35,844 matches
-
vrând să arunce o privire peste fereastra deschisă a celui de-al doilea etaj. Caută cu înfrigurare lavița, masa și vatra în care deseori focul se stingea, dar focul speranței din inimile locuitorilor săi a rămas mereu viu. Octombrie-și adună norii și-i mână spre marginea orașului, spre coșurile fumegânde care se văd în zare. Ploaia hrănește pământul, cernând picuri; deși nicăieri nu-i mai bine ca acasă. Încet, încet, observ că ploaia a stat și-mi închid grăbită umbrela
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ar fi fost vară, l-aș fi înmuiat în apa dulce a florilor. L-aș fi curățat și apoi l-aș fi agățat de ochii mei. Știu că am promis să nu mă revolt. Dar am plâns. Mi s-au adunat mii de lacrimi în obraz. Și acum tot pentru voi scriu. Și va rămâne ceva când și dacă eu nu voi mai fi. Nu-mi pasă dacă lacrimile mele vor deveni cenușă. Și așa le-am legănat în lumina ochilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am fost... și roboți... asta vom fi. Suntem culori sărace care-am venit aici pentru a ne îmbogăți de vise ca de uitare, de tristeți, ca de toate averile ciudate pe care nu le mai putem pierde. Și, când am adunat prea multe, când am cules un sac de identități, vrem să trecem un pod. Da, un pod sărac, sărac de viață. Gata, s-a stins. Dar o luăm de la capăt, noi, urmași ai bogaților din sacul vieții, noi, săracii neamului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
două, trei luni. Era salvat! Cel din vitrină? Șefa se lumină la față, bucuroasă că i se oferă totuși ocazia să-și dovedească simpatia față de profesorul preferat al fiului ei, eminent student, la Litere. Vi-l dau pe ăsta! Iolanda, adună, te rog, cortul. Îl cumpără dom' profesor. 4. Toată după-amiaza acelei zile a zăcut În pat. Îl durea capul și Îl Încerca o cumplită senzație de vomă ori de câte ori Îi venea În minte cortul portocaliu. Și-a spulberat economiile și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
triumfa În tot Universul. Dacă voi fi solicitat, Îmi voi aduce și mai mult aportul. Dar, despre viitor, vom mai vorbi noi. Poate veniți și dumneavoastră cu idei. Aveți și dumneavoastră vecini, colegi, nemulțumiri... Să nu le lăsăm să se adune! Să dospească În noi! He! He! Căci nu se știe ce aluat dospește, domnule profesor. Îl amenință ștrengărește cu degetul. Vă referiți la..., murmură Petru aiurit. Noi, adică eu... N-am zis nimic, domnule profesor, n-am zis nimic. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la cuvinte! zise Andrei. Vocea răgușită sublinia, dacă mai era nevoie, dificultatea Întreprinderii, dar și excesul de umilitate. Mai bine te-ai pricepe la femei, răbufni Amalia cu dispreț, chit că În sinea sa era mândră de Învățătura lui Andrei, adunată cu trudă din cărți și dicționare. Să știi atâtea cuvinte și să nu le folosești, ar fi Într-adevăr mare păcat chiar dacă uneori, ca acum de pildă, ai vorbi de unul singur. La femei se pricep toți bărbații, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oraș cu o populație de peste o sută de mii de locuitori. Cam cât curaj revine pe cap de locuitor? Aleea Recunoștinței, lungă de vreo sută optzeci de metri, urma diagonala mare a fostei piețe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Rudele și prietenii morților adunați În jurul celor cinci brazi se Împuținau cu fiecare anotimp. Ca și lumânările de pomenire: galbene și subțiri, se stingeau grăbite În zăpada Înghețată, sub privirea goală a Statuii minerului deghizat În Moș Crăciun de către firma Coca-Cola. Într-un brad argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de frig...” Nu se miră, nu tresări: cel ce Îi vorbea avusese Întotdeauna dreptate. Și iată-l Înaintea plecării. Fixă arătătorul mâinii drepte pe un geam apoi, respirând prudent, ca să nu tulbure linia, desenă un cerc. Ștearsă abia ieri, sticla adunase deja un strat subțire de praf. Luă un tifon aflat la Îndemână pe un raft al bibliotecii și, cu aceeași grijă pentru contur, Îndepărtă praful. 35. Mulțimea din piață aștepta nerăbdătoare. Succesul spectacolului era garantat. Din când În când, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din coadă ca un câine simțitor ce era. Se liniști doar când primi o lovitură În coaste. Schelălăitul său prelung fu acoperit de vocea de tunet a primarului care ținuse morțiș să fie prezent la adunare. Stimați concetățeni, ne-am adunat azi și aici pentru a sărbători plecarea domnului Cain În Israel. E prima repatriere Înconjurată cu bucurie și dragoste. De aceea pot spune, fără teama de a greși: ne veți lipsi, domnule Cain. (Aplauze) Vă mulțumim pentru sutele de ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
