435,226 matches
-
vreme de spiritul Cîntării României dispar acum și din zonele cele mai expuse, e semn sigur că profesionalismul și rigoarea se instalează iarăși în viața noastră socială. Să sperăm că o fac ireversibil și nu doar în spațiul strict al acțiunii artistice.
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
deschis cu regimul de atunci, oarecum în continuare firească a cărții. Iar destinul ulterior al celor mai mulți poate fi dedus, în bună parte, din citirea acestui schimb de scrisori. Mă gîndesc, bineînțeles, la ideile lor și la întruchiparea lor în diverse acțiuni publice. Din păcate, n-am loc să intru în amănunte de acest fel. Aici e multă materie epica, la fel ca și în Epistolar, deși, trebuie spus, cartea nu se citește deloc că un roman - impune pauze de reflecție, pe
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
a inspirat pe mai sus-numitul Kevin Williamson pentru filmul regizat de Jim Gillespie I Know What You Did Last Summer/Știu ce-ai făcut astă-vară. Thriller despre care Gus Van Șanț spune că abuzează de rapidă succesiune a imaginilor, dar acțiunea e săracă, el preferînd lentoarea "clasică". Pînă cînd echipa de la Scream va termina filmările la al doilea sequel, fanii români ai genului pot afla ce s-a mai întîmplat în următorul an urmărindu-l pe Danny Cannon cum regizează după
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
spune că cei doi cheflii nu șunt străini de eveniment. vestea e citită într-un ziar vechi de zece ani. După ce a expus pe înțelesul tuturor datele problemei, regizorul își permite declanșarea angrenajului comic. Cei doi vor să șteargă urmele. Acțiunile lor îi încurcă și îi nedumiresc pe ceilalți. Iar ceilalți, soția, servitorul, vărul se lasă contaminați de logică bizară a celor doi și participă cu antren și determinare la acțiuni de autoapărare în împrejurări de neînțeles. Elegantă rezolvării regizorale derivă
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
permite declanșarea angrenajului comic. Cei doi vor să șteargă urmele. Acțiunile lor îi încurcă și îi nedumiresc pe ceilalți. Iar ceilalți, soția, servitorul, vărul se lasă contaminați de logică bizară a celor doi și participă cu antren și determinare la acțiuni de autoapărare în împrejurări de neînțeles. Elegantă rezolvării regizorale derivă din limpezimea stabilirii premiselor și din urmărirea încîlcirii lor, în pofida accelerației, pas cu pas, pînă la clarificarea concluziei. Aproape toți actorii se conformează acestui tip de convenție. "Noi știm că
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
ferindu-le de dezordine și vulgaritate. Actorilor li se cere o detașare "englezeasca" cum spunea cineva, să joace cu maximum de seriozitate stupiditatea. Pompiliu Ștefan (Mistingue) este un fost premiant la latină ajuns bucătar, mitocan și limitat, extrem de preocupat de acțiunile prezente, fără nici un plan pentru clipă următoare. Nu știe cum a ajuns în casă, dar nici nu e interesat să plece. Ioana Florea (soția lui Lenglumé) interpretează cu convingere situația opusă: nu este defel preocupată de haosul declanșat la ea
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
repet, de mare impact pentru lumea studențeasca și se recomandă, și astăzi, ca atare. Evident, autorul își începe cartea cu o incursiune în timpii revoluți. E judicioasa observația că niciodată Mircea cel Bătrîn sau Ștefan cel Mare n-au întreprins acțiuni de unire politică cu românii din afara Moldovei sau a Țarii Românești, niciodată nu s-au gîndit la o națiune română cuprinsă între frontierele istorice ale statului daco-roman distrus. Și, de asemenea, ca așa-numita lupta pentru păstrarea ființei naționale nu
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
au declanșat al doilea război balcanic, anexînd cele două județe dobrogene de la Bulgaria, ci, tocmai, conservatorii care erau, atunci, la guvernare sub prim-ministeriatul lui Titu Maiorescu. Nu cred, de asemenea, ca detronarea lui Cuza Vodă s-a datorat numai acțiunii sale pentru soluționarea parțială a problemei țărănești ci și propensiunii sale spre cezarism și a unei domnii personale, autoritative. Sigur, pînă în 1920, după semnarea tratatelor de pace la Paris, România Mare devenise o realitate fizică impunătoare. Dar Ionel Brătianu
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
care ar fi ieșit cine știe ce om de seamă. Știu că eu am fost o piedică în calea lui și că am fost rău și meschin ajutînd mașinăria statului să-l zdrobească. Istoricește, însă eu (pretinde slujbașul) sînt motivat, justificat, în acțiunea mea urîtă. Nu scuzat, dar de-ter-mi-nat. Mai tîrziu e foarte ușor să spui "dobitocul ăla" nu l-a lăsat să plece în străinătate; dar lucrurile erau în așa fel aranjate, încît și "dobitocul", care eram, a avut un rol istoric
