5,249 matches
-
de elevat. Așa că eu unul prefer să mănânc un bolovan de râu, decât o bucată de cotlet. Carnea e grea. În ea a fost viață. Și când o mănânci, mai e Încă viață agitată Întrânsa. Dacă o consumi, toată această agitație intră În tine. Se instalează În fiecare por. Cu alte cuvinte, te Încarci. Porți În conștiința ta alte conștiințe, alte destine al căror curs a fost curmat printr-o voință din afară. E drept că și vegetația e viață. Plantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe a mea!??“ Reprezentantul firmei Golden Îi spuse Mașei că va avea o slujbă amuzantă. Dacă la Început comportamentul bătrânei o distra Într-o oareșicare măsură, după nici două luni de la angajare, Mașa simțea că a ajuns la epuizare. Veșnica agitație a nonagenarei o dăduse pur și simplu gata. Trebuia Însă să tacă și să-i facă toate hachițele. De fapt, nici la Brodina n-o aștepta nimic bun. Măcar avea să se Întoarcă acasă cu ceva bani, ca să-și repare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dar și spațiul în limitele căruia verosimilul este suspendat. Ceea ce se naște este o logică gravitațională sui generis. Confruntările dintre cei doi nu par să se termine niciodată, iar lumea din jurul lor este prinsă în acest vârtej de zgomote și agitație frenetică. Propria lor existență se desfășoară în acord cu gramatica fanteziei. Pif are mai degrabă alura unui burghez, în vreme ce Hercule, cu al său plasture iconic, seamănă cu un anarhist voios, ale cărui instincte de distrugere sunt temperate de tovarășul său
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nou dintr-o închisoare de maximă securitate, după ce a ucis mai mulți gardieni.” — „Incredibil”, exclamă Tintin, aruncând ziarul mototolit și acoperind, pentru o clipă, pe delicatul Milou, din al cărui trup nu se mai zărea decât o codiță pradă unei agitații teribile. „Iată că lucrurile de care mă temeam atât de mult se întâmplă, în cele din urmă ! Totul pare să se lege, Milou, ca și cum o minte diabolică ar pune la cale un eveniment pe care îl pot ghici, dar despre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sa poziție. Doar și pentru această bucurie de a fi decorat, drumul către Azania meritase a fi făcut. Entuziast era și Milou, cel care ținea în gură, ca un trofeu, osul uriaș ce acompaniase decorația sa miniaturală. Amețit de atâta agitație, Tournesol clipea uimit, în vreme ce îmbrăca mantia de academician de onoare. Neobosit, președintele-mareșal le oferea oaspeților săi, spre bucuria proprilor săi miniștri, câte un exemplar din ultima sa carte publicată (prolific ca scriitor, mareșalul tocmai se pregătea să tipărească volumul al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bor durian. Conduși, încă o dată, de Milou, conspiratorii se îndreptau către Sponsz. Profitând de surpriză și de ageri mea lor, gărzile erau înlăturate, rând pe rând, fără ca nimeni dintre paznici să fi putut da alarma. Un glas cunos cut și agitația lui Milou îi opri în fața unei uși blindate identice cu cea în spatele căreia Tournesol fusese ținut prizonier. De dincolo de ea, vocea lui Sponsz răsuna egală, cu acea glacialitate pe care nici o încercare nu o făcea să dispară. „Progresul fabricii este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în mijlocul unei delegații entuziaste. Și să ascultăm, la rândul nostru, interviurile pe care Tintin le dă zecilor de reporteri adunați în jurul său, dornici de a afla cum s-a încheiat această confruntare din inima Africii. În fine, după toată această agitație a întoarcerii acasă, să ne îndreptăm, alături de ei, către Moulinsart - în curând căminul strămoșesc al lui Haddock se va arăta, iar Milou va sări, bucuros, din mașină, spre a alerga după pisicile la care visase în zilele fără de sfârșit ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
prăbușire a oamenilor asupra propriilor existențe în încercarea de a le descoperi sensul. Singura soluție posibilă acum pentru postmodernism este deconstrucția sensului existenței, dezvăluindu-i aspectele ideologice. O lectură tare este una care te neliniștește, care este însoțită de o agitație determinată de modificările pe care ideile lecturate le produc, aproape pe neobservate, în tine. Ceea ce indică lectura slabă drept una care te adoarme. Cu precizarea că tăria sau slăbiciunea unui text izvorăsc și din posibilitățile proprii de a te deschide
