17,588 matches
-
niște măsuri de urgență temporare. Această ultimă precizare este esențială, anumite mecanisme de apărare fiind într-adevăr provizorii: normale pentru o perioadă a dezvoltării, ele sunt semnul unei patologii în cazul în care apar precoce sau se prelungesc excesiv. Ascetismul adolescentului se numără printre aceste mecanisme. De altfel, nu e deloc exclus ca antrenamentul sportiv exagerat la care unii adolescenți sunt supuși sau se supun ei înșiși, exigențele extreme pe care le impun unele mișcări de tineret sau riturile de inițiere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pentru o perioadă a dezvoltării, ele sunt semnul unei patologii în cazul în care apar precoce sau se prelungesc excesiv. Ascetismul adolescentului se numără printre aceste mecanisme. De altfel, nu e deloc exclus ca antrenamentul sportiv exagerat la care unii adolescenți sunt supuși sau se supun ei înșiși, exigențele extreme pe care le impun unele mișcări de tineret sau riturile de inițiere în civilizațiile tradiționale să fie un fel de instituționalizare oferită de grupul social pentru această nevoie de ascetism. Ctc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să mă spăl!”. Pacienta nu voia să intre în contactcu anumite lucruri și nici să atingă lucruri atinse de alții. Ea numea acest fenomen „dezgusturile mele” (Giniewski, 1978). Mai târziu, Simone Weil manifestă un ascetism care nu este, ca ascetismul adolescentului, o apărare provizorie, menită să pareze remanierile pulsionale din perioada pubertății, ci o tendință permanentă, pe care subiectul o exprimă în această rugăciune: „Să fiu incapabilă de vreo senzație, asemenea unui ins complet orb, surd și privat și de celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fobiile, mai ales cele legate de spațiu (agorafobia, claustrofobia), se află în raport cu fantasmele interiorului obiectului resimțit ca fiind rău. Patologiile numite „interpretative” se referă la distorsionarea realității sau a relației, mai ales în stările psihotice de confuzie observate la anumiți adolescenți, precum acel licean care se aruncă de pe acoperișul școlii pentru a vedea, într-un moment de derealizare, ce senzații îi dă faptul de a zbura ca o pasăre. Prin urmare, mecanismul identificării proiective prezintă numeroase variante, nefiind deloc convenabil să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
-a a cărții sale, secțiune axată pe pubertate și apărările declanșate de teama față de pulsiuni prea puternice, dar o omite din listele mecanismelor de apărare ce marchează începutul și sfârșitul lucrării. Pentru A. Freud, intelectualizarea este o apărare specifică adolescenței. Adolescenții, remarcă ea, își transformă cu ușurință problemele personale în probleme mondiale (în Sandler et al., 1980/1985). Exempletc "Exemple" În piesa Regele moare a lui Ionescu (1963) regăsim un uimitor rezumat al diferitelor apărări ce pot fi declanșate la anunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Intelectualizarea vieții afective, tentativa de a stăvili procesele instinctuale legându-le de idei pe care le putem analiza în interiorul conștiinței este una dintre achizițiile cele mai generale, mai primitive și mai necesare ale Eului uman” (Benassy, 1969). Chiar și la adolescenți trebuie să distingem dobândirea unor aptitudini pentru raționamentul logic și pentru capacitatea de abstractizare, „imens câștig intelectual prilejuit de adolescență” (Braconnier, 1989), de intelectualizarea defensivă. A. Freud face o distincție clară între intelectualizarea defensivă proprie adolescenței și intelectualizarea care, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a expulza agresivitatea, atribuind-o pacientului precedent; iată așadar o deplasare luată ad litteram. Pentru a ilustra, în sfârșit, mecanismul proiecției prezent în probele proiective, vom lua un citat din Chabert (1990), care conține un răspuns dat de Cédric, un adolescent de 17 ani, la testul Rorschach. Grație proiecției, acest simplu răspuns evidențiază dificultățile trecerii la vârsta adultă în cazul unui adolescent „care nu se simte bine în propria-i piele”: La planșa a IV-a, Cédric afirmă: „S-ar părea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prezent în probele proiective, vom lua un citat din Chabert (1990), care conține un răspuns dat de Cédric, un adolescent de 17 ani, la testul Rorschach. Grație proiecției, acest simplu răspuns evidențiază dificultățile trecerii la vârsta adultă în cazul unui adolescent „care nu se simte bine în propria-i piele”: La planșa a IV-a, Cédric afirmă: „S-ar părea că acolo e un soi de personaj înspăimântător, un vampir, înfășurat într-o mantie neagră și având coarne. Nu se vede
