4,423 matches
-
sau PTFE [17, 18, 25, 28]. Stentarea intraluminală este o opțiune care se însoțește de morbiditate scăzută. Dispneea sau hemoptiziile pot necesita în cazuri selecționate rezecții pulmonare - lobectomii, eventual cu rezecții bronhoplastice sau bronhoanastomoze; aceste intervenții chirurgicale sunt paleative și ameliorează simptomatologia, însă rata mortalității este mare - 25% [45]. Bronholitiaza Reprezintă o complicație a vindecării prin calcificare a leziunilor granulomatoase din parenchimul pulmonar și din ganglionii mediastinali. Leziunea calcificată poate exercita efect de masă asupra bronșiei adiacente și, în timp, peretele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
nu-l mai privește pe terapeut ci drept în fața lui) - Este vorba despre ambianță. Tuturor le este teamă să nu fie concediați și se uită urât unii la alții. (Pacientul este centrat pe situația pe care o descrie, terapeutul își ameliorează empatia). Reformulare Reformularea poate fi de trei tipuri: repetiție, precizarea termenilor și formularea ipotezelor. Repetiția este, într-o oarecare măsură, „metoda papagal”: terapeutul verbalizează cuvânt cu cuvânt, cât mai exact posibil, ceea ce spune pacientul. Acesta ascultă ceea ce tocmai a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Pacienta - Ah... Problema este că nu știu să-l completez! Terapeutul - Bine, îl voi completa eu. Din contra, terapeutul ar putea face ca pacienta să colaboreze. Terapeutul - Cred că sunt mai multe lucruri pe care le putem face pentru a ameliora situația: să ne întâlnim cu asistenta socială, să rezolvăm problemele în legătură cu părinții dumneavoastră și să reglăm unele probleme administrative. Cu ce vreți să începem? Pacienta - Nu știu cum să fac lucrurile acestea. Nu mă simt capabilă. Terapeutul - Vă voi ajuta să faceți
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de a opta săptămână. In studiul lui Cottraux și al., rezultatele obținute cu tratamentul combinat se păstrau și după un an. Dar, în timp ce doar tratamentul cu TCC era inițial mai puțin eficient decât tratamentul combinat, starea pacienților continua să se amelioreze, în așa fel încât, după un an, nu se mai constata o diferență semnificativă între tratamentul doar cu TCC sau tratamentul combinat. In studiul lui Barlow și al., tratamentul cu TCC era în mod semnificativ mai eficient decât tratamentul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pare reală dar încă prea modestă. Intr-un studiu recent, Granholm și al. au evaluat eficiența a douăzeci și patru de ședințe săptămânale, în care s-au folosit diverse tehnici de antrenament pentru obținerea competențelor sociale (tehnici cognitive și comportamentale pentru a ameliora coping-ul și activitatea socială, rezolvarea problemelor, compensarea deficitelor cognitive) la pacienții adulți și în vârstă, în comparație cu tratamentul obișnuit. In comparație cu grupul de control, pacienții din grupul tratat prin TCC participa la mai multe activități sociale, dar activitatea lor socială
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pragul mai multor uși ale cabinetelor de consultație fără a obține nici un succes terapeutic. Iar acest nou pas de angajare într-o psihoterapie este și mai dificil pentru pacienții care suferă de fobie socială sau de depresie severă. Factorii care ameliorează ascultarea și, în consecință, vorbirea și schimbul de informații, sunt multipli atât în cadrul comunicării verbale cât și în al celei non-verbale. Mulți pacienți se simt „blocați” la începutul ședinței: a vorbi despre sine nu merge de la sine întotdeauna. Anxietatea socială
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de un obiect, de un act anume. Indoiala persistă, noul comportament adaptat nu este adoptat în întregime, validat și integrat și pacientul nu-și însușește, în totalitate, fructul eforturilor sale în lupta împotriva tulburării și nici nu reușește să-și amelioreze stima de sine. Terapeutul trebuie, deci, să aibă răbdare, în timpul ședinței, să-i explice apariția subtilă a acestor micro-evitări și să întărească alianța terapeutică, încurajând pacientul să verbalizeze, fără rușine sau culpabilitate, modul său de a evita, de a realiza
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
învățate în TCC sunt însușite și utilizabile în orice moment; - să-i ajute să accepte o vulnerabilitate definitivă; - să-i împiedice să se izoleze și să le permită să învețe împreună cu alți pacienți; - să-i ajute să păstreze și să amelioreze competențele lor sociale. Asociațiile de pacienți sunt parteneri independenți, un anume fel de coterapeut care nu tratează, dar este un element de întărire prețios. Inaintea unei terapii, acestea își încurajează membrii să urmeze o terapie de tip TCC. Pe parcursul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