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dezvăluit că înăuntru se afla o ființă umană de sex masculin, care părea ori că doarme, ori că e inconștientă. Totuși, acum, că-l avem aici, o observație mai atentă a arătat că se află într-o stare de intensă agitație, și creierul lui era receptiv la tot felul de semnale pe care le primea. Ce sunt acele semnale nu ne este foarte clar. Dar el pare a fi un recipient pentru toate gândurile unui alter-ego, care trăiește intens o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
asupra numărului. După câte înțelesesem eu, următorul grup de trupuri Gosseyn aveau vârsta de optsprezece ani. Tu pari să faci parte din generația mea. Asta face ca tu să fii Numărul Trei dintre aceia care au ieșit din starea de agitație intensă și au devenit conștienți." "Bine, eu sunt Trei și tu ești Doi. Ei bine, Doi întrebarea mea este: crezi că voi putea să mă descurc în situația aceasta, chiar dacă m-am trezit?" "Dispui de toate posibilitățile de care dispun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
scaunele confortabile. Stătu acolo, așteptând ca femeia să apară dintr-un moment într-altul. Dar chiar dacă avea să apară, întrebarea rămâne; Ce urmează acum? Gosseyn Trei observă că își auzea respirația, și de câteva ori, în acele prime minute de agitație auzise foșnetul hainelor sale care se frecau de husele moi, luxoase pe care stătea. Intre aceste zgomote - o liniște de mormânt. Camera de recepție continua să-i ofere spre admirație luxul unui apartament care fusese decorat și mobilat pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
băiat în momentul acela? Eu nu-mi amintesc." Nu era un moment potrivit pentru încercarea de a-și aminti acele detalii. Pentru că văzu că femeia îl observase și se întorsese către el și că era într-o stare de extremă agitație. - Este posibil, întrebă ea, nesigură, ca toate astea să se fi întâmplat...? Gosseyn își revenise. - Pare să fie la fel cu ce i s-a întâmplat mai înainte. Am să văd ce pot face. Eu... Îl ignoraseră amândoi pe profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
al fostului cienmatograf „Republica”, iar când și-a revenit În simțiri, era pe peron. Ieșise din casă dis-de-dimineața, când pe stradă nu era nici țipenie de om, acum era trecut de mult de amiază și gara gemea de oameni. În ciuda agitației, Noimann Își păstrase o oarecare eleganță, mersul său era distinct, ca de obicei, și ținuta Îngrijită. Doar ochii Îi aveau o lucire neobișnuită și părul Îi era năclăit de o sudoare rece, ce i se scurgea În șuvițe mărunte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cuprinse și ele de furnicături. Mânecile se agitau, paharele erau ridicate și coborâte Într-un ritm amețitor. Toată mișcarea această avea ceva neliniștitor, absurd În ea. Noimann stătea totuși calm la Corso, zâmbind spre musafiri. Ba chiar făcea și glume. Agitația creștea, atingând punctul culminant când insectele și omizile se transformau Înapoi În cifre, intrând În portmoneu și-n buzunare. La Întoarcerea spre casă, cifrele țopăiau, mergând În fața lui. Nu știu cum se Întâmpla, dar abstracțiunilor li se umfla fundul, căpătând forme bombate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rotație ciudată, agitându-se În aer. „Deocamdată e doar o supoziție. Nu mă pot pronunța până nu vă consult...” „Dați-mi pixul să semnez odată!” „Stați liniștit la locul dumneavoastră”, Îl povățui omul fără braț. „Ce rost are toată această agitație?!” făcu el, luând o mutră compătimitoare. „Mai bine nu vă ridicați.” „Și atunci cum rămâne cu semnătura?!” „Nici o problemă, o vom rezolva, o vom rezolva...” Și, În timp ce Noimann deschise gura să răspundă, ciungul Îi apucă degetul de la piciorul stâng și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trăgând În urma ei un șir Întreg de melci... În fața mesei stătea inginerul Satanovski, făcându-și vânt cu un evantai alcătuit din cărți de joc. Inginerul cică ar fi rămas În această poziție preț de douăzeci și cinci de minute, timp În care agitația atinse apogeul. După care, strângând cărțile În buzunar, Satanovski s-ar fi așezat frumos la locul lui. Unii credeau că inginerul apelase la acest truc din pură plictiseală. Alții avansau ideea că la mijloc s-ar fi aflat o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scurs de la plecare și venirea sa, În stabiliment avuseseră loc câteva evenimente, care, chiar dacă nu au avut nici un fel de consecințe asupra vieții masterandului, nu trebuie, totuși, trecute cu vederea. Unu: omul de paie Braic, intrând Într-o stare de agitație, fusese prins În flagrant delict În timp ce Încerca să-și dea foc, scos de sub pat din valiză și băgat Într-o