activist al U.T.C., acum deputat, posesor al unui Audi nou cu aer de buldog, Încărcat cu mezeluri de Comtim, bineînțeles, plus o imensă coroană de flori naturale. 10. Ceremonia funerară s-a desfășurat conform canoanelor bisericii evanghelice dar a adunat lume din tot orașul indiferent de culte. Preotul a fost adus de Alice pe cheltuiala soțului ei, mândru că poate oferi orășelului ocazia de a asculta un discurs funebru Într-o limbă europeană. Era și acesta un mic pas spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie, unii apucau un desen, Îl priveau, apoi Îl aruncau făcându-și semnul crucii și Își vedeau grăbiți de drum. Cei care au știut să vadă Însă și să și descifreze numele artistului le adunau În grabă și le duceau acasă, fericiți că au trăit un miracol. Aceștia din urmă Însă nu au fost mai mult de trei: pentru că era Într-o duminică după-amiază, cu treizeci de grade la umbră și toată lumea era la ștrand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
faptul de a fi Împreună și de a privi Împreună lumea printr-un singur ochi, ca un ciclop mic și blând, jumătate femeie, jumătate bărbat. Puteau să meargă oriunde, sau doar să dea ocol Pieței Carolina. Negustorul de casete Își aduna taraba. Se făcu liniște. Se auzeau becurile arzând, gata să explodeze ca niște fructe coapte. În ea răsuna glasul Alidei recitându-i Înainte de culcare Abendlied al lui Georg Trakl. Trakl era poetul preferat al Alidei, dar ea era prea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu pumnu', ori morți de-a binélea, e tisztességtelen sau nem kóser, pentru că trăit aproape la fel, in același loc, dat cádouri la nunți, dus córoane la inmormântări, strígat lózinci, cóndamnat impérialiști, hórtiști și révizioniști, cónstruit fabrici, úzine și iskolák, adunat pórumb chind țărani díspărut, spus bancuri, beut butoaie de bor și pálinka, și după toate asta se spună cineva la tine che senetos tun! Poți múri de rúșine! Oamenii nu sunt chiar atât de fragili, domnule Húsvágó, interveni doamna Ster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
luase zborul În zona silozurilor de porumb fâlfâia din aripi undeva departe, plutea, mai bine zis, ca o lună neagră deasupra viilor. Sfârșitul era aproape și scălda lumea Într-o lumină de o intensitate neobișnuită pentru luna august. Călugărul care aduna bani pentru construirea unei biserici undeva În Moldova Își făcea monetarul printre cruci și mătănii ca să poată da socoteală, la o adică, de fiecare bănuț, În vreme ce șinele de cale ferată se Înălțau drept În sus, trăgând și traversele după ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și Înmormântarea, de altfel, urmată de prima ediție a balului Schimbarea la față (a României, cum scrisese cineva cu ruj de buze pe afiș), căci totul se Întâmplase pe 6 August. Mulțime de norod, cu bucurie În suflet, s-a adunat și la Înmormântare și la bal, corect Îmbrăcată În negru. S-a dansat Întruna pe Final Count-down al lui Europe. Dimineața, doisprezece dintre ei n-au mai ajuns acasă. Când au putut fi văzuți din nou pe străzi, arătau de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cifrelor trecute În dreptul fiecărei lucrări, apoi se apropie de tablourile panotate cu rafinament de Iolanda și Începu să le privească cu ochiul unui expert sau al unui colecționar pretențios... Se apropia, se depărta, pipăia, mirosea, le privea separat și Împreună, aduna În gând cifre, fără să se mai Încurce cu zerourile care oricum nu contau, afișând Însă acel aer blazat de om care Își tocise pingelele prin muzee și colecții particulare, gata oricând să pluseze, să mai ceară o carte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ani. Discuțiile erau Înregistrate pe casete și urmau să fie transcrise Într-un caiet, apoi bătute la mașină și duse la o editură de unde se vor Întoarce sub forma unei cărți cu