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
individului cu evenimentele istorice care schimbă față lumii. Dar face mai mult decît atît. Căci legitimează astfel, pînă la un punct, statutul ficțional al cărții. De remarcat că toate exemplele de pînă acum au avut în vedere ficțiuni a caror acțiune se desfășura în timp, iar începutul lor era plasat cu cel puțin o jumatate de veac în urmă. În cazul Contelui de Monte-Cristo, perioada e mai scurtă: treizeci de ani despart momentul apariției primului capitol în "Journal des Débats" (1845
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
ale altor ficțiuni, indiferent de tip? Toate aceste probleme mi le-am pus citînd - de altfel, cu plăcere - volumul de nuvele al lui Jeffrey Archer O duzină de tertipuri, publicat în 1994. Nuvelele sînt strict contemporane, iar cele mai multe își plasează acțiunea în Anglia sau în Statele Unite, spații ale vremurilor noastre ce ne-au devenit demult apropiate în această lume a globalizării. Mai mult - iar acest detaliu m-a derutat complet - între subiectele posibile de conversație ale personajelor se numără concertele lui
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Rodica Zafiu În gramaticile românești e menționată, de obicei în capitolul de sintaxa dedicat subiectului, posibilitatea de a exprima în mai multe feluri caracterul general al unei acțiuni cu subiect nedeterminat; mijloacele principale sînt: folosirea persoanei a II-a singular sau a persoanei I plural, ambele cu sens generic, - și construcția cu reflexivul impersonal sau pasiv-impersonal. Interesul acestor resurse gramaticale apare evident mai ales în perspectiva contrastiva: față de
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
din valorile principale ale formelor gramaticale în discuție. Se pare - dar și în acest caz, lucrul se cere atent verificat, în contexte cît mai numeroase și mai diferite - că persoana a III-a a reflexivului se asociază mai curînd cu acțiunile pe care vorbitorul nu le asumă ("alții, nu noi"), persoana I indică un maximum de asumare generica ("noi, nu alții"), în timp ce persoană a II-a poate juca între diverse grade de generalitate, pînă la cea maximă, întotdeauna cu includerea vorbitorului
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
III-a ("se dă sau nu se dă..."), creîndu-se astfel o distanță față de agentul nedefinit, sau la persoana I plural, dar cu o asumare foarte clară ("noi, vămeșii", sau "noi, statul român"; către aceste interpretări conduce, desigur, caracterul specializat al acțiunii exprimate în propoziție). Alegerea e supusă așadar constrîngerilor stilistice și logico-semantice, dar permite și desfășurarea unor strategii retorice.
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
era de partea lui. Poate că era, pînă la un punct, dar nu ne întîlneam în punctul acela. Papahagi mă interesa după ^89, de la distanță, fiindcă voia să facă ceva, dar mai ales pentru că se pricepea să facă. Oamenii de acțiune practică în cultura sînt puțini și, daca nu blamați pentru ceea ce fac, obiect de invidii de unde nu se așteaptă. De obicei, cînd asemenea oameni dispar, imediat după aceea se aude un suspin colectiv de recunoștință. Nu pentru ceea ce au făcut
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
foarte adesea, urît. Și asta, cred, din cauza că ele sînt condiționate de un comerț cu elogii de moment. Mă lăuzi, sîntem prieteni, nu - am încheiat prietenia. Papahagi, am înțeles din Apostrof, și-a construit și prieteniile cu aceeași putere de acțiune cu care știa să ducă la capat proiecte imposibile, la prima vedere. În această carte de evocări, personajul public și persoana Papahagi nu pot fi despărțite. Omul nu avea o poză publică deosebită de imaginea pentru prieteni. Poate și pentru că
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
și cea de a doua în celălalt volum - funcția sau, mai degrabă, una dintre funcțiile operelor de artă, pentru mine cea definitorie, si anume, funcția estetică. Titlul pe care l-am ales, Operă artei, inseamna totodată opera de artă și acțiunea operei de artă, adică funcția ei, fiind știut faptul că operele de artă au multe funcții și de multe feluri, diferite după tipurile de artă (firește funcția unei opere arhitecturale nu este la fel cu cea a unei opere literare
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
