6,796 matches
-
și să-și facă rost de o slujbă de nădejde. Cu toate că va trebui să abordeze lucrurile într-un mod mai ortodox. N-avea idee ce fel de slujbă voia. Nieve avusese dreptate când îi spusese că nu avea pic de ambiție. Lui Darcey nu îi plăcea să se bage în față și ideea de a-și alege o carieră și de a fi cea mai bună în domeniu îi părea un soi de goană după atenție. Îl auzise pe tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de experiențe. —Vai, Darce, știi prea bine că nu-i așa! În adâncul inimii tale, tu vrei să călătorești numai ca să-ți faci rebusul într-un peisaj nou. Cât despre carieră, nici că-ți pasă; n-ai nici un pic de ambiție. Poate că nu aveam. Dar cred că m-am schimbat mult. Nieve rămase tăcută. Nu mă crezi. Nu cred că ești făcută pentru lucruri mărețe, atâta tot, zise Nieve. Atunci pentru ce sunt făcută? o întrebă Darcey. — Nu știu, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu putem pune serviciul pe locul doi? Nu sunt singura care are carieră, zise ea. Cu tine cum rămâne? —O, nu, uite ce e, eu mă descurc, dar pentru mine nu contează așa de mult. Nu am așa de multă ambiție ca tine și nici nu prea întorc banii cu lopata. Sunt prea leneș pentru asta. Știu că toată lumea își închipuie ce sume fabuloase fac oamenii din informatică, dar nu din ce fac eu. Și tu faci bani frumoși, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și e. Știi, când am venit în State, credeam că vrea aceleași lucruri ca și mine. Făcea pe grozavul. Dar până la urmă n-a mai fost așa grozav. Se mulțumea cu strictul necesar și încă ceva în plus. N-avea ambiții mărețe. Odată ce s-a pus pe picioare Jugomax, a început să facă lucrurile numai din plăcere. Nu înțelege faptul că trebuie să progresezi și să profiți de marile șanse. Toată chestia cu îmbogățitul pe el îl lasă rece. — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un roman de acțiune de-al lui Andy McNab. Darcey se întreba dacă nu cumva visa în secret să fie eroul. Nu cunoștea visele secrete ale lui Neil. Nu aflase niciodată ce-și dorea el de la viață. Oare aceasta era ambiția lui cea mai mare - să fie directorul internațional de dezvoltare a afacerilor? Sau avea cumva o aspirație secretă complet diferită? Se pare că de data asta a fost eroul meu, se gândi amuzată; a străbătut jumătate de glob ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
merg lucrurile pe planeta afacerilor. Poate că în câțiva ani o să mă satur, și tu la fel, și o să ne întâlnim la ferma aceea de măslini din Toscana. — Cred că am renunțat la visul ăsta, spuse ea. Acum am alte ambiții. — Desigur, încuviință el. Să faci pe șefa, să simți puterea și să le dai cu tifla tuturor. Nu cred că mă caracterizează asta, mărturisi ea. Dar dacă alții... Alții sunt convinși că te caracterizează, o asigură el. —Tu tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
papucii amantei sale când află că soția lui e Însărcinată. Perspectiva apropiatei paternități e cunoscută ca având capacitatea de a le băga mințele În cap unora dintre bărbați. Dar asta Îi strică socotelile lui Haupthändler, care are el Însuși anumite ambiții În ceea ce o privește pe Frau Pfarr. Poate că Haupthändler și femeia asta, Eva, se combină și hotărăsc să joace rolul Înșelatului - În tandem, ca să zic așa - și să facă și niște bani cu ocazia asta. Nu este improbabil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ales pentru ochii cumpliți ai lui Saturn. Custodele muzeului Prado scria undeva că nici o operă din celebrul muzeu n-a fost obținută prin război sau prin violență. Dar ceea ce e adevărat pentru pictură nu e adevărat pentru aur și pentru ambițiile conchistei. Spania a crezut aici că istoria este un os ce poate fi zdrobit, o gură căreia i se poate pune căluș, o minte care, aiurând, nu va mai protesta. Și că justificările, dacă va fi nevoie de ele, vor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
n-a devenit muzeu, ci a rămas stradă. Arta înfruntă acum umilința de a fi privită în fugă dintr-o stație de autobuz sau de a fi tratată ca simplu decor. Dar sub această aparentă umilință nu e decât o ambiție mai înaltă. Pictura a coborât de pe soclu, pentru a nu mai depinde de el. Renunță la privilegiul de a fi ocrotită, pentru speranța de a fi mai aproape de viață. Muzeul-seră e înlocuit cu clima străzii. Riscurile ascund tot atâtea șanse
