4,504 matches
-
comunicație. Mareșalul aerului Charles Portal a cerut ca britanicii să participe alături de 8AF la atacarea a două dintre cele mai mari și mai depărtate obiective, Pölitz și Merseburg-Leuna. Distrugerea sistemului avansat de avertizare din vest ca urmare a victoriei ofensivei aliate în Franța și creșterea eficienței tehnicii bombardamentelor fără vizibilitate au făcut ca aceste misiuni să poată fi încheiate cu succes de către RAF. Speer i-a raportat lui Hitler că se ajunsese în situația în care atacurile nocturne să fie mai
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
care avea pregătirea de zbor de bază, pentru a putea evita măcar stagiile de început a antrenamentelor. În prioada interbelică și până în 1942, programele germane de pregătire a piloților se dovediseră a fi superioare calitativ și cantitativ celor asigurate piloților aliați. De-a lungul războiului, timpul alocat pregătirii piloților s-a redus și, în același timp, calitatea pregătirii piloților aliați a crescut. Scăderea profesionalismului și pregătirii de zbor au fost legate direct de rata crescută a pierderilor din rândul piloților și
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
interbelică și până în 1942, programele germane de pregătire a piloților se dovediseră a fi superioare calitativ și cantitativ celor asigurate piloților aliați. De-a lungul războiului, timpul alocat pregătirii piloților s-a redus și, în același timp, calitatea pregătirii piloților aliați a crescut. Scăderea profesionalismului și pregătirii de zbor au fost legate direct de rata crescută a pierderilor din rândul piloților și echipajelor experimentate. Acestea au fost principalele aspecte ale declinului eficienei "Luftwaffe" în lupta defensivă. Rata mare a pierderilor din
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
și a calității personalului de la sol. În ultimul an de război, ofensiva bombardierelor „a ajuns la maturitate” . În condițiile în care defensiva aeriană germană era înfrântă din punct de vedere strategic, obiectivele economice erau supuse direct celor mai ample atacuri aliate. Cea mai mare cantitate de bombe americane și britanice a fost lansată în ultimul an al războiului - aproximativ 1.070500 t dintr-un total de 1.288.000 t de-a lungul întregului război. Deși aviația de vânătoare nu mai
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
în ultimul an al războiului cam 7.000 de bombardiere și avioane de vânătoare, în vreme ce RAF putea opera 1.500 de bombardiere grele, care puteau transporta până la 9 t de bombe. În toamna anului 1944, bombardierele și avionale de vânătoare aliate puteau să ajungă deasupra țintelor fără să fie interceptate. Atacurile aliaților au vizat regiunea industrială Ruhr și rețeaua de comunicații germană. Rețeaua de căi ferate a fost sistematic distrusă, cantitățile de mărfuri fiind reduse la jumătate în decembrie 1944 față de
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Atacurile aliaților au vizat regiunea industrială Ruhr și rețeaua de comunicații germană. Rețeaua de căi ferate a fost sistematic distrusă, cantitățile de mărfuri fiind reduse la jumătate în decembrie 1944 față de 1943. După pierderea petrolului românesc în august 1944, atacurile aliate au redus în mod dramatic rezervele de produse petroliere ale Germaniei. În inarna 1944-1945, Germania a fost împărțită în regiuni izolate din punct de vedere economic, care se bazau doar pe stocurile existente. Producția industrială a fost mutată în uzine
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
noului avion, pe care Fuhrerul îl dorea destinat atacurilor la sol. Toate acestea au dus la întârzierea intrării în luptă a modelului Me 262 în cadrul "RLV". Operațiunile 262 și Me 163 au contribuit prea puțin la lupta împotriva superiorității aeriene aliate. Pierderile germanilor au rămas foarte ridicate, în primul rând datorită slabei pregătiri a piloților tineri și a dispariției celor cu experiență de luptă. Pe 7 aprilie 1945 de exemplu, numai 15 dintre cele 183 avioane Fw 190 și Bf 109
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
apere spațiul aerian german, în ciuda ratei ridicate a pierderilor, efectuând misiuni împotriva capetelor de pod de peste râul Rin. Germanii au reușit să obțină unele succese limitate prin folosirea unor formațiune de 40-50 avioane Me 262, dar pierderile suferite de bombardierele aliate au rămas în continuare scăzute. Bucrându-se de superioritatea aeriană, aliații au atacat continuu Luftwaffe la sol și în aer. În doar două zile, 13-15 aprilie, 400 de avioane de vânătoare germane au fost distruse la sol de atacurile aliate. Intensitatea
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
