7,971 matches
-
s-au dezvoltat puternic în perioada respectivă. Pe plan politic, aceasta și-a găsit expresia în frecvente întâlniri între factori de răspundere ai celor două țări, inclusiv la vârf, și în discutarea deschisă a problemelor de interes reciproc. Uneori, discuțiile alunecau și spre momente mai puțin plăcute, provocate de conflictul sovieto-iugoslav din anii 1948-1949, dar convorbirile erau repede aduse pe momente de glorie, cum au fost Mica Antantă și mai cu seamă respingerea invaziei anticehoslovace din august 1968. Întâlnirea de la Vârșeț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ei cu gumă de mestecat lipită de talpă. — Care haină este? a întrebat Aidan. Asta? Scuze, amice. Trebuie doar să luăm asta. A tras, și haina s-a mișcat doi centimetri, apoi încă doi, apoi, cu un ultim efort, a alunecat și duși am fost. Exaltați de evadare, n-am avut răbdare să așteptăm liftul așa că, plini de mai multă energie decât am fi avut de obicei, am coborât în goană mai multe rânduri de trepte și am țâșnit direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un taxi. Te las acasă. Pe bancheta din spate, ascultându-l pe șofer cum urla în rusește la telefonul mobil, eu și Aidan am rămas tăcuți. I-am aruncat o privire rapidă, în timp ce luminile și umbrele ascuțite ale orașului îi alunecau pe chip, astfel că era imposibil să îi vezi expresia. M-am întrebat ce avea să se întâmple în continuare. Știam un singur lucru: după ultima escapadă, n-aveam de gând să mai ofer cărți de vizită sau nopți amicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
apoi înapoi la New York și la apartamentele lor minunate cu parchetul uniform, lăsând în dar comunității rurale sărace o casă strâmbă în care intră apa și în care toată mobila stă în pantă astfel că, dacă e ceva pe roți, alunecă pe podea până se izbește de perete. „Trebuie să oferi ceva în schimb“ este mottoul acestor indivizi. Dar ceea ce vor să spună de fapt este „Doamnelor, uitați ce persoană minunată sunt“. Și, din păcate, multe femei se lasă păcălite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
împacă principiile tale feministe cu o fustă așa de scurtă? Nu mă îmbrac pentru bărbați, mă îmbrac pentru mine. Da, sigur, a rânjit mama. În cele din urmă Rachel s-a smuls din starea infantilă în care păream să fi alunecat cu toții (mai ales mama) și a redevenit înțeleaptă și senină și a fost de acord să asculte ce avea Claire de zis. Eu, Helen și mama am întrebat dacă puteam fi de față, dar Rachel a spus că ar prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-am alăturat mulțimilor de oameni care curgeau spre lifturi. M-am înghesuit la un loc cu restul în cabina de metal aglomerată, unde fiecare își ținea cafeaua și evita privirile celorlalți. La etajul 38, ușile liftului s-au deschis alunecând silențios. Mi-am croit drum spre ușă și am țâșnit afară ca o bilă de pinball. Mocheta crem era moale și groasă, până și aerul mirosea exorbitant și o voce nevăzută a spus: —Bun-venit înapoi, Anna. Mi-a sărit inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
femei o plac. Chiar când înghițeam o bucată de curcan, am zărit o altă poză care îmi scăpase mai devreme și, din nou, pentru o clipă, mi s-a oprit mâncarea în gât. Am luat o gură de vin ca să alunece mai ușor când bătrânul Maddox a spus: —Janie, drăguță, poți să-mi dai cartofii copți? Cine? M-am uitat în stânga și în dreapta, dar, cum vasul cu cartofi era în fața mea și bătrânul Maddox se uita înspre mine, am dedus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să mă culc la loc așa că am dat drumul la televizor. După ce am luat la rând toți nebunii de pe posturile prin cablu, am dat peste Knight Rider, un episod pe care nu-l văzusem încă. În cele din urmă am alunecat într-un somn tulbure, în care am visat că eram trează și că Aidan a deschis ușa și a intrat. —Aidan, te-ai întors! Știam c-o să vii. Nu pot să stau mult, iubito, a spus. Dar trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
