializeaz la maximum, spune el. Și mai adaug: Ca nzuinț a omului spre absolut, religia tinde spre eliminarea determinrii din existenț. Ralea observ, fin, c teologii vd pcatul în cderea în diversele forme ale
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
nihilistă a omului de astăzi. Jonas realizează o reconstrucție istorică aprofundată a gnozei antice, derivând de aici un profil tipologic, pentru a arăta în ce mod confruntarea cu paradigma gnostică eliberează problemele puse de nihilism și de existențialism din temnița absurdului și le iluminează cu un sens mai amplu 186. Dar chiar și Jaspers și Émil Bréhier au observat importanta analogie care subzistă între existențialism și nihilism, pe de o parte, și gnosticism, pe de alta. Mai ales Bréhier a făcut
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
într-o condiție, inserată în lumea lucrurilor, a "în sinelui". Existența este conștiință și libertate, care transcende lumea, dar nu o poate transcende decât raportându-se tot timpul la aceasta. Apoi, în măsura în care existența este corp, devine lucru între lucruri, contingență absurdă între contingențe. Corpul "este forma contingentă asumată de necesitatea contingenței mele"189. Libertatea pentru- sinelui își are în contingența în-sinelui propriul termen de referință: existența, ca libertate și conștiință, nu se reduce la gratuitatea opacă a ființei corpului sau a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
am început să gândesc și să simt204. Este vorba despre o credință pe care timpul o consolidează: Cu cât îmbătrânesc și cu cât timpul vorbește rațiunii mele, lumea nu mai este guvernată de o Providență, este în esență rea, profund absurdă, iar Creația este visul unei inteligențe oarbe sau jocul unui principiu lipsit de morală 205. O anume consolare pare să găsească în Eternul Feminin: "Vreau ca principiul feminin să guverneze întemeierea Cetății viitoare"206. Și vestește acest miraj fiind convins
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
le sublime. Phénoménologie de l'apocalypse, 1953), Opt eseuri despre rău (Huit éssais sur le mal, 1963), Mormântul istoriei (Le tombeau de l'histoire, 1966). Și trimit mai cu seamă la experiența trăită din care a germinat gândirea sa asupra absurdului, și care este evocată în Ma confession și în jurnalele postume: Semainier de l'agonie (1985), Semainier de l'incertitude (1994). Într-una din însemnările sale citim: "Domnul Tatăl meu doarme în camera alăturată, ca și cum ar dori să învețe să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este un nimic, sunt nimic. Dacă ni s-ar spune că trecutul și viitorul sunt timpul în care cercul este pătrat, noi am fi gata să răspundem că nu poate exista nici un timp în care să se realizeze această identificare absurdă dintre cerc și pătrat. Dar această sensibilitate la absurd (...) nu ne împiedică să gândim în schimb un timp în care lucrul, sau ceea ce nu este un nimic, să nu fie nimic și nu ne împiedică să trăim și să acționăm
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care, în romanul său Craii de Curtea veche, utilizează frecvent enumerațiile de câte trei adjective. Uneori seriile sunt alcătuite din adjective cu conotații diferite care, puse în aceeași enumerație, creează noi perspective asupra substantivelor pe care le însoțesc: întrebările sunt ,,absurde și esențiale” (p.37), literatura izvorăște din senzațiile ,,proaspete, tactile, imediate”(p.110), prezența mamei este pentru Pavel ,,penibilă și tulburătoare” (p.171), iar pentru Emilian sexualitatea devine ,,oarbă, inutilă, inumană” (p.186). Preferința pentru enumerație, pentru construirea de triplete
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
firul epic care urmărește destinul lui Vădastra se va subția pentru ca în final să se piardă în narațiunea mitică ce constituie de fapt esența operei. Importanța relativă acordată la început lui Spiridon Vădastra și vieții sale de aventurier cu aspirații absurde vine probabil din dorința lui Eliade de a salva ,,măcar o sută - o sută douăzeci de pagini din cele peste trei sute scrise” ale unui proiect de roman intitulat Apocalips, în care era cuprinsă viața acestui personaj de la intrarea în liceu
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
mesajul. Numai intervenția naratorului este în măsură să echilibreze situația, printr-o accelerare a narațiunii: ,, « [...] Mă dusesem să-l întreb pe Anisie...» Se întrerupse iar, încurcat. Se dusese să-l întrebe pe Anisie despre Moarte; și acum i se păru absurdă această anevoioasă călătorie prin regiuni devastate de război și de secetă ca să caute un străin pe care-l văzuse doar de două ori în viața lui și să-l întrebe ca pe un oracol sau ca pe un mare sfânt
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
a acestor informații date." Mai trebuie adăugat că aceasta nu necesită nici suport, nici restricție și că regula inferenței reprezintă simpla aplicare a unei scheme abstracte (o schemă atât de formală, încât este posibil să rezulte de aici concluzii fie absurde, fie amuzante). Să reținem doar că structura silogismului corespunde schemei de bază: [premise (majore și minore)→ concluzie]. În raport cu această structură logică, gândită la modul puțin cam ideal și formal, discursul natural face însă apel mai degrabă la entimemă. La fel
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
original dar nu și în traducerea aleasă.(n. tr.) 34 Eristic vine de la "eris" care înseamnă ceartă. Protagoras este considerat a fi inventatorul acestei arte a controversei, atât de îndrăgită de către sofiști, și care se pare că lasă loc triumfului absurdului și falsului. Jules Verne, Căpitanul Hatteras, Editura Ion Creangă, tradus de Iosif Katz, București, 1973. p. 277). (n. tr.) 35 O primă versiune a acestui studiu, scrisă în colaborare cu Bénédicte Le Clerc, a apărut într-unul din numerele Pratiques
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sale iluzii maladive, iluzii hrănite de vârtejul acelor unui nemilos oroloJiu carei „Păsoară destrămarea”, în apele tulburi ale iraționalului în care se complace, în apele tulburi și murdare de vise deșarte. Magda se lasă învăluită, prin încătușare, ca-ntr-un absurd joc pendulatoriu de destin. Aceasta pare a fi esența acestui naratologic. Dacă eroul lui gasunari Kawabata, din Vuietul muntelui, se va descătușa din mrejele unui sfârșit sumbru, găsindu-și alinarea prin iubire, din epilogul țesut de Petre Rău, nu întrezărim
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
complicată când Cel de Sus ar putea s-o facă mult mai simplă? Oamenii întreabă preoții de ce au parte de atât a s uferință, iar aceștia spun că noi, acum, trebuie să plăti m pentru păcatele lui Adam. Un răspuns absurd! Cum ar putea Dumnezeu să pedepsească un om pentru păcatele altuia ? Dar când nu ți faci bine meseria, când ești un ama tor care nu știe răspunsul (poate nici nu te interesează ), atunci te agăți de orice absurditate. Pentru a
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]