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
voi putea sluji niciodată într-o biserică ce mă înspăimântă, Daniel, eu am nevoie de Dumnezeu ca să mă apere, nu să mă umple de groază, de aceea nu voi accepta niciodată pictura asta! Ca om al bisericii nu pot avea ambiții, orgolii sau păreri de rău, dar pot să mă apăr de necredință, nu-mi dau seama cât de credincios era Theo, dar nu doresc defel să particip la jocul lui de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu, nu mă poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
semne că nu totul era așa cum trebuia să fie. Dar în acele momente era oarbă. Nimic nu i se mai păruse atât de perfect până atunci. Simțea că el o percepe așa cum e și o acceptă cu adevărat, cu toată ambiția, energia, speranțele și fricile ei. Ea credea că sunt doi oameni asemănători. Tineri, entuziaști, ambițioși, reușind în pofida obstacolelor. Pe atunci, conceptul de suflet-pereche era foarte la modă, tocmai fusese importat din Los Angeles. Lisa devenise proaspăta posesoare a unui asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
simt cum în oglindă o altă poartă se deschide spre o imagine pe care n-o pot contura decât prin ceea ce simt... Întreb „Cine sunt eu?” și ies la iveală, să-mi dea răspuns ... alte întrebări, ... un noian de vise, ambiție și multe, multe dorințe... Tu ești copilul care a pășit sfios în clasa I pe poarta școlii purtând în ghiozdan atâtea întrebări: „Va fi frumos? Va fi interesant? Va fi bună și înțelegătoare doamna mea?” Știu că mult timp nu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
urma să pornim în urmărirea infractorilor puși sub urmărire. Etajul al șaselea găzduia diviziile de elită ale Departamentului: Omucideri, Moravuri, Jafuri și Fraude, plus Divizia Centrală de Arestări și Brigada Centrală de Detectivi. Era domeniul polițiștilor specializați, al polițiștilor cu ambiții politice și viitor frumos, iar acum era și căminul meu. Eram îmbrăcat cu cea mai bună geacă sport a mea, cu pantaloni lejeri, iar revolverul de serviciu îmi atârna în tocul nou-nouț. Fiecare om din LAPD îmi era dator pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prizonierul ei. — Ce s-a-ntâmplat cu prietenul dumneavoastră? am întrebat. — Dumnezeu să-l aibă în pază, dar pentru fiecare poveste de succes există și una cu un eșec. Georgie n-a pupat în fund persoanele potrivite. N-a avut ambiția să-și pună în valoare talentul dat de Dumnezeu și a dat-o-n bară. În ’36, a fost desfigurat într-un accident de mașină iar acum e un neica nimeni. Îl pun din când în când să repare una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iunie la casa lor de vacanță din Orange County și au lăsat proprietatea din Muirfield Road în grija lui Madeleine. Aveam douăzeci și două de camere în care să ne facem de cap - o casă de vis construită dintr-o ambiție de imigrant. Era un mare pas înainte față de motelul Red Arrow și de monumentul ridicat de Lee Blanchard în cinstea jafurilor bancare și a crimei. Am făcut dragoste cu Madeleine în fiecare dormitor. Am mototolit fiecare cearșaf de mătase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Întocmai, refuzând politicos țigara care Îi fusese oferită. — Dacă te-ai dus Într-adevăr la presă cu chestia asta, Împunse ea ziarul, fie ești atât de prost că nu poți nici să respiri dacă nu ești supravegheat, fie ai niște ambiții politice mărețe. Ești ambițios, domnule Erou al Poliției Locale? — Cum? — Știu că nu ești prost, Lazăre, spuse ea, fluturându-și țigara În aer. Dacă vorbești cu presa, asta se Întoarce mereu Împotriva ta și te mușcă de cur. Dar chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nervos. Pregătește-te să se urle la tine. Și dacă nu te ascultă, poate trebuie să treci la artileria grea. Doar pentru că n-ai Început tu chestia asta, nu Înseamnă că nu poți să profiți. Logan se opri. — Să profit? — Ambiția, domnule Erou. Fie că-ți place, fie că nu, tot s-ar putea să te trezești pe scaunul lui. Nu trebuie să-ți placă felul În care s-a ajuns la asta, dar s-ar putea să-ți placă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din Numidia. Sertorius Macro se exprima în latina grosolană a tăietorilor de lemne și a păstorilor din ținutul său; nu avusese niciodată ocazia să arate milă față de cineva și toate sentimentele