soneria. —E Joey, a zis Luke. Joey era cel mai bun prieten al lui. Ești sigură c-o să te simți în largul tău cu el aici? Am încercat să răspund privindu-i fața, sincer am încercat, dar privirea mi-a alunecat pur și simplu pe piept și s-a oprit asupra umflăturii lui. — Nici o problemă. Câteva clipe mai târziu, Joey a intrat dintr-un pas, a închis ușa cu o piruetă sofisticată, a apucat un scaun cu spătarul drept, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aveam nici cea mai vagă idee despre evenimentele care se derulau la intersecție - o femeie care a țâșnit pe neașteptate în stradă, un șofer de taxi armean care a virat spre a o evita și cum roata din față a alunecat într-o baltă de ulei, lăsată de o mașină care rămăsese în pană. Într-o binecuvântată ignoranță tocmai spuneam, „Am putea încerca să vopsim...“ când am trecut într-o altă dimensiune. Cu o forță zdrobitoare, un alt taxi intrase lateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lor sunt mult mai drăgălașe. Apoi a izbucnit în lacrimi. —Slavă Domnului, am zis. Ăsta e primul lucru normal pe care l-ai făcut. După ce a plecat, am încercat, fără a reuși întru totul, să adorm. De-abia dacă am alunecat într-un somn fără vise și eram iar trează la cinci dimineața. Simțeam de asemenea o durere mai acută ca de obicei - oare avea de-a face cu starea mea de agitație emoțională? M-am uitat la ceas, numărând minutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
început să scuture coame bogate de nu se mai vedea nimic și să cânte frenetic la chitare electrice. În cele din urmă, s-a făcut un cerc în jurul lui Shake; îi lăsau loc maestrului să se desfășoare. Shake a cântat, alunecând în genunchi, lăsându-se pe spate, cu capul aproape să atingă podeaua, cu o expresie de extaz întipărită pe față, în timp ce degetele i se mișcau deasupra prohabului. Nu arată de parcă ar... lua-o... în mână? a murmurat mama. —Hmmm? — De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
exercițiile pilates. Era o după-amiază caldă și m-am cuibărit pe marginea canapelei, care era scăldată în soare. Am început să mă simt toropită, să plutesc, și pojghița dintre starea de veghe și somn era atât de firavă încât am alunecat într-un vis unde se făcea că sunt trează. Am visat că eram pe canapea, în camera de zi, întocmai cum eram de fapt. N-am fost deloc surprinsă să-l descopăr deodată pe Aidan lângă mine. A fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
plin de noroi. Brusc, la câțiva pași de noi, niște copii și niște bătrâni se prăbușiră, iar mulțimea, călcându-i în picioare, își pierdu cumpătul. Era în continuare la fel de întuneric. Țipetele de spaimă se amestecau cu urletele de durere. Am alunecat la rându-mi, iar mâna mea dădu drumul mâinii fratelui meu pentru a încerca să se agațe de poalele unei rochii ude, apoi de o alta, fără a putea cu adevărat să se prindă de ceva. Apa îmi venea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înfățișarea unui oraș. În țara asta în care bărbații își luaseră de multă vreme obiceiul de a umbla pe stradă cu capul descoperit, sau de a și-l acoperi doar cu o simplă eșarfă aruncată indolent peste creștet și care aluneca încet în cursul zilei, spre a ajunge pe umeri, toată lumea recunoștea de departe silueta ca o ciupercă a lui Astaghfirullah. Dar puțini granadini îi știau numele adevărat. Se zice că propria sa mamă fusese cea care îl căptușise prima cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coreligionarii ei dacă aceștia s-ar fi legat de noi. Am pornit așadar la primul ceas al zilei, eu purtat în brațe de mama, sora mea Mariam în brațele maică-sii, mergând și una și cealaltă încet spre a nu aluneca pe zăpada înghețată. Am trecut prin vechea Casba, podul Cadiului, cartierul Mauror, Granada evreilor, poarta Olarilor, fără să întâlnim nici măcar un trecător; doar clinchetele metalice ale unor ustensile de bucătărie ne mai aminteau, când și când, că nu ne aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cunoașterii unei necunoscute. Deschise ochii, închizându-i pe dată la loc, de parcă se temea să-mi întrerupă visarea. Am șoptit: — Nu ne vom despărți niciodată! Cuprinsă de îndoială, a zâmbit. Mi-am pus buzele peste ale sale. Mâna mea a alunecat iarăși de-a lungul pielii ei pentru a reînsufleți amintirile nopții. Dar cineva bătea deja la ușă. Am răspuns fără să deschid. Era un servitor trimis de unchiu-meu pentru a-mi aduce aminte că eram așteptați la palat. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