oricărei abordări cognitiv-comportamentale, cu atât mai mult cu cât absența afirmării de sine este frecventă și această problemă ar trebui cercetată în mod sistematic în cadrul terapiei cu pacienții. Afirmarea de sine îndeplinește trei funcții esențiale: - să exprime emoțiile individului; - să amelioreze relațiile interpersonale ale individului în toate domeniile vieții; - să se obțină mai ușor ceea ce corespunde așteptărilor și dorințelor individului. Definiție și categorii de comportamente Afirmarea de sine este un comportament care permite exprimare nevoilor individului, dorințelor sale, așteptărilor sale, respectându
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un alt pacient din cadrul grupului. In intervalul dintre jocurile de rol, terapeutul caută să identifice gândurile automate inhibitoare și analizează comportamentul verbal și non verbal al pacientului și i le transmite din nou acestuia, pentru a-i permite să-și amelioreze comportamentul. Inaintea fiecărui joc de rol, nivelul anxietății pacientului este evaluat: aceste metode de pregătire în vederea expunerii, utilizate în timpul ședințelor, sunt prezentate pacientului, pentru ca acesta să le poată utiliza în viața reală. Același joc de rol este repetat până la obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care prezintă în mod evident un deficit de competențe sociale, și nu doar un deficit de performanță asociat inhibiției anxioase. Se întâmplă frecvent ca unele exerciții de afirmare de sine prin expunere să fie utile în timpul terapiei și să-i amelioreze rezultatul. Să dăm sens eforturilor pacientului: necesitatea de a realiza o terapie integrativă Expunerea pacientului reprezintă elementul esențial al tratamentului fobiei sociale. Dar aceasta nu este practicată suficient de amplu, de regulat și de repetitiv, chiar de către terapeuții comportamentaliști, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tulburare, terapeutul are nevoie să evalueze, într-o manieră aprofundată, tulburările diagnostice ale pacientului, pentru a avea o viziune completă asupra elementelor implicate. Această etapă oferă, în plus, indicații în legătură cu literatura științifică care îl poate ajuta pe clinician să-și amelioreze evaluarea diagnostică, capacitatea sa de a înțelege și planul său de intervenție. Evaluarea diagnostică favorizează analiza funcțională, introducând unele comportamente care crează probleme, sau unele mecanisme psihologice care urmează a fi evaluate, ținând cont de caracteristicile proprii pacientului. Atunci când o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sa, situație care îi permite să-și facă noi prietene. Impreună cu soțul său, ea decide să-și reducă programul de lucru la patru zile pe săptămână, pentru a se pregăti pentru intrarea la pensie. Climatul familial continuă să se amelioreze. Copiii Mariei se implică mai mult. In schimb, ea este mai permisivă și le controlează mai puțin activitățile. Fiica sa i-ar fi spus în ce măsură îi admiră și apreciază eforturile, lucru care o emoționează pe Marie. Aceasta conștientizează faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
post-traumatic conform DSM-IV, cu ajutorul a trei faze: - așteptare cu relaxare (pacienta este însărcinată) care durează aproximativ un an, - tratament timp de patru luni, - supraveghere timp de patru luni după tratament. Stresul post-traumatic se agravează în timpul fazei A (așteptare) și se ameliorează în timpul fazei B (intervenție). Ameliorarea persistă în perioada supravegherii, atunci când aceasta rămâne la valori sub pragul de 44 al PCLS. Figura 2. PCLS Așteptare Intervenție Supraveghere Nivelul stresului Pretest: 18/09/2002 Pretest: 18/03/2005 Pretest: 2/10/2005
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sale. Obiectivele terapiei Terapia depresiei se desfășoară în mod ideal în două faze: - terapia depresiei ca atare, - urmată de o fază de prevenire a recăderii: terapia centrată pe scheme. In practică, numeroși pacienți își întrerup terapia atunci când depresia s-a ameliorat, deci nu parcurg și această a doua fază. Drept consecință, numeroși pacienți vin la consultație acuzând stări de indispoziție depresivă fluctuante, reziduale sau nu unei depresii anterioare, deci intră în terapie cognitivă direct în această a doua fază. In acest
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
0 la 10, nivelul de control și de plăcere. Sedința 5: înregistrarea înlănțuirii activităților Trecerea în revistă a sarcinilor Martine a efectuat sarcina care i-a fost încredințată. Realizarea acesteia a fost dificilă în prima zi, dar situația s-a ameliorat în zilele următoare. Martine spune că este „mulțumită” de rezultat, deși „drumul este încă lung”. Terapeuții și grupul o încurajează călduros pe Martine și o felicită. Terapeuții subliniază faptul că, pe măsură ce sarcina era executată, nivelul controlului și al plăcerii a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