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un maximum de spațiu depărtându-și mâinile și picioarele. Trăsăturile îi sunt imperceptibile. Parcă ar avea o coadă mare și plină de țepi”. Chabert (1990) notează, la această vârstă, frecvența răspunsurilor ce trimit la aspectul fizic, atât de valorizat de adolescenți: „Periferia, conturul, învelișul servesc de matrice sau măști reprezentărilor umane”. Ceea ce putem înțelege din proiecția exprimată de Cédric în raport cu planșa a IV-a estede fapt preocuparea pentru reprezentarea de sine, cu încercarea de a locui un spațiu nou pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
într-o ființă umană civilizată”. La vârsta adolescenței, faptul de a nu fi în măsură să instaureze o refulare reușită este propriu pacienților suferind de „deficiențe” ale eului. Refularea este o apărare „sofisticată”, de nivel înalt, care nu este la îndemâna adolescenților borderline (Feinstein et al., 1971/1982). Ajungem astfel la observațiile făcute de A. Freud despre copilul atins de tulburări-limită. Adultul beneficiază și el de refulare. Freud (1932/1987) constată că pulsiunile noastre nu sunt toate educabile și că, lăsate libere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ființa iubită nu a murit, este aici, la fel ca altădată, cu gusturile sale, în mâncărurile pe care le prefera. Putem face o apropiere între acest refuz al morții, efectuat în cadrul unui scenariu repetitiv, și refuzul pericolului, întâlnit adesea la adolescenții care, în conduite ordalice (Charles-Nicolas, 1981), se simt în mod irezistibil la un pas de moarte atunci când rulează pe contrasens sau când joacă ruleta rusească. Multe conduite de risc, activități sportive sau conduite de dependență se sprijină pe utilizarea megalomaniacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dă acestui fapt o interpretare originală. Pentru copii, legănarea din primii ani de viață este o amintire plină de farmec. Ei retrăiesc senzații similare grație clătinărilor din timpul călătoriilor și asociază inconștient plăcerea sexuală cu deplasările în tren. Totuși, mulți adolescenți și adulți (Freud nu are în vedere cazul copiilor, care se simt de multe ori rău în cursul deplasărilor cu mijloacele de transport), nedorind să-și refuleze această plăcere, o transformă în contrariul ei și reacționează la legănare și balans
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fiu mare voi avea bani căci voi fi soția tatei, în timp ce tu vei fi copilul nostru, iar eu voi face cumpărături pentru tine»”. După aceste exemple în care sunt implicați copii, iată un caz de transformare în contrariu la un adolescent: Françoise Dolto (1984) primește la consultație un adolescent, Marc, adus de părinții săi pentru că fusese exmatriculat de la liceu după ce și-a falsificat carnetul de note. Dolto descoperă cu stupefacție că modificarea notelor s-a făcut în sensul scăderii lor. După
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
soția tatei, în timp ce tu vei fi copilul nostru, iar eu voi face cumpărături pentru tine»”. După aceste exemple în care sunt implicați copii, iată un caz de transformare în contrariu la un adolescent: Françoise Dolto (1984) primește la consultație un adolescent, Marc, adus de părinții săi pentru că fusese exmatriculat de la liceu după ce și-a falsificat carnetul de note. Dolto descoperă cu stupefacție că modificarea notelor s-a făcut în sensul scăderii lor. După o discuție cu el, una dintre explicațiile acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
transformate pe timpul reveriei în sentimente de superioritate. Un personaj temut poate deveni, în imaginarul copilului, un animal protector. Astfel, un băiețel de 7 ani face din tatăl său, de care se teme, un leu inofensiv (A. Freud, 1936/1993). Ascetismul adolescentului este și el un caz particular de transformare în contrariu, deoarece este vorba de contracararea violenței pulsiunilor sexuale prin renunțarea la toate plăcerile corporale, chiar și la cele mai obișnuite, și, uneori, prin înlocuirea acestora prin spectaculoase mortificări ale simțurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
PUF, Paris. Brun D. (1989), L’ Enfant donné pour mort: enjeux psychiques de la guérison, Dunod, Paris. Brusset B. (1985), „Psychopathologie de l’adolescence”, in S. Lebovici, R. Diatkine, M. Soulé (eds), Traité de psychiatrie de l’enfant et de l’adolescent, PUF, Paris, t. II, 801-820. Brusset B. (1988), Psychanalyse du lien. La relation d’objet, Le Centurion, Paris. Brusset B. (1990), „Les vicissitudes d’une déambulation addictive”, Revue française de psychanalyse, 53 (3), 671-687. Brusset B. (1994), „Théorie du développement
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1965), Hallucinations et réalité perceptive, PUF, Paris. Faure J.-L. (1973), „Caractère”, in R. Lafon (ed.), Vocabulaire de psychopathologie et de psychiatrie de l’enfant, PUF, Paris. Feinstein S.C., Giovacchini P.L. și Miller A.A. (1971/1982), Psychiatrie de l’adolescent, PUF, Paris. Fenichel O. (1945/1953), La Théorie psychanalytique des névroses, PUF, Paris. Ferenczi S. (1909/1968), „Transfert et introjection”, in Psychanalyse I, Œuvres complètes, Payot, Paris, 93-125. Ferenczi S. (1912/1968), „Le concept d’introjection”, in Psychanalyse I, Œuvres