bombardierele aliate au rămas în continuare scăzute. Bucrându-se de superioritatea aeriană, aliații au atacat continuu Luftwaffe la sol și în aer. În doar două zile, 13-15 aprilie, 400 de avioane de vânătoare germane au fost distruse la sol de atacurile aliate. Intensitatea campaniei împotriva orașelor germane nu a scăzut. Printre cele mai controversate raiduri s-a numărat cel împotriva Dresdei din februarie 1945. Scopul declarat al acestui bombardament a fost sprijinirea înaintării Armatei Roșii pe frontul de est. Dresda a fost
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
noaptea peste 200 de ținte pentru distrugerea potențialului de transport al germanilor - triaje de cale ferată, poduri, treceri la nivel, canale și altele asemenea. În perioada martie-aprilie 1945 au avut loc raiduri împotiva altor ținte majore. Pe 19 aprilie, comandanții aliați occidentali au emis un ordin care cerea ca toate operațiunile forțelor aeriene strategice să fie redirecționate spre sprijinirea operațiunilor forțelor terestre. Pe 26-25 aprilie, USAAF a efectuat ultimul raid. Bomber Command era deja implicat la acea dată în acțiunile forțelor
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
cerea ca toate operațiunile forțelor aeriene strategice să fie redirecționate spre sprijinirea operațiunilor forțelor terestre. Pe 26-25 aprilie, USAAF a efectuat ultimul raid. Bomber Command era deja implicat la acea dată în acțiunile forțelor terestre pentru eliberarea lagărelor cu prizonieri aliați . Pe 8 mai, Germania Nazistă a capitulat, astfel luând sfârșit războiul în Europa.
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
germanii au contraatacat în toate punctele. La 1 septembrie 1916 armata a 3-a bulgară a trecut frontiera bulgaro-română și a înaintat spre Dobrogea. Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în încercarea de oprire a armatei lui Mackensen mai înainte ca acestea să cucerească calea ferată București - Constanța. Au urmat lupte grele, cu atacuri și contraatacuri viguroase până pe 21 septembrie. În Dobrogea, generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]
-
Jubilee - peste 10.500 de oameni. Majoritatea raidurilor au fost operațiuni planificate să se desfășoare pe durata unei singure nopți, dar au existat și raiduri desfășurate pe o mai lungă perioadă de timp, ca de exemplu Operațiunea Gauntlet. Raidurile comandourilor aliate au devenit atât de periculoase pentru Germani în 1942, încât Adolf Hitler a emis în octombrie acel an Ordinul comandoului, prin care cerea explicit executarea tuturor militarilor comandourilor aliate capturați. Cele 57 de raiduri au avut loc între 1940 și
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
au fost diverse. Dacă Operațiunea Chariot (raidul împotriva docurilor de la de la Saint-Nazaire) a fost considerat cel mai mare succes al atacurilor de acest gen, altele precum Operațiunea Aquatint sau Operațiunea Musketoon s-au încheiat cu moartea sau capturarea tuturor militarilor aliați participanți. Raidurile comandourilor aliate au încetat la mijlocul anului 1944 la ordinul generalului-maior Robert Laycock, comandantul Combined Operations Headquarters. El și-a justificat ordinul arătând că raidurile nu mai erau la fel de eficiente ca la începutul războiului. În plus, generalul a considerat
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
Operațiunea Chariot (raidul împotriva docurilor de la de la Saint-Nazaire) a fost considerat cel mai mare succes al atacurilor de acest gen, altele precum Operațiunea Aquatint sau Operațiunea Musketoon s-au încheiat cu moartea sau capturarea tuturor militarilor aliați participanți. Raidurile comandourilor aliate au încetat la mijlocul anului 1944 la ordinul generalului-maior Robert Laycock, comandantul Combined Operations Headquarters. El și-a justificat ordinul arătând că raidurile nu mai erau la fel de eficiente ca la începutul războiului. În plus, generalul a considerat că raidurile nu fac
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
Headquarters. El și-a justificat ordinul arătând că raidurile nu mai erau la fel de eficiente ca la începutul războiului. În plus, generalul a considerat că raidurile nu fac decât să întărească defensivei germane de pe litoralul atlantic, ceea ce contravenea planurilor de invaziei aliate - viitoarea Operațiune Overlord. Comandourile britanice au fost formate după evacuarea Corpului Expediționar Britanic (BEF) de la Dunkirk din 1940. Premierul Winston Churchill a cerut formarea și echiparea unei forțe capabile să producă pierderi germanilor și să ridice moralul britanicilor. Churchill a
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
pentru formarea a patru brigăzi „Special Service”. Cele trei rămase - comandourile 12, 14 (Arctic) și 62 au continuat să fie folosite pentru raiduri de mică amploare. Lipsa unor voluntari pentru înlocuirea pierderilor suferite în luptă i-au forțat pe comandanții aliați să desființeze aceste trei comandouri spre sfârșitul anului 1943. Comandoul nr. 10 (interaliat) a fost păstrat pentru efectuarea de raiduri de mică amploare. În cadrul acestui comandou se afla numărul cel mai mare de voluntari proveniți din teritoriile ocupate de naziști