într-un text și aceasta este imanenta ei, dar ea depășește acest text, în sensul că, bunăoară, putem să ne gîndim la această operă în absență ei, putem să ne amintim de ea; ea poate să cunoască diferite forme de acțiune și acest mod de a acționa, oarecum dincolo de obiectul sau, de imanenta, este ceea ce eu numesc transcendență. M.C.: Opera artei este singura dumneavoastră lucrare de dimensiuni atît de mari, concepută de la început în două volume (Figuri I,ÎI,III, sînt
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
geroasă pe alocuri"; "rece, geroasă"); gradația ("vîntul va sufla de la slab la moderat"; "vîntul va sufla moderat cu intensificări"; "va prezenta intensificări pînă la tare"), lexicul neologistic ("precipitații mixte", "arii relativ extinse"; "arie de nebulozitate"), numărul mic de verbe, ale acțiunilor pur meteorologice ("a ploua", "a ninge", "a sufla" etc.), static-descriptive ("a prezenta", "a se încadra") sau ale transformării ("a se accentua", "a se restrînge"); frecvență mare a adverbelor ("predominant", "local", "izolat", "temporar", "trecător"); cuantificarea și modalizarea zonelor de inevitabilă imprecizie
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
greu e a-i face să lucreze împreună. aNu există poporul română zicea el în felul lui adeseori paradoxal aci numai putință de a-l închegaă." Putință de a-l închega e verificată nu numai in articole, ci și în acțiuni ce au ecou. Poate că mai mult decat Eminescu, Slavici se implică în acțiuni menită să aniverseze, să comemoreze, să închege imaginile unei națiuni. Studiile asupra maghiarilor sunt, de fapt, studii ale posibilelor confruntări dintre români și maghiari, la câțiva
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
în felul lui adeseori paradoxal aci numai putință de a-l închegaă." Putință de a-l închega e verificată nu numai in articole, ci și în acțiuni ce au ecou. Poate că mai mult decat Eminescu, Slavici se implică în acțiuni menită să aniverseze, să comemoreze, să închege imaginile unei națiuni. Studiile asupra maghiarilor sunt, de fapt, studii ale posibilelor confruntări dintre români și maghiari, la câțiva ani după Ausgleich. Ele încearcă a judeca o situație nouă, evident alarmantă. Nemulțumirile venite
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
a durat. O iritare stimulată și de presiunile jurnalistice ale momentului; și de dialogurile cu colegii de la Timpul; și de necesitatea de a lămuri, cu cât mai multă elocventa, situația "celor patru milioane de români." Fiindcă în fiecare moment al acțiunii sale Slavici va urmări cu atenție complotul, încercarea de subordonare, de ocupare, de înrobire. Dualismul a dus la o politică de violență deznaționalizare; iar Dualismul i-a fost impus Austro-Ungariei "din afara"! În documentata să lucrare Evreii din România (1866-1919). De la
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
familiară. Amintirile ne împresoară ca niște ființe vii, puterea de evocare a maestrului este impresionantă și...dialogul se înfiripa firesc. - Domnule Camilian Demetrescu, după o bogată și susținută activitate, desfășurată în cadrul exilului politic - articole în presa diasporei, participări la diferite acțiuni și congrese - sînteți astăzi, din 1983, membru fondator, la Paris, al "Internaționalei Rezistenței față de totalitarismul comunist". Dublul dumneavoastră exil, politic și cultural, n-a însemnat însă și ruperea de România. Care va sînt "rădăcinile", din ce familie faceți parte? Care
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
cei onest nedumeriți, ca la mijloc e o neînțelegere. Neîndemînatic mă transpuneam în modul lor de percepere a lucrurilor și observăm că e tulburata comunicarea. De unde țîșnește discordanta? Dacă Ana Blandiana stăruie pătimaș pentru o clarificare pînă în pînzele albe - acțiunea ei nu denotă un instinct al cruzimii. Dezbaterea se desfășoară pe un tărîm abstract al conceptelor. Cînd e pus la îndoială devotamentul față de o credință, poetei îi displac compromisurile, jumătățile de măsură, aranjamentele. Degeaba asud, aducînd argumente, depoziția în apărarea
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
morale ale lui Iuliu Maniu, care nu s-a putut niciodată aclimatiza la complexul politic regățean și a suferit de țară refuzului de a accede (cînd a fost solicitat) la asumarea răspunderii politice în stat, altfel spus un refuz al acțiunii. Să citez: "Moralitatea lui este mai presus de îndoială - el a refuzat toată viața orice act moralmente suspect- dar aceasta moralitate a constat aproape întotdeauna în tăria de a nu face ceea ce făceau ceilalți, nu în curajul de a combate
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]