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rom.: Paisprezece abordări în psihopatologie, Polirom, Iași, 1998 - n.t.ț. Ionescu S. și Jourdan-Ionescu C. (1992), Les Enfants de Vidra, Vidéo, Trois-Rivières, Qué., UQTR. Jacobson A.M, Beardslee W., Hauser S., Noam G.G. și Powers S.I. (1982, mai), Assessing Adolescent Ego Processes, Communication à l’American Psychiatric Association, Toronto. Jacobson A.M, Beardslee W., Hauser S.T., Noam G.G., Powers S.I., Houlihan J. și Rider E. (1986), „Evaluating ego defense mechanisms using clinical interviews: an empirical study of adolescent diabetic and
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai), Assessing Adolescent Ego Processes, Communication à l’American Psychiatric Association, Toronto. Jacobson A.M, Beardslee W., Hauser S.T., Noam G.G., Powers S.I., Houlihan J. și Rider E. (1986), „Evaluating ego defense mechanisms using clinical interviews: an empirical study of adolescent diabetic and psychiatric patients”, Journal of Adolescence, 9, 303-319. Jacquet M.-M. (1987), „Test du Village. Comparaison intertests”, in M.-M. Jacquet și M. Monjauze, L’Alcoolique, son corps et l’autre, vol. II, teză de doctorat, Paris X. Janet
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
français), in A. Levy (ed.), Psychologie sociale. Textes fondamentaux anglais et américains, Dunod, Paris, t. II. Jeammet N. (1989), La Haine nécessaire, PUF, Paris. Jeammet N. (1993), Les Destins de la culpabilité, PUF, Paris. Jeammet P. (1985), „La dépression chez l’adolescent”, in S. Lebovici, R. Diatkine și M. Soulé (eds), Traité de psychiatrie de l’enfant et de l’adolescent, PUF, Paris, t. II, 305-325. Jeammet P. (1994), „Dynamique de l’adolescence”, Encyclopédie médico-chirurgicale, Psychiatrie, 37-213-A-20, 8 p. Johnson N. (1982
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
La Haine nécessaire, PUF, Paris. Jeammet N. (1993), Les Destins de la culpabilité, PUF, Paris. Jeammet P. (1985), „La dépression chez l’adolescent”, in S. Lebovici, R. Diatkine și M. Soulé (eds), Traité de psychiatrie de l’enfant et de l’adolescent, PUF, Paris, t. II, 305-325. Jeammet P. (1994), „Dynamique de l’adolescence”, Encyclopédie médico-chirurgicale, Psychiatrie, 37-213-A-20, 8 p. Johnson N. (1982), Test-Retest Reliability of the Defense Mechanism Profile, Nova University, Fort Lauderdale, FL. Johnson N. (1986), A Content Validation Study
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Payot, Paris. Mannoni O. (1969), Clefs pour l’imaginaire ou l’autre scène, Seuil, Paris. Marc E. (1987), Le Processus de changement en thérapie, Retz, Paris. Marcelli D. (1990), „Ascétisme de vie - emprise de l’âme. À propos de l’adolescent insulino-dépendant”, Adolescence, 8 (2), 243-259. Marthinussen M. (1989), Seleksjon av Fygere, Oslo University, Oslo. Marty P. (1967), „Régression et instinct de mort”, Revue française de psychanalyse, 31 (5-6), 1120-1126. Mathieu M., Wright J. și Valiquette C. (1977), „Assertion et habilités
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de la morale, Gallimard, Paris. Nietzsche F. (1889/1985), Le Crépuscule des idoles, Flammarion, Paris. Nietzsche F. (1901/1991), La Volonté de puissance, Le Livre de poche, Paris. Noam G.G. și Recklitis C. (1990), „The relationship between defenses and symptoms in adolescent psychopathology”, Journal of Personality Assessment, 54, 311-327. Nunberg H. (1935/1957), Principes de psychanalyse. Leur application aux névroses, PUF, Paris. Olff M., Godaert G. și Ursin H. (1991), „Introduction”, in M. Olff, G. Godaert și H. Ursin (eds), Quantification of
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
munte, cu iluzia „înălțării”. Alternând cu povestea principală, un alt plan al narațiunii îl are ca protagonist pe fiul preotului, Andrei, elev, supus și el patimilor erotice. Viața de internat, ambianța unei mari școli ieșene, diversitatea tipurilor de liceeni, melancolia adolescentului chinuit de misterele senzualității, dar și de incertitudini spirituale, neliniștit în așteptarea unui „ceva” nedefinit, sunt prinse în secvențe autentice și coerente. Și în Obsesia (1946), componenta erotică este văzută ca una din trăsăturile esențiale ale răului uman, făcând mai
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
medicină. B. trăiește la o vârstă fragedă ororile războiului, tatăl plătind cu viața, în 1921, abnegația față de răniți. Școala, începută la Adjud și continuată la Câmpulung, în Muscel, unde mama e directoarea unui orfelinat, nu-l atrage. La cincisprezece ani, adolescentul părăsește casa părintească, plecând la București, pe urmele fratelui mai mare, Dan Botta, de care va fi extrem de legat sufletește toată viața. Își va lua totuși bacalaureatul, probabil la Cluj, și va urma între 1929 și 1933 Conservatorul de Artă
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]