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
unitatea militară SUA Câmp Griffiss din Teddington. În oraș există și astăzi o stradă numită „Shaef Way”. Membrii SHAEF au dezvoltat planurile inițiale ale Operațiunii Overlord create de generalul Frederick E. Morgan, (Șeful Statului Major al Comandantului Suprem al Forțelor Aliate - COSSAC) și de generalul Ray Barker. Morgan, who hâd been appointed chief of staff to the Supreme Allied Commander (designate) în mid-March 1943 began planning for the invasion of Europe before Eisenhower's appointment. și le-au dat forma finală
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
ale invaziei, Bernard Law Montgomery. Sediul SHAEF a rămas în Anglia până când în Franța au fost debarcate suficiente trupe a caror prezenta să justifice mutarea să pe continent. După acest moment, Montgomery a încetat să fie comandatul tuturor forțelor terestre aliate și a continuat luptele în calitate de comandant al Grupului de Armată XXI (21 AG) de pe flancul stâng al capului de pod din Normandia. Pe flancul drept al forțelor aliate a fost creat Grupul de Armată XII american (12 AG) de sub comanda
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
După acest moment, Montgomery a încetat să fie comandatul tuturor forțelor terestre aliate și a continuat luptele în calitate de comandant al Grupului de Armată XXI (21 AG) de pe flancul stâng al capului de pod din Normandia. Pe flancul drept al forțelor aliate a fost creat Grupul de Armată XII american (12 AG) de sub comanda generalului Omar Bradley. După debarcarea cu succes din Normandia și înaintarea în interiorul teritoriului francez, a fot declanșată debarcarea din sudul Franței pe 15 noimebire 1944 a Grupului de
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
(în germană: Alliierter Militärschilling) a fost moneda de ocupație introdusă în Austria de către forțele aliate care ocupau țara în urma eliberării țării de sub jugul nazist la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Această monedă a fost utilizată în paralel cu Reichsmark, moneda Germaniei naziste care controla până atunci țara, până când cele două monede au fost
Șilingul forțelor aliate () [Corola-website/Science/333680_a_335009]
-
Doilea Război Mondial. Această monedă a fost utilizată în paralel cu Reichsmark, moneda Germaniei naziste care controla până atunci țara, până când cele două monede au fost înlocuite de noul șiling austriac. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, trupele aliate au ocupat Austria. Două tipuri de monede erau în circulație: "Reichsmark" și "șilingul forțelor aliate". La 3 iulie 1945, a fost restabilită situația Băncii Naționale a Austriei (în ), iar după 5 luni a fost emisă o lege ("Schillingsvertrag"), care impunea
Șilingul forțelor aliate () [Corola-website/Science/333680_a_335009]
-
care controla până atunci țara, până când cele două monede au fost înlocuite de noul șiling austriac. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, trupele aliate au ocupat Austria. Două tipuri de monede erau în circulație: "Reichsmark" și "șilingul forțelor aliate". La 3 iulie 1945, a fost restabilită situația Băncii Naționale a Austriei (în ), iar după 5 luni a fost emisă o lege ("Schillingsvertrag"), care impunea schimbul monedelor "Reichsmark" și "șilingii forțelor aliate" în șilingi austrieci, la paritatea de 1 la
Șilingul forțelor aliate () [Corola-website/Science/333680_a_335009]
-
monede erau în circulație: "Reichsmark" și "șilingul forțelor aliate". La 3 iulie 1945, a fost restabilită situația Băncii Naționale a Austriei (în ), iar după 5 luni a fost emisă o lege ("Schillingsvertrag"), care impunea schimbul monedelor "Reichsmark" și "șilingii forțelor aliate" în șilingi austrieci, la paritatea de 1 la 1. Șilingul austriac a devenit astfel moneda unică legală în Austria. Politica monetară urmată și stabilizarea monedei austriece au permis fixarea unei rate de schimb de 26 de șilingi austrieci pentru un
Șilingul forțelor aliate () [Corola-website/Science/333680_a_335009]
-
prin Olanda, Luxemburg și Belgia, OKW dorea să depășească prin flanc Linia Maginot și să avanseze prin sudul Belgiei în nordul Franței. În acest fel, Corpul Expediționar Britanic (BEF) și numeroase trupe franceze trebuiau să fie izolate de grosul forțelor aliate, iar Franța putea fi silită să capituleze. Pentru ca să aibă acces în nordul Franței, forțele germane trebuiau să învingă armatele Țărilor de Jos și să neutralizeze sau să ocolească o serie de poziții defensive, cele mai puternice fiind cele din Olanda
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]