titlul Farmecul discret al insomniei. La Club se adunau doar insomniacii adevărați. Consumatorii clandestini de napoton, diazepam ori stilnox erau trecuți pe liste de așteptare până la sfârșitul curei obligatorii de dezintoxicare și, doar după aceea, erau primiți În club ca membri cu drepturi depline. Numai așa puteau savura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca să se pregătească de Înmormântare. Fiul lui lucra tot la Comtim dar urma să fie mutat Într-un post mai Înalt cu o placă de erou pe piept, imediat după slujba bisericii evanghelice specifice Înmormântărilor. După aceea, șvabul și-a adunat sculele, nevasta și cei doi copii de liceu și s-au urcat Într-un tren fiecare cu câte o valiză În mână și după ce trenul s-a pus În mișcare nu i-a mai văzut nimeni niciodată. De ce vă scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lângă fântână, domnul Tobă, care până atunci nu scosese prea multe vorbe, a continuat: Setea nu e bună nici În somn, darmite În realitate. El rămăsese În somn fără pic de apă. Sudoarea care curgea pe el era greu de adunat În pumn și oricum prea sărată, iar benzina, singurul lichid la bord, nu era potabilă deloc, și, pe deasupra, ușor inflamabilă. Niciodată până atunci nu-i trecuse prin gând să bea benzină ca să-i treacă setea dar, după cum zicea el, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei metafizic, din care, la momentul potrivit, și-au luat zborul toți cei ce au ajuns să facă aripi. Nu doar umbra lui Klaus bântuia acel loc, ci și cea a lui Janis J. și umbrele altor tipi și tipe, adunați ca o confrerie bolnavă Într-un lazaret. Era nedrept cu Iolanda, dar se temea că, odată cu lumina zilei, ea se va Întoarce Într-un loc pe care el Îl detesta. Acolo, ea nu se mai dezbrăca cu firescu-i știut, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viață, iar viața poezie și dacă matematicienii pleacă, poeții, În schimb, rămân ca să cânte În versuri amare plecarea matematicienilor. Cine a spus că suntem un popor vegetal? Suntem un popor de matematicieni nomazi și, parțial, de poeți sedentari, care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul darului blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
corpul din cauza șocului. Am întredeschis ușa și prin crăpătură dădu buzna înăuntru o pală umedă din aerul ploios al serii. Afară stătea un bătrân. Era subțirel, cu un nas și o bărbie proeminente. Părul rar îi era pieptănat peste cap, adunând și conducând apa de ploaie spre urechile cu lobi mari, unde forma picături ca niște cercei de cristal. Își strânse impermeabilul în jurul trupului și clipi din cauza stropilor de ploaie. — Da? am zis. — Ar fi bine s-o bagi înăuntru. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu picioarele în sus. Lucrurile erau sparte, aruncate, ciobite și zdrobite, dar erau încă acolo. Lucruri solide, fizice. Lucruri dintr-o cameră făcută din cărămizi, pe-o planetă făcută din piatră și apă. Materie tăcută și adevărată. Când mi-am adunat puterile, m-am ridicat în picioare din mijlocul dezastrului, m-am clătinat, m-am echilibrat. Cuvintele îmi veniră în minte fără să le caut: Doctorița Randle nu te poate nici ajuta, nici apăra. Am șchiopătat până în bucătărie și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un soldat mecanic stricat. Mi-a luat o vreme să-mi dau seama: mă antrena să fac ceva ce el însuși ar fi trebuit să facă. Ceva ce el n-a avut forța să facă. Lunile noii mele vieți se adunară până când deveniră un an. În cele din urmă, făcusem tot posibilul, devenisem cât de priceput putusem la toate trucurile și tacticile. Scrisorile de la Primul Eric Sanderson s-au oprit acum patru zile. Exact ca și Clio care avusese ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
evidentă, dacă știi unde să te uiți. Un fel de secret aflat în văzul tuturor. — Cred că m-ar ajuta, am zis. Peștii de la apus sunt mișto. Păstrăm uneori cojile de pizza de la cină pentru a hrăni peștișorii care se adună seara la malul mării. — O să te ajute, scumpule, zise Clio. Am întotdeauna dreptate, ți-amintești? Da, mi-amintesc. — Bine, zise ea. Ei, uite un punct de început. Și, în ciuda tuturor lucrurilor, am zâmbit. — Bună. Cum te simți? — Am uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]