lui Young merg în această direcție (sentiment de abandon, exigență crescută, neîncredere/abuz). Scorul lui Martine este de 20 la chestionarul lui Beck 21 și de 22 la cel al lui Hamilton. Discuții Terapia a permis lui Martine să-și amelioreze simptomatologia depresivă, situație confirmată de rezultatele obținute la chestionarele lui Beck 21 și la cel al lui Hamilton 17. Tehnicile comportamentale și cognitive i-au furnizat o „excelentă trusă de instrumente pentru a lupta contra depresiei”. Participarea la terapia de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Principii terapeutice generale Terapia bulimiei este un tratament multidimensional al terapiilor cognitiv-comportamentale. Principiile terapiei bulimiei - Terapia se bazează pe o evaluare biopsihosocială. - Ea își propune să întrerupă factorii de autoîntreținere a tulburării. - Ea oferă un maximum de responsabilitate pacientului. - Ea ameliorează stima de sine și experiența corporală. - Ea ține cont de contextul social, în special de cel familial. - Ea este structurată și transparentă. - Ea este individualizată. - Ea este limitată în timp și face obiectul unor evaluări regulate. Obiectivele terapiei bulimiei - Stoparea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a uitat-o și o disprețuiește. Ea își spune că părinții săi formează „o pereche reușită”, manifestându-se uneori stângaci atunci când vorbesc în prezența sa despre reușitele lor profesionale, despre modă sau despre bunicul decedat. Meditând asupra modalității de a ameliora lucrurile, Gwen are ideea de a instala o cameră web pentru a comunica cu sora sa. Ea se angajează să vorbească cu părinții despre nemulțumirile sale în ceea ce-i privește. Terapeutul o invită să facă acest lucru în zilele următoare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Mama lui Gwen este mai puțin îngrijorată în legătură cu fiica sa și pare mai puțin deprimată. Perspective Aceste rezultate sunt satisfăcătoare pentru Gwen, pentru părinții săi și... pentru terapeutul său. Este imposibil de spus, pentru moment, dacă starea lor se va ameliora în continuare sau va stagna. Este dificil de determinat, ținând cont de ameliorarea constatată, în ce măsură au contribuit la aceasta psihoterapia, farmacoterapia (antidepresivele și somniferele), evoluția spontană a lui Gwen și împrejurările vieții sale. Sedințele de terapie continuă. 3. Discuții Cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a tulburărilor de somn, dar aceste rezultate nu sunt constatate în mod constant. Procentul de recăderi este mai ridicat atunci când este vorba despre asocierea alcoolo-dependenței cu tulburări anxioase decât în cazul altor comorbidități. Tratamentul specific tulburării anxioase nu pare să amelioreze eficacitatea manifestării tulburării legată de alcoolo-dependență. Concluzii In ultimii ani, terapiile cognitiv-comportamentale au realizat progrese importante în domeniul dependenței. La fel ca și în cazul tratamentelor farmacologice, eficiența acestora nu mai trebuie dovedită, iar asocierea celor două terapii are un
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
casă. Acest lucru întunecă atmosfera”. Chiar de la prima convorbire s-a spus aproape totul. Mai rămâne să se determine dacă problema este de natură organică: nu este cazul sau este doar în mică măsură, și tratamentul propus de medicul specialist ameliorează rapid polakiuria și permite reducerea hipertrofiei benigne a prostatei. Problema esențială este deci aceea de a cunoaște explicația acestei diesrecții frecvente, dar și motivul pentru care Carolyn exercită o presiune atât de puternică, revoltându-se împotriva lipsei de preocupare a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
au regăsit o direcție din punct de vedere sexuală pozitivă și o satisfacție profundă. In momentul evaluării, ei n-au nimic de adăugat (ei se simt chiar puțin plictisiți de evaluări, de întrebările „de ce?”, „cum?”...). Ceea ce s-ar fi putut ameliora în legătură cu obiectivele stabilite Lui Hubert i-ar fi plăcut să știe cum să se afirme mai repede, pentru a evita să o lase pe Carolyn să fie prea directivă: el ar fi vrut să învețe să spună „nu”. Identificarea item
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
eficiente de rezolvare a problemelor - și a se resemna. La sfârșitul discuției, Doamna B. compară acest proces cu terapia: pentru ca tratamentul să aibă efect, trebuie acceptată patologia așa cum se prezentă ea, fără a renunța la schimbările care pot să-i amelioreze starea de sănătate. Sunt prezentate patru tipuri de strategii de toleranță la suferință. Sustragerea de la trăirea emoțiilor este un ansamblu de competențe care au drept obiectiv reducerea contactului cu evenimentele care declanșează emoția sau cu unele elemente ale răspunsului emoțional
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
emoțiilor K PLEASE (să reducă vulnerabilitatea) L MASTER (să devină expert) M Să creeze experiențe pozitive N Să acționeze invers Toleranță la suferință O ACCEPTE (să se detașeze) P Să se liniștească, să aibă grijă de sine Q IMPROVE (să amelioreze momentul prezent) R Să aleagă între argumente pro și contra S Acceptare radicală Figura 2. Analiza comportamentală progresivă a Doamnei B. Siestă tardivă de mai multe ore Somn deficitar noaptea trecută Oboseală Amantul sună la ușă Surpriză, decepție Amantul nervos
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]