limba turcă, limbă pe care o cunoșteam prea puțin înainte de șederea mea la Roma. Am reușit totuși să culeg o informație de o extremă gravitate, datorită erorii unui consilier. „Nimic nu e mai rău pentru om decât o limbă care alunecă“, spunea califul Ali, Dumnezeu să-i cinstească obrazul! Or, limba acelui dregător aluneca necontenit. Când se discuta despre citadela din Alger, ocupată de necredincioși, omul acela spunea mereu „citadela din Cairo“, ajungând chiar să vorbească despre circazieni în loc de castilieni, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Roma. Am reușit totuși să culeg o informație de o extremă gravitate, datorită erorii unui consilier. „Nimic nu e mai rău pentru om decât o limbă care alunecă“, spunea califul Ali, Dumnezeu să-i cinstească obrazul! Or, limba acelui dregător aluneca necontenit. Când se discuta despre citadela din Alger, ocupată de necredincioși, omul acela spunea mereu „citadela din Cairo“, ajungând chiar să vorbească despre circazieni în loc de castilieni, până când un alt consilier, mult mai tânăr totuși, îi aruncă o căutătură atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în inima ta! La prima lacrimă pe care o văzuse curgând, Abbad se proptise în coate la fereastră, prefăcând-se absorbit de ceva văzut în grădină. Fără să mă uit la scaunele goale care ne înconjurau, m-am lăsat să alunec jos, cu ochii încețoșați. Ca și cum Nur s-ar fi aflat în fața mea, i-am adresat un murmur furios: — La ce bun să visezi la un palat când poți găsi fericirea într-o cocioabă de la poalele piramidelor! După câteva clipe, Abbad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
strâns-o la piept, mi-am apăsat-o pe frunte, pe fața scăldată în lacrimi, pe buzele-mi tremurătoare. Se desprinse fără bruschețe: — Trebuie să merg țin să liturghia. Mă voi întoarce aici peste un ceas. Dându-mi drumul să alunec pe podea, ieși. Guicciardini izbucni în râs. M-am sculat și am înaintat către el, cu un aer amenințător. — Să te îmbrățișez sau să te snopesc în bătaie? A râs și mai strașnic. M-am prăvălit într-un fotoliu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În ce mă privește, eu n-am fost admis la discuție, dar i-am putut săruta mâna monarhului, gest pentru care abia de a fost nevoie să mă aplec, căci mă domina cu cel puțin o palmă. Ochii i-au alunecat pe deasupra mea ca umbra unei trestii, înainte de a se risipi în mii de scântei imperceptibile, în vreme ce ai mei fixau fascinați un punct precis de pe chipul lui, acolo unde un nas imens părea că ocrotește mustața fină, plonjând vajnic deasupra buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alerga îngrozit, agățându-se de mâna fratelui său; acesta apăruse pe neașteptate, iar acum îl trăgea după el. Fumul îi îneca, gâtul le era ars de focul care, împreună cu satul, prefăcea în cenușă o mulțime de victime lipsite de apărare. Alunecând pe sângele ce îmbiba pământul, se strecurară printre leșurile contorsionate, trecură pe lângă trupurile femeilor siluite lângă gardul de lemn. Își recunoscură mama și bunica, dezbrăcate, pline de sânge, cu gura larg deschisă într-un ultim strigăt de durere. Continuară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
două coarne metalice, scurte și ascuțite. — Tarosh! Celtul râdea. Își șterse gura cu dosul mâinii. Își privi mâna plină de sânge și râse din nou, întinzând brațul ai cărui mușchi puternici se desenau sub pielea albă. Valerius se lăsă să alunece în zăpadă. Cuprins de spaimă, se rezemă cu spatele de trunchiul stejarului, cu mâna pe capul lui Lurr. Cu un gest rapid, războinicul apucă lancea, o smulse din trunchiul copacului și o înfipse în pământ, ținând-o strâns, în timp ce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâna la piept. Sufletul nu moare dacă ne îndeplinim datoriile, dacă luptăm împotriva Răului. Așa dobândim viața veșnică. — Viața veșnică... Valerius privi în jur. De partea cealaltă a pârâului pe malul căruia înfloriseră narcisele și margaretele văzu o siluetă albă alunecând printre stejari. Strălucirea luminii în părul blond... O mână ridicată ușor, un semn... Era Velunda. — Ce s-a întâmplat? Antonius se uită la Valerius, care contempla malurile înflorite ale pârâului. Fratele său clătină din cap, fără să răspundă. O urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]