cămașă de forță. Doi: tot Într-o cămașă de forță fusese imobilizată și femeia-pâlnie Olanda, care făcuse o fixație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai putea folosi gândurile? Conștiința, odată ce navighezi În apele eterului? Și totuși, frânturi de gând mai umpleau din când În când această beznă umedă și lipicioasă... În sfârșit, Noimann se trezi pentru o clipă din delir, apoi căzu pradă aceleiași agitații furbunde. Trupurile se cabrau În aerul Încărcat de mirosuri grele. Gemetele creșteau și scădeau din intensitate, Într-un ritm asurzitor. În cele din urmă, toate zgomotele Încetară. Înăuntru se instaură o liniște deplină. Nu se auzea nici un sunet. Doar bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se perindau câțiva nori sinilii, ba acoperind, ba descoperind pe jumătate imensul disc al lunii. Noimann privi spre Înaltul cerului, apoi măsură În lung și În lat terasa și un sentiment de lehamite puse stăpânire pe trupul său obosit de agitația zilei. „Da, ce caut eu aici, În această cloacă”, Își spuse el, Îndepărtându-se cu pași alunecoși spre masă. Brusc, o durere ascuțită la genunchi Îi schimonosi fața... „Aveți probleme cu rotulele?” Îl chestionă Satanovski. „Vă recomand să vă duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de grâu aveau ceva de aur. Din piscul unui deal am zărit satul natal și uitându-mă către soție zic: - Acolo este satul meu, părinții, frații și neamurile din moși strămoși. De câte ori vin aici mă cuprinde o bucurie și o agitație aparte. Cu gândul la prima întâlnire cu neamurile mele soția a zâmbit către mine, a căutat să spună ceva, dar, copleșită de emoție, a tăcut. Ajunși la marginea satului ne-am oprit lângă o fântână pe care o știam din
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
presupusă de mintea lor, ei se află într-o lume complet diferită de cea în care trăim noi, au o percepție proprie a realității. Înțelegând acest lucru, eu am decis să fiu mult mai detașată și să las presupunerile și agitația inutilă, încercând să înțeleg cum aș putea trăi mai liniștită, fără acel zgomot obositor al minții mele. În sfârțit, am reușit să înțeleg că doar așa pot trăi mai liniștită și în final mai fericită. Detașarea mea nu este tot
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nostalgia sau frica de schimbare. Toate aceste otrăvuri ne deformează percepția pe care o avem asupra realității și care ne împiedică să fim în acord cu noi însine și cu cei din jurul nostru. Ori, pentru a trece de la otrăvirea și agitația interioară la o liniște sau confort interior, trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne regăsim. Fără o descoperire de sine, cum să auzi și să recunoști dorințele sufletului, cum putem fi siguri că ambițiile și visele care ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
o stare latentă așteptând să fie descoperite. Lumea noastră interioară este atelierul în care oamenii puternici cultivă curajul, speranțele, entuziasmul, încrederea și credința. Eficiența și viața noastră depinde întru totul de armonia și echilibrul interior. Ați văzut cum valurile și agitația oceanului nu poate crea mari dezastre în comparație cu oceanul care este practic altul, atunci când în adâncurile lui se întâmplă un cutremur. Am făcut această comparație care mi se pare destul de convingătoare și se potrivește și ființei umane. În interior suntem ca
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
amabili sunt din ce în ce mai mulți, nu prea mai știm ce este în grădina noastră și se complică treburile în această situație, pentru că vom avea mai mult de muncă la curățirea grădinii (psihicului) nostru și vom fi mai obosiți. Vedeți oboseala și agitația în jurul vostru? Se cam complică treaba pentru că grădina este aceeași, dar se însămânțează mai mult, deci mai multă producție și mai mult haos și cum reiese din cartea mea, singura soluție și cea mai simplă, este aceea de a nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
încât nu mai pot fi amăgită și dirijată de o minte intoxicată de otrăvurile timpului, am învățat să recunosc lucrurile care îmi aduc bucurie, am învățat să înțeleg capcanele gândirii mele, am învățat să-mi liniștesc când vreau vârtejurile și agitația mental, am trezit simțurile fizice și spiritual, prin uniune cu natura și găsirea interesului personal, am învățat să-mi umplu o zi normală cu fericire, am învățat să observ și să înalț gândurile mele la nivele superioare, am învățat să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]