lui erau asemenea unor lemne uscate, unite de o ambiție nemăsurată. Prin urmare, Tiberius știa foarte bine cu cine vorbește atunci când, în lipsa oricăror martori, în mare secret, îl numi rapid praefectus ale cohoertelor pretoriene, funcția pe care Sejanus credea că încă o deține. Impasibil și dur, nu-i lăsă timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mare soldat, chiar dacă victoriile lui alternaseră cu înfrângeri sângeroase. Mâinile îi erau mari, cu degete groase; se spunea că strânsoarea lor putea ucide. Tăcea. Istoricii au spus că la el, dintotdeauna, dar mai ales după alegerea în fruntea imperiului, sentimentele, ambițiile și dorințele erau ascunse de bariera disimulării, imposibil de depășit. Dar dincolo de acea neîncredere acționa o inteligență ascuțită, limpede și rece, care detecta capcanele. Când nu existau ranchiune sau răzbunări personale, lua hotărâri încet, în urma unor reflecții solitare. Se dedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi semănat mintea lui? Cu aceea impulsivă, sângeroasă, autodistructivă a lui Marcus Antonius? Cu aceea limpede, dreaptă, calmă a lui Germanicus?“ La Capri, bătrânul Tiberius rămase tăcut. Poate că nu era foarte dezamăgit, fiindcă în lunile acelea observase iritat zelul, ambiția și tupeul senatorului Silanus. Senatorul privi îndelung, pe rugul demn de un împărat, fumul puterii sale pierdute. Nu adia nici un fir de vânt și rugul arse un răstimp insuportabil de lung. Și Sertorius Macro privea, mai încruntat decât i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Callistus cum se îndepărta; tocmai datorită lui Sertorius Macro sclavul acela eliberat umbla acum prin palatul lui Augustus și intra în camera Împăratului. „De ce îl acuză?“ Ce se întâmplase în zilele cât zăcuse? Ca să se liniștească, își zise că, din cauza ambiției nemăsurate, Callistus nu suporta să aibă rival. Și totuși, neliniștea sporea: Macro era omul căruia, practic, i se încredințase viața lui. Era un gând insuportabil și Împăratul îl alungă. Alunecând în somn, își spuse că existau spioni și informatori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu știu că, deși luptă cu atâta cruzime, deși vorbesc, discută, se roagă prin cuvinte diferite, de fapt toți caută în sufletul lor, în același fel, Ceea ce ochii lor nu reușesc să vadă“. Necioplitul Vitellius asculta și, împins de nemăsurata ambiție a puterii, se gândi că imperiul ajunsese în mâinile unui filosof ciudat și că asta avea să le permită senatorilor să scape de el fără să provoace vreo revoltă populară. Granița dintre filosofie și nebunie i se părea foarte îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cale un nou complot. „Curia senatorială e un câmp de urzici“, spusese Tiberius. „Poți să le smulgi până îți rănești mâinile, că în iarba uscată cresc altele.“ Așa cum iarba uscată hrănea urzicile lui Tiberius, tot așa teama, pierderea privilegiilor și ambiția alimentau intrigile. Iar Împăratul, cu trei ani mai matur decât atunci când preluase puterea, cu siguranța lucidă dată de experiență, puse ca acuzații să fie arestați în taină, pe când se aflau departe de Roma. Anchetatorii îi amenințară cu tortura, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În procesul acesta și să reacționeze În cunoștință de cauză. Recuperarea autenticității nu se realizează decât parțial chiar și În Proust, Întrucât și el recurge la o retorică și, În ultimă instanță, deși cu alte mijloace, se angajează În vana ambiție de a reface „comedia umană“ a lui Balzac, desigur, fără să vrea; fără să bănuiască, ficțiunea sa este uniformizatoare, nivelează o experiență care, altfel, ar fi fost mai profundă, dacă se reducea la tendința involuntară de literaturizare; sondez schemele realului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
multe gasteropode/ supramuzicale/ suprasexuale“. Este extrem de atent la poezia lui Ion Barbu. (luni) Pariam care dintre noi are curaj să se ducă noaptea până În fundul grădinii și să aducă nuci din nucul lui Machidon; muream de frică, dar o mare ambiție mă Împingea să Încerc; un pas, doi pași, cucuveau-cucuveau, un foșnet suspect sub talpa mea, o zbughesc Înapoi ca scăpat din pușcă. Un joc desigur de copii: eu cu sora mea ne ambiționăm reciproc să trecem proba, ea este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]